YMMDCT

19. O, BRAD FRUMOS

BELLA

Dimineata urmatoare m-am trezit ghemuita in paturi si cu fata ingropata adanc in pernele lui Edward, pur si simplu inspirandu-i aroma.

Draperiile din partea dreapta a patului nu erau date cu totul la o parte, permitand unei raze de lumina sa lumineze camera intunecata si faptul ca noaptea trecuta am oprit caldura, din moment ce eram amandoi fierbinti si transpirati in urma activitatilor tarzii, faceau ca temperatura sa fie scazuta si improspator de racoroasa.

Mi-am scos capul din perne si m-am uitat langa mine unde statea Edward intins si nu trebuia sa ma privesc in oglinda ca sa vad ca zambesc. Puteam sa simt asta. De fapt, simteam asta de fiecare data cand il priveam.

Nu numai din cauza ca era superb si dragut, ci pentru ca el imi oferise inima lui asa cum i-o oferisem si eu pe a mea si nu numai ca ma proteja, ci ma pastra cu adevarat in suflet. Ma pastra in sufletul lui la fel de mult cum o faceam si eu.

Tot timpul cand ma gandeam la noi fiind impreuna in liceu, cu toate fanteziile care imi treceau prin cap in care el era al meu, nu mi-am imaginat niciodata ca se va ajunge la asa un nivel de concurenta echitabila. Eram convinsa ca eu il voi iubi mereu mai mult. Dar nu puteam sa ma insel mai tare. Relatia noastra nu era presarata cu ‚Te iubesc mai mult’, pentru ca, daca unul dintre noi ar spune-o, ar fi o minciuna. Pot sa spun, dupa fiecare privire in ochii mei sau mangaiere a pielii mele, ca ne-am oferit inimile unul altuia, si am facut-o atat de egal incat era cu adevarat incredibil.

Parea ca dimineata mea incepea destul de al naibii de bine. Edward era intins langa mine, aveam la dispozitie toata vacanta de iarna si, cel mai bun lucru dintre toate, era noua jumatate dimineata si nimeni (adica Alice) nu a venit sa bata la usa, incercand sa ne dea jos din pat si sa ne puna in vedere planurile pentru ziua respectiva.

Bineinteles, trebuia totusi sa le spun lui Alice si Edward ca eu aveam propriile planuri pentru azi.

In cele din urma, Edward s-a trezit cu zambetul pe buze si ne-am imbracat inainte de a cobori la ceilalti. Alice ciripea in legatura cu planurile pentru azi.

„Alice, de fapt”, am spus, aproape temandu-ma de furia prietenei mele cea mai buna. „Ma gandeam sa petrec ziua cu Charlie”. Era vacanta de Craciun si azi era prima zi in care Charlie nu mergea la servici, asa ca m-am gandit ca ar fi ziua perfecta pentru a ne cumpara bradul de Craciun, asta fiind singura traditie in casa noastra.

„Ah. Bine, Bella”, a spus ea, dar vocea ii era putin trista.

„Nu prea am petrecut timp impreuna si daca nu merg cu el sa luam bradul nu vom avea parte de spiritul Craciunului in casa”, i-am explicat, incheind cu un raset nervos. Nu ca nu mergeam pentru ca era Alice trista, ci doar uram vinovatia ca o excludeam din activitate.

Dar inainte sa apuc sa termin, ochii ei au stralucit ca luminitele de Craciun cu care decorase deja casa. „AA! Ce ar fi sa mergem cu tine?”, a intrebat ea bucuroasa, iar eu am incercat sa nu las zambetul sa-mi dispara prea repede la sugestia ei. „Noi mergem mereu la ferma asta cu brazi, care este destul de departe de aici, dar au cei mai buni brazi de peste tot! Va fi atat de distractiv! Si lui Charlie ii va placea la nebunie...”, a trancanit ea si, chiar daca am incercat sa o opresc, am simtit cum mi se maresc putin ochii intr-o secunda. Ea era coplesitoare si putin infricosatoare cu entuziasmul ei.

„Alice!”, a strigat Rosalie pocnind degetele in fata micutei fete, intrerupandu-i vorbaria. „Opreste-te, o sperii pe saraca fata”, s-a intors ea sa-mi zambeasca, stiind cat de adevarate erau aceste cuvinte. Intreaga familie Cullen il insotea pe Charlie si nu era exact ideal.

