Legatura sau relatie

3. PRIETENI NOI

Bella a fost furioasa. Nu, asta era o afirmatie modesta. Era atat de suparata, incat se indoia ca furia lui Poseidon ar putea-o egala pe a ei. Cum indrazneau? Avea tot dreptul la acel dormitor si ei l-au dat altcuiva. Unde va locui ea acum?

De dimineata, Bella a fost atat de fericita. Asta era prima ei zi la facultate. In sfarsit, avea sansa sa fie libera. Va avea propriul ei dormitor, propriile cursuri la facultate. Va avea parte de o intreaga experienta noua departe de casa. Era entuziasmata.

Dar, a trebuit ca ei sa-i distruga tot entuziasmul. Trebuia sa-i ia totul. Facuse cerere pentru acest dormitor inca din aprilie, anul trecut. Si ei ce au facut? L-au repartizat altei fete, pentru ca parintii acesteia aveau mai multi bani decat putea Bella sa ofere. Asa ca, nu avea unde sa locuiasca.

Bella era atat de suparata, incat nici nu s-a uitat pe orar si pe harta. Cand in sfarsit a realizat ca are numai 3 minute sa ajunga la primul curs, s-a trezit la realitate. Nu stia unde ar trebui sa mearga. Istoria filmului. Camera 1325. Bunule Dumnezeu, unde este camera 1325? Nu spusese unchiul Edward ca era pe holul de est? Sau era in vest? De ce nu il ascultase pe unchiul Edward? El ii spusese sa-l astepte pentru a o ajuta. Insa, ea a trebuit sa plece. Proasta de Bella, s-a blestemat singura. 

„Te-ai pierdut?”, o voce ciripita a intrebat-o din spate. S-a intors imediat. Fata nu putea sa aiba mai mult de 16 ani, atat era de slabuta. Cam la 1,60 m, micuta fata era slaba la extrem. Parul ei negru era tuns scurt, zburlit in toate directiile. Era superba, ca sa spun asa. Zambetul ei larg si ochii care o priveau pe Bella cu interes.

„Hm, da. Daca ai putea sa-mi arati camera 1325, as fi foarte recunoscatoare”, a spus Bella cu timiditate. Nu se pricepea prea bine sa-si faca prieteni. De obicei, timiditatea ei era luata drept aroganta. De asta nu avusese prea multi prieteni in Phoenix.

„Camera 1325? Istoria filmului? Si eu merg acolo. Te duc eu”, a ciripit ea bucuroasa. Apoi, spre surpriza Bellei, a luat-o de mana si a inceput sa topaie. Bella a trebuit sa alerge ca sa tina pasul cu ea. Ce este cu ea? Insa, Bella nu putea sa nu o placa pe micuta fata.

„Numele meu este Alice Brandon si sunt studenta aici. Specializarea design vestimentar si garderoba”, a spus Alice bucuroasa. Este posibil sa fi atat de fericit? „Cum te cheama?”

„Isabella Swan. Dar poti sa-mi spui Bella. Imi place mai mult”, a raspuns Bella, concentrandu-se la pasii ei tot timpul. Alergatul nu a fost niciodata punctul ei forte.

„Si, specializarea ta?”

„Artele teatrale”. Care se traduc prin Teatru.

Bella nu a acordat prea multa atentie, asa ca nu si-a dat seama ca au ajuns la camera 1325. Alice a deschis usa cu incredere, aratandu-i interiorul Bellei. Era ca o clasa de liceu, cu circa 20 de mese sau cam asa ceva. Alice i-a explicat domnului Wagner, profesorul, motivul pentru care ele au intarziat. Dl. Wagner le-a avertizat sa nu mai existe o data viitoare, apoi le-a spus sa-si caute un loc.

Bella s-a grabit catre un loc din spate, nevrand sa fie prea mult in centrul atentiei. Prima zi la facultate, si deja i se atrasese atentia ca intarziase.

Alice s-a asezat langa ea. Bellei i se parea ca asezatul nu i se potrivea lui Alice. Fata era activa pe scaunul ei, daca asta era posibil. Bella s-a concentrat la dl. Wagner, care a continuat sa palavrageasca despre primul film alb-negru.

Imediat ce a sunat clopotelul, Alice a sarit din scaunul ei si s-a postat in fata Bellei. I-a intins Bellei orarul ei, fara ca macar sa fie rugata.

„Uite, lasa-ma sa vad ce cursuri mai am cu tine”, a ciripit ea fericita. Bella nu a realizat ca ea nu se uitase pe orarul ei. A fost atat de ocupata sa ia notite pe durata cursului. I-a dat lui Alice orarul ei.

„Hmm, ai Engleza, Matematica si Teatru cu mine”, i-a zambit Bellei. In timp ce se uita pe orarul ei, a aflat ca, intr-adevar, era la cursul unchiului Edward. Teatru. Bella a zambit in sinea ei.

