Linia Rosie

Buna!

Sunt gata cu noul capitol.

Este mult mai bland decat ce a fost sau ce va urma.

Bucurati-va de aceste clipe mai calme...

Enjoy it!

Ana

19. O intalnire cu Edward Cullen

Edward

„Ce vrei sa SPUI?”, se holba Emmett la mine in timp ce eu incercam sa-i evit privirea, avand mainile la ceafa, continuandu-mi genuflexiunile la o viteza foarte rapida.

„Uita ca am spus-o, bine?”, am oftat, stiind ca nu o va lasa balta. Mi-a intrerupt genuflexiunile punand mana in pieptul meu si aruncandu-ma pe jos, lovindu-ma cu capul de covor.

„Au”, m-am incruntat la el pe jumatate.

„Nu poti sa o iubesti, Edward”, mi-a reamintit Emmett de regula mea. „Nu poti sa iubesti pe nimeni...pe nimeni cu exceptia Victoriei. Ti-am spus asta din prima zi!”

„Nu am spus ca ma insor cu ea sau ceva de genul asta, am spus doar ca o iubesc...asta e tot”, l-am informat. „Nu am de gand sa fac ceva...luni, voi fi in genunchi in camera mea, asteptand-o pe Victoria, asa ca nu-ti fa griji”.

„Edward, esti atat de prost...”, m-a privit Emmett ingrijorat, nefiind furios cu adevarat. „Vrei sa fi vandut lui Raven?”

„Taci”, acum m-am incruntat. „Si sa nu-i spui vreodata Bellei ceva despre asta. Indata ce plec, ea nu ma va urma. Ma va uri, asa ca nu se va intampla nimic. Voi fi din nou masinaria mica si supusa a Victoriei, exact ca pe vremuri”.

„Ce vrei sa spui, ca ea te va uri?”, mi-a dat Emmett voie sa-mi continuu genuflexiunile.

„Victoria a spus ca daca Bella va mai veni dupa mine, o va distruge, chiar o va rani. Nu pot sa las sa se intample asta. Cand voi pleca de la Bella, va trebui sa fac ceva atat de oribil, incat ea sa ma deteste si sa nu vrea sa ma mai vada vreodata. Asa, ma pot asigura ca nu va veni sa ma caute la Fire”.

„Cum ar fi?”, a intrebat Emmett.

„Am avut o idee”, m-am oprit din genuflexiuni si am urat numai sa ma gandesc la asta.

„Ce?”

„Ma voi da la Rosalie...sau la Alice”, am spus, simtindu-ma dezgustator. „Sunt sigur ca ele nu ma vor lua in serios, dar ii vor spune Bellei...sau poate o pot face astfel incat Bella sa ma prinda...dar nu vreau sa le pun in pericol prietenia...nu, va fi mai bine pentru prietenele ei sa ma refuze, sa ma plesneasca, sau ceva de genul asta, apoi Bella vede asta. Va trebui sa ma ajuti la treaba asta, Em”.

„Bine...dar foloseste-o pe Alice, nu pe Rosalie”, a sugerat Emmett.

„Bella este mai geloasa pe cum arata Rosalie, cred”, am subliniat.

„Nu conteaza...daca te dai la una dintre prietenele ei...sau chiar si la o straina...Bella o va lua razna...”, a spus Emmett.

„Mda, probabil ca ai dreptate”, am fost de acord. „Bine, Alice. Rosalie s-ar putea sa-mi spuna da si asta nu va fi de ajutor planului meu”.

„De parca ar fi cazul”, a pufnit Emmett.

„Hei, Rosalie mi-a supt degetul in prima seara cand am intalnit-o la Fire”, m-am laudat.

„Ei bine, ti-ai inmuiat mana rece pe jumatate in paharul ei!”, a argumentat Emmett.

„O placi, nu-i asa?”, am intrebat, citind asta in expresia lui.

„Mda, o plac”, a spus Emmett. „Dar nu o voi mai suna. Nu-mi dau voie sa ma apropii prea mult de ea...si niciodata nu-mi voi permite sa ma apropii atat de mult de ea incat sa o IUBESC...DROGATULE!”

„Stiu”, m-am uitat la tenisi. „Daca nu ar fi vrut tot timpul sa vorbeasca cu mine...as fi facut lucrurile sa se concentreze in jurul sexului si as fi fost in regula. Stiu ca sun ca o fata, dar...ea a avut grija de mine. Este linistita...si vorbeste cu blandete...ca o mandolina...nu tare...nu dur. Nu m-a folosit si atat...”

„Nu i-ai spus nimic despre...Victoria...ce este ea...nu-i asa?”, mi-a aruncat Emmett o privire grava.

„Nu”, am respirat incruntat. „Niciodata. Nu as pune viata Bellei in pericol in acest mod”.

„Bravo. Sa nu o faci”, a spus el, insa nu era nevoie sa-mi spuna asta. Acesta este un secret pe care nu-l voi spune nimanui, niciodata. Uram chiar si sa ma gandesc eu la el, chiar si in particular.

„Hei, poti sa-i spui oricand Bellei ca tu si cu mine suntem iubiti”, a ras Emmett, punand un brat in jurul gatului meu, incercand sa se apropie sa ma sarute pe obraz, in timp ce eu ma luptam sa ma indepartez de el.

„BLEAH!!”, am strigat cu repulsie. „Da-te de pe mine, homosexual urias! Ce dracului ai?”

A ras si mi-a dat drumul, tachinandu-ma. „Esti prea mic pentru mine, oricum...nu mi-ai putea face fata, fetiscano”.

„Incerci sa ma faci sa vomit?”, am intrebat, indepartandu-ma de Emmett, lasand niste spatiu intre fundurile noastre, in timp ce ne continuam genuflexiunile. Trebuia sa ard acele Doritos...Victoria imi va rupe fundul pentru asta.

_____________

Bella

„Edward – sedinta numarul sapte”, am apasat pe buton si m-am uitat in fata la expresia de portelan care-mi zambea. „Buna, Edward”.

„Buna, Dr. Bella”, mi-a aratat dintii zambind larg, apoi si-a indreptat putin expresia, pregatit pentru orice planuisem pentru el de data asta.

„Edward, acum ca am ajuns aici, iti amintesti de prima sedinta?”, am intrebat.

„Bineinteles”, a ranjit.

„Tu...chiar te-ai intins pe canapea, din cate imi amintesc”, mi-am amintit, vazandu-i privirea cum urmareste locul liber si vast ramas pe canapea, apoi m-a privit. „Iti amintesti asta?”

„Da”, si-a privit genunchii si apoi a ridicat timid privirea la mine. „Am fost rau. Am crezut ca...daca te-as putea distrage cu corpul meu...vei uita de toata chestia cu terapia. Presupun ca la acel moment nu aveam idee cu cine am de-a face”.

Am chicotit la marturisirea lui, incantata sa-l aud recunoscand asta.