„Ba nu”, a ridicat Alice din umeri la comentariul lui Rosalie.

„Serios, scumpo, o sperii”, i-a replicat Rose.

„Bella, e adevarat?”, a intrebat Alice, marind ochii cu inocenta, facandu-ma sa lupt impotriva boticului care urma sa apara, pentru ca trebuia sa raman puternica pentru asta...era prea important pentru mine.

„Alice, uite”, am inceput, „pariez ca ferma ta de brazi este minunata, dar pur si simplu m-am gandit ca azi sa fim numai eu si Charlie. Sti, un timp petrecut intre tata si fiica”.

„Dar tu nu cunosti drumul spre ferma”, a spus Alice, unindu-si confuza sprancenele, scapand din vedere ce-i spuneam. „Noi va putem arata drumul si putem sa cumparam brazii impreuna”.

„Alice, mi-ar face mare placere sa cumpar brazi cu tine, chiar mi-ar placea”, i-am spus si am auzit un ranjet de la Jasper, asa ca m-am intors sa-i arunc o privire fixa, inainte sa continuu. „Dar cred ca prezenta noastra, a tuturor, pentru o zi intreaga, va fi putin cam mult pentru tata”.

„Dar a trecut prin asta de Ziua Recunostintei”, a sarit Emmett cu un botic potrivit cu al lui Alice, iar eu nu-mi doream mai mult decat ca privirea mea sa intepe de frustrare, pentru ca ei nu intelegeau si nu stiam in ce mod dragut sa le spun ca nu vroiam sa mearga cu mine.

„Fratilor, nu vrea sa mergeti cu ea”, a spus Edward exasperat. Ei bine, asta a fost directa.

„Ce?”, au spus Emmett si Alice la unison, privindu-ma socati.

„Fratilor, uitati, timpul meu petrecut cu Charlie este destul de limitat, pur si simplu m-am gandit sa petrec o zi cu el. Numai cu el”, mi-am impus punctul de vedere in fata celor doi.

„In regula”, a ridicat Alice din umeri, facand sa para ca nu e mare scofala. „Putem sa mergem maine sa ne luam bradul. Te vom astepta”, a zambit ea, iar eu a trebuit sa-mi suprim un marait.

Pentru mine, cumpararea bradului de Craciun nu era amuzanta. De fapt, era opusul distractiei – era un lemn. Dar era si necesar. Daca era dupa mine si Charlie, am avea un brad artificial cu luminite deja atasate si tot chinul ar fi fost in zadar. Dar Charlie considera ca sa aduci un brad de la subsol, sa-i scamosezi ramurile si sa-l bagi in priza era ceva mult prea complicat. Corect, pentru ca sa te plimbi toata ziua prin zapada pe langa brad, cautand molidul perfect pe care sa-l tai, sa-l cari la masina, sa-l incarci, apoi sa-l tarasti in casa era mult mai bine.

Dar mi-am tinut gura pentru ca bradul pe care il taiem in fiecare an si il asezam langa televizor, in sufragerie, era singurul semn din toata casa care exprima faptul ca este Craciunul. Charlie nu avea o opinie cu privire la multe lucruri, asa ca m-am gandit ca ar fi corect sa facem asta in acest mod.

Dupa ce mi-am terminat cerealele (Esme si Carlisle se intorsesera la munca si nu erau de gasit in dimineata asta), m-am ridicat de pe scaun si am spalat castronul, inainte sa revin in camera de servit masa.

„Bine, fratilor, ne vedem maine”, le-am spus zambind.

„Maine?!?!”, au tipat Alice si Edward privindu-ma.

„Da. Maine. Nu ar fi corect sa iau un brad cu tata si apoi sa-l las la dispozitia lui. O zi fara mine nu va fi dureroasa”, le-am spus, simtindu-ma deodata ca o mama vorbindu-le copiilor sai, care plangeau ca ea pleaca.

„Petreci noaptea fara mine?”, a intrebat Edward, avand un botic pe fata care-ti rupea inima, iar eu m-am aplecat sa-i sarut buza de jos, care statea atarnata.

„E doar o zi. Ma intorc maine dimineata sau cel tarziu pana la pranz. Charlie lucreaza maine, asa ca nu am motiv sa mai raman acolo”, i-am spus, sperand sa-i mai indulceasca bosumflarea. Nu mi-a reusit.

