Linia Rosie

10. Acum vei merge cu mine in iad

Bella

Am deschis ochii si tot ii simteam fata pe mine. Frecandu-ma incet la ochi, am incercat sa nu ma misc prea mult pentru a nu-l trezi. Noaptea trecuta fusese minunata si, cred, o mare descoperire pentru amandoi, dar am observat in cursul noptii cat de greu i-a fost lui Edward sa fie tinut in brate.

Am suspectat ca a plans de cateva ori pe parcursul noptii, dar nu a scapat sunete sau suspine intense. Dar am simtit umezeala pe halatul meu, ici si acolo, si mai era si fornaitul. Sau poate ca Edward a racit. Mda, sigur, in luna mai.

O data sau de doua ori, chiar a inceput sa se dea de pe mine si sa se aseze pe partea lui de pat, dar nu l-am eliberat. Uram sa recunosc asta, dar tinutul in brate toata noaptea a fost spre beneficiul lui, dar si spre al meu.

Eu nu am avut niciodata pe cineva care sa ma tina asa, care sa ma mangaie si sa ma iubeasca asa. Si stiu, inainte ca macar sa-mi dau seama...ca isi va impacheta lucrurile si va pleca, iar eu nu-i voi mai auzi niciodata vocea sau vedea acei ochi blanzi si suferinzi.

Puteam oricand sa merg la Fire si sa-l gasesc acolo, daca imi era dor de el. Ufff. Patetic. Edward va crede ca sunt vreo psihopata sau asa ceva. Si gandul la el lucrand in timp ce eu stau acolo, tinandu-ma departe de el...bleah. Nu, nu voi face asta. Ne va face pe amandoi sa ne simtim prost si imi va aminti si mai tare ca pentru Edward am reprezentat o slujba, ca atat a insemnat pentru el, ca acum s-a terminat. Si, numai daca aveam alti 20.000 de dolari ascunsi pe undeva, va dori sa faca ceva cu mine.

Mai rau, va trebui sa-l vad fiind mangaiat si lins de catre acele femei si probabil ca voi fi arestata datorita faptului ca le-am smuls parul din cap.

Dar el chiar a spus ca se va gandi la mine ca la un prieten.

Maturizeaza-te Bella, probabil ca el spune asta FIECAREI femei. Cum sti ca el nu se joaca cu tine chiar acum? Nu, m-am contrazis singura, asta e o nebunie. Eu nu am altceva ce si-ar dori el. Ce si-ar dori de la mine, cu exceptia banilor mei?

Oh, Dumnezeule. O paranoia continua sa-mi creasca in minte. Poate ca asta are de-a face cu tata. El este seful politiei. Poate ca are ceva de reglat cu el...Nu. Eu l-am gasit pe Edward, nu el pe mine. Proasta mai sunt.

De ce tot continuu sa ma indoiesc de el? De ce nu pot avea incredere in el?

Atunci am auzit vocea lui Edward de noaptea trecuta, spunand „Sti de ce”.

Am lasat gandurile idioate referitoare la razbunarea impotriva tatalui meu sa dispara si am inceput sa mangai din nou bratul lui Edward, cel care se afla pe stomacul meu, in timp ce fata lui somnoroasa de inger se odihnea linistita pe pieptul meu. Buzele mele i-au atins usor capul, lasandu-mi nasul sa fie gadilat de valurile tepoase de par aramiu, care aproape straluceau in lumina diminetii.

Esti teribil si extrem de frumos...am gandit despre el. Am aplecat putin capul intr-o parte si am aruncat o privire scurta la fata lui in lumina si am zambit, inabusind un chicot slab.

Buzele lui erau iar bosumflate putin si aratau atat de catifelate si groase ca vroiam sa i le sarut de pe fata, ceea ce era, cu tristete vargat cu o linie umeda.

Inima ma durea atat de tare pentru el si, chiar daca imi era rusine sa recunosc asta, lacrimile lui Edward chiar ma speriasera aseara. Nu mai vazusem niciodata un barbat plangand si asta m-a socat.

Dar din nou, asta este ceva cu care trebuie sa ma obisnuiesc si careia sa-i fac fata, daca am de gand sa ajung un medic bun intr-o zi. Ma simt de parca ar trebui sa-mi suprim sentimentele, pentru a face aceasta treaba bine. Dar sentimentele si emotiile nu sunt cele care constituie aceasta slujba? De ce trebuie sa am sange rece cu pacientul meu pentru a-l ajuta cum se cuvine? De ce nu pot sa-i iau in brate, sa-i tin de mana si sa le sterg lacrimile?

Odata ce m-am gandit sa fac asta pentru sute de pacienti, zi dupa zi, am stiut raspunsul: MA va ucide.

Am aruncat o privire la ceasul cu alarma si am vazut numerele rosii digitale indicand ora 6:47 dimineata. Am timp sa mai lenevesc putin aici cu scumpul meu. Mi-am strans bratele mai tare in jurul lui, imbracat in tricoul lui extra larg, si am inchis ochii, imaginandu-mi ca sunt d-na Cullen si azi era duminica si aveam toata ziua sa lenevim impreuna, facand dragoste si band cafea, citind ziarul de duminica in pat. Este asa un cliseu, ca de obicei mi-as da ochii peste cap la el. Dar, cu el in tablou, parea atat de minunat...si imposibil.

Am oftat si am observat ca Edward nu sforaie. Este atat de tacut si nemiscat. Asta este ziua numarul 4. Joi. Mai sunt zece zile. Este o buna perioada de timp...si totusi nu avem timp deloc. Mi l-am imaginat luandu-si geanta in mana, atarnand-o pe umar si punandu-si ochelarii de soare. Sarutandu-ma de la revedere pentru ultima data si spunand ceva de genul „Multumesc, Bella, pentru ca m-ai avut. M-am distrat mult”.

Si apoi, pe el iesind cu un zambet pe fata, in timp ce lumea mea se cutremura in jurul meu. Voi putea sa-mi pastrez un zambet pe fata in acel moment? NU! Nu sunt o actrita atat de buna.

Mintea mea a zburat la imaginea mea, intinsa pe jos, ghemuita la piciorul lui Edward, in timp ce el incearca sa se elibereze si sa plece, eu plangand in hohote si rugandu-l sa ramana. Ufff. Asta seamana mai mult cu mine, bine.

Am inceput sa ma gandesc la ce s-a spus noaptea trecuta, stiind ca va trebui sa-mi revizuiesc notitele si sa ascult casetele la scoala, sa vad daca mi-a scapat ceva. Pe cine pacalesc eu? Imi scapa totul. Aseara m-am lovit de un zid cand am intrebat ce s-a intamplat intre el si Tanya dupa ce s-au casatorit si problemele financiare au inceput sa-i desparta.

Nimic, a spus. Nimic.

Daca nu se disipa in aerul subtire, era mai mult ce trebuia sa obtin. Trebuia sa fac mai multe sapaturi. Trebuie ca ea sa-l fi parasit sau...Dumnezeule, sper ca ea nu a murit. Asta ar explica lacrimile si tristetea lui. Daca el nu a plans si nu a infruntat durerea niciodata, asta ar explica usurarea lui emotionala de acum, ca l-am facut sa se deschida mai mult cu privire la asta.

Numele ei era Tanya. Asta a spus. ERA. Ei bine, asta poate sa insemne ca inca traieste, dar ca nu mai face parte din viata lui...sau poate sa insemne moartea.

Poate ca il pot ruga pe tatal meu sa o verifice. Nu, asta ar fi gresit. Nu vreau sa aflu nimic de genul asta. Vreau ca Edward sa-mi spuna singur.

Urasc misterele, asta ma scoate din minti! Imi doresc sa-l pot hipnotiza si sa-l intreb tot ce vreau dintr-odata. Atunci, il pot ajuta mai repede. Nu am stiut niciodata ca va trebui sa fac pe detectivul in slujba asta. Dar fiecare ascunde ceva cand incepi sa le pui intrebari. Nimanui nu-i place sa-si arate partea rea si suferinda de la primele cateva vizite.

Toata lumea minte. Toata lumea ascunde. Inclusiv eu.

Si ce era cu acea Victoria? Spusese ca ea il detine si ca i-a salvat viata si ca el stia ca avea dreptate? Am prins asta, dar am lasat-o pentru ca el incepea sa se supere. Azi va trebui sa-mi ascult din nou casetele, mai de aproape.

Abia astept sa discut mai mult cu James. Trebuie sa fiu atat de precauta, sa nu-i spun prea multe. Nu am incredere totala nici in el. E ceva in legatura cu ochii lui. Nu sunt foarte calzi.

Imi doresc sa-mi pot lua caietul. Dar in acest moment sunt tintuita sub 90 de kg de perfectiune. Din fericire.

Deodata, se apropia o sirena din josul strazii, cred ca o masina de pompieri. Era ascutita si rapida, facand acel sunet UUU-UUU-UUU. Cu cat se apropia, ii crestea sunetul in intensitate si stiam ca il va trezi. Imi doresc sa pot ajunge la fereastra si sa o inchid...dar aseara a fost foarte cald si eu m-am ghemuit cu ingerul meu, asa ca briza noptii a fost cereasca.

Si camionul rosu s-a oprit cateva cladiri mai jos si sirenele au trambitat, motorul torcand cu zgomot.

