12. CADOURI
Cand Bella s-a trezit, soarele stralucea prin ferestrele lui Alice. Soare in Forks. Asta era rar.
I-a luat un minut sa-si intipareasca in minte. Era Ajunul Craciunului.
S-a uitat in jur. Alice inca statea intinsa pe burta, probabil visand din nou la Jasper. Rose atarna intr-un fel, capul fiindu-i la piciorul patului. Avea trei paturi in jurul ei.
O patura era impaturita si asezata pe podea.
Patura Tanyei. Deja se trezise.
Bella a mers sa faca o baie in baia imensa a lui Alice. Acolo erau o cada, o cabina de dus si un jacuzzi. Dupa ce si-a incheiat treburile intime, Bella a coborat la micul dejun.
Era dimineata devreme, aerul era rece. Bella iubea zilele ca aceasta, cand este frig, dar soarele straluceste si ii poti simti caldura stand sub el.
A intrat in bucatarie. Stand prompt pe un scaun langa blatul de marmura, se afla Jasper.
„Buna, Bella”, a spus el zambind, ridicand privirea din ziarul pe care il citea.
„Buna, Jasper”, a spus Bella uitandu-se in jur.
„Cerealele sunt in dulapul din stanga”, a directionat-o Jasper, stiind ce cauta Bella.
„Mersi”, a spus Bella recunoscatoare. A scos un castron, si-a pus cerealele si a cautat dupa lapte in frigider.
Cu micul dejun in fata, a inceput sa-si mestece cerealele.
„Unde este toata lumea”, a intrebat ea. Se asteptase ca Tanya sa fie acolo.
„Will si Allegra au iesit la cumparaturi pentru Craciun. Edward isi petrece ziua cu Tanya, inainte ca ea sa plece la New York”.
„Aah”, a spus ea dezamagita. Deci, Edward nu va fi aici azi. Isi dorea sa-l vada, sa-l intrebe ce cadou ar vrea. Normal, deja ii gasise un cadou. Un stilou gravat cu numele lui. Dar nu era Edward. Nu, stiloul nu il reprezenta deloc. Culoarea argintie nu-i amintea de zambetul lui. Fosnetul lui pe hartie nu-i amintea de rasetul lui, de vocea lui catifelata. Nu, Alice a considerat ca e perfect pentru el. Bella a considerat ca era departe de Edward.
Acum era destul de aproape de a-i cumpara un alt cadou. Si, normal ca Alice se va supara pe ea sau cel putin se va simti ofensata ca Bella nu avea incredere in alegerea ei. Bella credea ca stiloul era frumos. Doar ca nu avea aceeasi frumusete ca a lui Edward.
Asa ca, trebuia sa-l intrebe ce isi doreste. Tot ii va darui stiloul. Dar, trebuie sa fie ceva ce-si doreste si, cu siguranta, ii va oferi.
„Bella, verifica-ti email-ul”, a spus Jasper, intrerupandu-i gandurile. „Ai o invitatie la Balul Mascat de Anul Nou, la cursul de Drama”.
„Bine. Mersi, Jasper”.
„Nicio problema. Deci...despre ce ati vorbit azi-noapte?”, a intrebat Jasper.
Bella a ridicat privirea. El se prefacea ca citeste ziarul. Tonul lui era lejer. Sigur, incerca sa para ca nu il intereseaza prea mult. Dar Bella stia mai bine. Era sigura ca el murea sa stie daca vorbisera despre el. Sau, mai degraba, daca Alice vorbise despre el.
„Aah, nimic important”, a spus Bella indiferenta. Va fi distractiv sa-l tachineze putin.
„Serios? Nimic?”, ridica el privirea.
„Nu. Desi am aflat cine este barbatul visurilor lui Alice”.
El a ridicat atat de rapid capul, incat ea a crezut ca si-l va rupe. I-a zambit cu buna stiinta.
„Cine?”, a intrebat el.
„Iisuse, Jasper. Nu stiam ca esti atat de interesat de discutiile fetelor”, a spus ea, prefacandu-se nevinovata.
