Legatura sau relatie

29. GHETARII

Daca ea ar fi stiut ce se va intampla, nu i-ar fi spus niciodata nimic.

Pur si simplu, nu i-a venit sa creada.

Cu data piesei apropiindu-se la orizont, Bella si-a petrecut tot timpul repetand. Fie ca soptea replicile sau interpreta miscarile, viata ei parea sa se invarta numai in jurul piesei.

25 mai era data oficiala a piesei lor.

Juriul fusese deja anuntat. Seful de catedra, un purtator de cuvant, reprezentant al Summa Entertainment, un regizor executiv de renume, un critic de pe Broadway, o actrita respectata si Edward Cullen, constituiau juriul.

Bella era ingrijorata peste masura. Dar ea nu statea cel mai rau dintre ei toti.

Zilele astea, lui Jasper i-a trebuit toata puterea sa o calmeze pe Alice. Si Emmett renuntase chiar si sa mai vorbeasca rational cu Rosalie.

Premiul fusese anuntat. Echipa castigatoare va castiga roluri in cateva productii ale Summa Entertainment. Era modul lor de a recruta noi talente. Echipa castigatoare va avea sansa sa lucreze cu cel mai faimos regizor din industrie, Giovanni Galianni. Sa lucreze cu el, era drumul lor spre Hollywood.

In curand, echipa castigatoare va avea totul.

Chiar si Lauren Mallory facuse eforturi pentru asta. Pentru prima data, Bella a simtit gustul competitiei, al rautatilor. Niciodata in viata ei nu isi dorise ceva atat de tare. Bella nu vazuse niciodata o persoana care sa puna piedici alteia. Ea nu a fost niciodata genul asta de persoana dar, pentru fericirea ei, isi dorea ca cineva sa esueze pentru ca ea sa aiba o sansa.

Dar, incetul cu incetul, si-a dat seama de industria aceasta ‚care-pe-care’. A realizat in final ca, pentru a-si asigura propriul succes, ar trebui sa pice altii. Acesta era un drum pe care, in loc sa mearga, va trebui sa calce peste ceilalti.

A fost ingrozita cand s-a trezit dorindu-si ca grupul Angelei sa pice proiectul. A fost atat de furioasa pe sine cand a sperat ca piesa Angelei sa nu fie mai buna ca a ei.

Acum nu mai avea nici o indoiala cu privire la faptul ca Edward nu-si doreste sa faca parte din afacerea asta. Datorita firii sale, probabil ca el ar petrece o gramada de timp fiind dezgustat de sine pentru ca a fost atat de vicios. Bella stia ca asa ar fi.

Edward.

Chiar si in vartejul pregatirilor, acest haos al dorintelor si sperantelor, in mintea ei inca mai era spatiu pentru Edward. Faptul ca Renee era de acord o sacaia. Au fost cateva nopti cand, dupa ce mintea ei lasa piesa de-o parte, pur si simplu statea intinsa in pat si gandul ii zbura la Edward.

La inceput a fost usor sa se gandeasca la cum sa-i spuna lui Edward despre sentimentele ei.

Dar apoi, indoielile au inceput sa-si faca loc in mintea ei.

Oare simte si Edward acelasi lucru pentru ea? Cum sa isi dea seama ca mintea ei nu-i juca feste?

Poate ca isi dorea atat de mult, incat mintea a inselat-o in evocarea ideii ca si el o dorea.

Si-a petrecut multe nopti dezbatand asta. Vroia sa-i spuna. Vroia ca el sa stie ca, pentru destul timp pana acum, inima si atentia ei i-au apartinut lui.

S-a gandit ca obosise sa se mai prefaca. S-a gandit ca trebuie sa-i marturiseasca sentimentele ei, altfel i-ar fi explodat inima. S-a gandit ca trebuie sa-i spuna, fara sa conteze cum va reactiona el.

Se pacalea singura.

Ce isi dorea cel mai mult nu era sa-i spuna lui.

Ce isi dorea cel mai mult era ca si el sa simta acelasi lucru.

Uneori credea ca si el simte la fel. Alteori ca nu.

Dar ar fi atat de simplu daca ar fi implicate numai sentimentele. Daca era numai asta, atunci ea nu ar mai fi avut durerile de cap pe care le avea.

Pentru ca stia, nu conteaza cat de tare o contrazicea sufletul ei romantic, ca dragostea si sentimentele lor nu erau singurele pe lista.

Ura faptul ca Renee avea dreptate. Pozitia lor sociala, mai ales a lui Edward, va fi pusa in pericol. Sa-si urmeze inimile insemna ca trebuiau sa renunte la vietile lor de acum. Si daca totul ar merge prost, slujba lui Edward, pozitia lui la Universitate nu ar mai fi sigure.

Toate astea erau in mintea Beleli in acea noapte de 18 martie, cand se pregatea pentru cina. Prin cap ii treceau replicile piesei si, in acelasi timp, incerca sa mestece perfect acel blestemat sos de rosii.

Cand sosul a fost atat de bun pe cat putea fi posibil, Bella a incercat sa ajunga la castronul care statea pe dulap. Cand a devenit dulapul asta atat de inalt?

„Uite, lasa-ma sa ti-l iau eu”.

Bella nu a trebuit sa se intoarca pentru a sti a cui era vocea catifelata. Isi simtea corpul cum reactioneaza fizic la vocea lui. Inima ii batea mai repede; trupul i s-a incalzit mai tare cand i-a simtit prezenta in spatele ei, inaltandu-se sa ajunga la acel castron. Apropierea trupurilor lor i-a facut respiratia sa se ingreuneze. Simtea fierbinteala, caldura trupului lui langa al ei.