„Alice, de ce nu mergem sa ne luam bradul in seara asta? Nu e nevoie sa o caram pe Bella prin zapada doua zile la rand. Ea nu trebuie sa mearga cu noi. Sa nu mai spun ca ma va tine ocupat, din moment ce ea nu va fi aici”, i-a spus Edward sorei lui, fiind clar ca am facut o alegere buna alegandu-l sa-mi fie sot.

Mi-am luat la revedere si Edward s-a oferit sa ma duca cu masina acasa la tata, spunand sa-l sun maine cand voi vrea sa ma intorc acasa.

A fost ciudat sa foloseasca cuvantul ‚acasa’ pentru a descrie casa lui. Patru ani am locuit cu Charlie si, dupa o vara petrecuta impreuna in conacul alb si mare, deja era stabilit ca fiind casa mea. Sau poate ca era mai mult decat atat. Mai mult decat o simpla locatie. Poate insemna ca oriunde se afla el este casa mea. Cred ca asa avea sens. Fara Edward, nu conteaza cat de mult timp stateam intr-un loc, nu voi putea niciodata sa-l numesc casa. Pana la urma, acasa este unde iti este inima si a mea ii apartine lui Edward.

„Tata?”, am strigat, dupa ce un sarut de la revedere de la Edward s-a transformat intr-o sesiune de giugiuleli de zece minute, intrand in final pe usa casei mele din liceu.

„Aici”, l-am auzit strigand din sufragerie si mi-am dat ochii peste cap. Normal ca el se afla oriunde se afla si televizorul.

Am intrat, fara sa ma deranjez sa-mi scot ghetele, si m-am oprit langa canapea.

„Nici nu am crezut ca vei intra”, a spus el cu vocea lui grava fara sa-si dezlipeasca ochii de la televizor. „Se pare ca voi doi aveti gurile lipite in permanenta”.

Eram multumita ca el inca privea la orice urmarea acolo, pentru ca fata mea a inceput imediat sa se incalzeasca si roseata parea sa se intinda pe intreg trupul meu.

„Aa..mda”, mi-am dres vocea stangace, putin socata ca el adusese vorba de asta. Pana acum ma obisnuisem cu Carlisle si Esme, caci ei pareau sa vorbeasca la fel de liber precum copiii lor, dar ca Charlie sa spuna asa ceva, m-a dat total pe spate. „De fapt m-am gandit ca am putea sa luam azi bradul de Craciun, din moment ce nu muncesti”, i-am spus, incercand disperata sa schimb subiectul.

„Sigur, Bells. Lasa-ma sa-mi pun ghetele si putem sa mergem la Port Angeles”, a spus el, ridicandu-se de pe fotoliu si luand telecomanda de pe masuta sa inchida in sfarsit televizorul. „Oricum nu era nimic interesant”.

A trecut pe langa mine si a mers la intrarea din fata unde avea ghetele, langa usa. Dupa ce s-a incaltat, si-a pus jacheta de la uniforma, pe care o purta indiferent daca muncea sau nu. Nu sunt sigura daca ii placea datorita respectului pe care il primea purtand-o sau daca i se parea inutil sa mai cumpere inca o jacheta, dar el purta acel lucru oriunde.

Drumul la Port Angeles s-a desfasurat in liniste, cu minim de discutii. Si, in timp ce stateam pe locul pasagerului, privind la peisajele familiare pe langa care treceam, nu am putut sa nu ma intreb daca Edward si prietenii mei plecasera si ei.

Daca eram din desene animate, asta ar fi fost momentul in care imi aparea un balon deasupra capului, in care s-ar derula scena la care ma gandeam eu, pentru a vedea toata lumea despre ce e vorba. Din fericire, imaginile era ale mele si numai ale mele.

Imi treceau prin cap scene cu Emmett dansand in boxeri pe canapea si cantand melodia ‚Sexy Bitch’ a lui David Guetta. Sufrageria nu va fi plina numai cu membrii familiei Cullen, ci ar fi si alte fete care i-ar lingusi corpul masiv si stilul de a canta, in timp ce el si-ar misca pelvisul in miscari de dans, sarind pe canapea.

Una dintre tarfulite, care ar avea un tricou cu expresia ‚Eu – inima – Emmett Cullen’, si-ar arunca chiloteii spre el si, din moment ce el ar fi la mica distanta de ea, i-ar prinde cu usurinta.