El si-a dat seama de propria reactie si si-a bagat fata repede in ziar. „N-nu sunt. Sunt doar ingrijorat ca Alice se poate indragosti de persoana nepotrivita. Este cea mai buna prietena a mea, intelegi”, a inganat el. Culoarea fetei lui a capatat o nuanta puternica de roz, de la obisnuita sa paloare Fork’s-iana.
„Stiu. Pare sa-ti pese foarte mult de ea”, a spus ea ganditoare. „Oricum, Alice a spus ca vrea ca barbatul ei sa fie inalt, blond si destept. Isi doreste un barbat care sa poata face fata unei discutii inteligente, care sa o cunoasca si sa o iubeasca pentru ceea ce este. Un barbat care sa mearga cu ea la cumparaturi ore intregi, fara sa se planga”, zambi Bella. Jasper ii acordase o atentie intensa, respirandu-i cuvintele de parca erau aer. Pentru el, probabil ca erau.
„Ti-a spus pe cine are in minte?”, a intrebat Jasper nerabdator si putin trist. Era orb? „Sunt doar curios”.
„Nop”. Secretul lui Alice nu era al ei ca sa-l dezvaluie. Desi, il putea conduce la asta. „Cred...”, a facut ea o pauza.
„Ce?”, casca Jasper ochii mari.
„Nu, nu conteaza. Nu vrei sa sti”, prelungea Bella.
„Ce?! Te rog, Bella”, a implorat Jasper. Parea disperat.
„Doar...Nu, nu conteaza”, a scuturat Bella din cap.
„Spune-mi!!!”, ordona el, pierzandu-si rabdarea, postura lui, odata adunata, era acum ingrijorata si trista.
„Am crezut...Bine, am observat de fapt, ca barbatul despre care a vorbit Alice...”, vocea ei deveni mai mica.
„Ce-i cu el?”, se apleca Jasper spre ea, si Bella avea senzatia amuzanta ca daca nu-i spunea acum, el ar strange-o de gat si i l-ar rupe.
„Pai, nu crezi ca barbatul visurilor lui Alice seamana putin cu, hmm, cu tine?”, s-a uitat Bella fix la el.
El arata de parca fusese lovit de fulger. Daca inainte rosea, nu puteai sa-ti dai seama pentru ca fata lui era scursa de toate culorile. Ochii ii erau mariti si gura deschisa.
„Jasper?”. Privelistea ar fi fost destul de amuzanta, daca Bella nu s-ar fi ingrijorat ca el s-ar putea soca si si-ar pierde memoria.
„Eu?”, a spus el in final, aruncandu-si ochii la ea. „Eu? Nu, nu se poate. Eu sunt Jasper”, a spus el cu frenezie.
Poate ca nu era atat de destept pe cat parea.
„Cred ca am aflat asta pana acum”, chicoti Bella. „Nu-ti fa griji, Jasper, e doar o idee”, se mustra Bella pe sine. Nu se putea baga in treburile lui Alice. Dar acesti doi lilieci orbi (lilieci, ati inteles?) aveau nevoie de un baston care sa-i ghideze.
„Da, doar un gand”, a asigurat-o el. Sau s-a asigurat pe sine.
Bella s-a ridicat. E destul pentru azi. „Pa, Jasper”. S-a intors si si-a pus castronul in masina de spalat vase.
„Pa, Bella”, a spus Jasper, fara sa o priveasca. Cum de nu putea sa creada ca Alice il iubea?
Bella s-a intors sa-l priveasca. "Aa, si, Jasper?”
El a ridicat privirea.
„Cine stie? Pana la urma, esti un baiat bun. Cred ca este greu sa nu te indragostesti de cineva care a scris o poezie despre tine si a numit-o ‚Ingerul Meu’”.
El a deschis gura sa spuna ceva. Oricum, nu i-a iesit nimic.
Bella a urcat scarile tantosa. Bine, mai degraba impleticita.
Sper sa-si revina in simturi.