„Nici eu”, am recunoscut, adaugand. „Chiar ti-am facut un serviciu ingrozitor...Edward”.

S-a incruntat si s-a holbat la mine, neplacandu-i tonul sau cuvintele mele, nu eram sigura ce.

„Este atat de neprofesionist din partea mea...sa incerc sa te consiliez...si apoi...sa fiu cu tine...in felul in care am fost...”, ma invarteam in jurul cozii.

„Spui ca regreti ca te-ai culcat cu mine?”, m-a intrebat, si mi-am simtit tot pieptul strangandu-se si luand foc.

„NU!”, am strigat inainte sa-mi dau seama ce spun...si trupul lui Edward s-a relaxat putin, insa expresia ii era dura inca.

„Nu, Edward, bineinteles ca nu”, l-am asigurat. „Niciodata nu am fost mai fericita, NICIODATA, ca in aceste ultime zile cu tine. Si cred ca de fapt mi-ai incasat prea putin...ar fi trebuit sa platesc mai mult...”

M-am crispat la ce tocmai am spus, dar Edward a ras si si-a incrucisat bratele, inclinand capul intr-o parte, privind cum ma inrosesc.

„Stiu”, a spus. „Dar te-am placut...de prima data cand te-am vazut, scriind in caietul tau in timp ce eu incercam sa-ti atrag atentia din cusca mea. Sa nu crezi ca asta nu mi-a ranit orgoliul, sti...ma aflam acolo dezbracat si ma frecam de zabrelele custii si tu nici macar nu ti-ai ridicat privirea la mine. Asa ca, a trebuit sa fur acel caiet si sa-l bag in pantaloni pentru a-ti atrage atentia...”

A trebuit sa rad, amintindu-mi.

„Eram atat de speriata de tine...”, am respirat. „Te-am vazut...fiecare miscare pe care ai facut-o. Erai...si ESTI...cea mai frumoasa fiinta pe care am vazut-o vreodata. Ma prefaceam ca scriu in caiet. Imi era atat de teama. Daca ridicam privirea si tu te uitai la mine...nu stiu...atunci eram diferita. Tu m-ai schimbat, sa sti”.

Mi-a oferit un zambet scurt si tandru si i-a luat un moment sa raspunda.

„Si tu m-ai schimbat, Bella”, a continuat sa ma priveasca in ochi si privirea era gata sa ma arda pe dinauntru.

„Mai devreme, incercam sa spun doar ca, daca ramaneam profesionista, poate te-as fi putut ajuta mai mult...as fi facut ceva diferit...”, am ridicat din umeri.

„Bella...”, s-a aplecat in fata si a asteptat pana ce l-am privit in ochi. „In primul rand, nu as fi ramas daca ai fi refuzat sa te culci cu mine. Vezi, asta este un capitol la care m-am schimbat. Deci, te-as fi parasit daca nu faceai acea intelegere cu mine, sa-mi oferi timp egal. Te doream si simteam ca nu-mi faceam treaba daca nu performam cu tine. Nu vroiam sa te insel. Acum este diferit. Nu reprezinti o slujba, Bella. Imi place sa vorbesc cu tine la fel de mult pe cat imi place sa ti-o trag...scuze...sa fac dragoste cu tine. Presupun ca gura nu mi s-a schimbat prea mult, insa, mi-a placut la nebunie timpul petrecut cu Dr. Bella”.

„Esti un medic foarte inteligent si chiar am sentimentul ca m-ai ajutat cu adevarat...atat de mult. Doar pentru ca nu mi s-a schimbat intreaga viata intr-un tablou dragut, nu inseamna ca nu ai facut o treaba grozava in a ma consilia. Ai idee ce dar este pentru cineva ca mine sa i se intample sa petreaca doua saptamani cu tine, nu doar o tipa fierbinte care este pasionala si foarte senzuala, ci una care isi doreste sa fie psihiatru si care vrea sa ma ajute? Inainte nu credeam deloc in fantome sau spirite, dar tot continuu sa ma gandesc ca Tanya trebuie sa ne fi intalnit. Eu nu sunt niciodata atat de norocos. Trebuie sa fie vreo interventie divina sau ceva de genul asta”, a spus, parand putin jenat, incheind discursul.

Am simtit ca incep sa mi se umezeasca ochii si am clipit, fortandu-ma sa zambesc putin drept raspuns la cuvintele lui blande.

„Multumesc, Edward”, am respirat cuvintele, nefiind sigura daca acum as putea vorbi fara sa incep sa plang. „Cu toate ca, inca nu am terminat. Azi, dupa ce ai plecat, chiar am ajuns undeva”.

„Serios?”, a parut ingrijorat. „Ce s-a intamplat?”

„Inca nu-ti pot spune”, l-am tachinat. „Vei vedea destul de curand”.

„Bella, ma sperii”, aproape s-a incruntat. „Ce ai facut?”

„Relaxeaza-te”, mi-am deschis caietul, deschizand pixul. „Iti faci prea multe griji”.

Parea foarte nervos, insa eu m-am tinut tare. Sa-l salvez va fi destul de dificil si fara ca el sa lupte impotriva metodelor mele. Speram ca nu va ajunge sa ma urasca pentru masurile drastice pe care a trebuit sa le iau, insa acum nu-mi schimbam cursul.

„Deci, Edward...”, am intrebat. „Despre ce ti-ar placea sa vorbim azi?”

„Ei bine, am ceva in minte...”, a spus. „Dar nu cred ca vei vrea sa vorbim despre asta”.

„Edward, sunt Dr. Bella”, am spus cu un ranjet. „Voi discuta orice cu tine”.

„In regula”, a luat o gura de aer. „Ma tot intrebam...cum ma voi simti cand va trebui sa plec de aici”.

Era atat de sincer si apreciam asta...nu era atat de inchis asa cum obisnuia sa fie...insa, de ce trebuie ca ochii lui sa arate atat de multe? Avea dreptate sa se teama...sa-i fie teama sa creada ca-l voi salva. Daca o dau in bara si esuez cu el...va fi devastat...si la fel voi fi si eu. Asa ca nici macar nu-si dadea voie sa spere.

„Nu pleci de aici, Edward”, am afirmat, simtindu-ma ca directorul unei inchisori.

A pufnit si a zambit spunand. „Bella...stim amandoi ca duminica va trebui sa plec de aici, hai sa nu ne prefacem...asta este terapie. Am crezut ca vroiai adevarul”.

Am aruncat caietul pe masa si acum ma simteam furioasa.

„Sti...”, am spus cu venin in voce. „Cred ca vrei cu adevarat sa te intorci. Cred ca esti speriat de moarte ca iti voi gasi o cale de iesire”.

A ras putin si eu m-am infuriat si mai tare.

„Eu sunt speriat?”, a intrebat aproape in bataie de joc.    

„Da”, l-am privit printre gene. „Sa te eliberezi de Victoria este usor in comparatie cu ce te asteapta dupa aceea. Numarul unu – sa repari relatia deteriorata pe care o ai cu fiica ta”.

