Legatura sau relatie

19. LUMANARI SI FOCURI DE ARTIFICII

De ce vorbesc atat de mult?

Edward se plimba prin sufragerie. Lucrurile pe care le auzea de jos nu-i calmasera nervii. Alice o ameninta pe Bella ca, daca nu se aseaza, o va lega cu o sfoara. Edward nu credea ca era un lucru bun. Cel putin, nu era normal pentru o persoana obisnuita. Alice Brandon nu era ceea ce majoritatea oamenilor considerau „normala”.

Cunostea familia Brandon de foarte mult timp. Erau prieteni de familie, daca poti sa-i spui asa. Totul a inceput cu ceva timp in urma, cand el abia terminase facultatea. Piesa de debut tocmai ajunsese pe prima pagina, iar Edward si Tanya erau celebritatile acestui oras mic. Dl. Brandon, datorita scopurilor in afaceri, il rugase pe Edward sa faca niste reclame la hotelurile sale. Bineinteles, Edward a fost de acord, din moment ce nu avea o slujba. Afacerile s-au transformat in prietenie si, curand, Edward a devenit oaspete al familiei Brandon. Nu o cunostea foarte bine pe Alice, purtand conversatii doar cu d-na si dl. Brandon. Dar, curand ce Alice a aflat ca Edward ii va fi profesor, adorabila slabuta i-a devenit amica. La inceput, el s-a simtit ciudat. Pentru un profesor nu era normal sa fie prieten cu studentii sai. Asa ca, cand familia Brandon l-au invitat la ei sa-si petreaca Craciunul, a fost reticent. Dar curand, s-a gasit confortabil si fermecat de zelul lui Alice, de inteligenta lui Jasper, umorul lui Emmett si sarcasmul lui Rosalie. Ei nu erau mai mari decat era el; aveau toti douazaci de ani, cu exceptia Bellei.

Bella. Nu putea sa si-o scoata din minte. Dupa ce si-a cerut scuze la ea, inca se simtea straniu cu privire la servilismul ei. Fiecare privire, fiecare atentie de la ea ii facea inima sa-i sara din piept. Curand, s-a trezit ca nu-si poate controla actiunile in preajma ei. In acea noapte la club, probabil ca raul pusese stapanire pe el si mintea lui. A regretat chiar si acceptul de a merge la club cand l-a intrebat Alice. Si totusi, uite-l aici, fiind din nou de acord sa mearga impreuna la Balul Anual. Edward nu avea nici o putere de sine.

„BELLA!! Ai face bine sa te grabesti si sa-ti pui pantofii astia, inainte sa-ti tai picioarele si sa ti-i pun eu”, a tipat Alice.

Va fi grozava pe scena cu vocea asta, a gandit Edward. Emmett chicoti in timp ce el si Jasper se mai bateau inca o data pe Xbox.

„Ma intreb ce se intampla acolo”, s-a auzit o voce. Jacob Black a venit sa se aseze langa el. Edward a intepenit imediat. Jacob Black, un pusti talentat, cel care o putea imbratisa pe Bella, care o saruta si ii spunea ca este iubita. Jacob Black, cel care avea totul.

„Nu stiu. Mie mi se pare destul de violent”, i-a raspuns Edward rece. Nu avea nici un motiv sa-l urasca pe tip, dar Edward nu vedea nici un motiv sa fie prieten cu Jacob Black. Totusi, putea sa fie partizan. Pana la urma, Jacob trebuie sa fie grozav daca l-a ales Bella.

„Este violent”, s-a bagat Jasper, cu ochii inca pe ecranul televizorului.

„Dap, Jasper trebuie sa stie. Inainte, Alice il forta pe el la transformari”, a comentat Emmett. Jasper a dat din cap si s-a cutremurat.

„Serios? Jasper, Alice ti-a facut asta?”, a intrebat Jacob.

„Da. Si, crede-ma, este singurul lucru pe care nu vreau sa-l fac cu Alice”, a spus Jasper, fara sa-si ia ochii de la joc. „Poate sa fie violenta cand vrea”.

„Normal, Jasper vrea ca Alice sa fie violenta in pat, nu-i asa Jazzy?”, chicoti Emmett din nou, incercand sa-l provoace pe Jasper. Si a mers; Jasper s-a inrosit, iar soldatul lui pierdea si mai mult sange pe ecran.