Ziua a trecut fara sa se intample prea multe. Bella si-a verificat e-mail-urile. Avea unul de la Renee, careia i-a raspuns in graba. Renee ii povestise despre noile ei decoratiuni si luminite de Craciun; despre mancarea pe care o pregatea (saracul Phill) si despre cadoul de Craciun, pe care i-l trimisese Bellei prin posta. A avut indiciul ca Bellei ii va placea. Bella a ghicit ca probabil era vreo alta rochie sau ceva de genul. Renee inca se mandrea ca este costumierul personal al Bellei. I-ar frange inima daca i-ar spune ca acest rol era acum detinut de Alice, care si l-a asumat prea nerabdatoare. S-ar potrivi destul de bine, Renee si Alice.
Apoi, era mesajul de care ii spusese Jasper, invitatia la Balul Mascat al Universitatii dat de Anul Nou, care se tinea la Plaza. Plaza era rezervat in fiecare an de Universitate pentru Anul Nou, din simplul motiv ca era cel mai bun loc de vazut artificiile.
De la: Universitatea din Washington, Departamentul Drama
Catre: Domnisoara Isabella Swan
Subiect: Balul Mascat anual
Draga domnisoara Swan,
Avem placerea de a va anunta si invita la Balul Mascat anual tinut de Departamentul de Arte Dramatice al Universitatii din Washington. Balul Mascat se va tine la Brandon Plaza. Tinuta obligatorie include tinuta de seara si masti. De asemenea, vi se va cere sa prezentati dovada ca ati fost invitata, care, in urma primirii acestui e-mail, este inclusa. Va rugam sa nu va dezvaluiti numarul nimanui.
Speram sa va vedem acolo.
Cu sinceritate,
Departamentul de Arte Dramatice al Universitatii din Washington.
Invitatia # 1687546BN2458
Sa spui ca Alice va fi in extaz ar fi ca si cand ai spune ca soarele este cald. Topaia cand si-a citit mesajele si a vazut invitatia. Imediat a inceput sa discute despre de unde ar trebui sa-si cumpere rochiile. Nici macar nu a vorbit despre Chanel la mall. Nu, Alice se intreba daca ar putea sa mearga la saptamana modei de la Milano. Oricum, a cazut, pentru ca Allegra vroia ca familia sa petreaca sarbatorile impreuna, asa ca planul a cazut. Rosalie a comentat ca poate ar trebuie sa-si ia rochiile lor de firma. Lui Alice ii placuse la nebunie ideea, si au inceput entuzismate sa-si faca lista cu designerii preferati. Bella le-a lasat in pace. Ea nu stia nimic in legatura cu ce discutau ele, nici nu-i captase interesul. A iesit in gradina.
Gradina familiei Brandon era absolut superba. Tufe intregi de trandafiri aliniate una dupa alta. Nu vor inflori pana in februarie. Trebuie sa fie o priveliste grozava, sa ai sute de trandafiri rosii in jurul fantanii.
Bella se plimba de-a lungul tufelor de trandafiri. Trandafirii se ofilisera. Dar, asta nu a oprit-o pe Alice. Asezase trandafiri falsi de-a lungul luminitelor de Craciun, iar Bella nu se indoise ca noaptea vor arata minunat.
Acum se simtea atat de singura. Familia Brandon se purta frumos cu ea, toata lumea ii oferise familia care ii lipsea. Dar, intr-un fel, nu simtea ca si cand locul ei era aici. Locul ei nu era in gradina frumoasa si in conacul mare. Nu apartinea cinelor gastronomice si hainelor scumpe. Stia ca ea nu se potriveste aici, cum se potriveste Alice in bratele lui Jasper, cum i se potrivea lui Rosalie sa-l certe pe Emmett cand radea sau cum ochii lui Edward se potriveau cu zambetul Tanyei.
Unde era locul ei?
Oare langa Jacob, in bratele lui bronzate? Apartinea ea zambetului lui si ochilor negri stralucitori?
Stia ca locul ei este undeva. Stia ca mai fusese acolo, si a simtit cum este. Stia, dar nu-si putea aminti locul unde se simtise protejata si in siguranta.
Toata lumea are un loc. Unde era al Bellei?
Jacob se intorsese in La Push, sa petreaca Craciunul cu Billy si Rebecca. Nu va fi aici pana a doua zi dupa Craciun, dar deja isi lasase cadourile aici. Bella se intreba ce ii luase ei.
„Bella, vino si ajuta-ma cu cina”, striga Alice din casa. Bella s-a grabit inauntru.