Rosalie i-ar smulge din mana lui Emmett si ar merge la fata cu scopul de a-i indesa tarfei chilotii pe gat.

Intre timp, Edward, Jasper si chiar si Carlisle s-ar purta ca garzile de corp, impingand sutele de fete inghesuite in sufragerie, pentru a nu invada canapeaua.

Si Emmett ar savura rahatul asta cu zambetul lui cu gropite pe fata.

Am incercat sa-mi retin chicotele, dar nu si zambetul care mi-a aparut pe fata.

Sigur, nimic din ce ar face ei nu ar fi la nivelul asta, dar vorbim despre Cullen-i, asa ca trebuie sa faca ceva nebunesc si complet original.

EDWARD

„Yahtzee!”, a tipat Alice ascutit, intinzandu-se pe masuta de cafea si adunand zarurile.

Cu capul odihnindu-se pe pumnul strans, am oftat. Eram plictisit peste limita si, privindu-i si pe ceilalti, cu exceptia sorei mele ridicol de fericita – i-am spus lui Jasper sa nu-i dea suc de portocale acidulat – pareau cu totii sa-mi impartaseasca sentimentul.

Era mijlocul zilei si pierdeam timpul pana veneau parintii nostri de la munca, sa mergem odata sa cumparam nenorocitul de brad. Probabil ca aveam o dispozitie proasta pentru ca nu era fata mea langa mine dar, cand Rosalie i-a smuls lui Alice din mana paharul in care se amestecau zarurile, mi-am reconsiderat motivul.

„Hei”, s-a bosumflat Alice. „Nu trebuie sa fi o ratata iritata”.

„Du-te dracului”, i-a replicat Rose pe un ton sec si nepasator.

„Fratilor, e ridicol. Vreau sa spun, uitati unde am ajuns, bufnind pe aici ca si cand nu e nimic de facut fara Bella in zona”, a spus Jasper adunand jocul spre usurarea mea pentru ca, daca mai trebuia sa arunc o data cu zarurile, imi venea sa ma dau cu capul de masuta.

„Trebuie sa fie ceva de facut”, a scancit Emmett, aruncandu-si mana in aer.

„O seara de film?”, a intrebat Alice.

„Nu”, am spus la unison.

„Avem o seara de film ca in orice alta zi”, a spus Rose.

„Baruri?”, a sugerat Alice.

„Fara Bella?”, am intrebat-o pe sora mea, ridicand o spranceana. „Oricum nu ma simt in stare sa ies undeva”.

„Sa nu mai spun ca este doua jumatate dupa-amiaza. Iisuse, crezi ca suntem in ‚Neveste Disperate’?”, a intrebat-o Jasper pe Alice, si pot sa spun, dupa privirea ucigatoare pe care i-a aruncat-o Alice, ca i-a parut rau ca nu a reformulat fraza.

„Nevestele disperate nu ar iesi niciodata in baruri”, a pufnit Emmett, iar eu m-am intors si l-am privit intrebator, cu sprancenele ridicate.

„Serios, Emmett?”, l-am intrebat.

„Pfui, mda. Vreau sa spun ca Susan, Bree, Lynette, Gabrielle si Eddie sunt mult prea stilate pentru asa o porcarie”, mi-a raspuns el.

„Pun pariu”, am bolborosit, acum total amuzat de fratele meu.

„Dar, sa i-o traga gradinarului, asta e ceva ce ar face. De fapt, au facut-o!!”, a continuat el.

„Hei, Emmett?”, a intrebat Jasper uitandu-se la fratele meu. „Poti sa faci ceva pentru mine?”

„Sigur, frate”, i-a spus Emmett increzator, asteptand ca Jasper sa continue.

„Da-ti pantalonii jos sa ma asigur astfel ca ai totusi penis”.

Emmett a inceput sa se ridice, punandu-si mainile pe pantaloni, inainte sa-si dea seama ce a vrut Jasper sa spuna, dupa care s-a oprit imediat. „Du-te dracului, fratioare”, l-a fixat Emmett cu privirea. „De unde sti ca nu urmaresc serialul pentru ca ii place lui Rosie?”, a intrebat el.

„Cred ca uiti ca Rose este sora mea”, a spus Jasper. „Ea s-ar uita mai degraba la seria Rocky decat la rahatul ala de serial”.

