Numar gresit

Ultimul capitol din "Numar gresit", tradus de Dana, careia ii multumim din suflet.

Dana ne intreaba daca sa traduca si Epilogul. Raspunsul meu e DA!

Al vostru?

7. Cel mai frumos cadou...

-M-a tarat practic, pana la pian unde, in aceea zi, l-am vazut cantand si m-am asezat pe bancheta langa el.

-Inainte sa ajungi si sa se intample toate astea am terminat de compus ceva...

Mintea mea a ramas goala pentru cateva minute in clipa in care am intrat in vila Cullen si din nou fara sa imi dau seama si lasandu-ma purtata de frumoasa melodie la pian, terminasem in aceasta camera.

Nu am zis nimic, am vazut ca Edward si-a pozitionat degetele pe clapele frumosului pian si cum degetele lui dansau intonand o frumoasa melodie. Am recunoscut-o imediat cum am auzit-o incepand si am putut aprecia ca era mult mai frumoasa decat imi puteam eu aduce aminte. M-am lasat dusa de acea melodie care parea un frumos cantec de leagan si am avut senzatia ca am ascultat-o de mai multe ori, melodia a durat mai multe minute, minute care au fost magice. Aveam ochii inchisi si ma simteam leganata de fiecare nota pe care Edward o crea. Jasper avea dreptate, muzica lui Edward a incetat de a fi trista, acum era dulce ca savoarea buzelor lui.

Nu mi-am dat seama ca melodia s-a terminat pana cand Edward mi-a mangaiat din nou obrajii si am deschis ochii incet.

-Iti place?

-Este..., nu aveam cuvinte, superba - am soptit in final - Tu ai compus-o?

-Da - a zambit si a incurcat mainile noastre, dar tu m-ai inspirat - M-a surprins gandul ca acea frumoasa melodie era doar pentru mine -Cand erai bolnava eu veneam mereu sa te vad dupa ore. Tu mereu dormeai si cand am vrut sa-mi dau seama vegheam fiecare dintre visele tale cantandu-ti acest cantec de leagan. Cand incepeai sa te trezesti o chemam pe Alice si pe ceilalti ca sa vina sa te vada si ma intorceam acasa incercand sa retusez melodia. Pana cand, in final, a dus una din mainile mele la buzele lui si a sarutat-o, am terminat-o.

-Oh Edward iti multumesc, nu stiam ce altceva sa zic doar pur si simplu l-am imbratisat si mi-am sprijinit capul pe umarul lui, te iubesc si imi pare rau ca i-am cumparat ceva lui Emmett.

-Lui Emmett? Trebuie sa fiu gelos pe propriul meu frate?

-Sigur ca nu. Este un cadou pentru aniversare. Sau ai uitat ca este azi? Edward s-a uitat la mine un pic ciudat si pe urma a inceput sa rada.

-Bella azi nu este ziua lui Emmet, este ziua mea.

Ochii mei s-au deschis ca farfuriile in fata acelei marturisiri. Ma mintisera! Si eram foarte suparata pe ei! Nu doar pentru simplul fapt ca cei mai buni prieteni ai mei m-au mintit, tradat si inchis, ci pentru ca nu i-am cumparat nimic lui Edward. Incet i-am dat drumul la mana, m-am indepartat de el si am privit podeaua in timp ce imi muscam buza inferioara.

-Bella ce...?

-Imi pare rau...eu...mi-au zis ca este ziua lui Emmett si eu...nu am nimic pentru tine...imi pare rau, am simtiti mana lui cum mi-a atins chipul si curata cu degetele doua lacrimi care curgeau pentru el.

-Dragostea mea, tu esti cel mai frumos cadou pe care l-am fi putut primi azi - i-am privit ochii care reflectau o sinceritate completa si fara sa ma gandesc am unit din nou buzele noastre.

-Cel putin pot sa iti fac cadou asta - am soptit inca proptita pe buzele lui.

