Numar gresit

Hello! 

Uitati si un nou capitol din 

"Numar gresit", 

tradus de Dana.

DDN primiti diseara...

Va pup!

Ana

Ziua lui Emmett - partea a doua

-Ajutor!!Baieti scoateti-ma de aici am ramas inchisa!! Am tipat dar nimeni nu ma ajuta. Am auzit pasi  de cealalta parte a usii si am insistat – Emmett, daca este o gluma nu este amuzanta, scoate-ma de aici!

-Imi pare rau micuto; eu doar indeplinesc ordinele. Ei bine, mergem, Rosalie si Alice ne asteapta la cina.

-Eh?! Dar ce zici?! Jasper spune-i ceva!

-Imi pare rau Bella, dar nu ne-ati dat alta optiune - Am auzit cum s-au indepartat si cum au inchis usa cand au iesit.

-Baieti! De ce faceti asta?! Baieti!

Am bombardat usa cu intentia de a o deschide cu forta, dar nimic nu parea sa functioneze. Nu stiam de ce m-au inchis si adevarul este ca imi era foarte frica. De mult timp aveam senzatia ca nu eram singura in camera aceea. Si daca tocmai se strecurase vreun hot? Sau vreun violator? Sau un asasin in serie? Am auzit niste pasi apropiindu-se incet de mine. Totul era foarte intunecat si nu eram capabila  sa vad nimic. Ochii mei erau inlacrimati si picioarele mele nu reactionau.

-Ci...Cine e acolo?Am indraznit sa intreb cu o voce ragusita si intrerupta, in timp ce agresorul avansa catre mine. Totul continua in liniste si picioarele mele au reactionat pana cand am sfarsit cu spatele pe perete.

-Nu-mi face nimic - am implorat.

O mana rece mi-a apucat incheietura si am simtit ca imi lipsea aerul si inima mi-ar fi iesit din piept in orice moment.

-Da-mi drumul! Nu ma atinge!

Intre tipete si lupte, am incercat sa ma indepartez de el dar a fost in totalitate inutil. M-a sustinut pe perete. Mi-a luat incheieturile in mainile lui facandu-ma sa ma cutremur cand respiratia lui ma gadila pe fata.

-Nu-mi face rau...m-am plans si mi-am dat seama cum doua lacrimi mi-au curs pe fata.

-Bella sunt eu. Linisteste-te te rog. Nu o sa iti fac nimic... - Am deschis ochii dintr-odata cand am recunoscut acea frumoasa voce.

-Edward! Mi-a fost atat de frica....eu...eu!

Fara sa ma gandesc de doua ori am scapat din stransoarea lui si l-am imbratisat. L-am imbratisat ca si cand viata mea ar fi depins de el. Ascunzandu-mi fata in pieptul lui musculos si inecand in el plansul. Am observat mana lui mangaindu-mi parul. Toata frica a disparut dintr-odata si am ajuns la concluzia ca traiam un vis. Un vis foarte real. Unde aerul era incarcat de parfumul lui. Unde bratele lui  se inchideau in jurul taliei mele lipindu-ma de corpul lui. Si unde respiratia lui ma gadila pe gat.

-Esti bine? A intrebat fara sa se desparta nici macar un centimetru de mine.

-Este un vis atat de ciudat, de real....

-Bella. Vad ca m-ai confundat cu un cosmar. Asta nu este un vis. Esti aici inchisa cu un imbecil - a ras sec si s-a indepartata de mine. - Nu te misca. O sa vad daca pot sa fac rost de putina lumina, am fost de acord in intuneric.

Am auzit cum Edward se indeparta de mine si m-am indepartat de perete pana cand m-am asezat pe podea. Ceea ce traiam nu era un vis. Era real, eram inchisa cu Edward, in casa lui, singuri si trebuia sa gandeasca ca eram un copil plangacios cand l-am imbratisat in felul ala. Mi-am ridicat genunchii pana cand am ajuns sa-i imbratisez si mi-am ascuns fata intre picioare. Au trecut cateva minute si inca nu aveam nici o urma a lui Edward. Cu siguranta ma lasase singura.

Lui nu ii pasa de mine. Mi-am adus aminte si nu mi-am dat seama ca incepusem sa plang pana cand am observat o mana care imi ridica fata si imi curata lacrimile.

-Imi pare rau ca am intarziat atat - si-a cerut scuze si a pus pe podea langa mine o micuta lumanare - E singurul lucru pe care l-am gasit.