„E ridicol”, a spus Alice imbufnata, aruncandu-se dramatic pe canapea.

„De acord”, i-a spus Rosalie. „Nu sunt sigura, dar cred ca suntem in stare sa ne distram si fara Bella. Vreau sa spun, ea nu a fost mereu aici si nu cred ca atunci ne aflam in starea asta”.

Am incercat sa-mi aduc aminte de viata mea de dinaintea acelei veri de cand Bella a fost mereu langa mine, sa vad daca Rose avea dreptate. Dar, cu cat ma gandeam mai mult, cu atat realizam ca ea se insela total.

Inainte de Bella, viata mea s-a rezumat numai la invatat si la a ma pastra. I-am avut intotdeauna pe Rose, Alice, Emmett si Jasper, normal, dar in afara cercului lor nu am incercat niciodata sa-mi fac prieteni noi.

Nu, chiar daca schimbarile Bellei erau usor de vazut si destul de drastice, ale mele au fost putin mai subtile, dar si eu ma schimbasem la fel de mult ca ea, doar ca intr-un mod diferit.

„Nu, fratilor, cred cu adevarat ca si inainte eram in starea asta”, le-am spus. Au dat cu totii solemn din capete, fiind de acord.

BELLA „Ce zici de asta?”, l-am intrebat pe tata, alergand catre un brad micut, mai putin uscat.

„Iti place acela?”, a intrebat el, scotandu-si caciula pentru a se scarpina in cap, in timp ce analiza alegerea mea.

„Sa-mi placa? E un brad. Toti arata la fel, pur si simplu caut unul care sa se potriveasca la noi in casa”, am ras.

„Eh, cred ar trebui sa ne mai uitam”, a spus el, rotindu-si privirea in jur dupa brazi, inainte sa plece si eu sa-l urmez.

Aproape ca nu am putut sa ma misc, pentru ca eram socata. Inainte, Charlie nu a obiectat niciodata cu privire la decizia mea in a alege bradul. De obicei, cand mergeam sa facem asta, eu alegeam un brad care credeam ca se potriveste, Charlie il platea si il incarca in masina, si asta era, sfarsitul povestii. Cumparatul bradului era mereu o afacere rapida, aproape ca il alegeam pe primul pe care il vedeam. Dar deja ne uitam la brazi de o ora si inca nu-i aratasem lui Charlie unul care sa-i placa si cu care sa fie de acord.

„Uite, ce zici de asta?”, a intrebat el, aratand cu mana bradul care-i placuse.

Mi s-au marit ochii la alegerea lui. „Aa...mda, este un brad bun daca vrei unul ca cel al familiei Griswold”, i-am spus privind bradul. „Tata, asta nu se va potrivi niciodata in sufrageria noastra”, am ras eu.

„Eei, imi pare rau ca nu putem sa luam un brad mare”, a spus el si s-a indepartat.

Pentru un moment, am ramas nemiscata, confuza. Ce dracului se intampla cu el?

M-am tinut dupa el un moment, ocolind coltul, sa-l gasesc stand in zapada langa un brad, chiar daca purta jeansi, care s-ar fi udat cu siguranta.

„Tata, care este problema?”, l-am intrebat asezandu-ma langa el in zapada, incercand sa ignor frigul si umezeala.

El si-a incrucisat bratele la piept ca un copil incapatanat si eu am oftat. „Nimic”, a raspuns scurt.

„Serios, tata, ce se intampla? Toata ziua te-ai purtat ciudat”, i-am spus, pentru ca asta era adevarul. Inca de cand intrasem in sufragerie se purtase putin cam nelalocul lui.

„Pur si simplu vreau ca acest Craciun sa fie perfect pentru tine”, a spus el cu un suspin. „Din cauza asta am invitat-o pe Renee. Am vrut ca acest Craciun sa fie special”.

Charlie o invitase pe Renee? Nu stiusem asta. Pur si simplu am crezut ca ea simte ca a venit momentul sa se intoarca si sa petreaca in sfarsit o vacanta cu Charlie.

„De ce?”, am intrebat. „Ce este atat de special anul acesta?”

„Nu e doar acest an”, mi-a spus el, punand mana cu manusa pe genunchiul meu si, cand ochii lui i-au intalnit in sfarsit pe ai mei, erau tristi. „Nu sunt sigur cate Craciunuri ne-au mai ramas. Sti tu, tu si Edward sunteti logoditi si nu mai e mult pana va veti casatori si veti avea propria voastra familie. Vreau ca timpul care ne-a mai ramas de petrecut sa fie grozav”.