Allegra se afla in bucatarie, framantand aluatul. Alice incerca sa taie ceva ce parea a fi ceapa.
„Vino si ajuta-ne. Intotdeauna mi-am dorit sa am un club de gatit”, a spus Allegra. Sa o vada pentru prima data in bucatarie, Bella a fost uimita sa vada cat de mult se schimbase numai ca-si pusese un sort. Toata gratia si frumusetea ei erau inca acolo, dar era mai mult din 'mama' si mai putin din 'sotia milionarului'. Fata ei era concentrata in timp ce incerca sa framante perfect aluatul. Alice avea un cutit in mana si o ceapa in cealalta, parand nesigura de ce urma sa faca. Rosalie era langa ea, uitandu-se peste umarul lui Alice, ezitand daca sa se alature sau nu. Normal, fiica a milionarului si mogulului automobilelor, Rosalie nu petrecuse nicio zi in bucatarie.
„Ce sa fac?”, a intrebat Bella.
„Sti cum se curata pestele? Pentru supa”, a intrebat Allegra, zambindu-i ajutorului ei.
„Sigur”, a spus Bella si a inceput treaba.
A fost una dintre cele mai bune zile de cand se mutase Bella in Forks. Ele au vorbit, au ras si au gatit impreuna. Bine, Alice si Rose nu prea s-au implicat in partea cu gatitul. Dar toate s-au simtit bine si Bella era sigura ca lui Will ii va placea cina.
„Hmmm, ce miroase asa bine?”, zise Will intrand in bucatarie. Ochii i-au stralucit o secunda cand si-a vazut fiica acoperita de faina si sudoare.
„Ma inseala privirea sau Domnisoara Mary Alice Brandon gateste?”, a intrebat el socat.
„Tatii! Gatesc deseori”, striga Alice in joaca. Nu se asteptase sa se distreze atat gatind.
„Serios? De cand?”, zise Will apropiindu-se si ciufulindu-i parul fiicei sale. Ea a ras.
„De cand Bella a facut sa fie atat de amuzant”, a evitat ea privirea Bellei.
Will s-a intors si s-a inclinat la Bella intr-o maniera glumeata. „Eei, atunci ar trebui sa-i multumesc domnisoarei Swan pentru ca i-a aratat fiicei mele calea spre bucatarie”, a ras el.
„E placerea mea, bunule domn”, a intrat Bella in joc, facand o reverenta.
„Doamnelor, aveti nevoie de ajutorul meu?”, a spus el, intorcandu-se spre Allegra, dandu-i un sarut rapid pe obraz.
„Nu, mergi si uita-te la fotbal sau fa ce fac barbatii. Voi fi gata imediat”, l-a sarutat si Allegra. Alice se stramba la ei, stiind ca nu o puteau vedea.
„Deci, Alice, abia astept sa gust din ce ai pregatit”, zise Will iesind.
„Auzi, tata, unde e Jasper?”, striga Alice.
„Unde in alta parte, decat asteptandu-te in sufragerie?”, chicoti Will. Obrajii lui Alice au luat foc. Chiar nu poti sa ascunzi nimic de parinti; Bella stia foarte bine acest adevar.
Chiar in acel moment, Bella a auzit deschizandu-se usa de la intrare si inima ei a accelerat. Oare o fi Edward?
Sigur ca era.
„Hmmm, ce miroase atat de delicios?”, spuse Edward intrand in bucatarie.
Tu, gandi Bella, apoi a rosit imediat. Chiar se gandise la asta?
El a pasit in incapere si deodata totul se linisti. Prea liniste, de fapt. Ochii lui au fulgerat imediat spre ea, si a fost ca si cum cineva daduse la minim volumul sunetelor din capul ei, insa, in acelasi timp, il si ridicase. Nu putea sa auda salutarile dintre Edward si Allegra. Dar, in acelasi moment, a devenit foarte constienta de sunetele lui. Totul, de la respiratia lui pana la mainile bagate in buzunarele jeansilor.
Ce se intampla?
„Bella?”, o chema Alice. Si sunetele s-au reintors in capul ei din nou.
Edward o privea, cu o expresie confuza pe fata. Ce se intamplase?