______________

Edward

Am dat coltul strazii noastre, incantat ca acum sunt aproape de casa. Eram obosit si agravat si aveam nevoie sa inchid ochii pentru o vreme.

Am observat imediat luminile rosii si albastre – politisti. Incetinind putin, am privit in intuneric. Sunt masini peste tot. Casa noastra este la capatul celalalt al drumului, asa ca aici trebuie sa aiba loc o arestare sau un accident.

Tot nenorocitul de drum este blocat, cum dracului sa trec de asta acum? Poate ca se dau la o parte si ma lasa sa trec.

Tragand pe dreapta, neputand sa merg mai departe din cauza tuturor masinilor de politie si a oamenilor din jur, am oprit langa un ofiter de politie care statea acolo, vorbind la statie.

„Domnule, nu puteti trece pe aici acum”, mi-a spus politistul, abia holbandu-se la mine in timp ce vorbea la statie, ingnorandu-ma.

„Cum sugerezi sa ajung acasa cu toate astea in calea mea?”, am avut o atitudine, prea epuizat sa mai fiu politicos in acest moment.

„Domnule, nu-mi pasa cum ajungi acasa”, a vorbit politistul ca un robot, pe nici un ton. „Da-te in spate si pleaca, asta e tot ce-ti pot spune”.

S-a intors si a inceput sa se indeparteze de mine, iar eu l-am strigat, foarte enervat acum.

„Domnule ofiter!”, am strigat, dar el a continuat sa mearga.

Urma sa strig iar sau poate sa cobor din masina, dar chiar nu aveam nevoie sa fiu arestat acum.

„Idiotul dracului”, am bolborosit, dand in mansarier si intorcand, tinandu-ma de tetiera pasagerului cat am condus cu spatele, retragandu-ma singur de pe nenorocita de strada a mea. „De necrezut...este 4 dimineata...”

Am condus tot drumul in jur, trecand pe langa cladirea cu apartamentul meu, apoi inca 10 blocuri distanta de ea, inainte sa pot intoarce. Acum era aproape de 5 dimineata si eram extrem de furios si iritat.

La acest celalalt capat, am auzit sirenele jelind. Si din nou, mai multe masini de politie blocand strada, politisti in jur, zgariindu-si fundurile, castigand taxele platite de mine.

„Rahat!”, am spus sarcastic, tragand masina la curba si coborand, trantind usa cu zgomot cand am mers spre ei, spre cei cinci de acolo.

„Domnule, domnule...”, mi-a spus unul dintre ei. „Strada asta este inchisa, va rog sa va intoarceti la masina dvs.”.

„Ce?!”, m-am uitat crucis, incercand sa vad in josul strazii dupa cladirea mea, dar era intuneric si luminile masinilor de politie ma orbeau.

„Asta este strada MEA!”, am explicat putin cam tare. „Locuiesc aici, cum sa fie strada inchisa?!”

Am incercat sa trec de ei, dar unul mai inalt a tipat la mine si s-a pus in calea mea, blocandu-ma.

„Domnule!”, a strigat iar. „Intoarce-te la MASINA ta, am spus!”

„Nu vreau decat sa merg acasa si la CULCARE, IISUSE!”, m-am incruntat si i-am strigat inapoi. „Nu poti sa-mi spui ca nu pot ajunge la apartamentul meu! Ce dracului e asta? Ce ati facut, l-ati gasit pe Bin Laden sau ce?”

Un alt politist s-a apropiat cand ne contram si m-a intrebat. „Care este problema ta, domnule?”

„Problema mea este ca locuiesc pe aceasta strada si nu pot sa ajung acolo, din nici o nenorocita de parte!”, am incercat sa-mi pastrez tonul jos. „Este tarziu, vreau sa dorm si am condus in jur ca un tampit nenorocit si nimeni nu ma lasa sa trec!”

„Aratati-mi permisul”, mi-a spus, deschizand mana inmanusata.

„Oo, nu ma credeti?”, am ras in sinea mea, scuturand din cap si mergand la portofelul din buzunarul de la spate. „Bine. Uite”.

L-am scos si i l-am dat, chiorandu-ma si incercand sa vad in josul strazii, cat timp verifica el, apoi s-a holbat la mine pentru o secunda.

„Vezi?”, am incercat sa zambesc, luandu-mi permisul din mana lui. „Nu te-am mintit. Nu sunt vreun reporter sau asa ceva, nu vreau decat sa merg la culcare”.

„Veniti cu mine, domnule”, m-a luat polititstul de brat si, pentru o secunda, am crezut ca ma va aresta, dar a inceput sa se deplaseze repede printre masinile care ma blocau si eu am mers cu el, tinand pasul, banuind ca-mi voi recupera masina maine, dupa ce ei terminau orice faceau aici.

In cateva minute, puteam sa-mi vad cladirea si eram pe cale sa-i spun politistului „Asta e cladirea mea”.

Dar m-am oprit si am vazut. Si am inghetat. O explozie uriasa, BUM!

„Aaahhhh!!”, am tresarit, trupul meu incordandu-se cand am strigat, strangand din dinti. Tremuram si respiratia mea era rapida si prea ingreunata. Pieptul ma intepa.

„Hei, tu”, o voce dulce si catifelata s-a auzit langa mine, in timp ce ochii mei se concentrau...sau incercau.

„Esti bine?”, a intrebat Bella, atingandu-mi obrajii cu mainile, in timp ce ochii mei priveau in jur de capul lor. „Cred ca ai avut un mic cosmar”.

„Aa...”, m-am calmat. „Scuze, Bella”.

„Shhh”, m-a sarutat pe obraz, stergandu-ma pe fata cu degetele. „A fost infricosator?”

A zambit si m-a luat strans in brate, in timp ce stateam fata in fata.

Am imbratisat-o si eu si am sarutat-o pe gat, ingropandu-mi nasul acolo si raspunzandu-i. „Da, ingrozitor. Era tipa asta, Bella, care nu tacea niciodata si, orice as incerca, niciodata nu se opreste din vorbit”.

„Bastardule!”, s-a zvarcolit in bratele mele si eu am inceput sa o musc de gat si rasetele ei mici si tipate erau ca un medicament, topindu-mi toata anxietatea intr-o secunda.

M-am rostogolit in timp ce ea a tipat in joaca si a incercat sa se lupte, dar am tintuit-o imediat, tinandu-i jos micile incheieturi cand i-am lins gura, tachinand-o cu lingeri scurte, fara sa-i dau voie sa-mi apuce limba, muscand in aer, ratandu-ma.

„Te-am prins”, am informat-o. „Din nou”.

„Aa, asa crezi?”, a ranjit increzatoare.

„Da, asa cred”, i-am raspuns la fel de increzator, lingandu-i pielea de sub barbie, moment in care ea a gemut si si-a unduit soldurile sub mine.

„De ce ai facut asta?”, aproape m-am plans eu. Si atunci, penisul meu s-a trezit, tare si lovind in Bella mea mica. „Uite ce ai facut, chestie mica si obraznica”.

A ras, nici macar nu-i parea rau.

„Acum, doar pentru asta, cred ca azi vei fi prizoniera mea”, am zambit, sarutand-o iar, mai adanc.

„Am crezut...SARUT...ca am fost ieri prizoniera ta”, a spus cand am sarutat-o din nou.

„Nu”, am corectat-o, dandu-i inca un sarut. „Ieri ai fost victima mea. SARUT. Azi, vei fi prizoniera mea. SARUT. Ceea ce este un lucru complet diferit”.

„Ce inseamna asta?”, a zambit ca si cand avea incredere in mine, iar eu aveam fata in partea de jos a halatului ei, plantand un sarut chiar pe sanul ei drept, auzind-o cum deja scapa un geamat adanc.

„Te leg, poate aici, de pat...”, am inceput, sarutand-o iar. „Apoi, iti pregatesc un mic dejun dragut...si te hranesc...SARUT...apoi te spal pe dintii aia mici...SARUT...”

„MMMmmmm”, m-a sarutat inapoi. „Ma speli pe dinti? Si apoi, ce?”

„Apoi te devastez pentru cateva ore...”, am sarutat-o mai adanc si am adaugat. „Si continuu sa te fac sa-ti dai drumul pana cand tipi pentru indurare...si apa...dar nu vei primi nimic...nu de la mine...SARUT”.

„Asta ar fi minunat...”, a zambit. „Numai daca nu as fi avut scoala azi”.

„Nu...”, am spus in gura ei in timp ce o sarutam. „Nu te las sa pleci. O sa-ti scriu un biletel pentru profesor, semnat Dr. Frankenpenis”.

A chicotit si s-a zvarcolit cand mi-am mutat buzele mai jos, dandu-i halatul la o parte cu nasul si lingand micul sfarc roz si dulce care se holba la mine.

„Nu-i va placea”, a spus in timp ce se holba la tavan. „S-ar putea sa ma pedepseasca maine”.

„Absolut nu”, am muscat-o de sfarc, moment in care a urlat putin, apoi am adaugat printre dinti. „Tu esti mica mea papusica”.

Si-a infasurat picioarele in jurul meu si chiar cand credeam ca poate azi va ramane aici cu mine, a sunat alarma, sunetul acela bazait si enervant.

Intinzandu-se spre el, a lovit butonul, oprind-o pentru moment.