Expresia i-a impietrit si ochii au inceput sa-i arda din nou, aproape intunecandu-se cu furia aparuta deodata.

„Nu este deteriorata!”, s-a aparat.

„Edward, o suni o data pe zi, nu ai vazut-o de ani de zile”, am subliniat. „Copiii mici au nevoie de prezenta constanta pentru a se simti apropiati de tine...chiar ai inainte ani pentru a redeveni tatal ei, daca te intorci vreodata in viata ei. Si, cu cat astepti mai mult, cu atat mai greu va fi”.

S-a uitat in jos la genunchii lui si nu m-a contrazis la acest punct. Deodata m-am simtit ca o alta femeie care il biciuieste, in timp ce el doar statea acolo si suporta.

„Numarul doi, va fi cautarea unei slujbe”, am incercat sa spun cu blandete, dar ferm, dorindu-mi sa-i arat de ce se opunea atat tentativelor mele de a-l elibera.

„Si va trebui sa gasesti o slujba buna, poate chiar doua pentru o vreme...”, am spus. „Daca vrei sa continui sa ai grija de Katie si de tine fara un venit usor...”

Am aruncat asta pentru a vedea daca ma contrazice...vroiam sa faca asta. Trebuia sa inceapa sa invete cum sa se impuna...putea sa exerseze aici, cu mine.

„USOR?!”, ochii lui m-au privit ucigator acum, si eu aproape ca am tremurat.

„Ei bine, tu singur ai spus ca o slujba adevarata nu-ti va aduce 50.000 de dolari pentru o singura zi de munca”, i-am reamintit.

„Mda”, aproape ca a scapat un raset de nebun. „Si, de asemenea, nu va trebui sa fiu futut in fund timp de doua ore cu diferite vibratoare, pun pariu!! Sau sa mi se infiga ace in penis!! Sau, sa nu uitam de cat de amuzant si usor este sa fi spalat de un barbat si apoi sa fi udat cu furtunul ca un animal de la zoo, chiar inainte sa fi incuiat intr-o nenorocita de CUTIE pe timpul noptii – pentru a te ODIHNI!! MERIT fiecare cent pe care ei mi l-au platit, BELLA!! USOR!!”

„Imi place la nebunie cand te enervezi, Edward”, i-am zambit. „Nu vezi cat de liber te simti cand lasi sa iasa la iveala otrava din tine?”

Timp de un minut, doar s-a holbat la mine, deschizand gura de cateva ori, fara sa iasa ceva...in final, a aratat un mic zambet si a mormait.

„Esti atat de meschina”, a scuturat din cap. „Si atat de buna”.

„Doar nu crezi cu adevarat ca viata ta mi se pare usoara, sper”, am spus, dorindu-mi atat de tare sa-l imbratisez.

„Nu”, s-a apucat cu mainile de par, ascunzandu-si fata de mine. „Stiu ca tu vrei doar sa ma ajuti, Bella...stiu”.

„Vreau sa te ajuti singur, Edward”, am spus. „Azi dimineata mi-am dorit atat de tare ca tu sa-ti scoti telefonul mobil si sa te asezi langa noi, sa ne ajuti sa dam telefoane. Dar stiu ca iti cer prea mult...atat de curand”.

„Nu e vorba doar de mine, Bella”, a spus. „Daca fug, oamenii pe care ii iubesc vor plati. Si acum esti si tu inclusa in acest grup nefericit. Trebuie sa ma intorc la ea. Este foarte puternica, mai mult decat sti tu. Ne poate omori pe toti daca vrea. Sunt cu adevarat onorat ca vrei sa ma ajuti, dar...sunt prins in capcana. Nu pot sa fug nicaieri. Putem sa o lasam asa? Las-o balta”.

„Nu”, am spus fara emotie. „Asta nu este o optiune pentru mine. M-am nascut sa repar lucruri...oameni...probleme...intotdeauna imi voi dori sa fac asta. Si acum este si mai complicat pentru ca te iubesc. Sunt onorata sa fac parte din grupul nefericit de oameni pe care ii iubesti. Eu doar...TREBUIE sa te salvez...asa, simplu. Si o voi face, Edward, nu ma tem de ea. Imi voi risca incantata viata pentru tine, sti asta, nu?”

„Acum ai dreptate”, a spus cu o voce intunecata.

„Tatal meu isi risca viata in fiecare zi, facand ceea ce este corect”, am spus mandra. „Am fost crescuta sa am curaj, blesteama-l pe tata pentru asta”.

Privirea lui Edward a devenit stralucitoare cand s-a uitat la mine si mi-a spus. „Imi doresc sa fi fost si eu asa...ca fiica mea sa ma priveasca asa”.

„Esti, Edward”, am spus si el s-a crispat, uitandu-se in alta parte, nevrand sa ma creada.

„Nu cunosc pe nimeni altcineva care sa fi indurat atata durere si agonie de dragul celor pe care ii iubeste, asa cum faci tu, Edward”, am spus cu o voce grava, dorindu-mi ca el sa ma auda si sa-si inteleaga sacrificiile. „Tu ai sangerat pentru Katie...ti-ai vandut trupul si sufletul pentru ea...ti-ai vandut propria carne pentru ca ea sa o poata avea din nou pe a ei. In fiecare zi, fiecare lucru pe care il faci, striga dragoste si curaj, Edward”.

„Bella, tu ma vezi prin acesti ochelari romantici...”, s-a sters la ochi, luand o gura de aer. „Si imi place felul in care ma faci sa par...dar, daca Katie afla vreodata ce am fost, cred ca m-as sinucide”.

Mi s-a oprit inima.

Mi-am pastrat calmul si am intrebat. „Te-ai...gandit mult la asta?”

Privirea lui a intalnit-o pe a mea si mi-a spus adevarul in fata.

„Da, Bella...”, a spus. „Am vrut sa ma sinucid...dar nu pot...nu pana cand Katie nu este din nou sanatoasa”.

„Stai”, am simtit cum maresc ochii. „Planuiesti sa faci asta...intr-o zi?”

„Nu”, a spus, dar eu nu l-am crezut. „Adica, nu pot sa fac asta...Katie are nevoie de mine”.

Dumnezeule. Suicid. Presupun ca trebuie sa-l anunt pe James, daca vorbeste despre sinucidere. Dar, tocmai a negat asta, nu-i asa? Daca nu-i spun lui James si i se intampla ceva lui Edward...

„Bella, sincer...”, a scuturat din cap incercand sa ma convinga. „Asta e o tampenie din partea mea...nu am vrut sa sune asa. Nu vreau sa ma sinucid. Serios. Dar trebuie sa recunosti, este, in definitiv, o cale de iesire”.

„Ce vezi cand privesti in viitorul tau?”, am intrebat. „Cinci ani de acum inainte...sau zece ani?”

