sâmbătă, 13 februarie 2010

YMMDCT

14. DEPRIMARE FAMILIARA

BELLA
Dimineata urmatoare a fost dureroasa. De fapt, stergeti asta, toata nenoroci, ta de saptamana a fost dureroasa. Dimineata de dupa cheful cu bautura impreuna cu Alice, cand am fost prinsa deasupra ei de cei doi supraveghetori, a fost ca o moarte nenorocita!
Capul imi pulsa si fata imi era si mai palida decat de obicei, sa nu mai spun ca aveam o gura mai uscata ca a oricui. Oricum, putea fi mai rau – asta imi tot spuneam. Vreau sa spun, putea fi Alice. Alice, a carei mahmureala trecuse, inainte sa iasa in oras si sa bea si mai mult cu mine. Saraca fata. Pentru un iepuras energic si slabut ca ea, se purta mai mult ca Eeyore decat ca Tigger. (personaje dragute din desenele animate Winnie the Pooh).
Ca de obicei, scoala mi-a ocupat majoritatea timpului, mai ales cand m-am pregatit pentru examenele de sfarsit de semestru, care se apropiau cu repeziciune. Normal ca eu si Edward am tot vorbit, dar nu se rezuma decat la o data pe seara.
Am inteles total si stiam ca si el o facuse. Amandoi eram studenti ocupati, care incercau sa-si mareasca notele, dar tot era dureros sa fiu departe de el pentru atat de mult timp. Saptamani dupa saptamani de munca grea incepusera sa ma oboseasca si, sa fiu departe de el de la Ziua Recunostintei, incepuse sa ma calce pe nervi.
Trecusera trei saptamani de cand ma intorsesem de la Ziua Recunostintei si eram in saptamana examenelor finale. De-a lungul acestor saptamani, eu si Edward nu putusem sa ne vedem la sfarsitul de saptamana. Pur si simplu, nu am reusit sa ne conexam cu grupurile noastre de studii si cu numeroasele teme de facut, teste si referate. Trei saptamani si mie mi-era dor de Edward al meu. La naiba!
„Bella, poate ca ar trebui sa luam o pauza”, a oftat Alice inchizand una dintre carti si ridicandu-se de unde statea intinsa pe burta.
Mi-am tras picioarele de sub mine, inainte sa-mi frec ochii cu palmele. Ochii mei incepeau serios sa estompeze toate cuvintele din cartea mea de Lingvistica. Cu siguranta ca voi avea nevoie de ochelari de vedere pana sa implinesc treizeci de ani.
„Nu stiu, Alice...”, am taiat-o. Inca ma simteam ca si cand aveam atatea de asimilat dar, sa mor ca imi venea sa ies din dormitorul asta stupid si sa ma racoresc o ora sau doua.
„Nop! Nu accept un refuz. In plus, imi dau seama ca vrei sa iesi de aici la fel de mult ca si mine. Asa ca, sa mergem!”, a spus ea bucuroasa, dandu-si picioarele jos din pat si mergand la oglinda sa-si aranjeze machiajul.
„De parca accepti vreodata vreun refuz”, am mormait inchizand ochii, dupa ce am inchis cartea, inainte sa-mi las semn la pagina. „Numai vreo doua ore”, am zis, incercand sa sun severa dar, pe bune, cine poate sa sune sever in fata lui Alice?
„Da, da”, a zis ea, dand din mana la nimereala, in timp ce-si dadea cu gloss.
Mi-am dat ochii peste cap, trecand o mana prin par, apucandu-mi poseta maro zdrentuita si urmand-o.
Cand stateam la bar sorbindu-mi cola, Alice a tot palavragit despre o rochie pe care vroia sa o deseneze pentru cursul ei de design. Din nefericire pentru Alice, a inceput sa nu ma mai intereseze cand am auzit cuvinte precum sifon, Louis Vuitton si crinoline iesindu-i din gura ca o propozitie a unui elev de clasa a treia.
„Nici macar nu ma asculti, nu-i asa?”, a intrebat Alice, privindu-ma in timp ce a luat o inghititura din Cosmopolitan-ul ei. Dupa ce am ajuns la bar si eu am comandat o cola, barmanul parea ca scoate fum pe nari cand Alice a comandat un Cosmo. Se pare ca astea nu prea sunt servite la barurile sport de pe langa campus.
„Normal ca te ascult”, am mintit, luand inca o inghititura, in ideea de a evita privirea slabanoagei.
„Bine, ce am spus adineauri despre saptamana modei?”, a intrebat ea cu sprancenele ridicate in expectativa.