„Mmmm...”, am gemut. „La ce ora trebuie sa pleci azi?”

„In aproximativ o ora”, s-a incruntat in jos la fata mea, in timp ce lingeam in jurul sfarcului, in acelasi timp holbandu-ma la ochii ei tristi.

„Nu cred ca-mi place asta...felul in care ma parasesti tot timpul”, am zambit la ea. „Nu ti-e teama ca voi intra in probleme, fiind singur toata ziua?”

„Ingrozita”, mi-a zambit. „Nu ai nici o intalnire azi?”

„Nu, Bella”, am spus cu un ranjet.

„Ei bine, merg la cursuri mai devreme si ma voi intoarce la fel de devreme, in jurul orei 1”, a spus.

„Bun”, am spus sunand foarte multumit. „Poate azi putem sa jucam un alt joc mic, care cred ca s-ar putea sa-ti placa”.

S-a inrosit puternic la fata si mi-a zambit.

„Probabil”, m-a tachinat.

„Acesta este putin...salbatic”, am avertizat-o. „Dar vei fi total in siguranta cu mine, daca vei simti la un moment dat ca vrei sa te opresti...”

„Stiu, lo mein”, a ranjit, parand putin entuziasmata, dar nervoasa.

„Ce fata desteapta”, am sarutat-o iar, iubind la nebunie gustul ei.

„Haide, iti voi pregati ceva de mancare”, am tras-o jos din pat in timp ce ma indreptam spre bucatarie. „Stapana, este in regula daca-mi dau tricoul jos, acum ca este zi?”

Se incalzea putin acum, apartamentul asta se incalzea repede cand rasarea soarele.

Si de asemenea, vroiam sa-i vad expresia cand spuneam asta. Si a fost nepretuita! Buza ei de jos a cazut la podea cu zgomot.

Am chicotit si am asteptat raspunsul ei.

„Da, baiatule sclav, dezbraca-te”, a glumit, privind cum imi scot noul meu tricou favorit. L-am impachetat cu grija si l-am pus pe pat, astfel sa-l pot purta si la noapte.

Ea s-a scuzat sa mearga la baie si eu am inceput sa amestec aluatul pentru clatite.

Era prea liniste aici, am butonat televizorul si, bineinteles, rula Sponge Bob. Am auzit-o pe Bella razand de mine acolo inauntru cand s-a auzit jetul de apa curgand.

Azi, aveam pe lista mea reparatia acelei usi si a gaurii din peretele din baie, pe care o facusem in a doua mea dimineata aici. Nu stiam ce altceva sa fac toata ziua. Sper ca ea sa-mi dea ceva de facut.

In timp ce mestecam aluatul pentru clatite, mintea mea se gandea la noaptea trecuta. M-a tinut in brate toata noaptea. M-a mangaiat pe par si m-a sarutat in timp ce stateam acolo in bratele ei, luptand cu nenorocitele de lacrimi de vinovatie si rusine, care nu se mai opreau. I-am spus ca ieri i-am tras-o unei alte femei si ea nici macar nu a clipit.

De ce este atat de amabila? Atat de calma? Sau poate inseamna ca nu simte ceva puternic pentru mine si nu-i pasa cu cine mai umblu, atat timp cat sunt aici cand vine ea acasa. Dar atunci...am simtit cat de mult ii pasa...cand a pus acel tricou pe mine noaptea trecuta...si a spus ce a spus...am simtit dragoste. La inceput aproape ca nu mi-am adus aminte, dar mi-a venit repede in minte.

Si bratele ei in jurul meu se simteau al dracului de minunat, chiar m-am simtit ca un barbat adevarat timp de cateva ore. M-am simtit curat. M-am simtit...

„Nu stiu cum voi mai fi in stare sa ma asez pe scaunul asta, dupa ziua de ieri”, a spus Bella, asezandu-se pe unul dintre scaunele de la tejghea, privindu-ma cum fac clatitele.

M-am intors si i-am zambit rautacios. „Bella, abia am inceput sa ma joc cu tine. Asteapta sa vezi ce am planuit pentru urmatoarele cateva zile. Sper ca vei face fata cu curaj”.

„Inceteaza sa mai incerci sa ma sperii”, a glumit zambind, in timp ce i-am dat un pahar cu suc de portocale.

I-am dat cel mai bun raset diabolic al meu, sunand ca un bandit din filmele vechi, moment in care a chicotit cu mine si eu am turnat aluat in tigaia plata din fata mea.

„Deci, ai de gand sa-mi spui?”, a intrebat misterioasa, band din suc.

„Sa-ti spun ce?”, am intrebat, cu adevarat nestiind la ce se refera.

„Cosmarul tau”, mi-a replicat calma. „Trebuie sa sti ca sunt foarte buna la interpretat vise”.

Pentru o secunda m-am incordat si apoi m-am relaxat iar.

„Sti ca vorbesti in somn?”, am intrebat-o, distragandu-i atentia de la subiect.

Am ridicat o spranceana cand am privit-o cum i se inrosesc obrajii la capriciul meu. Dumnezeule, asta e sexy.

Am intors o clatita sau doua, ea fiind cea nervoasa acum, pe locul fierbinte.

„Mi s-a mai spus...”, vocea ii era foarte timida si linistita, „asta. Ce am SPUS?”

„Mmm...”, ma jucam cu ea acum, punand trei clatite pe o farfurie. Chestii fierbinti...uimitoare...perverse...chestii pe care eu nu ti le-as spune niciodata”.

Am asezat farfuria in fata ei, in timp ce gura ei se stransese intr-o linie subtire.

„Haide”, s-a rugat.

„Nup”, am asezat si tubul de sirop jos si i-am intins o furculita.

„Nesuferitule”, s-a infuriat si bosumflat. Era atat de adorabila ca aproape am ras si eram gata sa-i spun. Dar nu, asta este micul meu secret. Vroiam sa-l pastrez numai pentru mine o vreme.

S-a ofensat si a inceput sa manance, in timp ce mi-am luat si eu farfuria si m-am asezat la tejghea, in fata ei. Cel putin a uitat sa intrebe despre visele mele.

„Edward...pot sa te intreb ceva?”

„Sigur”, am spus, sperand sa fie ceva la care sa pot raspunde.

„Noaptea trecuta, ai spus ca Victoria ti-a zis, prima data cand...ai lucrat pentru ea...ca ea te detine si ti-a salvat viata. Este adevarat sau este un fel de expresie?”

„Nu”, am raspuns, luand o inghititura din clatita mea cu sirop. „Ea chiar ma detine, in primul rand. Si ea chiar mi-a salvat viata cu adevarat. Imprumutasem o multime de bani de la acest camatar despre care mi-a spus cineva. Chiar si cand i-am luat, am stiut ca nu-i voi putea inapoia niciodata...si ei i-au vrut inapoi cu dobanda. M-am cam intors pe strazi cateva zile atunci si nu am facut decat sa ma plimb si sa iau trenurile spre nicaieri, la intamplare, incercand sa ma ascund de ei. Apoi, intr-o noapte, norocul meu s-a sfarsit si i-am auzit urmarindu-ma. Era foarte tarziu in noapte, cred ca in jurul orei 2 dimineata sau asa ceva, si ei m-au prins, m-au dus pe o alee si au inceput sa ma bata rau, cerandu-si banii. Atunci chiar nu stiam cum sa ma apar, si chiar daca stiam, nu prea este o lupta dreapta, un tip sa te tina in timp ce altul te loveste in fata si in burta. Oricum, aleea asta s-a intamplat sa fie in spatele clubului Fire, si Emmett a auzit toata chestia...si el i-a batut pe tipii aia si m-a dus in club, pe usa din spate”.

„Eram destul de ranit, aveam niste coaste rupte. Emmett m-a dus la vestiare si a avut grija de mine. Victoria a aparut curand si atunci am cunoscut-o. A fost foarte amabila, a spus ca am un piept dragut si avea de gand sa sune la ambulanta, dar atunci au navalit camatarii inauntru si m-au cerut”.

„Am stiut ca sunt mort, aveau pistoalele scoase si chiar cand Victoria i-a intrebat ce vor, au spus ca vor sa ma scoata afara si sa ma impuste in fata. Erau enervati si raniti dupa atacul lui Emmett”.

„Am inceput sa ma ridic sa merg cu ei si Emmett m-a impins in scaun si s-a pus in fata mea. Si atunci, Victoria s-a pus in fata lui Emmett. I-a intrebat cat le datorez”.

„Victoria le-a spus sa o lase 15 minute si isi vor primi banii. M-a dus la ea in birou si m-a pus sa-mi scot toate hainele. Mi-a spus sa...ii arat cat de mult imi doresc sa traiesc si atunci, daca eram destul de bun, poate ca ii platea pe tipii aia si ma salva. Am...facut-o cu ea...si apoi ea mi-a platit datoria”.

„Camatarii au plecat, platiti, spunandu-mi ca am avut noroc si sa nu ma mai duc la ei dupa bani”.

„Atunci, Victoria s-a intors spre mine si mi-a spus ca acum ma detine si ca voi lucra pentru ea, facand tot ce-mi spune. Si atunci am inceput sa lucrez la Fire”.

„Edward...”, a spus cu o voce scazuta, holbandu-se la farfuria ei, luand clatitele cu furculita.