S-a gandit un minut, nu spunea nimic si eu ma speriam. Nu vede un viitor pentru el.

„Nu stiu”, a spus. „Nu este pentru mine. Nu stiu ce-mi va aduce saptamana viitoare, dar urmatorii cinci ani. Ma astept ca, indata ce imbatranesc si ma ofilesc, Victoria sa nu ma mai vrea. Si atunci voi fi liber. Poate ca atunci ma pot muta in Florida si pot lucra pentru Ben la fabrica lui. Si pot incepe sa o cunosc din nou pe Katie, daca vrea si ea asta”.

Florida...multumesc. Acum stiu unde sa-l caut pe Ben. Fabrica...si asta ar putea fi un indiciu bun. Edward nici macar nu si-a dat seama ca tocmai mi-a spus lucruri pe care inainte le ascundea de mine.

„De ce te detine Victoria?”, am intrebat. „Adica, mai detine si pe altcineva de la club...sau altceva?”

„Nu, doar pe mine”, a spus.

„De ce pe tine?”, am intrebat si el m-a privit. „Vreau sa spun, stiu ca esti minunat si, daca te-as putea detine, as semna hartiile chiar acum...dar...de ce vrea ea posesie totala asupra ta? Ti-a spus vreodata?”

„Mi-a spus de la inceput ca sunt special”, a ridicat din umeri. „Spune asta tot timpul...dar nu spune de ce sunt atat de al dracului de special”.

„Trebuie sa fie ceva in legatura cu tine...”, m-am ridicat si ma plimbam, vorbind in sinea mea. „Un motiv pentru care te doreste atat de tare...nu poate sa fie vorba doar de cum arati...”

„Hei, asta e o parada privata – sau poate marsalui oricine in ea?”, m-a tachinat surazand la mine.

„Tatal tau este medic, corect?”, l-am intrebat, daca imi aminteam bine.

Expresia lui a devenit din nou alba, o urma de furie in privire.

„Tatal meu este un ticalos”, m-a corectat. „Dar, da, Dr. Ticalos”.

„Dar mama ta?”, am intrebat oprindu-ma din plimbare.

„Ea este doamna Ticalos”, a spus, apoi a oftat. „E doar sotia unui medic, nu are o mare cariera sau ceva de genul asta”.

„E ceva mai mult la mijloc decat pare a fi”, i-am spus lui Edward si el a parut confuz. „Cred ca exista un motiv mare si secret pentru care ea TE detine...mai presus de ceilalti...”

„Spune ca ma iubeste...din cand in cand...”, mi-a impartasit Edward, aproape rusinat. „De ziua mea de nastere sau de Craciun...”

„O crezi?”, am intrebat fara sa judec. Poate ca el o iubeste, intr-un fel...nu, el a spus ieri ca o uraste. M-am simtit usurata si oribila in acelasi timp.

„Nu intotdeauna”, isi privi mainile. „Dar, din cand in cand...o spune cu adevarat placut...si eu aproape ca o cred...”

Nu am spus nimic, intrebandu-ma ce trebuie sa simta el, traind intr-o lume unde Victoria este singura care iti arata dragoste...nu-i de mirare ca s-a gandit la sinucidere.

Dupa o pauza lunga, am hotarat ca am facut destula terapie azi. Voi face o sedinta lunga maine.

„Edward, unde ti-ar placea sa mergem la intalnire?”, am intrebat zambind, venind usor langa el pe canapea.

L-am incalecat si m-am asezat in poala lui, luandu-i fata in maini, plantand un sarut scurt pe acele buze pline si glorioase.

A zambit, usurat ca intrebarile si observatiile mele grele se sfarsisera deocamdata si m-a imbratisat, tinandu-ma strans, plantand un sarut cald pe gatul meu.

„Ti-am spus...in seara asta este alegerea ta...oriunde vrei tu sa mergem”, mi-a gadilat gatul in timp ce vorbea, respiratia lui fierbinte jucandu-se pe pielea mea.

„Nu stiu...”, am zambit. „Oriunde mergem, se pare ca sfarsim sa facem dragoste in acel loc...mi-e teama sa aleg un loc...acum mi-e frica sa te iau si la alimentara...”

„Iar te plangi?”, s-a mutat pe partea cealalta a gatului meu, facand doar atingeri mici si tandre cu gura, care m-au topit instantaneu. Eram atat de flasca in mainile lui.

Am chicotit, spunand. „Nu, stiu ca nu exista Departament de Reclamatii. Exista o multime de departamente minunate...dar nu si unul de reclamatii”.

M-a imbratisat si m-a frecat pe spate in timp ce m-a sarutat din nou pe buze, rapid, dar mai lung decat micile pupaturi de pe gat de mai devreme.

„Vrei sa detin eu controlul in seara asta?”, a soptit langa urechea mea stanga, sarutand-o si luandu-mi lobul intre dinti.

„Dumnezeule, da...”, i-am soptit inapoi inchizand ochii. „Mi-ai oferit 24 de ore de placere totala...si aproape ca m-a omorat asta”.

Am ras amandoi si ochii lui au stralucit cand m-a privit, dintii lui perfect stralucind si inima mea sarind peste o bataie sau doua.

„Te iubesc, Bella”, a spus, cuprinzandu-mi obrazul cu mana dreapta. „Nu conteaza ce se intampla, te voi iubi intotdeauna”.

„Si eu te voi intotdeauna, Edward”, am spus fara sa pierd o bataie, crezand in fiecare cuvant.

„In seara asta, nu sunt o jucarie”, a spus cu o voce foarte serioasa, strapungandu-ma cu privirea. „Sunt un barbat care te scoate in oras la o intalnire. Edward Cullen. Si, daca ma port bine si ma inviti sus, vreau sa fac dragoste cu tine ca un barbat adevarat”.

„Fara jocuri, sfori sau vibratoare...doar eu...este in regula?”

„Niciodata nu ai fost o jucarie pentru mine, Edward Cullen”, i-am raspuns, mangaindu-i parul si fata, tratandu-l ca pe o comoara ce este. „Si, de fiecare data cand facem dragoste, fac dragoste cu un barbat adevarat. Insa, da, daca te porti bine...s-ar putea sa te invit sus”.

Mi-a zambit si intreaga lume a incetat sa mai existe.

„La prima noastra intalnire?”, m-a intrebat usor socat.

Am ras. „Daca te vreau, nu-mi pasa daca este prima intalnire sau a 101-a. Acum sunt o fiinta sexuala, nu un soricel fricos. Am fost invatata de maestrul Edward Cullen”.

„Felicitari”, a spus. „Acum esti absolventa a Institutului Edward Cullen al Viitoarelor Fete Rele din America”.

Scapand un raset urias, am fost de acord. „Da, sunt foarte rea...dar ai face bine sa fi cuminte. Asta este singura cale spre patul meu in seara asta”.

„Voi fi cuminte, altfel voi dormi pe scari in seara asta”, a chicotit.