Eu nu am zis nimic. Pur si simplu am ramas observand cum se aseza langa mine si privea tavanul. Am lipit cu putere picioarele mele si mi-am coborat din nou fata. Trebuia sa recunosc ca Edward arata, din nefericire pentru mine, al dracu` de sexy la lumina acelei mici lumanari si era imposibil sa incetez sa ma mai gandesc la ceea ce ma gandeam in acele momente. Era atat de tenebros, atat de ingrijorat.

Sigur nu stie ce o sa ii zica iubitei cand o sa iesim impreuna de aici...A raspuns deranjata vocea din capul meu. Daca, cu adevarat ar fi simtit ceva pentru tine, de ce niciodata nu a venit sa vorbeasca cu tine cand erai bolnava de ce?

-Imi pare rau - a soptit.

Am ridicat repede capul si am vazut ca ochii lui erau fixati in ai mei.

-Faptul ca suntem inchisi este din vina ta? Am ras fara umor.

-Esti inca suparata - nu stiam de ce vorbeste, de aceea l-am lasat sa continue - Imi pare rau, si-a cerut din nou scuze, nu stiu ce s-a intamplat. Eu...nu stiu. Cand am vrut sa-mi dau seama...te sarutam, a oftat. Cand te-am vazut iesind fugind din cafenea, mi-am dat seama ca tu gandeai ca eu eram un profitor. Un idiot care vroia sa profite de tine. Am vrut sa imi cer scuze dar inca si acum, nu sunt sigur ca sunt capabil sa suport cum imi zici ca ma urasti. Chiar si asa sunt obosit, am zile de cand nu am dormit si am descoperit ca nimic nu poate fi mai dureros decat a sta fara tine. Pentru ca de cand ochii mei i-au intalnit pe ai tai, de cand m-ai lasat sa respir aerul incarcat cu mireasma ta, de cand am incercat savoarea buzelor tale. Am fost incapabil sa nu ma gandesc la tine...sa incetez sa te iubesc...

Nu am putut evita sa nu ma pierd in ochii lui. Aveam atat timp in care ma gandeam ca el nu vroia sa stie nimic de mine, ca eu nu insemnam nimic pentru el, suferind pentru faptul ca ma gandeam ca a fi impreuna era imposibil. Si acum, cand eram pe punctul de a uita, cand credeam ca as fi in stare sa incep sa traiesc fara sa ii simt nevoia. Imi spune ca ma iubeste, ca nu a incetat in a se gandi la mine. Nu stiam ce sa zic nici ce sa fac. Corpul meu nu reactiona si din gatul meu nu iesea nici un sunet.

-Stiu ca nu simti acelasi lucru. Ca eu sunt un nimeni pentru tine, dar aveam nevoie sa iti spun. Imi pare rau... - A vrut sa isi ceara scuze din nou, dar nu l-am lasat. Am impreunat buzele mele cu alea lui si m-am bucurat de zborul fluturilor in stomacul meu.

-Am fost niste prosti...am soptit indepartandu-ma incet de el, eu credeam ca tu esti cel care ma uraste, cel care nu vroia sa stie nimic de mine, de o saptamana sufar din cauza lipsei tale, imi este dor de saruturile tale, de aroma ta - i-am luat mana si am pus-o pe obrazul meu..., mangaierile tale... - am inchis ochii bucurandu-ma de contactul lui cald si suav si am soptit - .... iubindu-te in liniste, cum nimeni nu te-a mai iubit niciodata.

-Suntem prosti...a soptit.

-Complet idioti.

Si-a dus mana pe chipul meu strangandu-l si sarutandu-ma intens. Niciodata nu ne-am sarutat asa. Inainte erau doar mangaieri, dar acum era agresivitate si pasiune. Gura lui se misca cu intensitate pe a mea si mainile au coborat pana au ajuns incurcate pe partea de jos a spatelui meu. Mainile mele se incurcau in parul lui tragand chipul lui inca mai aproape de al meu. Chestia aia cu lipsa de aer era doar un mit. Pentru ce e nasul cand gura este ocupata? Puteam sa imi dau seama ca Edward zambea deasupra buzelor mele si cum a strabatut marginile buzelor cu limba lui cerandu-mi voie sa exploreze interiorul gurii mele. Mi-am incurcat degetele cu parul lui si i-am dat voie sa aprofundeze sarutul.