„Taci, Emmy Bear, inainte sa-ti smulg limba”, l-a amenintat Jasper. Jacob si Edward chicoteau.

„Ce am auzit eu despre smulsul limbii?”, s-a auzit vocea ciripita a lui Alice. Baietii s-au uitat in sus, si acolo statea Alice. Jasper avea cu siguranta limba legata. Pentru el, Alice era cea mai frumoasa femeie de pe Pamant. Era imbracata cu o rochie neagra, cu un decolteu care se adancea pana la buric. Lateralele erau facute din material transparent, fin, care ii dezvaluia pielea. Materialul fixat in siguranta pe solduri era strans in falduri, facand-o pe Alice sa para mai corpolenta decat era cu adevarat, ceea ce ii complimenta grozav silueta. Tivul rochiei era in asa fel incat picioarele ei subtiri se vedeau frumos incaltate intr-o pereche superba de pantofi de firma cu toc inalt.

Jasper zambea larg.

„Alice, esti superba”, a respirat Jasper. Alice a zambit cu blandete, analizandu-l pe Jasper, care purta un frac de moda veche.

Alice si-a pus masca ei aurie in forma de fluture si a coborat, facandu-i loc lui Rosalie. Ea arata ca un trandafir. Un trandafir rosu, inflorit. Purta o rochie rosie, fara spate. Partea de sus era stransa cu o floare, de care era atasata o bucata lunga de material, care ii cadea pe brat. Rochia parca era a doua ei piele, luminandu-i silueta ca de statuie. Nu era deloc dezvaluitoare, fiind mult diferita de ce purta Rose de obicei. Parul ei era elegant ridicat intr-un coc prins in agrafe cu perle. Daca Alice era slabuta, Rosalie era o zeita. O zeita a razboiului, sangeroasa si superba. A zambit din spatele mastii ei din pene rosii, dupa ce a auzit fluieratul apreciativ al lui Emmett.

Bella inca nu venise.

„Bella? Ce s-a intamplat?”, a intrebat Alice.

„Alice, ma simt ciudat in asta. Arat ridicol”, a spus Bella cu o voce nesigura. Ea nu s-a vazut niciodata clar, a gandit Edward.

„Bella, nu fi proasta. Arati fabulos. Coboara. Nu am platit o avere pentru rochia aia, doar ca tu sa stai sus si sa te ascunzi in camera ta”, a certat-o Rosalie de sub masca ei.

„Ai face bine sa cobori. Vei arata mai bine in rochia ta daca nu vei fi tarata pe scari. Si, crede-ma, te voi tari pe scari”, a amenintat-o Alice. Daca Edward ar fi fost in locul Bellei, i-ar fi fost frica. Foarte frica.

„Bine, bine. Stati putin. Capcanele astea mortale ma omoara”, a strigat Bella spre ele.

„Ea este prima si probabil singura persoana pe care am intalnit-o vreodata si care numeste o pereche fantastica de pantofi Versace, cu tocuri inalte, capcane ale mortii”, a mormait Alice scuturand din cap.

Bella a coborat.

Fabulos a fost un cuvant gresit. A fost o afirmatie modesta. Atat de gresit, ca aproape a fost o insulta. Edward a simtit ca, daca ar fi fost in locul Bellei, s-ar fi simtit ofensat. Nu arata doar fabulos. Nu arata doar superb. La dracu`, nici macar nu arata doar frumoasa. Arata... arata...

...Suprarealista. Ca un vis, situandu-se in fata lui Edward, desi el nu era in stare sa o ia. Ea era ca o fantoma, rasucindu-si trupul intr-un dans al puritatii. Arata ca un inger.

Un inger care nu fusese niciodata viciat.

Bella lui purta o rochie de un alb pur. Era genul de rochie pe umeri, cu maneci care-i cadeau bufante in jurul bratelor. Corsajul se mula strans pe ea, dezvaluind cele mai frumoase curbe pe care le vazuse Edward vreodata la o femeie. Partea de jos a rochiei era asa de fluida, dandu-i acel aer al unui inger. Materialul putin transparent nu dezvaluia nimic, dar nici nu ascundea ceva. Fata ei frumoasa era acoperita de o masca alb cu albastru, in forma de lebada, cu toate ca Edward tot putea sa vada sferele adanci de ciocolata din spatele ei. Un val ii cadea din par.