-Este cel mai valoros lucru pe care mi-l puteai darui. Chiar daca foarte bine ai putea sa imi explici ce cautam aici inchisi - a ras.

-Intreab-o pe Alice si pe ceilalti. Mie mi-au zis ca sa ma aranjez pentru ca o sa dea o petrecere aici pentru ziua lui Emmett si pe urma au zis ca si-au uitat gentile. Pur si simplu am intrat si m-am lasat condusa de melodia ta...

-Melodia ta Bella, melodia e a ta - a zambit.

-De...melodia mea si dintr-odata Emmett si Jasper m-au inchis aici si lumina a disparut. Am vrut sa il omor pe fratele tau pentru ca m-a inchis, dar adevarul este ca acum...presupun ca trebuie sa ii multumesc ne-am incurcat din nou mainile.

-Atunci si eu la fel am fost mintit, Alice mi-a zis ca sa ma aranjez pentru ca o sa iesim sa mancam in oras pentru a-mi sarbatori cea de-a 18-a aniversare. Jasper mi-a zis ca s-a dus cu Rose sa ia ceva pe care l-au uitat si m-a convins sa cant la pian ca sa ma relaxez pentru ca zicea ca sunt foarte ciudat in ultima vreme si ca pianul ma calma. Nu vroiam sa cant, dar Emmett m-a obligat. M-am lasat dus val si cand m-am "trezit" cand usa s-a inchis si te-am vazut tipand. Trebuie sa recunosc ca am ramas prost cand te-am vazut. Arati al dracu de sexy Bella - A soptit la urechea mea si mi-a muscat lobul urechii.

-Ed!

Nu am avut timp sa tip, nici sa il cert pentru ca m-a muscat, pentru ca in mai putin de o secunda buzele lui le-au redus la tacere pe ale mele.

-Te iubesc Bella si o sa fiu asa pentru totdeauna..

-Asa cum? l-am intrebat stiind deja la ce se referea cand mi-a sarutat din nou buzele.

-Iubindu-te ca un complet idiot...

-Pentru totdeauna - am afirmat, chiar daca a parut ca o intrebare nu ca o afirmare...

-Pentru totdeauna.

Cu cealalta mana mi-a sprijinit fata si mi-a mangaiat obrajii, pleoapele inchise si buzele. Nu mai rezistam! Mi-am incurcat mana libera in parul lui moale si l-am tras spre buzele mele. Edward a raspuns repede strabatandu-mi spatele cu mana cu care anterior imi mangaia obrazul.

-Wow! Este mai bine fata de cat ne asteptam! Baieti priviti asta!

Mi-am deschis ochii dintr-odata si Edward s-a indepartat repede de mine, chiar daca mainile noatre au ramas incurcate.

-Bine cine spune pentru totdeauna...zice pana cand sora lui mai mica intra tipand - s-a plans Edward.

-Asta... Am intrerupt? A intrebat inocenta Alice in timp ce toti ceilalti intrau in salon.

-Tu ce crezi Alice?

-Ne pare rau - si-a cerut scuze Rose. Credeam ca o sa fiti fiecare intr-un punct diferit al camerei.

-Cine isi putea imagina ca Eddie era indragostit! a zis Emmett

-Si cine s-ar fi asteptat sa fiti atat de romantici - am recunoscut rasul lui Jasper.

-Ei bine deja v-ati cerut scuze...acum putem avea intimitate? Luand-o ca pe cadoul meu - a sugerat Edward in timp ce simteam cum ma imbratisa prin spate si isi sprijinea capul pe umarul meu.

-Am reusit ca tu sa te impaci cu Bella, asta este un cadou mai mult decat important!

-Doar sa se impace? Edward pare ca o sa o devoreze pe Bella.

-Emmett! Am tipat eu si Edward  la care ceilalti au ras lamentabil.

-Cred ca s-a terminat timpul nostru singuri - mi-a soptit Edward la ureche. O sa fiu nevoit sa te sechestrez maine cand o sa terminam orele - vocea lui a sunat foarte seductoare.