„Da?”, a raspuns Bella.
„Scoti tu puiul din cuptor? Suntem gata sa punem totul pe masa”, ciripi ea, aparent entuziasmata ca toata lumea va gusta din prima ei masa pregatita.
Bella s-a supus. Nu putea sa gandeasca. Ce tocmai se intamplase acolo? De ce se simtea de parca lumea statuse in loc?
Edward i-a zambit cu caldura. Sa speram ca nu isi va da seama cat de tare ii batea inima la vederea zambetului frumos si strengaresc.
„Ai o zi buna?”, a intrebat Edward cand a trecut pe langa el. El era atat de aproape, respiratia lui pe obrazul ei, incat ea a crezut ca va scapa bolul cu salata pe care il tinea in maini.
„D-da”, s-a balbait ea. Obrajilor, va rog sa nu va inrositi, se ruga ea.
„Bine, ma bucur”, a zambit el, asezandu-se langa ea cand toata lumea a luat loc la masa, preparatele fiind elaborat asezate in fata lor.
„Grabiti-va si mancati. Vreau sa deschidem cadourile”, topaia Alice, abia fiind in stare sa-si retina entuziasmul.
„Ali, calmeaza-te sau o sa sperii pe toata lumea”, a spus Jasper cu blandete in timp ce se aseza la masa langa Alice, atat de natural ca si cand acela era locul lui in viata.
„Nu”, argumenta Alice, dar totusi ii zambi.
„Bine, haideti sa ne infigem in acest ospat pe care fiica mea l-a preparat cu atata dragoste pentru noi”, a spus Will, in timp ce ceilalti am ridicat paharele si am ciocnit primul toast. Dupa asta, discutiile au curs in timp ce cutitele si furculitele se atingeau de portelanurile chinezesti fine.
Discutia a mers spre Edward.
„Si, Edward, Tanya deja este pe drum?”, a intrebat Allegra cu simpatie, gandindu-se ca Edward trebuie sa fie atat de trist ca ea nu putuse sa-si petreaca Craciunul cu el.
„Da, Allegra. A avut zbor la ora doua”, a spus el privind-o pe doamna de varsta mijlocie.
„Si, ce ati facut voi doi azi?”, a intrebat Emmett cicalitor. „Sper ca a implicat o camera de hotel”, a ras el in timp ce Edward se inrosea la fata.
Nu a spus nimic. Edward nu a negat. Chiar au fost la hotel. Mintea Bellei urla.
Dumnezeule.
„Am facut cumparaturi pentru Craciun. Vroia sa-si ia ceva de Craciun”, a spus Edward veridic.
„A fost un inel?”, chicoti Will usor. „Pentru ca doamnelor le place asta”.
„Nu, i-am cumparat un colier. Se pare ca pusese ochii pe el de mult timp”, a zambit Edward incomodat.
„Vezi, Emmett, el i-a cumparat iubitei lui un colier”, se adresa Rosalie lui Emmett, certandu-l.
„Care este cel mai bun lucru pe care mi l-ai cumparat vreodata? O haina de ploaie portocalie cu numele tau pe ea”.
„Hai, Rose, a fost romantic”, scanci Emmett.
„Cum sa fie romantic? Si, de ce portocalie?”, striga ea inapoi.
„Pai, o haina de ploaie cu numele meu pe ea pentru ca asa m-ai avea mereu pe mine sa te protejez de ploaie, sti, pentru ca tie nu-ti place ploaia. Si portocalie, pentru ca parul tau miroase ca florile de portocal”, explica el, fara sa se astepte la reactia lui Rose.
Alice si Allegra erau uimite. Jasper si Will erau uimiti ca Emmett putuse sa se gandeasca la ceva atat de insemnat. Bella zambi si Edward chicotea, in timp ce o Rosalie aproape plansa l-a imbratisat pe un Emmett foarte socat.
„DUMNEZEULE! Deci asta insemna? Dumnezeule, trebuia sa-mi fi spus mai de mult. Este atat de romantic si atat de profund”, plangea ea in bratele lui.
„Pai, am crezut ca stiai”, a ridicat Emmett din umeri, inca socat de reactia iubitei lui.
Cand o sa invete el ca romantismul este cheia?