„Uite”, a spus Edward, asezand castronul ornat pe tejghea.

Bella s-a intors cu fata la el. Corpurile le erau atat de apropiate, incat ochii ei erau la nivelul gatului lui. Putea sa-i miroasa aroma condimentata, periculoasa de scortisoara. Din acest unghi, putea sa vada cicatricea subtire de pe obrazul lui.

„Bella?”, a sunat in departare vocea lui Edward, in timp ce o privea.

Ceva se intampla in interiorul ei. Deodata, lumea a ramas nemiscata.

Asta era. Asta era momentul.

Trupul ei se misca dupa propria voie. Mintea ei abia inregistra faptul ca urma sa-i marturiseasca sentimentele ei pentru el chiar acum, cand mainile ei au ajuns la fata lui si l-au tras inspre ea.

Ah, da-o naibii de societate cu regulile ei stricte.

In momentul in care buzele ei le-au atins pe ale lui, totul a fost din nou corect. Toate grijile si suferintele au fost alinate. Buzele lui erau moi si catifelate.

Pentru moment, el nu a reactionat. Pentru moment, a fost socat.

Apoi, fara consimtamantul ratiunii sale, trupul lui a reactionat la ea.

Ea s-a trezit ca mainile lui ii inconjoara talia. Buzele lui au inceput sa miste cu ale ei intr-o maniera blanda si conflictuala la inceput, dar s-a tranformat gradual in insistenta. El i-a capturat buza de jos intr-ale lui. Mainile ei si-au gasit drumul in jurul gatului lui, spre parul lui minunat. S-a agatat de el, refuzand sa-i dea drumul. El si-a intarit stransoarea in jurul ei atat de tare, incat ea a crezut ca ii va iesi tot aerul din plamani.

A fost un sarut pentru toata viata. Dorinta din ea se intensificase pana cand s-a facut alba si fierbinte.

Edward a intrerupt sarutul pentru mai mult oxigen.

Cu un marait, Edward a ridicat-o pe Bella si a asezat-o pe tejghea. A dus mainile la spatele ei si le-a incurcat in parul ei ravasit. Limba lui o solicita pe a ei si ea a fost gata sa i se ofere. Ah, gustul lui, gustul dominantei lui. Limba lui a mangaiat-o pe a ei, mangaieri blande care ii ardeau gura, ii ardeau trupul. Gura lui nu a parasit-o pe a ei cand ea a avut nevoie sa respire; s-a mutat mai jos pe gatul ei, lingand-o usor.

Ea s-a hotarat ca era momentul. Nu avea cum ca el sa o sarute asa daca nu o iubea.

El nu avea cum sa falsifice o asa pasiune.

Era momentul.

„Edward”, i-a gemut numele. „Edward, te iubesc”.

In momentul in care cuvintele au parasit buzele ei, el a inghetat.

Apoi s-a retras, cu o expresie plina de teroare.

„Ce?”, vocea lui venea de departe. De ce reactiona asa? Nu ar fi trebuit sa se bucure?

„Bella, nu ma iubesti”, a spus Edward, suspinand si intorcandu-i spatele. Expresia de pe fata lui era ganditoare acum. Si dureroasa intr-un fel.

Ea a sarit de pe tejghea si, intr-un fel, a crezut ca pamantul se clatina sub picioarele ei. „Ba da, te iubesc”.

„Nu, nu ma iubesti. Doar ai facut o pasiune pentru mine, Bella”.

„Stiu ce simt. Te iubesc. Tu nu ma iubesti?”. Bellei nu i-a placut sunetul vocii ei, slaba si disperata.

„Sa te iubesc?”, a intrebat Edward. Incet, ezitant, ochii ganditori s-au transformat intr-un suras superior.

Ei nu i-a placut deloc expresia de pe fata lui. „Dar, am crezut...am crezut...ca ma iubesti”, a inganat ea.

Un raset rece a parasit buzele lui, atat de rece ca i-a inghetat oasele Bellei. „Sa te iubesc? Sa te iubesc? Bella, esti doar un copil”, a spus el, smaraldul ochilor lui fiind de gheata.

„Dar, tu m-ai s-sarutat...”, i-a motivat Bella. Asta era corect. Daca el nu o iubea, atunci de ce a sarutat-o atat de tandru? De ce ii pasa atat de mult de ea? Toate dovezile erau acolo. Cadoul insemnat pe care i l-a dat de Craciun, privirile pe care i le arunca atunci cand nu era nimeni atent, sarutul de Anul Nou, care i-a zguduit viata. Fiecare zambet, fiecare gest au fost pentru ea.

De ce se ingrozise ea cel mai mult, se petrecea acum. In ochii lui de gheata a aparut contrarietatea. „Bella, sunt barbat. Frumoasa mea iubita este departe. Am nevoi. Tu esti destul de draguta si ai fost disponibila. Ca orice alt barbat infierbantat, te-as saruta”. A zambit, dar ochii ii erau plini de ura. „Dar in nici un caz nu sunt indragostit de tine. In. Nici. Un. Caz”.

Alice se inselase. El nu o iubea. Cum ar putea el asta? Ea nu era cu nimic speciala. Si uite-o aici, indraznind sa spere.

„Nu te cred”, apararea ei a sunat slaba.

„Ba sa ma crezi”. Ura din ochii lui i-au distrus inima. „Sti ce? Nici macar nu te plac atat de mult”.

Dezgustul din vocea lui a fost prea mult pentru ea. Luand cheile de pe tejghea, a alergat la usa, a fugit departe de ochii reci si expresia de ura.

In momentul in care ea s-a intors, nu a putut sa vada durerea din ochii lui.

Departe de el.

Week-end placut!

Ana