A coborat; partea de jos a rochiei curgea lin.

Un inger, atat de pur si inocent.

Jacob a scapat o respiratie tremurata.

„Wow”, a spus Jasper.

„As spune. Nu mai este deloc micuta Bella”, a adaugat Emmett.

Tot ce a fost spus, nici macar nu se apropia putin de ceea ce simtea Edward. Se indoia ca existau cuvinte care sa descrie ce facea Bella inimii lui torturate.

Bella mergea timida, fata ei capatand adorabila culoare roz. De ce ar avea ea vreun motiv sa roseasca, era departe de imaginatia lui Edward. Era mai frumoasa decat toti ingerii din Rai la un loc.

Se pare ca si Jacob gandea tot asta.

„Bella, esti superba”, a respirat el si, din trei pasi, era langa Bella, intinzandu-i bratul. Ea si-a trecut bratul peste al lui si i-a oferit lui Jacob un zambet, care i-a inclestat inima lui Edward.

Privirea ei a trecut la un moment dat la el si s-au intalnit pentru o fractiune de secunda. El si-a retras privirea, nefiind in stare sa se uite la ea fara sa simta vina dureroasa crescand in inima lui.

„Pai, atunci, daca am terminat cu holbatul la Bella – ma refer la tine, Jacob – ar trebui sa o luam din loc”, a anuntat Emmett, uitandu-se la ceas. Azi, Emmett parea putin cam nervos. De obicei, lui nu-i pasa daca intarziau treizeci de minute.

Asta nu i-a scapat lui Alice.

„Hmmm, care-i graba, Emmet?”, l-a interogat ea.

„N-nimic. Doar ca nu vreau sa intarzii”, s-a balbait Emmett.

Rose a devenit suspicioasa. „Acum, asta e ciudat”.

„Nu, nu este ciudat. Pur si simplu, el vrea sa ajunga mai devreme, inainte sa dispara toata mancarea”, a chicotit Jasper, venind in sprijinul lui Emmett.

Alice si Rosalie au analizat un minut aceasta teorie. Probabil ca teoria asta era foarte corecta, pentru ca ele nu au mai avut nimic de comentat.

Emmett i-a aruncat lui Jasper o privire de multumire.

Jacob a vrut sa conduca masina lui, dar Alice a refuzat categoric, spunand ca rochia de firma a Bellei merita sa stea intr-o masina cu un pret pe masura. Din cauza asta, inca o data, Jacob si Bella au ajuns in luciosul Volvo al lui Edward.

„Proprietar idiot de Volvo stralucitor”, a mormait Jacob. Bella a avut impulsul de a-l plesni pe Jacob peste cap, dar a vazut cum Edward zambeste in coltul gurii, si s-a oprit. Cu siguranta ca el a auzit.

Balul se tinea la ultimul etaj al Brandon Plaza. Nu mai trebuie sa spun ca, cladirea era uriasa, cu lumini peste tot. Edward a condus la parcarea cu valeti, i-a inmanat cheile unui valet si a intrat increzator in cladire. Bella s-a agatat de bratul lui Jacob, in timp ce Edward i-a condus la etajul 23, unde se tinea Balul. El a zambit cand un barbat imbracat in alb le-a deschis usile duble.

Cand a vazut ce este in interior, Bella a suspinat. In imaginatia ei salbatica, crezuse ca locul va fi decorat extravagant. Peste tot ar fi fost candelabre stralucitoare cu lumanari. Camera ar fi fost plina de sute de trandafiri, iar draperiile ar fi fost la fel de rosii ca trandafirii. Ar fi existat o masa lunga cu aperitive si racoritoare. Lumina ar fi fost la extrem, facand camera sa fie cea mai eleganta.

