sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Dragoste din nimic

74. CALEA MEA


EDWARD
Dimineata urmatoare, dimineata declinului nostru, ne-am trezit la o ora imposibila si ne-am intalnit in hol, pentru a pleca la aeroport. Parea ca suntem cu totii in transa, tot drumul pana la aeroport si pana am trecut de securitate. Dar, in momentul in care asteptam sa ne fie anuntat zborul, s-a schimbat atmosfera. A fost o schimbare subtila, dar am simtit-o puternic.
Nimeni nu mai era obosit. Nimeni nu mai era trist ca plecam acasa. Era mai mult calm si consemnare. Nu spuneam niciunul nimic, dar fiecare se uita la cate cineva, exprimandu-si emotiile, dar fetele tuturor erau calme...senine. Stiam cu totii ca zborul in care urma sa ne imbarcam insemna un pas mai aproape de final. Un final, dar nu finalul. Doar un capitol incheiat, pauza de dinainte sa intorci pagina.
„Zborul 173, clasa I, spre Seattle, Washington, la imbarcare”.
Si cu asta, ne-am ridicat cu totii si din nou s-a schimbat brusc atmosfera, din cauza sorei mele.
„Ramas bun, Mexic drag! Ne-am simtit bine!”, a facut ea cu mana la fereastra aeroportului, in timp ce noi stateam in spatele ei chicotind si razand in sinea noastra.
Ne-am imbarcat si am constatat ca la clasa I nu mai era asa de aglomerat ca atunci cand am venit.
In scurt timp a decolat avionul si s-a auzit semnalul pentru desfacerea centurilor, iar noi am inceput sa ne miscam prin cabina, pe locurile libere, pentru a fi mai aproape unii de altii.
„Deci, m-am gandit ca trebuie sa facem asta asa cum trebuie. Asta este ultima zi in care mai suntem impreuna”, a explicat Emmett, in timp ce a cautat prin bagajul de mana si a scos un i-pod impreuna cu doua difuzoare, pe care le-a activat, astfel incat sa auzim cu totii.
Am tras-o pe Bella in poala mea, in timp ce Alice s-a ghemuit mai aproape de Jasper si Rosalie l-a luat pe Emmett in brate.
El a zambit mandru, inainte de a apasa butonul de pornire si de a se lasa in scaun. Muzica a inceput sa se auda din difuzoare, iar eu am marit ochii de surpriza facuta de fratele meu mai mare.
„Il ai pe Frank Sinatra pe i-pod?”, l-am intrebat.
Zambetul lui s-a transformat intr-unul de rusine si Rose a cascat gura, inainte sa-l sarute pe obraz, in timp ce el a raspuns. „L-am descarcat sa-l ascult. Vroiam sa-l ascultam cu totii”, a zambit. Am fost socat sa aud din gura lui Emmett cuvinte atat de profund de emotionante. El chiar se gandise la asta. „...si asta este singura data cand nu incerci sa sari pe Bella”. Si momentul disparuse.
Am decis sa nu spun nimic, dar in schimb am strans-o pe Bella mai tare in poala mea, in timp ce ascultam cu totii melodia.
„And now, the end is near;
And so I face the final curtain.
My friend, I'll say it clear,
I'll state my case, of which I’m certain.

I’ve lived a life that’s full.
I’ve traveled each and every highway;
And more, much more than this,
I did it my way”.

BELLA
Era ridicol sa gasesti adevarul in versurile unui artist pe care nimeni nu-l asculta prea mult? Deodata, mi s-a parut ca aceasta melodie reprezinta un lung epilog al verii mele. Am lasat capul pe pieptul lui Edward si m-am topit in el.
„Regrets, I’ve had a few;
But then again, too few to mention.
I did what I had to do
And saw it through without exemption.

I planned each charted course;
Each careful step along the byway,
But more, much more than this,
I did it my way”.

Edward s-a ridicat de pe locul lui, facandu-ma si pe mine sa ma ridic odata cu el, si m-a tras mai aproape de el. Un moment in care nici macar nu am realizat ca noi dansam pe culoarul unui avion. Ca lumea se uita la noi. Pur si simplu vroiam sa fiu cat mai aproape de el posibil.
„Yes, there were times, Im sure you knew
When I bit off more than I could chew.
But through it all, when there was doubt,
I ate it up and spit it out.
I faced it all and I stood tall;
And did it my way”.

M-am uitat in jur si m-a bufnit rasul, cand am vazut ca Emmett a luat-o pe Rose in brate, dansand in jur, iar Jasper se apleca incet pentru a putea dansa cu Alice. De pe locurile lor, Carlisle si Esme priveau cu zambete delicate, in timp ce Esme isi odihnea capul pe umarul lui Carlisle.
„I`ve loved, I`ve laughed and cried.
I`ve had my fill; my share of losing.
And now, as tears subside,
I find it all so amusing.

To think I did all that;
And may I say - not in a shy way,
No, oh no not me,
I did it my way”.

Pana in acest moment, toti pasagerii se ridicasera si dansau incet, unul cu altul. Ma gandeam ca, sigur insotitoarea de bord va veni si ne va spune sa stam dracului jos, dar, in loc de asta, ele zambeau la scena, din spatele perdelelor.
Vocea lui Edward imi soptea cuvintele la ureche in timp ce ne leganam, si mi-am simtit ochii intepati de fericire, din cauza perfectiunii totale a momentului.
„For what is a man, what has he got?
If not himself, then he has naught.
To say the things he truly feels;
And not the words of one who kneels”.

Deodata, Edward a cazut intr-un genunchi in fata mea, iar eu m-am holbat socata la el, in timp ce el pur si simplu ma fixa cu privirea.
„The record shows I took the blows -
And did it my way!”

Versurile melodiei s-au terminat, dar muzica de fundal a continuat, in timp ce Edward imi vorbea.
„Isabella Marie Swan, tu esti totul pentru mine si nu vreau nici macar sa-mi imaginez lumea fara tine. Spune ca vei fi a mea pentru totdeauna. Spune ca te vei casatori cu mine si imi vei deveni sotie”.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi, care imi curgeau pe obraji, cand am raspuns un ‚da’ din cap. Edward s-a ridicat in picioare si m-a sarutat pasional. Era mult mai mult decat un sarut. Eram noi. Toata dragostea si dorinta pe care le simteam unul pentru celalalt, erau acolo si nu vor disparea niciodata. Niciodata.
Da, asta era calea mea!



Hmmm....
Asta e....
Mai avem un epilog...maine...
Va pup!
Ana-Charlie
 





3 comentarii:

Anonim spunea...

ce romantic...............I love It ............xoxo

Anonim spunea...

exista si o continuare a ficului???..bia

MARIANA RADOI spunea...

cand termini....cred ca o sa mi-l editez sub forma de carte...acesta, si WA....mortale!

Trimiteți un comentariu