„Ea m-a salvat”, am afirmat simplu, auzind mila din vocea Bellei. „Nu era nevoita, ar fi putut sa-i lase sa ma omoare. Si am crezut ca sunt mort, chiar si dupa ce am facut-o cu Victoria. Am crezut ca nu m-am descurcat bine pentru ca eram ranit si aveam coaste rupte si ma durea ca dracu`, dar cred ca m-a placut destul cat sa ma ajute”.

Am continuat sa mananc si am vazut-o pe Bella holbandu-se la paharul cu suc, gandindu-se la ceva ce nu puteam sa-i citesc in priviri.

„De ce ai imprumutat bani, de ce ai avut nevoie de atatia bani?”, m-a intrebat privindu-ma.

„Ti-am spus...eram distrus”, speram sa o lase asa. Dar vorbim de Bella si nu a lasat-o asa.

„Dar nu te-ai fi dus la camatari sa imprumuti bani pentru chirie sau asa ceva, asta e nebunie”.

Am ras. „Nu se presupune sa nu folosesti cuvinte ca nebunie cand discuti cu pacientii tai? Asta nu este foarte Dr. Bella din partea ta”.

„Acum nu sunt Dr. Bella”, m-a informat, putin frustrata.

Eu terminasem de mancat si parea ca nici ei nu ii este foame.

„Ai terminat?”, am intrebat.

„Nu, nu am terminat. Vreau doar sa te cunosc, Edward”, deoadata a parut atat de pierduta si mica. „Nu incerc sa te descos, pur si simplu imi doresc sa ai mai multa incredere in mine. Ti-am spus, sunt prietena ta. Poti sa vorbesti cu mine”.

Am suras afectat si am privit-o in ochii ei mici si dulci, corectandu-ma.

„Nu, am vrut sa spun...”, am lasat putin farfuria ei. „Ai terminat...de mancat?”

„Aah”, s-a inrosit din nou si nu mi-am putut inabusi un chicot. „Da, multumesc”.

„Bella...”, am inceput cu grija in timp ce puneam vasele langa chiuveta. „Stiu ca vrei sa ma cunosti...si incerc din greu sa te ajut si sa-ti raspund la intrebari. Chiar incerc. Dar sunt cateva lucruri pe care nu ti le pot spune. Lucruri care, daca ti le spun, nu le-ai intelege. Am incredere in tine si nu-mi vine sa cred ca, in numai 3 zile, iti spun ceea ce-ti spun. Dar exista niste usi care sunt inchise pentru totdeauna si care nu se vor mai deschide niciodata. Intelegi asta?”

„Da”, a parut putin invinsa cand m-a privit si a adaugat. „Dar voi continua sa incerc si nu te poti supara pe mine din cauza asta. Este meseria mea. Edward, deja nu mai este vorba numai de nota mea la scoala. Imi doresc cu adevarat sa te ajut”.

„Ma ajuti”, am mers la tejghea, luandu-i fata in maini si sarutand-o. „Ai idee cat timp a trecut de cand m-a tinut cineva in brate? SARUT. Si a vrut sa vorbeasca cu mine? SARUT. Imi pare atat de rau ca ingreunez lucrurile pentru tine”.

Mi-am aplecat fruntea pe a ei si am inchis ochii, zambind si spunand. „Ma faci sa ma simt adevarat, Bella. Imi place asta”.

A scapat o respiratie si s-a ridicat, tinandu-ma mai aproape cand i-am plantat inca un sarut mic pe gura ei dulce cu gust de sirop.

„Mergi si imbraca-te pentru scoala, Bella”, am spus, inainte de a ma decide sa i-o trag chiar aici pe tejghea.

__________

Bella

Cand mergeam cu fetele spre scoala, eram inca adancita in ganduri cu privire la Edward. Ele m-au intrebat cum merg lucrurile cu Edward si eu le-am raspuns ca bine.

Nu vroiam sa le spun ceva si stiam ca sunt putin suparate sau ranite de tacerea mea, dar nu-mi pasa. Eram atat de ranita, trista si confuza, frustrata si ma simteam incompetenta, o indragostita zapacita si cu inima franta in acelasi timp.

El nu-si va lasa niciodata stilul de viata. A spus asta. Si nici nu are complet incredere in mine. Dar, la ce ma asteptam, au trecut numai 3 zile. Ma asteptam la prea mult, nu vroiam sa muncesc din greu pentru asta. M-am hotarat sa incetez sa mai fiu o mica nesuferita si sa am mai multa rabdare...si sa continuu sa incerc. Nu renunta a devenit noul meu motto. 

Ce tarfa, Victoria! El chiar vorbea ca si cand avea incredere in ea, dar nu poate avea incredere in mine? Pun pariu ca ea stie toata povestea vietii lui. Ce proxeneta! Cum a putut sa-i faca asta? Mi-am imaginat intreaga scena in minte...

Edward stand acolo, fara tricou, in timp ce Emmett il bandaja la coaste, vanataile colorandu-i pielea alba, tinand ceva la gura sangeranda.

„AUUUU...”, a marait Edward, scancind cand era bandajat.

Si atunci, vocea Victoriei s-a auzit plutind in spatele lui Edward.

„Mai, mai, mai...”, a gangurit ea. „Ce avem noi aici?”

„Oh”, s-a ridicat Emmett si Edward s-a intors jumatate spre ea, tinand o mana peste zona bandajata. „Victoria, el este Edward. Avea ceva probleme in spate si l-am adus aici sa-l peticesc putin”.

„Emmett, esti atat de dragut...”, i-a zambit Victoria lui Edward in timp ce-i vorbea lui Emmett, trecandu-si mana prin suvitele aramii ale lui Edward, apoi pe spatele lui. „Intotdeauna ai grija de rataciti...”

„Imi pare rau, ar trebui sa plec”, s-a crispat Edward, tinandu-se de coaste cand s-a ridicat si si-a luat tricoul zdrentuit.

„Nu, nu, nu...”, l-a linistit Victoria si l-a asezat inapoi in scaun, Emmett procedand la fel. „Ramai...asta este casa mea si tu esti oaspetele meu. Ce zici de ceva de baut si de mancat? Si voi chema o ambulanta daca ai nevoie”.

„Aa, nu, nu as putea...”, probabil ca el era rusinat ca ii era foame, dar in acelasi timp era si mandru.

„Insist”, a zambit Victoria, mangaindu-l cu degetele pe obraji. „Pari infometat, iubitule. Iti voi pregati o friptura suculenta, Edward. Lasa-l pe Emmett sa te ajute, se pricepe foarte bine sa aiba grija de vanatai si chestii de-astea. Ramai”.

S-a indepartat si i-a aruncat o privire lui Emmett.

Mi-am imaginat o discutie amicala intre Emmett si Edward despre cine erau acei doi tipi care il bateau si de ce...si apoi Victoria i-a adus o masa draguta si fierbinte si probabil a stat acolo, cu el si Emmett, ascultand intreaga poveste in timp ce Edward manca, incapabil sa reziste mirosului de friptura. Probabil ca trecusera zile de cand mancase ultima oara.

Si atunci, probabil, in acel moment, camatarii sau acolitii lor, orice ar fi fost ei, au aparut pe alee si erau foarte nervosi si au navalit pe usa din spate a clubului, dorind razbunare...dorindu-l pe Edward.

Cum a spus Edward, i-am vizualizat in mintea mea, cu pistoale in maini, holbandu-se la un Edward infricosat, dar nemiscat.

„Ridica-te, dragutule”, a fornait unul dintre ei in viziunea mea. „E timpul sa platesti”.

Emmett s-a ridicat chiar atunci, un zid captusit cu muschi.

„Mai vreti?”, i-a amenintat Emmett cu mai multa violenta, zambind pregatit, stand in fata lui Edward.

Ei au indreptat pistoalele spre fata lui Emmett si unul dintre ei a vorbit. „Daca nu poti sa prinzi gloante intre dinti, da-te din drum si lasa-ne sa tranzactionam afacerea. Stai de-o parte. Nu este problema ta”.

Edward s-a ridicat si isi tinea mana in partea dreapta, spunand. „Emmett, nu. Are dreptate, voi merge cu ei”.

„Stai jos, Edward”. Victoria s-a ridicat, incruntandu-se si vorbindu-le barbatilor. „Asta este locul MEU, cum indrazniti sa intrati aici cu ARME?!”

„Victoria, nu!”, a certat-o Edward cu slabiciune, nevrand sa fie si ea ranita.

„Acel mic sugator de penisuri ne datoreaza niste bani!”, a strigat unul dintre ei. „L-am mai fi lasat inca o zi, dupa un mic avertisment, dar acum suntem nervosi! Teroristul asta al tau mi-a dat cu ceva in cap si i-a rupt mana partenerului meu! Sa fi multumita ca-l impuscam doar pe dragutul de acolo, in fata lui draguta, si nu si pe baiatul tau”.

„Asteptati aici”, le-a spus Victoria pe un ton rautacios. „Voi merge sus, voi discuta putin cu Edward, si apoi va aduc banii, in numerar”.

S-a miscat incet, stand in fata lui Emmett acum, protejandu-si dansatorul.

Fata lui Edward s-a incruntat in confuzie si ezitare cand a privit-o, dar ea si-a pastrat privirea pe tipii inarmati.