Dar Bella se inselase, pentru ca nimic nu era cum isi imaginase ea. Camera era luminata, nu de candelabre scumpe, ci de mii si mii de mici lumanarele albe, si nimic in afara de lumanari. Nu era nici o draperie grea. In schimb, erau perdele transparente, facute din cristale stralucitoare. Reflectand lumina lumanarilor, perdelele aratau ceresc. Atarnand din tavan, stateau fulgi de zapada stralucitori, dand o aura de mister camerei slab luminate. Nu era nici o masa lunga cu aperitive si racoritoare. In schimb, Bella a observat mese mici, de doua persoane, aranjate in jurul camerei de bal, luminate slab de cate o lumanare alba, mica. Chelneri imbracati in uniforme se miscau in jur, oferind bauturi invitatilor. Oamenii, imbracati in tinute frumoase, se aflau deja pe ringul de dans, leganandu-se in ritmul muzicii lente.

„Wow”, a spus Bella, nefiind in stare sa gaseasca alte cuvinte. Sala era foarte eleganta, desi intr-un mod bland, romantic si subtil.

„Stiu. E frumos. S-au intrecut pe ei anul acesta”, a zambit Jacob. Bella s-a intors sa priveasca fata mascata a lui Jacob. Cu masca alba si fracul traditional, nu mai era deloc tantalaul de Jacob, ci un tanar aratos.

Alice a sarit direct spre Bella. Era atat de emotionata de toate decoratiunile, laudandu-le bunul gust. Jasper zambea, tinand-o pe Alice de mana. Dupa un timp, a condus-o pe ringul de dans, iar Bella s-a indoit ca ea va mai fi atenta la altceva.

„Imi vei face onoarea de a ma insoti la acest dans, frumoasa domnisoara?”, a intrebat Jacob dramatic, aplecandu-se sa-i sarute mana. Bella chicoti si accepta.

S-au miscat pe ringul de dans. Jacob si-a pus mainile in jurul taliei ei, iar ea si le-a pus in jurul gatului lui. S-au miscat impreuna pe ritmul viorii.

Bella se uita in jur. Si nu a vazut pe altcineva, decat pe Edward. El vorbea si radea cu severa profesoara O`Harien, care preda Istoria Filmului. Chiar si ascunsa sub masca, profesoara putea fi recunoscuta dupa par, care era, ca intotdeauna, prins strans intr-un coc. Spunea ceva si Edward zambea strengareste.

Bella nu putea sa vada altceva. Edward arata exceptional de elegant in fracul lui negru, Calvin Klein. Avea camasa neagra, la fel si cravata. Ascunsi sub o semi-masca alba, ochii lui nu-si pierdusera intensitatea. In camera vag luminata, era mai frumos ca niciodata. Lumina lumanarilor reflectau unghiul ascutit al fetei sale, verdele intens al ochilor si frumoasa curba a buzelor. A zambit din nou si Bella si-a simtit inima tresarind cand o suvita ratacita din parul lui aramiu i-a cazut pe ochi.

El a ridicat privirea si a suprins-o pe Bella fixandu-l. Pentru moment, Bella a crezut ca intensitatea ochilor lui a crescut de zece ori, inainte ca el sa rupa brusc contactul dintre ei si sa-si intoarca atentia la profesoara.

Bella a aplecat capul pe pieptul lui Jacob cand s-a terminat melodia.

„Atentie, toata lumea?”, a rasunat o voce in camera, iar Bella a fost surprinsa sa-l vada vorbind pe Emmett, cu microfonul in mana.

„Multumesc”, a spus el, cand toata lumea a intors capul spre el. „Hm, am pregatit un discurs si totul. Dar, hm, am uitat tot, imediat ce am privit-o pe Rosalie”.

Multimea s-a minunat cand reflectorul i-a luminat fata uimita a lui Rosalie. „Sunt atat de multe lucruri, cuvinte frumoase si juraminte din inima pe care as vrea sa i le spun ei. Dar nu mi-am putut aminti viata, cand ea mi-a zambit. Sunt un barbat al cuvintelor putine – si un idiot, cum imi spune ea de obicei. Asa ca, as vrea sa-i dedic o melodie si sa folosesc cuvintele unui alt barbat, pentru a-i spune cat de mult o iubesc”. Ochii lui Rosalie erau plini de lacrimi, chiar daca avea zambetul pe buze. „Vreau ca toata lumea sa se dea la o parte, va rog, doar pe timpul acestei melodii. Vreau sa o priviti cu totii, pentru ca ea este cea mai frumoasa femeie in aceasta seara. Si cea mai frumoasa femeie a vietii mele”.