„Rozul este atat de demodat?”, am incercat eu.
„Stiam eu!”, a exclamat ea aruncand mainile in sus de exasperare.
„Imi pare rau, Alice”, m-am grabit sa ma scuz. „Serios, imi pare rau. Doar ca, pai, mintea mea nu prea se afla in locul corect in acest moment”, m-am confesat.
„Te gandesti la Edward, nu-i asa?”. Era o intrebare la care ea deja stia raspunsul, dar a pus-o oricum pentru a fi o prietena buna, in timp ce si-a ridicat paharul cu delicatete si s-a intors spre mine.
„Tu cum suporti?”, am intrebat-o, complet imbufnata si uimita de fata care statea langa mine. Dragostea ei pentru Jasper era la fel de profunda ca a mea pentru Edward – nu incapea indoiala de asta – dar, uite-o aici, gangurind despre genti de mana si matasuri, ca si cand s-ar vedea tot timpul cu el.
Si-a sorbit restul de bautura, inainte de a o pune la loc pe bar, facandu-i semn barmanului ca mai vrea una, inainte de a raspunde. „E greu. Vreau sa spun, normal ca este greu cand jumatatea ta nu iti este prin preajma. Cum ai putea sa fi complet?”
„Dar, tu esti mereu atat de...tu”, am zis. Vreau sa spun ca, daca lipsea jumatatea ei, ea nu aratase niciodata asta. Fusese intotdeauna Alice – vesela, veroasa, energica, nevrotica Alice. Ea putea sa fie ea insasi, in timp ce eu nu faceam decat sa bufnesc prin dormitor.
„Iti ia timp”, a spus ea intelegatoare, in timp ce punea mana pe coapsa mea. „E un lucru greu sa te obisnuiesti dar, la un moment dat, chiar te obisnuiesti”.
„Asculta”, a continuat ea, „relatiile sunt diferite. Iubirea dintre Carlisle si Esme este plina de respect si intelegere. Relatia lui Emmett cu Rosalie a fost construita din dorinta si entuziasm. Eu si Jasper avem o dragoste, care este mai mult la nivel spiritual. Si, tu si Edward, pe cat de ciudata este combinatia, relatia voastra se bazeaza pe ratiune si pasiune. Tot ceea ce faceti voi doi, faceti cu inimile voastre”.
„Va iubesc pe amandoi si stiu, cu fiecare fibra a fiintei mele, ca sunteti facuti sa fiti impreuna nu numai in viata asta, ci si in cea de dupa dar, cand te gandesti in urma, la inceputul verii, totul intre voi doi s-a intamplat atat de repede. Probabil ca va dura mai mult pentru voi doi sa va obisnuiti cu distanta, dar o veti face. Puteti sa traiti cu asta. E greu si Dumnezeu stie cat e de nasol, dar o puteti face!” 
Am stat pe scaun un moment, fiind uimita de ce a spus Alice, apoi, pentru un alt moment, doar am lasat informatia sa fie absorbita, dar stiam ca avea dreptate. Probabil ca am tratat totul cu mai mult dramatism decat ar fi trebuit.
Chiar era neplacut ca eu si Edward nu eram impreuna in fiecare zi a vietii noastre? Bineinteles, mai ales cand trebuia sa stam asa luni intregi.
Dar, Alice avea dreptate. Asta era ceva cu care puteam sa traiesc. Era doar un pod al timpului intre mine si Edward si ma puteam gandi cu siguranta ca lucrurile puteau sta si mai rau.
Asa ca, cand m-am intins in pat in seara aia, holbandu-ma la tavanul de deasupra mea, am incercat sa ma gandesc la cum era viata mea inainte ca eu si Edward sa fim impreuna. Nu eram mai fericita – cum puteam fi cand el nu era in viata mea? – dar nu i-am interzis lui sa nu fie acolo sa ma tina in brate si nici eu nu ar trebui sa ma scufund in depresie.
Toate aceste lucruri imi treceau prin minte si, cand am adormit, ultimul lucru la care m-am gandit a fost: Hmmm...cand a devenit Alice atat de profunda?
Prima mea zi de examene a mers atat de bine pe cat ma asteptasem. Eram stresata si fruntea imi transpira de fiecare data cand a trebuit sa aleg din raspunsurile multiple, dar am reusit sa trec de ele cu gandul ca, dupa asta, eu si Edward vom fi din nou acasa si ne vom tine in brate...acolo unde ne este locul.