„Macar sti cum sa fi cuminte?”, am glumit.

„Poate, cand trebuie”, mi-a raspuns. „Deci, acum, tot ce trebuie sa faci este sa-mi spui unde vrei sa mergi”.

Chiar nu-mi doream sa merg intr-un loc elegant unde va trebui sa ma imbrac pe masura si stiam ca el are numai haine lejere aici, asa ca m-am decis la ceva cliseistic si usor.

„Ce zici de...cina si un film?”, am sugerat.

„Prea usor...”, a spus.

„Asta este vreo porecla noua de-a mea?”, am ras in timp ce el a suspinat, mormaind despre cat de ingrozitor a fost din partea mea sa comentez despre asta.

____________

Bella

S-a auzit o bataie la usa si eu am zambit, grabindu-ma cu cerceii si privindu-ma in oglinda. Nu prea rau. Eram machiata si aveam cerceii mei cu diamante, pe care mi i-a cumparat Charlie anul trecut, de Craciun. Am optat pentru o fusta draguta si un plovar cu maneci scurte, tocuri mici. Draguta, dar nu excesiv de sexy. Pana la urma, era prima intalnire.

Am mers la usa si am zambit la ce am vazut acolo. Acolo statea un dom foarte aratos, imbracat cu un plovar tricotat, gri, pantaloni negri si pantofi eleganti, cu un singur trandafir in mana, impodobit cu stropii usori ai respiratiei scumpului.

„Buna, sunt Edward Cullen”, a zambit, ametindu-ma ca naiba. „Sper ca tu esti Bella Swan”.

Am zambit ca o tantaloaica si, din motive pe care nu le stiu, aproape ca mi-au cedat picioarele. M-as fi asteptat la asta daca tocmai l-as fi cunoscut pe Edward, dar nu era asa. Am facut dragoste cu el in atatea moduri diferite...de ce simteam acum ca parca eram niste straini...intr-un mod foarte romantic si emotionant?

„Sunt”, mi-am simtit obrajii incalzindu-se. „Vrei sa intri pentru o secunda?”

„Sigur, mersi”, a asteptat sa ma dau inapoi si sa deschid usa mai larg. A intrat, pastrand privirea la mine si intinzandu-mi trandafirul. „Asta e pentru tine”.

„E superb”, l-am luat timida si l-am dus la nas, mirosindu-l cu un suras afectat.

El a zambit si a spus. „Este, acum”.

Oh, Doamne. Ar fi urat din partea mea sa-l intind pe podea acum?

„Dragut loc”, a comentat privind in jur, avand mainile la spate.

„Mersi”, am rosit iar. „Nu sunt atat de grozava la decoratiuni, dar...nu este un loc neplacut”.

„Imi plac scaunele tale”, a scapat un ranjet slab, iar eu aproape ca i-am ranjit inapoi.

„Si mie...mai devreme”, am ras nervos, scotand o vaza din dulap, dand drumul robinetului din bucatarie si lasand apa sa curga in ea.

M-a privit, ca si cand se intreba ce am vrut sa spun, iar eu i-am raspuns. „O gluma personala”.

Buzele lui s-au bosumflat din nou, cred ca incerca sa nu rada.

„Deci, ce film vedem?”, am intrebat curioasa, indreptandu-ma spre canapea sa-mi iau poseta.

„The Philadelphia Story”, a raspuns si am simtit ca-mi cade gura putin.

„Ce s-a intamplat?”

„Nimic”, am zambit. „Doar ca ma asteptam la ceva de genul...nu stiu, un film nou...tipilor le plac de obicei exploziile si actiunea si masinile...”

A zambit mai larg si mi-a spus. „Nu mie. Imi plac filmele alb-negru. Pure, simple...sincere...fara vulgaritatea filmelor de azi. Preferi ceva mai nou?”

„Aaa, nu”, am negat rapid. „Sunt total de acord cu tine. Iubesc filmele vechi. Si il iubesc pe Jimmy Stewart”.

„Si eu”, a ranjit. „Majoritatea il cunosc doar din ‚It’s a wonderful life’, insa acela nu a fost nici macar cea mai buna interpretare a lui”.

„Stiu!”, am fost de acord si m-am gandit cat de ciudata am fost cu Edward in tot acest timp si nu am stiut niciodata chestiile astea despre el. Partea mea intunecata aproape ca m-a luat in ras si mi-a spus ca este un alt rol de-al lui pentru mine...dar am alungat acea idee si l-am crezut cu adevarat.

„Imi place si ‚Mr. Smith goes to Washington’”, am spus. „Insa nu l-am mai vazut de cand eram adolescenta”.

„Ei bine, poate ca, daca vom avea o a doua intalnire, il vom putea vedea”, m-a fermecat el.

„Mi-ar face mare placere”, am zambit, tremurand putin.

Nu a spus nimic, dar am schimbat o privire tacuta intre noi, dorindu-ne amandoi ca asa sa ne fi intalnit cu adevarat...sa fi fost aceste personaje pe care le jucam, fara griji sau obstacole in calea lor.

„Atunci, mergem, Bella?”, a spus in final. „Daca este in regula, m-am gandit sa ne plimbam. Cinematograful este la doar cateva blocuri distanta si afara este minunat”.

„Imi place sa ma plimb”, am fost de acord, lasandu-l sa-mi deschida usa la plecare.

„Ai grija pe scarile astea”, am spus cand am inceput sa le cobor. „Uneori, sunt personaje in umbra care haladuiesc pe aici, asteptand sa sara pe neasteptate pe femei dupa ce isi ridica corespondenta”.

Aproape ca a ras, dar a raspuns. „Nu-ti fie teama, Bella. Te voi proteja eu”.

„Mersi”, am tinut usa pentru el si ne aflam afara, in briza placuta si racoroasa a serii, pe trotuarul ciudat de tacut, mergand unul langa altul.

Iubeam miscarea aerului prin parul meu, ducandu-l pe umeri in timp ce am aruncat o privire intalnirii mele oarbe, iubind felul in care arata el...si mirosea...si vorbea.

„Deci, esti la NYC, ha?”, m-a intrebat despre facultate.

„Da”, am recunoscut. „Imi place la nebunie acolo. Ma specializez in Psihiatrie”.

„Si eu am fost acolo”, a spus. „Inainte sa ma inscriu la medicina”.

Aproape ca nu am stiut ce sa spun...stiam ca partea asta era fictiune, insa nu vroiam sa o distrug pentru niciunul dintre noi.

„Acesta este parte din motivul pentru care am acceptat o intalnire oarba”, a spus el in continuare, mergand incet, chiar pasind, ca si cand nu se grabea sa ajunga curand acolo. „Sunt blocat la Urgente tot timpul, nu am niciodata sansa sa intalnesc femei decat daca sangereaza sau tipa”.

Am ras incet si i-am spus. „Te rog, nu, fara sangerat, fara tipat...sunt foarte mofturoasa. Ar trebui sa trec peste si sa pierd filmul”.