In timp ce Emmett a mers la Rosalie, multimea a ramas tacuta. Bella simtea cum se topeste cand fata inlacrimata a lui Rosalie a stralucit. El i-a luat mana si a sarutat-o, apoi i-a pus ambele brate la gatul lui. Si-a strans bratele pe talia ei, in timp ce s-a aplecat si a sarutat-o.

„Oh, Emmett!!”, i-a soptit ea. Si mai multe lacrimi ii curgeau din ochi.

„Shhh, nu spune nimic”, i-a pus el un deget pe buze. „Lasa-ma sa vorbesc, doar in seara asta. Stiu ca sunt un idiot. Nu sunt romantic ca Jasper si nu-ti pot compune poezii profunde si toate cele. Dar, te iubesc, Rosie. Si stiu ca suntem prea tineri si ca tu ai vise de indeplinit. Dar, planuiesc sa ma insor cu tine intr-o zi, Rosie. Si voi astepta pana imi spui da”. El a sarutat-o pe obraz, cand a inceput melodia.

„Prostutule, nu am nevoie de poezii si alte chestii de genul asta. Un simplu ‚te iubesc’ e mai mult decat suficient”, a zambit Rosalie printre lacrimi.

„Atunci, te iubesc, doamna mea in rosu”.

Vocea a inceput sa cante versurile dulci ale melodiei, in timp ce Rosalie l-a strans mai tare pe Emmett. Cu o forta blanda, el o miscase pe ea, inima ei, sufletul ei.

„I've never seen you looking so lovely as you did tonight,
I've never seen you shine so bright,
I've never seen so many men ask you if you wanted to dance,
They're looking for a little romance, given half a chance,
And I have never seen that dress you're wearing,
Or the highlights in your hair that catch your eyes,
I have been blind;”

El s-a aplecat sa o sarute pe cap, in timp ce ea se smiorcaia. Amandoi isi lasasera mastile pe undeva.

„The lady in red is dancing with me, cheek to cheek,
There's nobody here, it's just you and me,
It's where I want to be,
But I hardly know this beauty by my side,
I'll never forget the way you look tonight;”

Toate privirile erau indreptate spre ei in timp ce alunecau pe ringul de dans, frumusetea si gratia lor luminand intreaga camera. Niciodata in viata ei nu l-a admirat Bella pe Emmett mai mult. Pur si simplu, el a fost atat de dulce.

„I've never seen you looking so gorgeous as you did tonight,

I've never seen you shine so bright, you were amazing,
I've never seen so many people want to be there by your side,
And when you turned to me and smiled, it took my breath away,
And I have never had such a feeling,
Such a feeling of complete and utter love, as I do tonight;”

„Ce final fericit”, i-a soptit Jacob Bellei la ureche, iar ea i-a putut simti zambetul din voce.

Era geloasa pe Rosalie. Ce fata norocoasa.

„The lady in red is dancing with me, cheek to cheek,
There's nobody here, it's just you and me,
It's where I want to be,
But I hardly know this beauty by my side,
I'll never forget the way you look tonight;

I never will forget the way you look tonight...
The lady in red, the lady in red,
The lady in red, my lady in red,

I love you...”

„Si chiar te iubesc”, ii sopti Emmett lui Rosalie in timp ce o conducea de pe ringul de dans.

„Intotdeauna”, a fost raspunsul ei.

Bellei i-a tresarit inima cand s-a uitat la Edward, peste ringul de dans, care o privea la randul lui. In ochii lui, putea sa vada o mare verde de tristete. Si putea sa-i simta durerea in ochi, ignorand distanta dintre ei.

El a oftat, apoi s-a intors si a disparut.

Deodata, Bellei ii veni sa planga.

„Hei, vrei sa te asezi?”, a intrebat-o Jacob cu blandete, ghidand-o catre micuta masuta ascunsa in umbra.

„Sigur”. L-a lasat pe Jacob sa o conduca la masa din spate. Dupa ce el a luat doua pahare cu sampanie pentru ei, s-au asezat si au ramas tacuti. Privirea lui Jacob inconjura camera cand, deodata, s-a intors catre Bella.

„Bells, este cineva cu care vreau sa fac cunostinta. E vorba de dl. Profesor Lockhart si vreau sa-l intreb ceva. Te superi?”, a intrebat el.