„Crezi ca noi suntem prosti?”, a intrebat unul dintre ei. „Nu asteptam aici pana chemi tu politia”.

Ea i-a luat in ras si Emmett a ras si el.

„Politia”, a ras in sinea ei. „Am droguri si tarfe reguland clientii in camerele private de aici, si voi credeti ca sun la politie...din orice motiv? Nu am nevoie de politie, pot sa va termin singura. Asta nu e prima data pentru mine, sa stiti”.

Ei s-au privit rapid unul pe altul, gandindu-se.

„Stiu ca voi lucrati pentru altcineva”, i-a informat Victoria calma si zambind. „Si ca daca nu luati banii in seara asta, intrati amandoi in belele. Poate ca puteti dobandi putina placere omorandu-l pe Edward, dar apoi nu va veti recupera banii niciodata. Si atunci ce va va spune seful vostru?”

Ei pareau nervosi si inghiteau in sec, realizand ca ea avea dreptate.

„Dati-mi un minut sa aranjez cu Edward”, s-a intors Victoria si l-a luat pe Edward de mana. „Imediat ce vom negocia intre noi, si daca merge bine, va aduc chiar eu banii...in numerar. Asta este intelegerea. Acceptati...sau plecati”.

In final, a vorbit unul dintre ei. „Grabeste-te”.

„Cu siguranta. Vino, Edward”, i-a aruncat Victoria un zambet incantator si l-a condus pe Edward, rugandu-l pe Emmett sa stea de vorba cu ei pana se intoarce ea.

Plimbarea in josul holului si peste linia rosie care conducea in clubul intunecat si plin trebuie sa fi fost dificila pentru Edward, avand coastele rupte. Probabil ca atunci a vazut dansatorii si femeile si cusca, cand ea il conducea in liniste pe scari, spre biroul ei.

Usa de la birou s-a inchis si ea a incuiat-o, a pus siguranta, departandu-se cativa pasi de el, stand la birou si privindu-l, incrucisandu-si picioarele lungi si cremoase.

„Edward, Edward, Edward...”, a scuturat din cap. „Ntt, ntt, ntt...te afli intr-o situatie teribil de neplacuta, nu-i asa, iubitule?”

El statea aproape de usa inchisa, destul de inteligent pentru a sti ce vroia ea de la el. Neobisnuit sa se afle in asemenea situatii, narile i-au palpait si maxilarul i s-a inclestat, gura fiind o linie dreapta, privirea indreptata in jos, disperat de gol, incercand sa gaseasca o metoda sa iasa din mizeria asta.

„Nu poti sa le platesti toti acei bani”, a spus el pe un ton sters. „Si de ce ai face-o? Nici macar nu ma cunosti”.

„Ei bine, de asta te-am adus aici sus”, a pus Victoria mainile pe birou, zambind si jucandu-se cu el, privirea ei mutandu-se pe pieptul lui. „Ne vom cunoaste putin...si daca te plac, le voi plati acelor idioti. Dupa aceea, vei fi al meu, total, pana cand imi returnezi datoria. Vei face tot ce spun si vei lucra pentru mine. Sau...daca nu, iti poti tari fundul jos, iesi cu tipii aia afara si lasa-i sa ti-o traga in gura cu pistoalele lor, inainte sa te impuste. Ii cunosc pe tipii astia. Stiu pentru cine lucreaza. Nu te vor ucide repede. Va dura mult, mult timp. Si cand te vor ucide, vei fi bucuros”.

„Ce vrei?”, a intrebat el, tinandu-se cu mana de coaste cand s-a aplecat putin sa se sprijine de usa.

„Scoate-ti hainele, toate”, a spus ea direct, fara rusine.

El a marit ochii si s-a uitat fix la ea si ea l-a tintuit cu privirea, dandu-i de inteles ca nu glumeste.

El nu s-a miscat, respiratia intetindu-i-se in timp ce se gandea la ce optiuni are, neplacandu-i nici una dintre ele.

„Nu vrei sa mori, nu-i asa, Edward?”, l-a fortat bland cu cuvintele ei. „Ai pentru ce sa traiesti, nu-i asa? Nu vrei sa pierzi pentru totdeauna, nu-i asa, Edward?”

Dupa un minut, Victoria si-a dat ochii peste cap si a vorbit. „Of, Edward, haide, chiar preferi o moarte dureroasa in locul MEU?”

Edward a stat acolo inca un minut, apoi a inchis ochii pentru o secunda sau doua, desfacandu-se la pantaloni, expirand si dandu-i jos, gemand de la durerea venita de la coaste.

Victoria a suras superior, dand din cap de cateva ori cand el si-a scos ghetele, pantalonii, lasandu-i pe podea, apoi si-a scos repede chilotii fara sa-si dea voie sa se gandeasca prea mult la asta.

Acum s-a sprijinit de usa cu o expresie deranjata, bratele incordate si mana dreapta agatata de bratul stang, mainile stranse in pumni, acoperindu-si zona genitala in timp ce tremura putin, avand privirea in pamant.

„Relaxeaza-te, iubitule, relaxeaza-te...”, a zambit ea la inocenta lui, excitata. „E doar piele, vad asta zilnic. Intoarce-te...usor. Lasa-ma sa te privesc, ingerule”.

Cu un tremur, el s-a intors incet. Miscarea a parut sa dureze o eternitate dar, in final, statea cu fundul la ea si a dat putin cu capul de usa, odihnindu-l acolo, cu ochii inchisi in timp ce respiratia i se intetea si ingreuna.

Victoria a crezut chiar ca a auzit un scancet.

„Plangi?”, a chicotit. „Iisuse”.

El nu i-a raspuns.

„Ai un fund super”, si-a spus ea opinia profesionala. „Inca putini muschi nu vor durea. Vei lucra la sala in fiecare zi de acum inainte. Emmett te va invata. Intoarce-te”.

El s-a supus, avand ochii umezi si reci cand a privit-o, gura fiindu-i intr-o incruntatura de ciment.

„Lasa bratele jos”, a poruncit ea, asteptand.

El a ezitat iar, iar ea a zambit si i-a spus. „Acei tipi nu vor astepta la nesfarsit. Si daca il impusca pe Emmett in timp ce asteapta, va fi numai vina ta”.

Expirand iar, si-a lasat bratele jos cu rigiditate, lipindu-le de usa, ca si cand erau tinute acolo impotriva vointei lui.

„Wow”, a parut ea impresionata. „inteleg de ce protejai asta. Foarte bine, Edward. Intareste-l”.

Ochii lui i-au fixat pe ai ei. „Ce?”, a respirat neincrezator.

„Intareste-l”, a pronuntat ea incet, de parca el era retardat sau asa ceva.

„Nu pot, pur si simplu...sa-l...intaresc”, a parut el umilit. „Nu sunt un robot!”

„Cu siguranta esti”, a spus ea fara emotie. „Cu totii suntem roboti. Daca vrei sa traiesti si sa supravietuiesti, ar fi bine sa te transformi intr-un robot. Acum. Daca imi apartii, nu voi tolera aceasta ezitare si nu vor exista menajamente. Nu sunt educatoare la gradinita si tu nu esti un copil. Inceteaza sa-mi mai irosesti timpul si intareste-l”.

I-a oferit un minut sau doua si el a inchis ochii, luptandu-se in interior. Si curand, avea erectie si ura asta.

„Vino aici, Edward”, i-a poruncit fara mila.

Si-a ridicat rochia minuscula, dezvaluind micul smoc de par rosu dintre picioare in timp ce el s-a apropiat incet, cu o expresie de durere si tumult.

„Lectia numarul unu”, i-a tinut Victoria barbia in mana ei parfumata si catifelata, scuturand putin. „Renunta la fata asta. Fara lacrimi, fara dezgust, fara incruntari...zambeste”.  

El a scapat o respiratie torturata la remarca ei, iar ea s-a incruntat la el mangaindu-i putin fata. „Zambeste, Edward. Fa-ma sa cred ca ma doresti”.

A ridicat putin colturile buzelor, incercand sa zambeasca, dar ochii lui erau plini de durere si pierzanie.

„Haide, mai incearca...”, a gangurit ea dulce, vazandu-l ca incearca. „Lasa-ma sa-ti vad zambetul dragut, iubitule”.

El a zambit mai mult, dar nu i se reflecta deloc si in ochi.

„Putem sa lucram la asta mai tarziu”, a parut ea dezamagita. „Trage-mi-o”.

„Victoria...”, a inchis ochii strans pentru un moment.

„Acum”, s-a intins ea cu spatele pe birou. „Imi place dur si tare. Fara sarutat. Cu toate ca mai tarziu vei invata sa faci asta cu clientele. Haide, Edward”.

Fara un cuvant, el s-a apropiat de ea si a scancit cand ea si-a pus picioarele pe umerii lui, odihnindu-le acolo, asteptand.

„Fa-o bine, Edward”, l-a avertizat. „Fa-ma sa-mi dau drumul si iti voi plati datoria”.

A sunat clopotelul si eu am tresarit, vazandu-l pe James stand in fata salii, punand jos creta si scuturandu-si mainile. „Asta e tot. Buna ziua”.

La naiba. Cursul s-a terminat si nu cred ca am auzit vreun cuvant din el. Rahat, sper ca nu va da un test din ceva ce a spus azi.