-Eu prefer sa ma sechestrezi acum mi-am intors fata si am atins buzele lui cu ale mele.

-Gata ajunge! - s-a plans Emmett.

-Haideti baieti. Stiu ca vreti sa fiti impreuna dar avem rezervare intr-un restaurant si la 23:00 o sa vina lumea pentru o petrecere cu masti, asa ca, la drum!

In final nu am putut sa facem nimic impotriva fetei de catelui a lui Alice, asa ca am mers sa cinam. Era un restaurant foarte scump si l-au rezervat pana la sapte dimineata. Cina a fost foarte rusinoasa, baieti nu au incetat sa intrebe ce s-a intamplat in acel salon si noi nu faceam altceva decat sa incercam sa schimbam subiectul. Chiar daca in final am fost nevoiti sa le povestim ca sa ne lase in pace. Cel mai rau este ca nici Jasper nici Emmett nu stiau  din ce cauza a inceput totul si a trebuit deasemenea sa le povestim ziua in care  ne-am cunoscut. In tot acel timp Edward a mentinut mainile noastre incrucisate si cu cateva ocazii lua o suvita din parul meu intre degetele lui si o punea la locul ei cu un zambet radiant.

Cand am terminat de mancat, Alice mi-a dat o masca si lui Edward deasemenea si invitatii au inceput sa soseasca. Chair daca Edward nu m-a lasat singura nici o clipa, cand muzica a inceput ne-a surprins vazand ca prima melodie era o balada si ochii mei s-au deschis ca niste farfurii atunci cand lumea forma un cerc in jurul meu si a lui Edward.

-Imi acorzi acest dans? a zambit intinzandu-mi mana.

-Eu...nu stiu sa dansez...

-Asta depinde de cine te ghideaza.

M-am indoit, dar in final i-am luat mana si am inceput sa dansam. Edward a pus mainile mele pe gatul lui si pe ale lui pe talia mea. Ma simteam atat de usoara intre bratele lui si fara sa imi dau seama ma miscam in concordanta cu muzica.

-Vezi? a zambit.

-Te iubesc, am soptit si mi-am sprijinit capul pe pieptul lui.

-Acum tu esti viata mea Bella.Te iubesc...

Si mi-a inchis buzele cu un suav si bland sarut.

Nu stiu cat timp am petrecut dansand, nici cand muzica s-a schimbat in a fi miscata si zgomotoasa. Pentru care Edward m-a dus la o mica terasa indepartata de toti.

-Este un pic frig.

-Mai bine? - Edward si-a dat jos jacheta si mi-a pus-o in timp ce ma imbratisa prin spate.

-Multumesc...

Am ramas cateva secunde in liniste privind frumosul cer instelat, fara sa imi dau seama, am bagat mainile in jacheta lui Edward, pentru ca le aveam inghetate si am simtit ca era o mica hartie in interiorul ei. Am scos-o in timp ce Edward ma privea curios si am deschis-o ramanand foarte surprinsa.

-Ce face asta in jacheta ta? - am privit cu atentie acea hartie, era un servetel. Ca sa fiu mai exacta era servetelul pe care eu i-am notat lui Alice numarul meu de telefon.

-Ei bine, Edward si-a trecut mana prin par putin ingrijorat. Trebuie sa iti zic adevarul, s-a inclinat si mi-a soptit la ureche.

-Eu niciodata nu am gresit numarul cand te-am sunat pentru prima data.

-Cu....Cum????

Edward nu a zis nimic. Pur si simplu a zambit si m-a sarutat. Edward Cullen imi datorezi o foarte buna explicatie, m-am gandit eu.  Dar ce dracu, prefer sa ma saruti!!!!!!!!!!!!!!!!!

                                               SFARSIT!!!!!

Autoare a scris si un epilog in care Edward povesteste cum a ajuns servetelul la el daca vreti sa il traduc si pe acela  lasati commentarii:D