Legatura sau relatie

30. FUGI

El privea in liniste, privea cum ea i-a intors spatele. A privit cum albul tricoului ei a disparut dupa usa. A privit cum camioneta ei ruginita a trosnit si huruit pe aleea din fata, ducand in ea femeia pe care el o iubea. Ducand-o departe de el, cu fata ei inlacrimata.

El era actor si viata era o scena. Totul putea fi calculat.

Fugi.

A mers si a inchis usa de la intrare. Fata lui nu trada nici o emotie, ca si cand nu o respinsese pe singura femeie pe care o iubea. S-a intors in bucatarie, luandu-si un pahar cu apa. Nodul din gat ii crestea. Vroia sa inghita gustul ei, pe care il avea in gura. Un gust de capsune si menta.

Fugi departe de mine.

Apa nu l-a ajutat. Mirosul ei era peste tot. Aroma de capsune ii zabovea pe fata, in par. Inca putea sa-i simta moliciunea buzelor si limba catifelata. Mainile lui inca simteau curbele taliei ei, cand caldura trupului ei s-a apropiat de el.

Te rog.

De ce a facut ea asta? De ce a trebuit sa mearga mai departe si sa-l puna in situatia asta? Nu stia ca il raneste? De ce a trebuit sa-si provoace singura asa o suferinta? De ce l-a fortat sa o raneasca? Ea stia foarte bine ca el nu putea sa-i impartaseasca dragostea. Stia foarte bine ca Renee nu va permite asa ceva. Stia ca asta ii va distruge pe amandoi. Atunci, de ce? De ce?

Nu ma lasa se te ajung din urma.

In pieptul lui era un spatiu gol. In tot acest timp el a mers mai departe fara sa realizeze cu adevarat. A crezut ca, atat timp cat nu se gandeste la moment, nu se va intampla. Atat timp cat a pretins ca viata era buna si frumoasa, atunci momentul in care va trebui ca el sa-i franga sufletul nu se va intampla.

Cat se inselase.

I-a sunat telefonul mobil. O singura privire, si a stiut cine astepta sa-i raspunda.

Tanya inca era iubita lui.

A ridicat telefonul.

„Buna, iubitule”, a spus vocea dulce de la celalalt capat al firului. „Vin acolo, bine?”

„Sigur”, vocea lui era tot atat de lipsita de emotii pe cat se simtea si el. Avea nevoie de Tanya. Avea nevoie sa se elibereze.

„Pregateste-te. Am jucarii pentru tine”, a tors ea, iar el si-a putut imagina nerabdarea ei.

„Bine”, a inchis.

S-a plimbat in liniste prin bucatarie. Ceasul vechi maro de pe dulap a atras atentia ochilor lui verzi.

Al Bellei.

A ridicat ceasul. Timpul inca se scurgea, nu-i asa? El era singurul care inca statea in loc. Ea va avansa, exact ca timpul. Numai el statea acolo, in bucataria lui, jelind o dragoste pierduta.

Fugi. Te rog, fugi departe de mine.

Nu ma lasa sa te ajung din urma.

Nu stiu de ce voi fi in stare.

Incepuse sa ploua. Ploaia rapaia pe parbrizul camionetei ei. Lumea se incetosase datorita ploii. Lacrimile de pe fata ei nu se oprisera. Nici gaura din pieptul ei nu incetase sa se extinda.

Ea intelesese totul gresit.

Bineinteles ca asa a facut. Cum ar putea el s-o iubeasca vreodata? Ea era modesta. Era proasta si naiva. Era un nimeni. Era, pana la urma, nepoata lui.

Cum de a putut ea sa creada ca va avea vreo sansa?

Era noapte. Forks adormise. Oh, micutul oras Forks. Ea crescuse iubind acest mic orasel modest.

Crezuse ca iubea linistea si tacerea orasului. Spre deosebire de orasele mari, crezuse ca Forks avea un simt al dragostei. Al prietenilor.

Acesta a fost momentul in care ea si-a dat seama.

Ea nu iubea orasul Forks.

Ea iubea doar oamenii din Forks.

Bine, o persoana din Forks.

Chiar acum, Forks o sufoca, ingreunandu-i respiratia.

Vroia sa plece din Forks.

Dar, unde sa se duca? Nu vroia sa mearga la Alice. Alice ii va arunca o privire miloasa si va incerca sa-i distraga atentia de la durere.

De parca durerea asta o va lasa sa uite.

Nu vroia sa-i fie distrasa atentia. Vroia sa-si aminteasca. Sa-si aminteasca ce a simtit cand l-a privit in ochii de gheata. Vroia sa-si aminteasca surasul batjocuritor pe care i-l aratase el.

Vroia sa se pedepseasca singura pentru indrazneala de a spera.

Inainte sa-si dea seama, se indrepta catre un anumit loc.

La Push.

A condus pana cand a vazut stanca.

Privind in jos, tot ce a vazut a fost albeata ploii in valurile oceanului. Atat de puternice si infricosatoare. Exact ca dragostea ei. Distructiva si capabila sa o inghita cu totul.

A stat acolo, ascultand sunetul ploii si al valurilor, cu fata goala de lacrimi. Plansese de prea mult timp.

Au trecut ore pana a luat decizia. Apoi, a intors camioneta si a condus.

Cum este sa fi iubita?

Cum este sa faci dragoste?

Este mai dureros sa oferi dragoste sau sa o primesti?

Oare il va uita, daca exista altcineva care o iubeste?

Era o singura cale prin care sa afle.

A oprit in fata casei lui. Lumina din camera lui era inca aprinsa. Parcand camioneta pe aleea din fata, a alergat pe veranda si a sunat la usa.

Cateva momente mai tarziu, s-a deschis usa, expunand un barbat inalt, in nimic altceva decat in pantalonii de pijama. Avea parul ciufulit de la somn, fixat in toate directiile. Parea suprins sa o vada.

Fara sa-i dea voie sa spuna ceva, a vorbit ea.

„Vreau sa faci dragoste cu mine”.

Mmmm...ce decisa este Bella. StormyBella, autoarea, se pricepe foarte bine sa ne tina in suspans, nu-i asa? Mai avem putin. Apoi, vom astepta ultimul capitol de la ea.

P.S. Ashel-13 nu a mai postat din YMMDCT. Vroiam sa stiti ca nu am uitat. Verific zilnic daca a mai aparut ceva nou. 

Va pup!

Ana