Mi-am luat geanta si ma indreptam spre iesire, urmand multimea, cand l-am auzit pe James. „Esti bine, Bella?”

M-am trezit la realitate, alarmata, si m-am intors spre el, oprindu-ma.

„Da, sunt bine”, am mintit.

Restul lumii iesise acum si James ranjea, stiind mai bine. „Cunosc privirea aia de pe fata ta. A fost privirea – sunt la un milion de km departare. Sunt profesor de psihiatrie, cunosc lucrurile astea”.

„Imi pare rau...eu doar...ma intrebam, banuiesc...”, am incercat sa-i explic, esuand lamentabil.

„Vino aici, stai jos”, mi-a aratat o banca din primul rand si s-a asezat la cea de langa mine. „Vorbeste cu mine, Bella. Ce ai in minte?”

Eram proasta...Sufeream...si simteam ca parca esuam cu Edward...si, fara sa ma gandesc la asta, am inceput sa plang.   

Ma simteam ca o idioata si, mai rau, ca o fetita si eram umilita ca James ma vedea asa. Probabil ca el crede ca sunt o dezaxata.

„Of, of”, a spus James calm, mergand la biroul lui si revenind cu o batista din material adevarat, oferind-o mie.

Am luat-o si am dus-o la gura, mai mult pentru a bloca hohotele mici de plans care amenintau sa izbucneasca. Ceva in interiorul meu suferea grav si tinusem asta in mine, si acum nu o mai puteam opri.

„Shhh...”, s-a asezat James langa mine, asteptand sa vorbesc.

„Niciodata nu voi fi psihiatru”, am plans prin material.

„Ba vei fi, Bella”, a spus James hotarat. „Si vei fi unul grozav”.

„Imi este atat de teama sa intreb ce trebuie sa intreb”, am plans, lacrimi adevarate curgand acum. „Si mi-e teama de raspunsurile posibile. Sunt atat de speriata ca el se va supara si va pleca, daca il intreb chestii la care sa fie prea greu sa raspunda. Si imi doresc sa-l ajut, dar el ma tot tine la distanta. Si urasc sa-l ranesc cu intrebarile mele. Aseara a plans si eu am vrut sa mor. Exact cand ma gandeam ca incep sa-l cunosc, el nu-mi raspunde si vrea din nou sa vorbim despre sex”.

„In regula, vorbesti despre Edward”, a spus James, confirmandu-si cu voce tare. „Stiu ca el este primul tau pacient si te-am avertizat ca va fi dificil. Sexul este carja lui, scutul dupa care sa se ascunda. Deja sti asta. Dar poti sa faci asta. Nu ti-e teama ca – de exemplu – va deveni violent, nu?”

„Nu”, am fornait. „Nu este violent”.

Imagini cu el tinand mana la gura mea mi-au trecut prin minte si trupul meu s-a simtit incalzit pentru cateva secunde.

„Bine”, s-a holbat James la mine, cu o expresie multumita pe fata, atat cat am putut observa printre lacrimi. „De ce te temi, Bella?”

„Daca iti spun...promite-mi ca nu vei spune niciodata nimic...”, m-am trezit scancind.

„Iti promit, Bella”, s-a uitat James crucis. „Juramantul medicilor, iti amintesti?”

„Imi pasa de el”, iar plangeam putin. „Cred...”

„Ce crezi, Bella?”, a pus James o mana pe spatele meu.

Am accentuat si am spus. „Cred ca am...sentimente pentru el”.

Adevarul era – eram profund indragostita de el si stiam ca acum nu mai pot sa ies din asta. Imi doream sa fiu cu el pentru totdeauna, dar stiam ca era imposibil pentru noi. Un miliontrei lucruri ne stateau in cale si stiu ca el nu ma poate iubi niciodata la randul lui, dupa toate prin cate a trecut. Pentru el va fi chiar un miracol ca macar sa spuna cuvintele te iubesc si sa vorbeasca serios.

Si chiar daca o facea, tot mai aveam de depasit un miliondoua obstacole. Ma simteam de parca ma uitam la un lant muntos cand sufla vantul si fulgera...si deja ma simteam obosita.

Nu am putea sa facem fata niciodata. Nu vom face fata niciodata.

„Bella”, m-a frecat James pe spate in timp ce-mi vorbea calm, fara sa se prefaca surprins. „Este foarte comun. Mai ales cand inca inveti, asa cum faci tu. Este in regula sa-ti pese de el, asta face un terapeut bun. Dar nu poti sa ai sentimente pentru el, Bella, nu poti. Trebuie sa incetezi. Stiu ca ai spus ca el este foarte atragator si ca este meseria lui sa fie incantator si sa flirteze si sa te ispiteasca. Este un maestru al manipularii din ce am auzit despre el si va continua sa faca asta, chiar daca nu-si da seama ca o face. Nu poti sa-l lasi sa te seduca asa, Bella. Trebuie sa fi mai puternica decat el”.

Nu pot sa-l las sa ma seduca...asta e de departe amuzant, mi-am auzit adolescentul interior glumind sarcastic, cand mi-am amintit cele sapte orgasme, pe el luandu-ma pe la spate, scaunul, tejgheaua, dusul, masajul! Deja ma sedusese de nenumarate ori si nu numai trupul – mintea, inima, chiar si sufletul!

Am tacut putin si am bombanit. „Si daca nu?”

„Atunci va trebui sa-l lasi sa gaseasca un medic adevarat...si va trebui sa-l lasi sa plece”, a spus James cu siguranta. „Pentru binele lui si pentru al tau. Nu poti ajuta o persoana inecata daca te ineci si tu, nu-i asa?”

James iubea imaginea pesoanei inecate. Cred ca mi-a bagat si mie asta in cap, asa l-am vazut eu pe Edward noaptea trecuta.

„Nu”, am fornait, stergandu-ma la ochi cu batista.

„Vei fi bine, Bella”, a zambit James si m-a privit mai de aproape. „Vrei sa te duc acasa?”

„Nu”, am dat sa ma ridic. „Ma pot plimba, este atat de frumos afara”.

„In regula”, s-a ridicat cu mine, batandu-ma pe umar. „Sa ai o seara frumoasa. Tine capul sus”.

„Mersi”, am mers sa-i inapoiez batista si el a ridicat mana spunand. „Pastreaz-o, scumpo”.

Mda, cred ca nu o vrea acum, dupa ce mi-am sters nasul cu ea.

Am impaturit-o si am incercat sa-i zambesc cand am iesit din sala, el fiind chiar in spatele meu, spunand iar la revedere cand s-a indreptat spre parcare, iar eu spre campus, catre casa.

___________

Bella

Pana am ajuns acasa, chiar ma simteam mult mai bine – dar mai mult ca o idioata care a cedat in fata lui James in halul ala. Banuiesc ca aveam nevoie sa ma descarc, si chiar ma simteam ca si cand ma curatasem, intr-un fel.

Problemele mele nu disparusera deloc, dar mi-am spus ca pot sa fac fata la asta. Va trebui sa incerc mai din rasputeri cu Edward si sa-mi pastrez usoare sentimentele pentru el si sa nu devin o povara pentru el.

M-am temut ca sa-l tin in brate toata noaptea il va speria si mai tare, dar azi dimineata chiar mi-a spus ca i-a facut placere sa fie tinut in brate si eu l-am crezut cu adevarat. A spus ca l-am facut sa se simta real. Aveam ochii incetosati chiar si acum, amintindu-mi vocea lui spunand acele lucruri.

De acum inainte, va trebui sa fiu fericita in timpul petrecut impreuna, sa ma bucur de asta, sa fac tot posibilul sa-l ajut, sa incetez sa-mi mai fie teama ca-i ranesc sentimentele, si sa incetez sa-mi fie teama ca il supar. Va trebui sa incep sa-mi fac meseria...indiferent cum.

Mi-a fost iar dor de el, chiar si in gandurile mele, nu l-am parasit deloc cu adevarat. Sarutul lui de azi dimineata, cand am plecat, a fost unul cel mai puternic si chiar m-am trezit ca am incredere in el, in ciuda avertismentelor creierului meu. Asta simteam in inima mea. Si inima nu imi asculta creierul in punctul asta.

Cu siguranta ca asta se va sfarsi intr-un dezastru si stiam si eu asta.

Cand am ajuns in capatul scarilor, o parte din mine era paranoica si se uita in jur, intrebandu-se daca Edward va sari de undeva in spatele meu pentru o repetitie a performantei de ieri. Dar, din nefericire, nici un violator pe scarile mele azi.

In schimb, pe tejgheaua din bucatarie era un bilet. Un post-it galben pe care scria doar – Pune-ti un maiou si o fusta si vino la mine.

Era o adresa, la cateva blocuri distanta.

Am simtit cum zambesc si am mers in camera mea sa urmez instructiunile chiar atunci, intrebandu-ma ce se intampla, dar misterul si anticiparea ma scoteau din minti.

Chiar m-am machiat putin, privindu-ma in oglinda mare din dormitor. Nu arat rau deloc, am gandit, neobisnuita, cand m-am uitat la micul meu maiou alb care imi strangea sanii impreuna destul de dragut, oferindu-mi un decolteu destul de dragut, si fusta mea mini, usoara, rosie, din sifon transparent, impreuna cu o pereche draguta de pantofi. Luna trecuta, Alice mi-a luat pantofi cu toc inalt, rosii si cu o bareta in jurul gleznelor, foarte sexy. Pun pariu ca Edward va iubi astia.