Am pusa mana peste a lui, pe genunchiul meu, simtind lacrimile in ochi. Charlie nu mai fusese niciodata atat de sincer in legatura cu sentimentele lui si  a fost induiosator ce simtea pentru mine.

„Tata, doar pentru ca voi avea familia mea la un moment dat”, am accentuat ultimele cuvinte pentru a-i da de inteles ca nu ne vom arunca asa cu capul inainte, „nu inseamna ca voi veti inceta vreodata sa fiti familia mea”.

„Stiu, doar ca te-am avut numai patru ani si, destul de sincer, nu a fost suficient”, mi-a spus el.

I-am zambit, pentru ca dragostea noastra nu era ceva ce strigam in gura mea, dar cu siguranta a fost mereu acolo. „Tata, tu vei fi mereu parte din viata mea”.

Am putut sa-i vad ochii umezindu-se si si-a dres vocea intr-o maniera masculina inainte sa se ridice. L-am urmat si am asteptat sa vorbeasca el primul.

„Ce zici de bradul acela pe care l-am vazut in fata?”, m-a intrebat el. „Mi-e frig si consider ca e vremea sa ducem fraierul ala acasa si sa-l montam”.

I-am zambit si am dat din cap. „Suna bine, tata”.

EDWARD

Nu-mi vine sa cred ca, in fiecare an, conducem o ora si jumatate sa cumparam un brad. Jur ca, atunci cand eu si Bella vom avea propria casa si familie, vom cumpara unul dintre nenorocitii aia artificiali, cu podoabele deja atasate in jurul lor.

„HO, HO, HO!”, a tipat Emmett aruncand doua brate de zapada deasupra capului sau, numai ca aceasta sa-i cada in cap.

M-am uitat la fratele meu, apoi inapoi la parintii mei si le-am aruncat o privire care spunea: ‚pe bune?’. Ei doar au zambit timizi si au ridicat din umeri.

Eram deja de o vreme la ferma de brazi si parintii mei nu prea erau de ajutor. Bine, stergeti de asta, Carlisle nu prea era de ajutor. Esme, pe de alta parte, era la fel de nebuna ca Alice. Cand se ocupau impreuna de decoratiunile unui eveniment important era usor de vazut ca erau mama si fiica si ca acel mar cu siguranta ca nu a cazut prea departe de copac.

„Alice, iubito, ce zici de acesta? Nu-i dragut?”, a intrebat Jasper dar s-a chircit pentru ca el stia mai bine.

„Acela?”, a intrebat Alice, sunand absolut ingrozita. „Avem o ferma intreaga de unde sa alegem si tu consideri ca asta merge in sufrageria noastra?”, a intrebat ea dezgustata. „Jur ca uneori ma intreb de ce ma marit cu tine, Jasper Hale”.

Cu asta, s-a rotit pe tocuri si a continuat sa caute bradul perfect si Esme era chiar langa ea pentru a putea discuta intre ele detaliat defectele fiecarui brad. Jasper a ramas plantat in acelasi loc.

„Spun asta pentru ca imi pasa”, i-am spus. „La ce dracului te gandeai?”, am ras. „O cunosti vreun pic pe sora mea?”

El avea ochii inca mariti din cauza a ce-i spusese sora mea si a ridicat din umeri. „Am crezut ca este un brad dragut”.

L-am batul pe umar. „Stiu ca ai crezut asta, prietene. Dar, chiar daca ar fi fost perfect, Alice nu l-ar fi luat pentru ca nu ar fi fost ea cea care l-a gasit. O iubesti tu pe sora mea, si poate ca o cunosti de atat timp de cat ma cunosti si pe mine, dar cu siguranta mai ai multe de invatat”.

„Baieti, mi-as dori sa va pot spune ca rahatul asta se va ameliora”, a venit tata langa noi si s-a alaturat discutiei, „dar nu este deloc adevarat. Intotdeauna vor fi atat de nebune. Si, daca voi credeti ca Ziua Recunostintei a fost grea, asteptati numai sa ne apropiem de Craciun...sau, fereasca Dumnezeu, de Anul Nou...”, s-a cufundat el in ganduri un moment, ochii lui parand ca privesc undeva in departare. „Daca ma vedeti dormind mai des pe canapea, sa nu va sperati, e doar o masura de precautie”. Cu asta, a plecat sa le gaseasca pe mama si pe Alice.