Tocmai ma intorsesem de pe etajul cu dusul comun, cand telefonul a inceput sa vibreze de pe locul lui, pe noptiera. In ultimul timp il tinusem mereu pe vibratii, doar in caz ca Edward simtea nevoia sa-mi dea vreun mesaj in timpul zilei. Vibratia usoara a micului aparat din poseta mea, care, la curs, ma facea inexplicabil de fericita. Presupun doar ca era dragut sa stiu ca el se gandea la mine. Si, cu fiecare fior trimis in trupul meu cu mesajul, ma gandeam la Edward...si la cum imi putea el face trupul sa vibreze.
„Buna”, mi-am respirat salutul, ca si cand ma inecam si telefonul de la el imi asigura aerul.
„Buna. Cum a fost azi la examene?”, a intrebat el, iar eu puteam sa aud fosnetul asternuturilor si scartaitul patului sau.
„A fost bine”, am raspuns. Nu vroiam sa pierd timpul nostru vorbind despre scoala si despre toata suferinta adusa de teste.
„Ma bucur sa aud asta”, a raspuns. „Abia astept sa terminam cu asta si in sfarsit sa ne intoarcem acasa de Craciun”.
„Stiu exact cum te simti”, am oftat.
„Bella, merg sa fac dus”, a zambit Alice intrand in camera sa-si ia cosmeticele, inainte sa plece. „Si spune-i lui Edward ca il salut”.
Usa s-a inchis incet in urma ei si eu m-am intors la Edward. „Sora ta te saluta”, i-am transmis mesajul.
„E bine de stiut, presupun”, a spus, si l-am putut auzi foindu-se din nou. „Dar, nu prea vreau sa discut cu fratii mei chiar acum”. Vocea lui capatase un ton mai adanc, iar eu m-am simtit imediat ca si cand aveam simturi rapide si camera mi s-a parut deodata ridicol de fierbinte.
„Ha?”, am intrebat, dar nici macar nu am reusit sa gasesc in mine jena cu care i-am raspuns asa de vag.
„Iham. Mai degraba vreu sa vorbesc cu tine”. Vocea lui era acum sex pur si a trimis un fior direct in miezul meu, acum dureros. Trecuse atat de mult timp...se pare ca acum eram usor de excitat.
„Ce...ce-i cu mine?”, m-am balbait si am vrut sa ma plesnesc peste cap, dar Edward avea abilitatea de a ma ameti in excitare.
„Cat de mult te iubesc si te doresc si toate lucrurile pe care le-am facut impreuna. Dar, in ultimul timp, m-am tot gandit la tatuajul tau”, mi-a raspuns vocea lui obraznica, care mi-a umezit lenjeria intima (oricum el nu putea sa vada asta, ce diferenta facea?).
„Iubesc cerneala neagra pe pielea ta pufoasa si alba”, a continuat si mana mea a mers instinctiv sa mangaie locul de pe sold, unde eram marcata.
„Imi aminteste intotdeauna de tine”, i-am spus, pentru ca era adevarat. Cand ma uit la el, nu-mi aminteste de Mexic, ma gandesc la vara care mi-a schimbat viata si la prin cate am trecut eu si Edward. Ce am invatat impreuna si ce simteam unul pentru celalalt.
„Abia astept sa-l vad din nou”, a gangurit el. „A trecut prea mult timp de cand l-am mangaiat cu degetele mele...cu limba mea. De fapt, cred ca a trecut prea mult de cand am mangaiat orice parte a trupului tau cu limba mea”.
Mana dreapta mi-a alunecat de la tatuaj mai jos, in pantalonii de pijama, scapand pe gura un mic scancet, pe care stiam ca el il va auzi.
„Esti bine acolo?”, vocea ii era joasa si sacaitoare, dar dura si era evident ca si el era la fel de excitat ca si mine. „Vrei sa te ajut cu ceva?”, a intrebat el si mie imi venea sa strig: Oh, Dumnezeule, da! Te rog, ajuta-ma!
In schimb, mi-a scapat un „Edward”, cu respiratia taiata.
„Imi place cum imi spui numele cand esti uda pentru mine. Si esti uda pentru mine, nu-i asa, Bella? Imi doresc sa pot sti ce se afla in capul ala mic si dragut al tau. Daca te gandesti la cat de tare ma faci sa fiu sau la cum se simte penisul meu cand iti umple pasarica mica si stramta...”
Am gemut in telefon in timp ce ma chinuiam sa-mi scot pantalonii de pijama si chilotii inainte sa mi le patez. Am alunecat mana in jos, la carnea fierbinte si foarte uda, in timp ce cuvintele lui Edward imi rasunau in ureche.