Cand ne-am despartit, trebuie sa recunosc ca imi lipsea aerul. Edward a ramas privindu-ma cu acei ochii care pareau de aur topit.

-Te iubesc Bella. Te iubesc, a soptit muscandu-mi seductor buza inferioara.

-Si eu te iubesc, Edward.

I-am imitat gestul si cand mi-am dat seama, Edward era peste mine. Sarutandu-mi gatul si soptindu-mi numele. Asta incepuse sa imi iasa de sub control,d ar ce dracu, imi placea! Mi-a sarutat din nou buzele si i-am raspuns cu devotare, trebuie sa recunosc ca podeaua era inghetata, dar intre bratele lui Edward temperatura era destul de crescuta, desi sora lui zicea mereu ca pielea lui era rece ca gheata. Simteam cum mana lui mergea pe piciorul meu si cealalta se opunea cu putere taliei mele lipindu-ma inca si mai mult, daca era posibil, corpului lui. Facand ca fiecare curba a acestuia sa se cutremure la contactul cu el. Fara sa imi dau seama, mi-am dus mainile pe bine facutul lui piept si am inceput sa ma joc cu nasturii camasii lui desfacand unii dintre ei. Edward a inceput sa zambeasca din nou pe buzele mele si s-a indepartat incet lasandu-le libere.

-Cred ca asta ne cam iese de sub control - a ras muzical.

-De ce zici asta? am soptit, observand ca fata mea se colora intr-un rosu intens. Chiar daca Edward s-a limitat doar la a zambi.

-Vreau sa fie ceva special... - a soptit inclinandu-se pentru a-mi saruta din nou buzele. Pentru moment...o sa ne multumim cu asta - Mi-a mangaiat chipul si si-a presat din nou buzele pe ale mele.

Sarutul era ca o mangaiere. Cum buzele mele erau mangaiate de suave petale de trandafiri. Incet, dar incarcat de tandrete si iubire. Pentru un moment, Edward mi-a lasat libere buzele si eu am lasat sa-mi iasa un mic marait, stiind ca saruturile incarcate de pasiune deja faceau parte din trecut.

-Totul la timpul lui, Bella - a ras din nou. Stii ca te iubesc si o sa te iubesc toata eternitatea. Avem tot timpul din lume doar pentru noi doi si ca sa ma lasi sa iti demonstrez ca si gheata poate arde. Ultimul lucru l-a soptit in urechea mea facandu-ma sa tremur.

A zambit si s-a inclinat din nou pentru a uni buzele noastre, dar, cand in sfarsit puteam sa ii savurez minunata mireasma, luminile au inceput sa licareasca din nou facandu-ne sa inchidem ochii incomozi dupa ce ne obisnuisem cu intunericul.

-Ia te uita - a soptit Edward - chiar imi placea intunericul - a zambit - Chiar daca acum pot aprecia cat de minunat arati in seara asta si cat de frumos arata chipul tau rosind - si-a dus mana la obrazul meu si m-a mangaiat  din nou cu dulceata.

Lumina nenorocita! Trebuia sa vina inapoi chiar acum! A rupt toata magia! M-am plans in interiorul meu in timp ce Edward se ridica si imi intindea mana lui. Am luat-o si el m-a ridicat cu o agila si gratioasa miscare. Cred ca, cu prea multa putere pentru ca am terminat in a ma lovi de pieptul lui.

-Imi pare rau te-ai lovit? - am negat cu capul, apoi l-am imbratisat sprijinandu-mi capul la inima lui pentru a asculta ca batea la fel de accelerata ca a mea.

Ar trebui sa ii spui ca, daca continua sa bata asa o sa termine explodand - am zambit si am observat cum mana lui Edward isi pozitiona mana pe pieptul meu.

-Si tu ar trebui sa ii spui acelasi lucru - mi-a luat capul si m-a privit in ochi - Te iubesc Bella mea.

Nu am putut evita sa nu zambesc cand Edward m-a chemat a lui.Nu ma simteam jignita, ci Dimpotriva, m-a incantat cand m-a numit asa, era o dovada ca nu o sa lase ca nimeni si nimic sa ne desparta. Am ramas in liniste cateva minute, imbratisati, asteptand ca respiratiile noastre sa revina la normal, dupa acea sesiune de sarutat cu Edward era foarte dificil sa zic mai mult de un cuvant, continuam fara sa am nevoie sa iau o mare gura de aer.

Bella..eu... L-am privit si parea nervos - Vino - a soptit in final si a inceput sa traga de mine.