Discutia a decurs inca o data la cum incerca Alice sa-l convinga pe Jasper sa-i spuna ce cadou ii luase. Bella se uita in jur. Asa trebuie sa fie o familie. Aceasta atmosfera, plina de rasete si fericire, era definitia unei cine de Craciun.
Dupa cina, s-au ingramadit toti in jurul bradului. Rosalie statea in bratele lui Emmett, aparent multumita inca. Jasper s-a asezat cu grija langa Alice, care arata de parca sarea pana la luna. Will si Allegra zambeau incet la fiica lor entuziasmata peste masura.
„Cine vrea sa deschida primul cadou?”. Will a ras cand mana fiicei lui statea ridicata fix in aer.
„Bine, Alice, alege-ti primul cadou”.
Alice a apucat cadoul in hartie galbena. „De la mama si tata”, citi ea cu voce tare, inainte sa-l desfaca.
S-a uitat un moment in interiorul cutiei, fara sa clipeasca. Apoi, a scapat un tipat ascutit.
„DUMNEZEULE! Dumnezeule! Manolo Blahnik, colectia de toamna, pantofii cu toc rosii nr. 54125. Nici macar nu a ajuns in magazine. Cum Dumnezeului ati reusit asta?”, striga ea entuziasmata, topaind. Rosalie a scos ce se afla in cutie, dezvaluind o superba pereche de pantofi rosii, din matase.
„Am metodele mele, Ali”, a chicotit Will, fericit ca fiicei sale i-a placut cadoul.
„Te iubesc, tata. Si pe tine, mama. Oh, va iubesc pe toti”, a ras Alice.
„Bine. Mai departe. Urmatorul”, i-a spus Allegra lui Jasper.
El a deschis cadoul de la Alice.
A zambit imediat si a scos o carte.
„Cele mai romantice poezii din perioada Razboiului Civil”, anunta el, zambindu-i fetei slabute de langa el, care se inrosise. „Mersi, Ali. Cum ai stiut?”
„Normal ca am stiut”, ii zambi si Alice. „Pana la urma, sunt ingerul tau, nu?”
Ce mai flirteaza astia.
„Da, esti”, se balbai el. Will si Allegra se priveau constienti.
„Urmatoarea este Rose”, a spus Alice.
Rosalie, normal, a deschis cadoul de la Emmett.
„Pfui, exact cum am crezut”, a spus ea ridicand vestmintele din cutie. Era un set de lenjerie intima. „In fiecare an”.
„Hai, Rose. O sa arati super in astea”, a spus Emmett. Asta paru sa o multumeasca.
„Deschide-l, sa vezi ce ti-am luat”, l-a inghiontit Rosalie pe Emmett. A deschis cadoul de la Rosalie si a gasit o multime de jocuri video.
Era randul Bellei si ea isi dorea cu disperare sa deschida cadoul de la Edward. Dar cum li s-ar fi parut celorlalti daca ea deschidea cadoul de la unchiul Edward inaintea celui de la iubitul ei. A luat cadoul de la Jake.
Hartia era rosie cu verde, culorile Craciunului. A desfacut-o.
Bellei i-a luat un minut sa realizeze ce era. Indata ce a facut-o, i-au trecut furnicaturi prin corp si, deodata, i s-a facut foarte dor de Jacob. Oare ce facea el acum?
Era o sculptura detaliata. A fetei ei.
Maroul lemnului polisat reasambla parul ei frumos. Pe fata sculpturii era o expresie pe care o regaseai des la Bella. Ochii priveau in departare; un zambet seren se afla pe buze. Capul era indreptat spre dreapta, ca si cand era ganditoare.
Jacob nu avea cum sa cumpere asta. Trebuie sa o fi sculptat-o chiar el. Atata maiestrie. Asa un gest frumos.
„Oo, Doamne”, au spus Alice si Allegra in acelasi timp, cu respiratia taiata. Rosalie privea uimita. Ea i-a aruncat o privire rapida lui Edward.
Expresia lui era impenetrabila. Si intr-un fel trista.
„Oh, este superb”, a gangurit Alice.