„Nu, deloc”, i-a zambit Bella.

Jacob a plecat de la masa, strecurandu-se prin multime pana a ajuns la barbatul impunator de varsta mijlocie.

Bella s-a uitat in alta parte. Isi plimba privirea, nu neaparat sa-l gaseasca pe Edward. Se simtea singura. Si, deodata, a simtit nevoia sa evadeze din camera draguta.

Bella a urcat scarile catre acoperisul cladirii. Acoperisul era folosit pe post de parcare. Aici, putea sa vada stelele pe cerul nesfarsit. Aici, putea sa stea in adierea vantului.

In momentul in care a urcat pe acoperis, s-a simtit libera. In seara asta nu erau masini acolo, asa ca putea sa simta vantul pe fata.

Si apoi, l-a vazut, exact cand el a ridicat privirea la ea.

Aici, in vantul rece de ianuarie, el arata ca un zeu in fracul sau. Parul ii flutura si avea mainile in buzunarele pantalonilor. Inuman de frumos, i-a frant inima cand si-a indepartat privirea, refuzand sa-i intalneasca ochii. Ea aproape ca a plans la gestul lui. Aproape ca s-a intors si a plecat.

Dar nu a facut-o. Pentru ca, mai mult decat orice, si-l dorea in viata ei. Daca el nu putea fi ceva mai mult, ea tot si-l dorea in viata ei, chiar drept unchi al ei.

A mers spre el. A pus mainile pe balustrada si a ramas tacuta langa el. Nu a fost rostit nici un cuvant.

Edward isi simtea inima tunand.

In momentul in care s-a intors si a vazut-o pe Bella, a stiut ca lupta intr-o batalie pierduta. Ea arata atat de ceresc, incat a crezut ca are halucinatii, pentru ca nici o fiinta umana nu poate fi atat de frumoasa. Avea parul lasat in bucle pierdute, fara indoiala opera lui Alice, si era impodobit cu cateva flori din cristal. Parul ei flutura in vant. La fel si rochia, flutura salbatic in vant, jucaus si incitant. Valul de pe cap ii cadea in asa fel incat o facea sa para un fel de inger.

A trebuit sa intoarca privirea. Inca o secunda in ochii ei si ar fi implorat-o sa fuga cu el. Si nu putea sa faca asta. Poate ca pierduse el lupta de a se impotrivi sa o mai iubeasca, dar nu putea sa nu o lase pe ea sa-l iubeasca. Trebuie sa faca asta pentru ea. Trebuie sa faca asta pentru Renee. Sora lui nu i-ar fi permis sa-i iubeasca fiica.

Bella a venit langa el. De aici, Edward ii putea simtit mirosul de frezie si putea sa simta socurile electrice pe care le simtea de fiecare data cand se afla in preajma ei. Ah, chiar trebuie sa-l chinuie in halul asta?

El a crezut ca e mai bine sa nu-i vorbeasca. Va fi ciudat, tinand cont de incidentul din club. Nu o va privi in ochi. Stia foarte bine ca autocontrolul lui se va evapora in momentul in care se va pierde in sferele ciocolatii. Pur si simplu, o va ignora. Era hotarat.

Ea a stranutat.

A intors rapid capul spre ea. „Esti bine, Bella? Ti-e frig? Dumnezeule, sunt un idiot. Normal ca ti-e frig. Suntem in ianuarie si tu ai iesit afara imbracata asa!”, a intrebat el panicat. Si-a scos haina de la costum si i-a pus-o pe umeri.

Ea a chicotit.

„Ce?”, a intrebat el in aparare. Se intampla iar. Adio control, ne vedem mai tarziu.

„Nimic”, i-a zambit ea cu caldura. El simtea cum se topeste in interior. Dumnezeule, stransoarea in care il tinea femeia asta era mai puternica decat o armura de fier.

„Ce cauti aici, afara? Este frig si tu nu prea esti imbracata”, a spus el, intorcandu-si privirea la stele. Se temea sa o priveasca in ochi. O data, si era suficient.

„Iti place? Cred ca este putin cam scumpa. Bineinteles, este stilul lui Alice. Stiu ca oricum este inutil, nu conteaza ce rochie pune pe mine. Dar am crezut ca mi se cam potriveste. A fost destul de simpla. Dar, bineintele, stiu ca nu arat bine. Nu este vina rochiei. E vina mea, stiu. Eu...”. Edward a oprit mormaielile Bellei punand un deget pe buzele ei.