„Bella, nu vei pierde nimic”, a spus oferindu-mi un zambet...si eu ma intrebam ce a vrut sa spuna cu asta. Inainte sa pot analiza, a ras si a adaugat. „Am vrut sa fie un compliment”.

Am observat ca mergea langa mine, insa nu prea aproape, nu m-a atins deloc, ca si cand asta era o prima intalnire adevarata si noi nu ne mai vazusem inainte. A fost placut...ma distram, spre marea mea surprindere.

Ajunsi in cinematograful adormit, Edward m-a facut sa rad cumparand pentru noi toata mancarea nesanatoasa. Popcorn cu mult unt, sifon de marimea cutiilor de bere, si o multime de bomboane ne umpleau bratele cand am intrat in singura sala de acolo si am cautat dupa un loc bun. Nu a fost foarte greu. Mai erau doar doua persoane la acest film, pe locuri separate.

„Hmmm...”, Edward statea acolo, nehotarat, fara sa se miste.

„Ce?”, am suras la el.

„Ei bine, acesta este un moment foarte important, Bella”, m-a informat. „Si ne poate decide tot viitorul nostru impreuna...daca avem unul”.

„Despre ce vorbesti?”, am chicotit.

„Unde preferi sa stai”, a spus, de parca era ceva evident. „Daca te asezi la mijloc, inseamna ca joci la sigur si continui sa mentii situatia existenta, dispusa sa fi una dintre oi. Daca te asezi in fata...ei bine...asta este doar...gresit. Acelea sunt locuri pentru doamne in varsta care nu vad bine si pentru copiii retardati”.

„Aa, dar in spate este un loc bun de stat, nu-i asa?”, am intrebat, chibzuind motivele lui. „Sau este pentru cei care vor ca oamenii sa creada ca sunt cool si au probleme de insecuritate?”

„Nu”, a dat el rapid inapoi in timp ce radea.

„Daca te asezi in spate, atunci inseamna ca iti place sa te relaxezi si iti face placere sa stai in spate si sa urmaresti momentele filmelor clasice desfasurandu-se liber, fara a le aglomera”, a spus.

I-am aruncat o privire si el a zambit.

„Si, de asemenea, este un loc grozav unde sa o faci”, a chicotit.

„Ei bine, atunci alegerea mea este clara”, am mers la ultimul rand si am intrat pe el, asezandu-ma la jumatatea randului. El era in spatele meu, zambind, fara sa mai spuna ceva, asezand bauturile la locurile lor, in bratele scaunelor.

„Buna alegere, Bella”, mi-a soptit cand s-au inchis luminile.

Filmul a fost peste limita de minunat. Dialogul a fost de o frumusete de moda veche si fiecare cuvant a fost aproape poetic pentru mine.

Domnul Edward nu a incercat niciodata sa faca vreun pas sau sa ma tina de mana, nici chiar cand am urmarit dezvaluirea povestii.

La scena de dragoste dintre James Stewart si Katherine Hepburn, pur si simplu m-am topit cand el i-a spus ei. „Exista o splendoare in tine, Tracy. O splendoare care se revarsa din ochii tai...si din vocea ta, si din felul in care stai acolo, si din felul in care vorbesti...stralucesti din interior, Tracy. Ai flacari zagazuite in tine...flacarile inimii si a masacrelor!”

M-am uitat la Edward si am stiut exact ce insemnau acele cuvinte...Asa este Edward pentru mine. Si cand m-am uitat la el...si el se uita la mine. Dar nu mi-am luat privirea de la el...i-am tinut privirea in timp ce actorii au continuat sa-si vorbeasca unul altuia. Mana lui a gasit-o pe a mea pe bratul fotoliului si a asezat-o peste ea, invaluind-o cu blandete...si deodata a inceput sa se simta fierbinte si transpirata. Asta este magie!

„Se pare ca nu...facuta toata din bronz?”, a intrebat Tracy. Asta era felul in care a numit-o idiotul de tata al ei, o femeie dificila care speria barbatii si el a spus ca ea nu era reala, ea era facuta din bronz, pentru ca era desteapta si puternica. Ma puteam asocia cu asta. O gramada de baieti m-au vazut ca pe un soarece de biblioteca, nu ca pe o fata cu care iti dai intalnire. Insa Edward era diferit. Se pare ca el ma VEDE...

„Nu, esti carne si sange...”, i-a spus el ei. „Asta este surpriza goala si evlavioasa. Tu esti fata de aur, Tracy...plina de viata si calda si incantatoare”.

Fata lui Edward se misca atat de incet, ca nici macar nu mi-am dat seama ca se misca pana ce nu era nas in nas cu mine...

„Ce se intampla, ai lacrimi in ochi?”, a intrebat-o James Stewart pe Tracy.

Si am simtit lacrimile in ochi. Si, o jumatate de secunda mai tarziu, am simtit cel mai inocent si intens sarut pe care l-am cunoscut vreodata.

Am pierdut sirul actorilor de pe ecran timp de o vreme, dar sarutul nostru s-a intensificat. Desi nu am simtit limba, acesta era un prim sarut al unui domn educat...si mi-a placut la nebunie. Acum ma simteam de parca eram intr-un film vechi.

Pe ecran, se sarutau si indragostitii, si, exact cand am incheiat noi sarutul, am auzit-o pe Katherine Hepburn respirand. „Sa fi al naibii...sa fi al naibii, Moise...”

Eu si Edward am ras, inca privindu-ne. Nu ne-am spus nimic, dar el m-a tinut de mana tot restul filmului...si a fost cea mai incredibila senzatie. A fost nimic...dar totul.

Atunci, Jimmy Stewart a intrebat-o pe Tracy daca asta poate fi dragoste si ea a spus ca nu, nu poate fi.

Si el a intrebat-o. „Ar fi un inconvenient?”

„Ingrozitor!”, a raspuns ea, apoi, mai tarziu, ea i-a spus. „Ne-am iesit din minti!”

Am zambit putin, intelegand si asta. Este uimitor cum te poti asemana cu un film facut cu atat de mult timp in urma, in ziua de azi, in anul 2009. Insa, am inteles mesajul. Dragostea nu este mereu convenabila, potrivindu-se perfect in orarul tau. M-am trezit spunand o mica rugaciune...chiar daca Edward va gasi asta ca o pierdere de timp...trebuie sa fie cineva, undeva, care sa ma poata auzi...si intelege...si sa-mi arate calea. Te rog.

Filmul s-a terminat si Edward nu a incercat sa faca nimic sexual cu mine in sala goala si intunecata a cinematografului. Aproape ca m-am intrebat daca va incerca ceva. Acesta era locul perfect pentru o scena semi-publica...insa el a ramas intalnirea mea politicoasa...si, trebuie sa recunosc, a fost placut.