Rosalie l-a plesnit iar pe Emmett. „Tu de ce nu te-ai gandit la asta, ha? Dintre toti, de ce am ajuns sa fiu cu cel mai ne-romantic barbat din lume?”, a scancit ea in gluma.
„Sa te ia naiba, Jacob”, a mormait Emmett.
Bella a ras si s-a uitat la Edward.
„Edward, este randul tau”.
El s-a intins si a luat un cadou. „Acesta este de la Alice”, a spus. Apoi, dupa ce a rupt hartia, a scos o masca alba.
„Aa, pentru Balul Mascat, inteleg. Ei, multumesc, Alice”, i-a zambit el.
„Pentru putin”.
Si tot asa, si-au deschis cadourile pe rand. Alice a dat tuturor (cu exceptia lui Jasper) cate un articol de imbracaminte. Rose a primit de la ea o pereche de ochelari de soare Ray Ban si o poseta Gucci. Lui Emmett i-a dat o cravata de matase si tatalui ei o curea din piele. Mamei ei, Allegra, i-a dat un sort din matase cusut delicat. Allegra a fost absolut incantata. Bella a primit de la ea un costum de baie albastru. („Sub nicio forma nu te voi lasa sa pastrezi costumul tau de baie. Este absolut oribil”, i-a spus Alice Bellei cand aceasta a privit-o dezaprobator.).
Will si Allegra i-au oferit lui Rosalie o reducere pe un an la un spa renumit. Lui Jasper i-au dat o scrisoare scrisa de un soldat confederat in timpul Razboiului Civil. Razboiul Civil era obsesia lui Jasper (pe langa Alice). El colectiona orice avea legatura cu Razboiul Civil, asa ca a fost absolut extaziat cand a primit acea scrisoare. Emmett a primit bilete pentru intreg sezonul de fotbal. Bella a fost surprinsa cand ei i-au oferit si ei un cadou, adica o colectie Jane Austen legata in piele, filetata cu aur. Au avut un cadou si pentru Edward. El a parut jenat, pentru ca nu le luase nimic lor, chiar daca Will a facut un semn indiferent cu mana cand s-a scuzat Edward. De la ei, Edward a primit bilete la Fantoma de la Opera.
Rosalie si Emmett, din moment ce formeaza un cuplu, au facut in general cadouri-farsa (ma intreb a cui a fost ideea). Toata lumea a ras de fata speriata a lui Jasper, cand a gasit inauntru o cutie de prezervative.
Jasper i-a dat lui Alice o bratara-talisman, cu litera 'A' atasata de ea, precum si cu un set de aripi din argint. Alice aproape ca plangea. Parea ca ii placuse acest cadou la fel de mult ca cel de la parintii ei. Jasper parea fericit, dar nu prea mult din moment ce Emmett a deschis cadoul de la el si a spus ca o copie Razboi si Pace era o vechitura. Rose a fost multumita de cadoul ei, care insemna un set de masinute in miniatura, din aur. Asa tata, asa fiica, chicotise Allegra. Bellei i-a oferit o esarfa din matase, banuind ca ei ii place moda la fel ca si lui Alice si lui Edward i-a dat o jacheta din piele.
Bella nu se simtea bine. Si ea avea cadouri pentru toti. Oricum, in comparatie cu cadourile lor, ea se simtea de parca le dadea bomboane. Esarfa de la Jasper trebuie sa fi costat o avere, pe cand tot ce si-a permis ea sa-i ofere lui a fost o carte despre literatura filmului, din moment ce el isi dorea sa devina scenarist. Lui Emmett i-a dat o carte despre Animatie. Stabilise cu Alice ca, in loc sa-i dea un cadou (serios, ce cadou sa iei unei persoane care are tot ce-si doreste?), Bella va merge cu ea la cumparaturi fara sa se planga. Pentru Rosalie a luat un globulet cu initialele 'R' si 'E' scrise pe el. Allegrei i-a dat o pereche de manusi pentru bucatarie si o carte de bucate. Pentru Will a luat un set de colonie.
Cadourile de la Edward au fost destul de precaute, din moment ce a fost invitat numai cu trei zile inainte. Toata lumea a fost incantata de cadouri, in special Allegra, care a primit o inregistrare video cu interpretarea lui Alice la curs.