Aproape ca nu am vrut sa-mi pun chiloti, dar m-am decis impotriva, nefiind sigura care era planul mai exact. In plus, daca se pornea un vant, fusta mea era atat de usoara ca ar zbura in sus si as arata tuturor de pe strada un mic spectacol dragut.

Mi-am aranjat parul si am folosit chiar si putin parfum, apoi m-am grabit afara, luand cu mine numai o mica poseta rosie, in care sa-mi pun cheia. M-am intors si am pus si cateva prezervative in ea, doar in caz ca. Cu Edward, nu eram niciodata sigura de ce-i trecea prin cap.

Aveam in mana biletelul si m-am indreptat spre strada scrisa pe el. Acum va trebui doar sa localizez cladirea corecta.

243, 243...imi trebuia. Toate cladirile astea erau magazine, vitrine, restaurante...poate ne intalnim pentru a lua pranzul.

Bun, acum ma aflu la 216. Trebuia sa traversez strada si sa mai merg putin.

Am trecut pe langa oameni si cativa barbati mi-au zambit cand am trecut pe langa ei si am simtit cum rosesc. Barbatii sunt atat de slabi. Poarta doar putin machiaj si niste tocuri inalte si le atarna limbile.

Am ajuns la 243 si am vazut ca era o librarie. Se chema The Guardian. M-am uitat pe biletul meu si pe fereastra. Inauntru era imens, prevazator de lipsita de oameni, un barbat in varsta stand la casa de marcat din fata, citind o carte, cu ochelarii cazuti pe nas, parand plictisit.

De ce ar vrea Edward sa vin aici imbracata intr-un maiou si o fusta scurta? Poate ca e o greseala.

Am mers la usa si am deschis-o, un clopotel mic sunand voios cand am intrat. Barbatul in varsta s-a indreptat, ridicandu-si ochelarii cand lumina difuza a soarelui s-a revarsat intr-o pata mica pe capul lui aproape chel.

Zambindu-mi, era genul de vanzator prietenos si dedicat clientilor.

„Buna ziua, domnisoara”, s-a ridicat el alert la postul lui.

„Buna ziua”, i-am zambit inapoi, uitandu-ma in jur. Era foarte liniste si intunecat in mod placut aici, fara o gramada de lumini stralucitoare, numai soarele intrand prin geam si luminand putin locul. Rafturi intregi de carti se prelungeau pana in capatul magazinului si parea mai intuneric cu cat inaintai mai adanc.

„Te pot ajuta sa gasesti ceva special, draga mea?”, a intrebat el, incercand sa fie de ajutor.

Mda, unde este demonul meu fierbinte, Edward?

„Hmmm, nu, multumesc, ma voi uita pe aici, daca este in regula”, i-am raspuns timida.

„Bineinteles”, a dat din cap. „Nu te grabi. Cheama-ma daca ai nevoie de ceva”.

„Mersi”, i-am aruncat o privire, plimbandu-ma incet pe langa rafturile inalte cu carti, inalte pana la tavan. Am aruncat o privire rapida pe fiecare rand, cautandu-l pe Edward, negasind pe cineva. Cred ca sunt singura in magazin. Aici erau semne rosii care spuneau chestii precum „Va rugam sa lasati cartile in rafturile corecte. Multumim”.

Cand mergeam mai spre capat, am suspinat. Am dat peste piloni din piatra si coloane de marmura si, in spatele lor, tavanul se inalta in stilul celui al unei catedrale, acum aratand ca o biserica, un castel cu multe randuri intunecate cu rafturi pentru carti, care ajungeau pana la 10 metri deasupra capului meu.

Este uimitor! Atat de frumos! Nu era deloc un castel dragut, luminat, cu aspect vesel. Parea medieval, intunecat, si in mine crestea un presentiment.

Asta trebuie sa fie o biserica transformata sau ceva de genul asta, mi-am spus, vazand mese mari langa pereti, cu scaune pe care sa te asezi si sa citesti, si aici era foarte obscur. Pe fiecare masa se afla cate o veioza, dar erau inchise, banuiesc ca pentru a economisi curentul electric, din moment ce nu era nimeni aici sa citeasca.

Trecusera aproape zece minute si nu vazusem vreo alta fiinta pe aici. Barbatul in varsta era destul de departe acum, in fata magazinului, iar eu ma intrebam daca nu cumva eu sau el gresisem unde in planul asta.

Am dat sa ma intorc, dar am observat un sector lung mergand spre stanga, pe care nu-l verificasem inca, si care avea un semn pe care scria „Ajutor Sexual”.

Am zambit si am bolborosit in sinea mea. „Perversule...”

Stiu ca el se afla acolo, pur si simplu stiu.

Incet, am mers pe culoar si am aruncat o privire. Nu era nimeni. M-am uitat in jur. Nicaieri nu era nimeni. Am mers pe culoar si eram si linistita si nervoasa din cauza intunericului din jur. Se arata o mica lumina din tavan, dar am inceput sa caut printre carti cand treceam pe langa ele.

Am atins una sau doua cu degetele si atunci am vazut una care parea destul de obraznica si era chiar in fata mea. „Invata sa fi Sclav”.

Aruncand o privire in jur, nu am vazut nimic si am luat o gura de aer, am deschis cartea si am inceput sa o rasfoiesc. Wow! Imaginile! Eram uluita de centurile din piele neagra si de tinutele din cauciuc...de pozitiile incredibile in care erau legati si incalusati si am simtit cum raman cu gura cascata, cand am inceput sa misc cartea in laterale, incerca sa-mi dau seama daca era cu susul in jos sau nu.

„Am citit-o pe aceea”, o voce adanca, masculina a spus din spatele meu si eu am strigat tare, aruncand cartea in aer si simtind cum ma loveste la nas cand a cazut pe podea. Toata asta s-a intamplat intr-o secunda.

Un mic chicot s-a auzit in spatele meu, dar inca nu m-am intors sa ma uit. M-am ghemuit jos sa ridic cartea si am inceput sa o indes la locul ei stramt de pe raft, dar mana din spatele meu s-a intins si mi-a luat-o.

Stiam ca era Edward, dar incercam sa ma adun dupa atacul de cord cu ultima fasie de maturitate. De asemenea, imi doream o expresie degajata, pentru ca el sa nu ma vada rosind. Uram sa rosesc.

„Rolul unui supus este sa serveasca si sa ofere placere”, a citit vocea lui obraznica in spatele meu. „Dar trebuie sa fie un cadou, sa se ofere libera Stapanului ei si cu dragoste completa si afectiune”.

Eram aproape sa ma intorc spre el, dar m-am oprit. Mainile lui s-au plimbat incet de-a lungul piciorului meu si au calatorit sub fusta mea, mangaind cu delicatete de sus in jos.

„Un supus este un voluntar”, a citit, vocea lui semanand cu o lava sexuala topita. „Un sclav nu este un voluntar”.

Mana libera se afla acum pe coapsa mea exterioara, acum masand putin mai intens, mutandu-se mai mult sub mine, sub chiloti, managaindu-mi fesa dreapta in timp ce continua sa citeasca.

„Stapanul tau iti poate biciui trupul cu biciul sau”, a citit, degetele lui alunecand sub breteaua chilotilor mei. „Dar, de asemenea, este placerea lui sa sarute si sa mangaie locul dureros”.

A inceput sa-mi dea chilotii jos putin, iar eu am privit drept in fata, vazand prin raftul cu carti, peste cartile din fata mea, privind speriata in jur dupa alte persoane. Asta este un loc public...ah, nu...are de gand sa...chiar aici, in mijlocul magazinului? La naiba!!

Parca ma si vad, chemandu-l pe tatal meu sa ma scoata pe cautiune, pentru ca am fost prinsa pacatuind trupeste intr-o librarie.

„Ceva dintre astea...te intereseaza?”, a intrebat, fara sa mai citeasca din carte.

Ma cam intreba daca vroiam sa merg mai departe si eu am continuat sa privesc printre crapaturi, la culoarul urmator. Mana lui astepta, fara sa-mi miste chilotii inca.

Tremuram toata si am raspuns. „Da”.

„Mmmmm...”, a tors vocea lui si a pus cartea la locul ei si apoi ambele lui maini se aflau sub fusta mea, mangaindu-mi picioarele. Trupul lui era chiar langa mine, in spatele meu, presandu-si penisul intarit in fundul meu. I-am simtit gura sarutandu-mi bumbacul de pe spate si am zambit in sinea mea, bucuroasa ca de data asta am omis sa port sutien. Mi-am amintit de violatorul suparat tipand in legatura cu asta ieri.

Degetele lui ma ravaseau sub fusta mica si fluida si frecau cu mai multa fermitate in partea din fata a chilotilor mei, miscandu-se de sus in jos chiar pe incretiturile dintre coapse si zona genitala. Mi-am lasat capul pe umarul lui si am suspinat, tremurand toata, in timp ce buzele si limba lui se plimbau pe tot interiorul gatului meu.