Am trecut cu degetul aratator printre labiile netede ale pasaricii mele, patandu-l cand l-am trecut doar o data. Apoi, am dus degetul la buze si l-am lins fara zgomot.
„Bella!”, vocea lui Edward suna alarmata. „Bella, ce ai facut?”, a intrebat, vocea lui aproape spargandu-se de urgenta.
„Nimic, Edward”, am respirat.
„Bella, spune-mi ce dracului faci chiar acum!”, a mormait, iar felul in care respiratia lui se auzea prin telefon mi-a dat destul de inteles in legatura cu ce facea el in acel moment, iar gandul mi-a facut trupul sa ia foc.
„Doar incepusem sa ma mangai singura, Edward”, am raspuns, in timp ce am dus din nou mana la centrul meu si am inceput sa frec atat de tare, incat scancete mici imi ieseau din gura, dar ma simteam atat de bine, ca nici macar nu-mi pasa.
„La dracu`, Bella. Tu...Dumnezeule. Imi doresc ca mana ta sa fi fost in jurul meu acum. Mi-o frec atat de al dracului de repede, gandindu-ma cum te simti cand intru in sexul tau fierbinte. Cat de tare te strangi in jurul meu cand esti pe cale sa-ti dau drumul in jurul penisului meu. Iisuse, la dracu`!”
Am gemut de placere si la cuvintele lui si la ceea ce faceam eu. Spatele mi s-a arcuit cand mi-am bagat doua degete in interior si am inchis ochii, incercand sa mi-l imaginez pe Edward deasupra trupului meu asudat, in timp ce ma penetra, tare si adanc si sfasietor de incet.
„Aaahhh...”, am strigat, nevrand altceva decat ca imaginea din spatele pleoapelor mele sa fie reala. Stiam cum se simte sa ai tot si asta a facut si mai rea pierderea a tot, cu atat mai mult a frustrarii si, in mod bizar, m-a adus la limita.
„Bella, iubito, esti aproape?”, a intrebat cu vocea gatuita. In spatele pleoapelor mele inchise, puteam sa vad cum i se intaresc venele pe gat, in timp ce incerca sa-si retina orgasmul pentru a ma astepta pe mine.
„Da. Atat de aproape”, abia am fost in stare sa soptesc. Am putut sa aud o bataie usoara in fundal si imaginea lui smucindu-si penisul cu sunet, vizualizandu-ma, mi-a facut muschii coapselor sa se contracte si degetele de la picioare sa se indoaie. Urma sa fie prea mult.
„Vreau sa-ti dau drumul pentru mine, iubito. La dracu`, vreau sa-ti simt secretiile pe mine in timp ce eu imi dau drumul in pasarica ta fierbinte. La dracu`! Bella, da-ti drumul!”, a marait el ordinul.
Luminite albe se formau in spatele pleoapelor mele, in timp ce arcurile indoite din stomacul meu deodata au explodat si s-au lansat. Toti muschii care fusesera incordati s-au relaxat, in timp ce orgasmul a sarit din mine.
El a gemut si a facut toate zgomotele cu care ma obisnuisem atat si pe care inca le iubeam atat de fiecare data nenorocita cand el isi dadea drumul. Am incercat sa blochez imaginea lui Edward stand gol in pat, cu o mana tinandu-si ferm penisul, in timp ce cealalta prinde samanta care iese din el. Daca ma gandeam la asta acum, nu as fi mai bine decat atunci cand am inceput.
Stateam acolo si stiam ca nu am fost tacuta, dar am incercat sa blochez totul doar pentru un moment si nu mai auzeam nimic de la Edward, cu exceptia respiratiei sacadate, care se potrivea cu a mea.
„Mmmm...Bella”, a fost tot ce a spus si a sunat la fel de epuizat pe cat eram si eu.
Mi-am gestionat un raset infundat cand am auzit cat de uscat i-a sunat gatul. „A fost dragut”, am comentat.
El a raspuns chicotind incet. „Dragut, este o afirmatie putin cam modesta, dar presupun ca accept asa”, a spus.
„Pai, nimic nu se compara cu realitatea”, m-am justificat.
„Al dracului de adevarat”, a oftat si eu mi-am dorit deodata atat de mult ca el sa fie langa mine. Sa imi traga trupul asudat langa al lui, asa cum facea mereu dupa ce o faceam. Ca bratul lui sa ma inconjoare si sa-si ingroape nasul in parul meu. Imi doream atat de mult asta, incat mi s-au umplut ochii de lacrimi.