„Bella, esti o viziune. Nici macar sa nu te indoiesti de asta”, a spus cu blandete. Dap, nici pic de control.

Bella a zambit sub degetul lui. I-a luat mana in mana ei micuta si le-a pus pe amandoua pe balustrada. El s-a intors de la ea, concentrandu-se din nou la stele.

„Stelele sunt superbe in seara asta”, a comentat Bella. Ea vroia sa vorbeasca. Nici macar nu-i pasa despre ce subiect. Nu-i mai auzise vocea de o saptamana.

„Nu vad decat o singura stea”, i-a raspuns Edward. S-a oprit sa continue, si ea se afla chiar langa mine.

Ea nu a spus nimic. Nu era decat tacere. O tacere ciudata, incomoda. Bella nu se putea abtine. Trebuie sa o spuna.

„Edward?”, l-a privit. El a refuzat sa-i intalneasca privirea.

„Da?”, i-a raspuns.

„Uita-te la mine”, i-a ordonat ea.

El a inchis ochii, apucandu-se cu degetele de baza nasului. Apoi, cu un suspin, s-a intors cu fata la ea.

Si ea a fost de-a dreptul socata de hotararea mintii ei. In ochii lui era o piscina de tristete retinuta. Parea chinuit si epuizat. Si-a putut auzi inima frangandu-se in doua.

„Edward, uite, noaptea aceea la club...”, a inceput Bella, inrosindu-se la fata. Inca isi amintea acea noapte cu insufletire. Geamatul ei incet, respiratia lui grea si degetele lor impreunate sub rochia ei.

„...a fost o greseala”, a terminat Edward.

Bella a simtit cum cade, ca si cand inima ei fusese aruncata pe jos. Nu putea sa auda decat zgomote infundate. Urechile ei surzisera. O greseala? Pentru el totul a fost o greseala?

„Exact. Totul a fost o greseala”, i-a scapat ei. Era in regula. El nu simtea acelasi lucru si era in regula. Mai degraba il are in viata ei ca unchi decat sa nu-l aiba deloc.

Edward simtea cum ingheata pe dinauntru. Cand ei i-a scapat acel cuvant, a simtit cum se raceste. Sperase ca ea sa creada ca a fost o greseala. Astfel, ii va fi mai usor sa-i reziste. Sperase ca ea sa nu simta nimic pentru el. Totusi, cand speranta lui a fost confirmata, de ce il ranise asa?

„De acord”, a spus el, incercand sa mentina fatada. „Pentru un moment am uitat ca esti tu, asta e tot”.

„Iar eu eram trista ca nu mai era Jacob acolo”, a mintit ea.

Cuvintele ei erau precum cutitele, infigandu-se in inima lui sangeranda.

„Sti, ai dansat atat de bine, incat am uitat ca esti Bella”, a mintit Edward printre dinti. Pe intreaga durata a dansului, nu uitase, nici pentru o secunda, ca cea pe care o atingea era Bella.

„Pfui, nu stiam ca am talent la dansuri murdare”, a glumit ea, sa mai destinda atmosfera, in ciuda intunericului care o invaluia.

A mers. Edward a ras. Chiar daca nu a fost rasetul fara griji pe care il iubea ea, totusi a ras. Era de bine.

Si au discutat despre tot si nimic. In sinea lui, Edward stia ca nu vor mai avea niciodata discutiile lejere de dinainte. Inainte sa stie ca o iubeste pe Bella, putea sa rada si sa discute cu ea. Acum, de fiecare data cand ea zambea, inima lui tresarea. Nu mai era la fel.

Dar, daca asta era singura optiune, atunci el o va accepta.

Dupa o vreme, el s-a uitat la ceas.

„Este aproape miezul noptii. Cred ca ar trebui sa ne intoarcem”, a sugerat el. Ea a dat din cap, fara indoiala fiind nerabdatoare sa-l sarute pe Jacob, gandise Edward iritat.

Ea i-a inapoiat haina cand au coborat. Edward a grabit-o, alergand pe scari cu Bella in urma lui. La intersectia a doua scari, el s-a intors sa vada cat de in urma lui era ea.