Dandu-mi parul la o parte, a inceput sa ma muste si sa ma sarute salbatic. I-am simtit mainile alunecand in chilotii mei si degetele atingandu-mi clitorisul, calatorind spre parul scurt din interior.

Am suspinat adanc, apoi am tacut cand el mi-a soptit intunecat la ureche.

„O sa ti-o trag, Bella...chiar aici...chiar acum...”, vocea lui masculina m-a facut si mai uda in timp ce tremuram mai tare. „Ma doresti?”

„Da”, am soptit, simtindu-ma putin ametita din cauza excitarii si fricii in acelasi timp.

„Tarfa mica...”, a soptit in urechea mea. „Atat de excitata, ca ma vei lasa sa ti-o trag chiar in mijlocul unei librarii...ar trebui sa-ti fie rusine cu tine”.

„Da, Edward”, am spus la fel de servil precum spune Edward mereu ‚da, Bella’. L-am auzit chicotind din nou.

Mi-a dat incet chilotii jos si s-a ghemuit odata cu ei si a spus. „Ridica picioarele...tine-te”.

Am scos din chiloti un picior cu pantoful cu toc, apoi pe celalalt, tinandu-ma de raftul din fata mea.

„La naiba, ia te uita ce pantofi!”, a comentat Edward cand i-a observat mai bine.

Am aruncat din nou o privire rapida printre raftul cu carti si apoi intr-o parte, gafaind de frica batranului sau a altui client care ar putea trece si ne-ar putea vedea.

Mi-a pus chilotii intre doua carti, iesiti intr-un fel in afara, in timp ce a mutat incet mainile la maiou, in sus si in jos...in sus si in jos, creand acolo o frecare fierbinte, sarutandu-mi umerii goi, lingand...afundandu-si dintii suficient cat sa ma faca sa gem, incercand sa raman tacuta.

„Imi place la nebunie cum esti imbracata, Bella”, a continuat vocea lui sa-mi picure sexy in ureche. „Esti atat de al dracului de sexy ca nici macar nu-ti dai seama. Imi place la nebunie asta la tine”.

Mi-a dat la o parte bretelele maioului de pe umeri, folosindu-si degetele pe sanii mei sa-mi traga imbracamintea in jos pe talie, lasandu-mi pieptul dezgolit.

Maioul se afla in jurul bratelor si taliei mele, aproape blocandu-mi bratele pe laterale. Gura lui mi-a gasit buzele si ma saruta salbatic, in timp ce sanii goi au devenit victimele mainilor lui dure si mangaietoare.

„Aaaahhhhh...”, am sunat, avand ochii inchisi de pofta si deschizandu-i deodata, pentru a verifica daca se apropie cineva.

Buzele lui au continuat sa le lucreze pe ale mele si limba lui se lupta cu a mea pentru dominanta, in timp ce mainile lui s-au intors din nou la fusta mea, ridicand-o deasupra fundului dezgolit.

„Pune piciorul pe primul raft”, a spus, avand respiratia la fel de adanca ca si a mea.

Am facut ce mi-a spus, sperand ca nu voi cadea, neindemanatica cum eram eu, iar pantofii cu toc inalt nu erau incaltarile mele obisnuite.

Dar aveam putin spatiu pe raftul de jos pentru a-mi sprijini bine pantofii, unul langa altul. Ma tineam cu mainile de raftul din fata mea si am simtit ca sunt destul de in siguranta aici.

„Departeaza”, mi-a poruncit cu o voce severa, despartindu-mi picioarele la maxim. Imi tremurau putin si el a mutat cateva carti din fata mea, eliberand raftul si poruncind. „Apleaca-te”.

Puteam sa-mi spijin sanii pe raft si sa ma aplec putin, fixandu-mi fundul si vaginul, departata pentru el.

Am continuat sa-mi imaginez ca vine cineva si ne vede, chiar o persoana aparand pe culoarul de langa, vazandu-mi sanii si capul holbandu-se inapoi la ea.

„Da...”, si-a trecut Edward degetele peste pasarica mea si a inceput sa introduca in mine cate un deget pe rand, pompandu-le inauntru si in afara, moment in care eu incercam sa gem si sa gafai cat de incet imi era posibil.

„Esti atat de obscena...”, mi-a soptit, avand penisul inca in jeansi, dar frecandu-l de fundul meu in timp ce mi-o tragea cu degetele lui lungi si reci, arcuindu-le in interiorul meu. „Uita-te la tine, gemand si fiind satisfacuta cu mana in public, in sectorul ‚Ajutor Sexual’”.

Cuvintele lui ma impingeau din ce in ce mai aproape de limita si eram al naibii de excitata de ele, impreuna cu atentia mainii sale. Imi venea sa urlu dar mi-am strans buzele cu putere, incercand sa blochez ce ma inconjura si sa ma concentrez numai la el.

Fusesem intotdeauna ‚fata buna, fata draguta, fata modesta’. Se simtea atat de stimulant, interzis si senzual sa fiu micuta tarfa obscena, care era atat de excitata, incat se lasa satisfacuta in mijlocul unei librarii.

Edward este un ZEU! Este ca si cum poate sa vada in creierul meu si stie de ce am nevoie.

Acum eram aplecata pe raft, cu sanii sprijiniti de marginea lui, in timp ce fata si parul lung se agatasera usor de raftul urmator, gafaind si gemand, muscandu-mi buzele si scancind intr-o fierbinteala pura. Ii puteam auzi degetele strivind inauntru si in afara mea, umezeala si frica intensa si roseata fierbinte.

Pentru mult timp, m-a penetrat cu degetele si si le lingea, apoi le introducea iar. Mi-am dat drumul de trei ori numai de la asta si m-am abtinut cu greu sa nu fac zgomot, chiar daca, in mintea mea, urlam si tipam.

In acel moment m-am simtit ca o carte umana, stand pe un raft inghesuit, carti aranjate de fiecare parte a mea, in timp ce fundul imi atarna la capatul celalalt, cu picioarele inca departate si chinuite sa ramana pe marginea mica a raftului, labele picioarelor tremurand si incercand sa se mentina pe lemnul de sub ele, cand l-am auzit pe Edward in spatele meu, descheind fermoarul jeansilor.

Din locul lui in spatele meu, tot ce putea Edward sa vada acum erau fundul si picioarele mele si asta mi s-a parut extrem de erotic, ca si cand eram un obiect de pe rafturi, aflata aici numai pentru clientii care au nevoie de ajutor sexual, care ma folosesc fara un cuvant, ca si cand m-ar citi, in timp ce eu eram prinsa aici, neajutorata si blocata.

„Cand am venit pe culoarul asta nu aveam idee cat imi va fi sectiunea asta de ajutor”, a spus el, sunand de parca zambea, inainte sa aud fasaitul a ceva din plastic, prezervativul lui banuiesc – si apoi isi introducea incet capul in pasarica mea uda.

A continuat sa ma tachineze, intrand putin, apoi retragandu-se...intrand iar un pic mai mult...imi venea sa strig la el, dar nu puteam sa scot decat gemete si respiratii gafaite, adanci.

„In regula, sexy Bella”, a chicotit in final. „Voi inceta sa ma mai prostesc si voi trece la treaba”.

In acest moment, a intrat cu totul in mine, iar eu am scapat un semi-tipat, incercand sa ma pastrez tacuta cand m-a apucat de talie, plesnindu-mi fesele de soldurile lui, in timp ce ma penetra iar si iar, mai repede si mai puternic.

„Stiai ca asta a fost o biserica inainte sa o transforme in librarie?”, a intrebat in timp ce mi-o tragea, facandu-si de cap cu mintea mea, asa cum proceda si cu trupul meu. „Ceea ce inseamna ca esti satisfacuta pe pamant sfant, in locurile cele mai sacre, in biserica! Banuiesc ca asta inseamna ca acum vei merge cu mine in iad”.

Am tipat, incapabila sa ma mai abtin la ultima replica.

Vreau sa merg in iad, daca acolo esti tu. Da-l incolo de rai. Norii si aripile sunt atat de depasite. In schimb, as face sex cu Edward in custi pline de flacari...in orice zi.

„Sper ca nu te aude nimeni sa vina sa te gaseasca”, m-a tachinat si m-a facut sa ma ingrijorez in timp ce continua sa se afunde in mine, sunetele plescaite auzindu-se mai tare decat zgomotele mele de dorinta.

„Asta ar fi atat de umilitor pentru tine, Bella...”, a spus cu o voce putin incordata in timp ce continua sa mi-o traga, tinandu-ma de picioare pentru ajutor, pentru a impinge mai adanc in mine.

A scapat un geamat foarte adanc si scazut, dandu-si drumul, moment in care eu am muscat de marginea raftului pe care stateam, incercand sa-mi abtin tipetele.

Edward gafaia foarte tare cand s-a retras, facand un sunet sasait, ca si cand simtea o arsura foarte sensibila.

L-am auzit tragand fermoarul si facand un pas inapoi, in timp ce ochii mei erau ametiti. Acum nici macar nu eram in stare sa formez cuvinte.

„Ne vedem acasa, Bella”, a spus si apoi a plecat de pe culoar, lasandu-ma acolo, in timp ce eu i-am vazut spatele pe culoarul urmator, avand parul jumatate peste ochi, cand s-a indepartat.

Urmatorul...poate maine...nu va promit.

Insa, vineri primiti sigur!

Ana