„Cred ca vom fi prietene bune, Bella”, canta Alice fericita, in timp ce o tara pe Bella din clasa. „Grabeste-te sau vei intarzia din nou”.

Dimineata a trecut fara niciun obstacol. Un baiat, pe nume Mike, a venit la ea. Parea destul de dragut, chiar daca ii placea foarte mult sa vorbeasca, mai ales despre el. Parea sa o placa pe Bella si, chiar daca ea nu era foarte fericita din cauza asta, era multumita ca macar nu-si facuse niciun dusman.

La cursul de Algebra a cunoscut-o pe Angela si, ca si pe Alice, Bella a placut-o instantaneu pe aceasta fata. Probabil ca timiditatea ei, care se potrivea cu a Bellei, le apropiase si se imprietenira. Doua prietene din prima zi. Nu e rau, Bella, s-a gandit in sinea ei.

In timp ce mergea fericita la pranz, s-a oprit. Pranzul aici este ca la liceu? A intrat in cantina cu fluturi in stomac. Unde ar trebui sa se aseze?

Nervozitatea ei a fost potolita cand a vazut-o pe Alice facandu-i furioasa semn cu mana. Se pare ca Alice ii pastrase un loc. Fara ca nervozitatea ei sa o deranjeze, Bella a aruncat o privire in jur, prin cantina. Era mare, uriasa, enorma. Vechea cantina devenise istorie. Ii placea aici.

Un lucru care nu i-a placut era faptul ca mesele nu erau asezate intr-o ordine. Erau peste tot. Si, in observarea ei, nu a remarcat scaunul din fata ei. Fiind Bella, s-a impiedicat. Si a cazut. Bine, aproape  a cazut.

O pereche de brate puternice au apucat-o de talie, protejand-o de cazatura. Grozav mod de a te umili, Bella.  

S-a ridicat si s-a intors. Murmurand un ‚multumesc’, s-a uitat sa vada cine era salvatorul ei. Si ce a vazut, a dat-o pe spate.

In fata ei statea un baiat tanar. Nu, un baiat care arata bine. Extrem de aratos. Nu ca frumusetea lui Edward, care era una ce radia solitudine rece si maturitate. Baiatul asta era frumos intr-un mod care exprima caldura in ochii lui, care sclipeau copilareste. Opusul lui Edward.

Bella a rosit cand si-a dat seama ca se holba.

„Hmm, multumesc”, a bolborosit ea incet. „Nu am observat ca scaunul era acolo”.

Baiatul a izbucnit intr-un ras frumos. „Cum sa nu observi? Era chiar aici”.

Remarca lui, care paru mai degraba nepoliticoasa, cand a spus asta razand, a sunat foarte amicala. „Pai, nu sunt cea mai gratioasa persoana de pe Pamant. Sunt exact opusul, de fapt”, a glumit ea.

„Asa se pare. Sunt Jacob. Jacob Black”, i-a intins el mana. Ea i-a strans-o.

„Bella Swan. Sunt noua aici”, i-a zambit si ea.

„Care este specializarea ta?”, a intrebat el, aparent cu adevarat interesat.

„Artele teatrale. A ta?”

„Aceeasi. Chiar daca devin regizor”, a zambit el. „Unde stai la pranz?”

„Acolo, cea care imi face cu mana este Alice Brandon”, a aratat Bella cu degetul in directia lui Alice.

„Oh, Brandon? Succes cu ea. Are o reputatie prin campus”, a ras Jacob tare. „Este cea mai energica fata pe care o cunosc”.

„O cunosti?”, a intrebat Bella suprinsa.

„Sigur, sunt prietenul ei. Bine, de fapt toata lumea este”, a zambit el cu blandete. Dumnezeule, era dragut.

„Mi-am cam dat seama de asta cand m-a luat de mana si m-a tarat la cursuri”, a murmurat Bella. Jacob Black a ras tare si, intr-o secunda, Bella a decis ca ii placea rasul lui aproape la fel de mult pe cat ii placea rasul lui Edward.

„Esti o fata amuzanta, Bella Swan”, ochii lui au sclipit interesati. Bella nu si-a putut abtine imbujorarea stupida de pe fata.

A privit in departare sa o vada pe Alice facandu-i cu mana, mai degraba nerabdatoare. Mai bine merg acolo inainte sa ma tarasca ea.

„Pai, ma bucur ca te-am cunoscut, Jacob Black. Sper sa fim prieteni”, a spus Bella.

„Cu siguranta ca vom fi prieteni”, propozitia lui era incarcata de implicare.

„Pa, Jacob”. Bella a inceput sa se indrepte spre Alice.

„Pa, Bella Swan”, a spus Jacob incet, ca pentru el.

Bella zambi in timp ce se aseza langa Alice. Jacob Black parea simpatic si era foarte dragut. Nu frumos ca Edward, dar destul de aproape. A oftat. Facultatea nu este asa de rea. Si cel mai bun lucru era ca urmatorul curs il avea cu Edward.

Abia astepta asta.