Cand am parasit cinematograful, Edward ma tinea de mana inca, spunand. „Nu se mai fac filme ca acesta. La naiba, nici macar nu mai exista actori ca acestia”.

„Stiu”, am fost de acord. „Cu toate ca iubesc filmele cu Tom Hanks si Meg Ryan...”

„Mda, ei doi chiar au ceva cand sunt impreuna, nu-i asa?”, a ranjit la mine. „Ma intreb daca au fost vreodata impreuna...in particular”.

Doar am ras putin la asta si l-am mangaiat usor pe mana, sperand ca a inteles mesajul ‚iubesc aceasta intalnire si tu te descurci atat de bine, Edward’.

„Unde mergem acum?”, am intrebat dupa o scurta pauza.

„Este un loc mic si grozav, cateva blocuri mai jos, care cred ca ti-ar placea”, m-a informat, dand din cap dupa aceea. „Este italienesc. Iti place italienesc?”

„Glumesti?”, am intrebat. „Este favoritul meu. Traiesc pentru un sos marinara bun si pentru branza mozzarella”.

„Ooo, ai ucide pentru sosul de aici”, a zambit mai mult, aratandu-si acei dinti albi si stralucitori.

Am vorbit despre scenele noastre preferate din film pe drumul spre restaurant si, cand am ajuns acolo, Edward a cerut o masa placuta si linistita, strecurandu-i animatoarei o bancnota impaturita.

M-a atins usor pe spate cand am fost condusi la o masuta rotunda, intr-un loc slab luminat. Mi-a tras scaunul si apoi s-a asezat in fata mea, deschizand meniul.

„Nu am de gand sa fiu unul dintre acei tipi care ii spune fetei cu care se intalneste ce ar trebui sa comande”, a spus direct. „Consider asta o insulta. Ai un creier si poti comanda pentru tine. Imi place o femeie care poate gandi pentru ea”.

I-am zambit si m-am gandit ca acest comentariu tocmai i-a adus 1000 de puncte.

„Ei bine, multumesc, Edward”, i-am replicat privind in meniu. „Nu mi-a placut niciodata cand au comandat barbatii in locul meu. Ma face sa ma simt ca si cand am cinci ani”.

A zambit si a dat din cap.

Cand a venit chelnerita, Edward si-a comandat spaghete obisnuite si chiftele, cu ‚mult sos’, si paine cu usturoi pentru amandoi si o cola.

Mi-a placut ca nu incerca sa ma impresioneze comandand ceva extravagant sau un vin scump.

Am comandat acelasi lucru ca si el, chiar dorindu-mi asta inainte ca el sa comande, si apoi m-am certat singura pentru ca nu am fost ‚femeia care poate sa aleaga si sa gandeasca singura’. El doar mi-a zambit in timp ce chelnerita a plecat si s-a uitat dupa el.

„Iti place aici, Bella?”, a intrebat el, un domn adevarat.

„Da, foarte mult”, am raspuns sorbindu-mi apa. „Este foarte confortabil si ma simt comod aici. Anumite restaurante ma fac nervoasa”.

„Am avut sentimentul ca nu ti-ar placea o cina extravaganta, cu vin”, a observat.

„Edward?”, m-am uitat in ochii lui. „Pot sa...spun doar un lucru...pentru o secunda?”

A parut putin confuz, dar a spus oricum „Sigur”.

„Nu prea te-am ajutat prea mult mai devreme, cand ai intrebat cum vei face fata cand va trebui sa pleci”, am iesit din rol, pentru ca ma deranjase asta toata seara. El imi ceruse sfatul si eu nu-i dadusem niciunul. Nu am facut decat sa bat din picior si sa-i spun ca nu pleaca...cand nici macar nu eram sigura de asta.

„Bella...”, parea putin speriat.

„Adevarul este ca...”, am luat o gura de aer. „Nu stiu ce sa spun cu privire la asta. Nu stiu cum sa-ti spun sa treci prin asta, deoarece...nu stiu nici eu cum ma voi descurca sa merg mai departe fara tine. Nu vreau sa ma gandesc la asta. Dar, ca medicul tau, ar fi trebuit sa spun ceva de genul, ‚Nimic nu este pentru totdeauna. Trebuie sa mergi mai departe si sa iei totul pe rand. Accepta ca s-a terminat. Fi fericit pentru timpul petrecut impreuna’. Rahat. Adevarul este ca, nu exista un raspuns. Vom suferi amandoi...ca dracu`. Insa, trebuie sa trecem prin asta...intr-un fel. Edward, daca ai vorbit serios cu privire la sinucidere, atunci trebuie sa te duc acum undeva”.

A inghitit si expresia lui a devenit serioasa.

„Nu vreau sa ma sinucid, Bella”, a soptit intre noi. „Te rog, uita asta. S-a intamplat acum mult timp. Am trecut peste asta. Nu trebuie sa merg nicaieri. Ma aflu unde trebuie sa fiu”.

A venit chelnerita cu mancarea si Edward a revenit la pozitia de intalnire.

„Wow, asta arata ataaaaat de bine”, a spus cand ni s-au pus farfuriile in fata, impreuna cu cola.

L-am urmarit cum imi face cu ochiul si a inceput sa-si infasure spaghetele in lingura, cu furculita.

„Multumesc, Bella”, a spus simplu, drept raspuns la ce spusesem mai devreme, si am simtit o emotie adevarata in vocea lui cand a spus-o. Privirea lui o ardea pe a mea si am vazut ca el apreciase raspunsul meu la intrebarea lui si speram ca vazuse ca ultimele mele cuvinte au fost o tentativa de a-l ajuta, nu de a-l inchide intr-o institutie de boli mintale.

„Cu placere, Edward”, i-am zambit scurt si am inceput sa-mi tai spaghetele, chicotind cand Edward m-a certat pentru cum procedam.

Restul cinei a fost amuzant si minunat. Chiar am simtit ca l-am cunoscut pe Edward in seara asta, dar deja ma indragosteam de el. M-a lasat sa vorbesc despre cursuri si despre prietenii mei. Nu a inventat povesti de la facultatea de medicina sau despre prieteni, si am fost bucuroasa. Asta m-ar fi intristat, sa-l aud indrugand povesti despre chestii care nu au existat niciodata...dar care ar fi putut exista.

Ar fi fost un medic grozav.

Am inceput sa vorbesc despre tatal meu, hotarand sa incetez sa mai spun povesti despre colegiu. L-ar putea intrista putin, din moment ce el nu si-a putut termina facultatea. Apoi, dupa zece minute de povestit despre Charlie, m-am gandit ca povestile despre tata l-ar putea face sa se simta la fel de gol ca si cele despre facultate.

Insa Edward m-a privit mereu cu interes cat am vorbit si a ras si zambit exact cand trebuia.

Inainte sa-mi dau seama, eram ghiftuiti si Edward a platit nota, impreuna cu un bacsis dragut pentru chelnerita. Eram incantata ca aveam o plimbare lunga in fata pentru ca ma simteam ca o balena umflata cand Edward mi-a tras scaunul.