„Eei, ultimul cadou ramas este al Bellei”, a anuntat Alice. Ea nu trebuia sa se mai gandeasca. Bella se tot uitase la cadou. Edward a parut incantat de stiloul primit de la Bella („Ti-am spus eu ca o sa-i placa”, cantase Alice). Abia astepta sa vada ce ii luase el.
„Craciun fericit, Bella”, i-a spus Edward intinzandu-i cadoul. Ea i-a zambit timid.
Hartia era albastra cu fulgi de zapada de un alb stralucitor. A examinat cutia inainte de a o deschide.
A suspinat surprinsa.
Simtea intepaturile din ochi, lacrimile fiind pe cale sa-i curga.
Era o fotografie inramata de-a ei. Sau, mai degraba un portret al ei inramat.
Pe bucatica mica de panza era portretul in ulei a unei Bella adormita. Fata ei era angelica si ochii usor inchisi. Arata atat de linistita. Ca si sculptura lui Jacob, parul ii incadra fata, iar gura ii era usor deschisa. Era Bella din noaptea in care a plans in bratele lui Edward.
Toata lumea ii privea. Sincer, ei nu-i pasa. Cadoul lui Edward o lasase fara aer in plamani.
„Cum ai...?”, a intrebat ea.
Edward i-a aruncat o privire care a facut-o sa taca. Nu era momentul pentru acea discutie.
„Dumnezeule”, a respirat Alice. „Este frumoasa”.
„Este”, a fost Rose de acord. Apoi, intorcand capul spre Edward, a adaugat. „De unde vi? Barbatii de acolo sunt toti la fel de profunzi ca tine?”
„Rose!!”, a exclamat Emmett. Rosalie doar l-a privit, sau mai degraba i-a aruncat o privire mortala.
Deodata, Alice a ridicat privirea de la portret. In ochii ei se citea ceva impenetrabil. Ca si cand medita la ceva.
S-a uitat la Edward, apoi la Bella.
„Acum, ca am deschis toate cadourile, haideti sa facem ceva”, a spus Alice, revenind la starea ei obisnuita.
Will si Allegra s-au scuzat ca merg la culcare, lasandu-i pe cei tineri singuri.
„Hai sa jucam 'Invarte Sticla'”, a sugerat Emmett entuziasmat.
„Nu, Em, e asa de clasa a saptea. Ce ziceti de 'Adevar sau provocare'?”, s-a oferit Alice.
Au fost cu totii de acord. Bine, majoritatea lor. Bella s-ar fi multumit cu un film.
„Cine vrea sa fie primul?”, a intrebat Alice.
Emmett a ridicat mainile.
„Bine, Emmett, adevar sau provocare?”, a spus Alice.
„Provocare”, a ranjit Emmett.
„Te provoc sa nu pui un deget pe Rosalie sau sa o atingi in orice alt mod pana la Anul Nou”, a zambit Alice timid.
„Nu e corect!”, a pufnit Emmett. Rosalie a chicotit.
„Mai bine faci ce ti-a spus, Emmett. Iti aduci aminte ultima data cand nu ai facut-o?”, i-a reamintit Jasper. Asta a parut sa-l opreasca imediat pe Emmett.
Hmm, ce a facut Alice de l-a speriat atat de tare pe Emmett?
„Bine”, se enerva Emmett. „Randul meu. Alice”, s-a uitat el la Alice. Bella simtea venind o batalie.
„Provocare”, a spus Alice. Normal. Daca alegea adevar, Emmett ar fi fortat-o sa recunoasca ce simte pentru Jasper.
„Te provoc sa stai in poala lui Jasper”, a ranjit Emmett.
Saracul Jasper. Baiatul capatase douazeci de nuante diferite de rosu. Fata lui, de la palida, s-a transformat imediat intr-o rosie. Alice nu era intr-o forma mai buna. Bella putea sa jure ca a vazut aburi iesind din urechile lui Alice. Si, daca privirea ar putea ucide, atunci Emmett ar fo fost un om mort.
2 comentarii:
so,...inteleg ca scrii si duminica...:)
stiu ca n-are legatura cu capitolul, dar imi place fff mult aspectul blogului:D
Trimiteți un comentariu