„Emmett, ridica-te dracului!”, am auzit-o pe Rosalie tipand dintr-un rand de brazi.

„Dar, Rosie, fac un inger in zapada”, s-a plans el drept raspuns.

„Jur ca uneori ma intreb daca ai trecut vreodata de varsta de zece ani”, am auzit-o spunand si, desi cuvintele ii erau dure, se simtea zambetul din spatele lor.

Am scuturat din cap la ei, observand cat de diferite erau relatiile noastre si zambeam din cauza ca impreuna alcatuiam cea mai disfunctionala familie pe care am vazut-o vreodata.

BELLA

Eu si Charlie am avut restul zilei minunat. Am reusit sa aducem bradul acasa si chiar l-am montat singuri, inainte sa scoatem decoratiunile si sa le aranjam in jurul lui intr-o maniera perfect la moda. L-am impiedicat pe Charlie sa dea drumul televizorului si in loc de asta am stat de vorba. Vreau sa spun, chiar am stat de vorba! Despre tot si nimic, si a fost prima data cand amintesc ca m-am deschis in fata tatalui meu. M-am simtit minunat.

Cu bradul impodobit, m-am tarat pe scari sa-mi fac dus si sa ma incalzesc, dupa ce am stat in zapada o buna parte din zi, inainte sa ma bag in pijamale si sa ma catar in pat.

Am suspinat de cat de bine m-am simtit doar sa ma odihnesc cand, deodata, am auzit o bataie usoara.

M-am ridicat in pat, privind in jur cu ochi mari si gata sa tip cand l-am vazut pe Edward la fereastra dormitorului meu si am alergat sa o deschid si sa-l las sa intre.

„Ce cauti aici?”, am intrebat cand el s-a catarat si am inchis fereastra in urma lui.

Cand m-am intors era acolo, apucandu-ma de obraji si privindu-ma cu adoratie. „Prostuta de Bella, nu stiai ca nu pot sa supravietuiesc fara tine?”, a spus el.

„Asemenea”, i-am zambit inainte ca buzele lui sa le intalneasca pe ale mele.

„Sunt epuizat, hai sa dormim”, a sugerat el, scotandu-si pantofii si pantalonii inainte de a se urca in patul meu.

M-am alaturat lui nerabdatoare, ghemuindu-ma in imbratisarea lui familiara, stiind inca o data ca sunt acasa.

„Cum a fost la cumpararea bradului?”, l-am intrebat inainte sa plantez un sarut pe pieptul lui acoperit si sa inchid ochii.

„Crede-ma, nici macar nu vrei sa sti”, mi-a raspuns. „O, Brad Frumos, pe dracu`. Mai degraba, Oh, Vai Mie”.

Am ras cu el in pieptul lui dar acum era prima data cand nu eram de acord cu el. Desi, daca as fi mers cu ei sa-si cumpere bradul, probabil ca as fi cantat impreuna cu el Oh, Vai Mie”.

NOTA :

1. Yahtzee = joc cu zaruri creat de Milton Bradley si detinut de Hasbro, care a fost comercializat prima data in 1965. Scopul jocului este ca castigi cat mai multe puncte arucand cinci zaruri si creand diferite combinatii. Cand cele cinci zaruri aruncate au inscrise acelasi numar, combinatia se numeste Yahtzee si aduce castigatorului cel mai mare scor, 50 d epuncte.

2. Neveste disperate (orig. Desperate Housewives) = serial american de televiziune, genul drama-comedie, produs de ABC Studios si Cherry Productions, care a avut premiera la 3 OCT 2004; a castigat multiple premii Globul de Aur, Emmy si Screen Actors Guild.

3. Rocky = film american de actiune cu Steven Stallone in rolul principal, lansat prima data in 1976; spune povestea adevarata a boxerului Rocky Balboa; in total sunt sase filme care au incasat peste un miliard de dolari.

4. Familia Griswold = protagonistii filmului american „Vacanta de Craciun” (1989), avandu-i in rolurile principale pe Chevy Chase, Beverly D’Angelo si Juliette Lewis. 

Maine primiti un nou capitol din "Legatura sau relatie"

Va pup, o seara placuta !