„A fost bun”, mergea Edward din nou langa mine, de data asta putin mai aproape decat mai devreme. Nu a incercat sa ma tina din nou de mana si eu ma intrebam daca am gresit cu ceva.

„Da, ai avut dreptate”, am zambit. „Sosul a fost cel mai bun”.

„Cu siguranta”, a fost el de acord.

Poate ca nu ar fi trebuit sa spun ce am spus, iesind din personaj dupa ce comandasem mancarea. Nu. Am vorbit serios si era important. Trebuia sa fie spus. Nu ar fi trebuit sa vorbesc atat de mult despre scoala...la naiba!

„Nu m-am mai distrat niciodata atat de mult la o intalnire”, a spus, acum fiind intr-o dispozitie mai putin jucausa.

„Nici eu”, am recunoscut. „La ultima intalnire la care am fost, aproape ca era sa mor inecata cu sifonul”.

Edward se uita in fata si a strafulgerat din nou acel zambet, chicotind slab in sinea lui.

Am observat ca, cu cat ne apropiam de casa, cu atat mai nervos si tensionat parea Edward.

„Esti bine?”, am intrebat.

„Da...”, m-a fixat cu privirea, apoi si-a privit pantofii, si a adaugat incruntat. „Da”.

M-am decis sa am putin curaj si sa destind putin atmosfera.

„Sunt intotdeauna nervoasa la sfarsitul unei prime intalniri”, am marturisit. „Sunt mereu speriata, intrebandu-ma de sarutul de despartire. Se va intampla, nu se va intampla...daca se intampla, va fi grozav...sau nu asa de grozav?”

Acum, Edward mi-a oferit un suras scurt, fara sa spuna ceva.

„Am aflat ca este mai bine sa nu te stresezi cu privire la asta...”, am continuat. „Si sa lasi lucrurile sa se intample...orice s-ar intampla”.

„Este usor de zis pentru tine, tu esti fata”, a punctat el.

„Femeia”, l-am corectat. „Si asta e un fel de remarca misogina, nu crezi?”

„Nu, nu incerc sa fiu misogin”, a zambit mai mult. „Spun doar ca...femeia sta acolo si asteapta...barbatul este cel care trebuie sa faca primul pas”.

„Ei bine, atunci, acum schimb eu regulile”, l-am informat. „Nu ai voie sa ma saruti de noapte buna. Asta va ramane in sarcina mea”.

„Nu am voie?”, a ras.

„Nu”, i-am raspuns ranjind.

„Hmmm...”, a ranjit. „Nu stiu daca imi place, sa mi se dea ordine in felul asta. La Urgenta, eu sunt cel care da ordine de obicei”.

„Vei supravietui”, am zambit, placandu-mi felul in care domnului Edward nu-i place sa i se dea ordine. Asta spune multe. Va trebuie sa analizez mai mult asta, mai tarziu.

A parut sa se relaxeze putin si atunci m-am intrebat ce dracului am facut. Nu sarut grozav, nu ma pricep la toate miscarile alea romantice...si, ce dracului voi face cand vom ajunge la usa? Oh, Doamne! Ma voi face de ras.

In final, am ajuns la mine si el m-a condus pe scari la usa aprtamentului, fara sa spuna ceva pana cand stateam acolo, privindu-ne timid.

„Vreau sa-ti multumesc pentru o seara grozava, Edward Cullen”, am spus, vorbind serios.

„A fost placerea mea, Bella Swan”, mi-a zambit inapoi.

„Sper...”, am spus. „Sa mai iesim si alta data”.

„Mi-ar face mare placere”, mi-a zambit si mi-a provocat ceva in stomac.

„Si mie”, am spus, fara sa fac vreo miscare sa-l sarut. Este atat de ciudat. Simt ca parca nu pot sa o fac. De parca este prea curand. Asta e nebunie.

„Ei bine...”, a ezitat el, uitandu-se spre scari. „Ar trebui sa plec”.

„Noapte buna”, m-am trezit spunand si, in mintea mea, tipam ‚CE?!!’

El a parut putin confuz si a spus. „Noapte buna, Bella”.

Incet, a inceput sa coboare scarile si mi s-a facut rau. Crede ca nu mi-a placut intalnirea...ca nu-mi place cat de domn a fost in seara asta. NU! Trebuia sa-l opresc acum!! Am chemat-o pe Bella cea sexy si curajoasa, fortandu-ma sa devin acel Edward fermecator care era cand l-am cunoscut prima data.

„Hei!”, am strigat si el a inghetat, intorcandu-se la mine fara sa revina inca.

„Unde crezi ca TE duci?”, am intrebat.

„Eu...”, a inceput. „Ai spus...”

„Misca-ti fundul inapoi aici”, m-am fortat sa spun. „Inca nu am terminat cu tine”.

Parea confuz, insa s-a intors la mine fara sa comenteze.

Fara alte cuvinte, l-am apucat de plovar, l-am trantit cu spatele de usa si am tras plovarul spre mine, aplecandu-l pentru a-i saruta acele buze nemaipomenite.

L-am auzit scapand cateva sunete...mici gemete de surprindere, moment in care mi-am deschis buzele si am inhalat cu totul sarutul lui, intendificandu-l.

Avea gust de usturoi si de cel mai bun sos italian pe care l-am gustat vreodata...i-am devorat gustul.

Am intrerupt sarutul si i-am auzit respiratia sacadata acoperindu-ma, in timp ce ochii lui se holbau in sufletul meu.

Oferindu-i cheia apartamentului, am incercat sa-i ofer un zambet sexy si i-am spus. „Ai vrea sa intri, Edward Cullen?”

A luat cheia de la mine si s-a uitat la ea...chiar parea nervos, de parca nu mai facuse niciodata asta. Atunci, mi-am amintit...nu mai facuse dragoste fara jocuri, jucarii sau porunci de atat de mult timp...este ceva nou pentru el. Poate se teme ca ma va dezamagi sau ceva de genul asta.

„Bella...”, a respirat, privindu-ma cu acei ochi tristi. „Si daca...nu ma placi...in felul asta?”

Stiam eu. E atat de prostut.

„Edward...”, l-am sarutat tandru acum. „Acum te vreau pe tine, cel adevarat. Si voi iubi asta...aproape la fel de mult pe cat de iubesc. Nu-ti fie teama. Ai incredere in mine”.

„Am”, mi-a soptit, sarutandu-ma iar, atingandu-mi fata. S-a intors si a introdus cheia in broasca, deschizand usa in timp ce eu il imbratisam pe la spate, odihnindu-mi fata pe muschii tonifiati de sub plovarul pufos.

M-a luat de mana si m-a condus in apartamentul intunecat, sarutandu-ma iar cand a trantit usa, incuind-o, capturandu-ne pe amandoi inauntru.

Va doresc un week-end cat mai placut si cu soare!

Ana