Am mai stat inca ceva timp dupa ce ne-am imbracat si ne-am calmat respiratiile, vorbind despre nimicuri. Despre cursuri si despre ce facea Alice. Am intrebat de James, despre care Edward mi-a spus ca era la fel de enervant ca intotdeauna. Se pare ca nu credea ca Edward are o iubita, asa ca am presupus ca nu avea idee ca al sau coleg de camera fusese uns Regele Imperecherii. Asta ar fi o discutie la care mi-ar fi placut sa asist.
La un moment dat s-a intors Alice, cu parul perfect curat, chiar daca urma sa mergem la culcare si arata de parca, daca isi schimba hainele, era gata sa mearga la scoala. A inchis si incuiat usa si apoi s-a intors in fata mea, zambindu-mi constienta.
„S-a intors Alice”, i-am spus lui Edward si am incercat sa nu par dezamagita. Stiam ca oricum vom merge in pat, iar Alice ne lasase mai mult timp decat era necesar, ceea ce am apreciat imediat. Din nefericire, aveam cu totii examene dimineata urmatoare si trebuia sa dormim.
„Bine, iubito”, a oftat el si am inteles ca si el era la fel de dezamagit ca si mine. Iubeam cat de egala era dragostea noastra, unul pentru celalalt. Fara sentimentul ca eram mai prejos decat el sau ca el nu ma iubea la fel de mult pe cat il iubeam si eu. Nu, noi eram perfect egali.
„Abia astept sa te vad la sfarsitul saptamanii”, am zambit la telefon.
„Si eu”, l-am putut auzi facand acelasi lucru.
Ne-am luat la revedere dulce unul de la celalalt, chiar daca mie imi ardea fata, stiind ca Alice poate sa auda ce spun. Erau simple alinturi de cuplu, dar tot ma simteam ciudat ca aude si o alta persoana.
Dupa ce am inchis amandoi, am oftat si am pus telefonul la locul lui pe noptiera. M-am uitat sa o vad pe Alice zambindu-mi pe ocolite.
„Ce?”, am intrebat cu sprancenele unite.
„Deci...”, a inceput Alice amuzata, „cum a fost prima oara pentru tine?”
„Despre ce vorbesti?”, am intrebat, chiar daca aveam idee unde vroia sa ajunga si fata mea tradatoare si stupida m-a dat de gol inrosindu-se.
„Bella, ai uitat ca eu si Jasper am stat deja departe unul de celalalt timp de doi ani? Hmmm? Stiu ce trebuie facut ca sa nu explodezi de frustrare sexuala. Crede-ma, noi am facut asta de mai multe ori decat pot numara”, a spus, avand pe fata o expresie plecata, visatoare.
„Alice, chiar nu vreau sa stiu”, am informat-o. Am realizat ca ea si Jasper aveau nevoie sa faca anumite...chestii pentru a se tine pe linia de plutire. Oricum, pur si simplu nu vroiam sa ma gandesc cate locuri din dormitor va trebui sa le spal cu clor.
Ea a chicotit inainte sa se ghemuiasca sub asternuturi. „O sa te obisnuiesti cu asta”, a spus zambind. „Intr-o zi, o sa fi incercat totul si nu o sa mai rosesti deloc”, a ras ea, intinzandu-se sa stinga veioza, acoperindu-ne cu intunericul.
„Ma indoiesc ca se va intampla asta vreodata”, i-am spus cu seriozitate. Credeam cu adevarat ca, nu conteaza cum, eu voi avea mereu darul de a rosi. Chiar daca trupul meu va fi golit de sange.
„Mai vedem noi. Pana la urma, intr-o zi vei fi maritata cu Regele Imperecherii”, a ras.
„Noapte buna, Alice”, am spus, punand repede punct bataii ei de joc. Saraca mea fata nu mai putea sa reziste.
Ea doar a chicotit cu rasetul ei de clopotel. „Noapte buna, Bella”.
M-am intors pe partea mea sa ma holbez la peretele negru. Curand, voi fi cu Edward. Curand, vom fi impreuna. Si Alice avea dreptate ca destul de curand vom fi casatoriti. Toate lucrurile astea nu puteau sa vina destul de repede.
Am adormit cu zambetul pe buze. Fara sa-mi fac griji despre Existentialism sau Structura Operei si Tehnica, in schimb, gandurile mele erau umplute de Edward stand langa bradul de Craciun. Edward tinandu-ma in brate in patul lui imens. Si la Edward purtand un smoking asteptandu-ma.
Asteptarea nu a fost niciodata mai nesuferita. 

O seara placuta!
Ana
 

1 comentarii:

MARIANA RADOI spunea...

lectii....lectii..!

Trimiteți un comentariu