Focurile de artificii au erupt pe cerul de deasupra lor.

Ce a vazut, l-a lasat fara cuvinte.

Acolo, alergand pe scari, era Bella. Rochia ei flutura in jurul picioarelor, dandu-i lui Edward senzatia ca ea plutea, nu alerga. Albul rochiei dadea o aura stralucitoare, facand-o pe ea sa fie punctul de lumina din intunericul lui. Luminile focurilor de artificii se reflectau in rochia ei, facand-o sa straluceasca in diverse culori. Inca avea masca pe fata, iar valul ii flutura in spate. Exact ca si cand ar fi avut aripi.

Ca si cand era un inger coborat din Rai.

Pentru ca el s-a intors atat de rapid, ea nu s-a putut opri destul de repede. A cazut exact in bratele lui puternice, iar el le-a strans rapid in jurul taliei ei.

Ea era fara respiratie, dar nu din cauza alergarii. El isi simtea inima batand cu salbaticie. Ingerul acesta se afla in bratele lui. Simtea cum isi pierde controlul. Despre ce vorbisera mai devreme? Cu ce fusesera ei de acord sa nu faca?

El nu-si putea aminti nimic.

A ridicat mana sa-i atinga obrazul. Era asa de alb cu o mica paloare albastra de la focurile de artificii. In intuneric, tot putea sa-i vada fata in forma de inima si conturul buzelor.

Buzele ei, pline si perfecte.

A alunecat mana si a tinut-o de barbie. Ea a inchis ochii. El a inclinat capul. Erau atat de apropiati, incat ea ii putea simti inima bubuind. Respiratia lui era pe a ei, o putea simti. El a tremurat cu asa o intensitate, incat l-a luat valul.

„E doar un sarut de Anul Nou”, a informat-o pe Bella. Ea a dat din cap.

Din ce in ce mai aproape. El i-a inclinat barbia cu mana.

Buzele li s-au intalnit, in sfarsit.

Focurile de artificii au mai erupt o data, in timp ce el ii simtea buzele miscandu-se cu ale lui.

Niciodata in viata lui nu gustase ceva atat de dulce, de delicios, de tentant. Buzele ei se miscau incet, atingandu-l, mangaindu-l. Genunchii lui slabisera de dorinta. Ea a dus mainile in jurul gatului sau, apoi s-au incurcat cu blandete in parul lui. El se simtea ametit, intoxicat cu aroma ei de frezie. Dorinta, atat de multa dorinta. Placere, atat de multa placere.

Doar dintr-un sarut.

Edward, controlul! Controlul! E doar un sarut de Anul Nou.    

Ea si-a tras capul mai jos pentru mai multa forta. Mainile lui se aflau pe talia ei, strangand-o mai tare de el. O simtea cum ii suge cu blandete buza de jos. Apoi, intr-o miscare impulsiva, ea a deschis gura si si-a trecut limba peste buza lui de jos. A trebuit sa se abtina sa nu geama, cand i-a simtit limba trecand din nou peste buza lui de jos, cerand, implorand sa intre. Atat, atat de catifelata.

El nu mai putea sa reziste mult. A deschis gura. Intr-o secunda, a simtit limba ei pe a lui. Atat de fierbinte, atat de umeda, Dumnezeule, atat de catifelata. S-au rasucit, atingand, savurand si cercetand senzatia unul celuilalt. Limbile lor dansau impreuna, una zvarcolindu-se dedesubtul celeilalte.

Aah, Iisuse, a gemut Edward in sinea lui. Sarutul asta era de departe mai sexy decat orice partida de sex a avut el vreodata.

„Edward...”, buzele ei le-au parasit pe ale lui pentru un moment cand i-a gemut numele. Raguseala din vocea ei l-a scos din minti. Si-a presat din nou buzele pe ale ei.

Este doar un sarut de Anul Nou, s-a asigurat Edward in sinea lui, inainte sa o atace cu forta, presandu-i spatele de balustrada, moment in care ea a gemut din nou.

Gustase din fructul interzis.

Si, din pacate pentru Edward, ca toate lucrurile interzise, el nu se poate opri niciodata doar la unul singur.

DUMNEZEULE ! 

FOARTE TARE ! 

HA HA HA

ENJOY IT !

BYE!