Linia rosie

20. Luand masuri

Miercuri, ziua 10.

Edward

Oh. Dumnezeule.

Aceste doua cuvinte au fost singurele pe care le-am auzit in minte toata noaptea si, odata cu rasaritul soarelui, se aflau tot acolo. Noaptea trecuta m-am simtit ca un nenorocit de adolescent la usa Bellei si nu-mi venea sa cred ce frica simteam in mine cand m-a chemat inapoi si a vrut sa ma invite inauntru.

Stiu ca a fost ideea mea...si nu am vrut asta. Dar nu am crezut niciodata ca as putea sa o fac cu adevarat. Adanc, in sinea mea, m-am gandit inapoi la cand faceam dragoste cu Tanya si ea nu mi s-a parut niciodata atat de excitata din cauza mea...si la finalul mariajului nostru, nu am mai facut deloc dragoste. Undeva de-a lungul liniei, m-am convins singur ca invatand toate aceste jocuri, trucuri si intepretarea rolurilor m-au facut un amant mai bun decat am fost inainte.

Am crezut ca femeilor le placeau toate aceste jocuri si chestii...si poate ca le placeau, pentru moment...insa eu imi doream sa-i ofer mai mult Bellei. Imi doream sa fac cu adevarat dragoste cu ea, nu sa-i las un amalgam de scene goale cu privire la mine, la care sa surada cand si le aminteste intr-o zi. Si, curand ce am sugerat asta, am fost ingrozit ca nu voi fi in stare sa o pun in scena si ca o voi dezamagi ingrozitor, sa nu mai spun de rusinarea mea dincolo de limite.

Aici ma aflam total in afara ligii mele si uram asta. Nu puteam sa decad inapoi la personalitatile mele prefacute si la replicile increzatoare din dormitor...si m-am simtit ca un nenorocit de virgin, atat de inapt si nepotrivit. Acum, nu vom fi decat eu si ea facand dragoste...si eu nu m-am placut niciodata. De ce m-ar placea ea? Cu siguranta ca i-ar placea mai mult fantezistul din mine, nu-i asa?

Am tot continuat sa ma intreb, oare merg prea repede? Prea incet? Suficient de dur? Mai tandru? Eram o epava tremuranda la inceput, insa Bella m-a uimit.

Suspectez ca i-a placut ca nu am fost inca o data eu cel super, suav. Probabil ca i-a placut latura mea vulnerabila, fiind un amant al lucrurilor distruse, avand nevoie de reparatie. Insa ea a fost atat de puternica, calma, tandra, iubitoare si indrumatoare. Si nu m-a umilit, deloc, si pentru asta am iubit-o si mai mult. Acum, ma invata ea pe mine.

Nu ne-am grabit deloc...totul a fost incet si incredibil. Nici macar nu ajunsesem in pat la aproape o ora dupa ce am intrat. Am stat pe podea si am vorbit in intuneric, atingandu-ne doar, inca imbracati complet. Nu am crezut niciodata ca ma voi infiora la atingerea degetelor unei fete...dar am facut-o. Am invatat intreg trupul Bellei...nu doar partile ei cele mai bune. Si ea l-a invatat pe al meu...si am facut dragoste unul cu celalalt intr-o maniera completa, fericita, chinuitoare, pasionala. M-am simtit cu adevarat un intreg cu ea...a fost ca si cum sufletele noastre s-au topit intr-unul singur si acum nu am mai putea fi separati din nou, chiar daca trupurile noastre mergeau in directii diferite. Zici ca sunt asa o fetita...insa este singurul mod pe care il stiu pentru a explica asta.

Niciodata nu am mai simtit ceva asemanator. A fost dincolo de orice experienta sexuala pe care am avut-o vreodata. A fost aproape...spirituala.

Nu am adormit deloc. Bella tocmai a adormit acum cateva minute, insa trupul meu este prea incarcat pentru a adormi chiar acum. Simt ca as putea alerga 15 km daca as vrea.

Stateam intins pe burta si doar ma holbam la ea, sprijinindu-mi obrazul pe mana indoita.

Nu ma pot da niciodata la prietenele Bellei...nu pot sa o ranesc. Am ranit-o pe Tanya la nesfarsit si nu am apucat niciodata sa-mi cer scuze pentru nimic din ce i-am facut. Acum nu-i puteam face asta Bellei.

Exista o linie si peste pragul usii apartamentului Bellei. Am trecut-o azi-noapte si am intrat intr-o lume noua...o lume in care numai ea ma putea invita, o lume la care nu meritam un acces permanent.

Sa o ranesc acum, dupa toate orele in care a incercat sa-mi salveze trupul si mintea...sa las asta in urma...asta ar fi o alta linie rosie invizibila peste care as trece si as regreta asta totdeauna. Nu pot sa continuu sa fac aceleasi greseli stupide in viata mea, iar si iar. Si nu puteam nici sa ma folosesc de Alice, nu dupa felul in care a ajutat-o pe Bella sa incerce sa ma salveze.

Voi face asta in felul Bellei. Ii voi spune adevarul cu sinceritate. Poate fi mult mai dureros, insa macar ea va sti intreg adevarul. Si nu ma va uri. Sper. Asta ma va mutila pe viata, sa stiu ca ea se afla undeva plangand si blestemandu-mi numele, dezgustata de amintirile mele cu ea.

Mai tarziu, in acea dupa-amiaza, cand s-a trezit, aveam un pranz placut pregatit pentru ea si i-am cerut o zi lunga de terapie. A parut surprinsa si putin ingrijorata ca poate nu mi-a placut noaptea noastra speciala.

In primul rand, i-am spus cat mi-a schimbat viata noaptea trecuta...si i-am multumit pentru increderea si indrumarea ei magnifice, sa nu mai vorbim si de rabdarea din tot acest timp. Spre creditul ei, ea s-a comportat ca si cand nu stia despre ce vorbeam si mi-a spus drept raspuns cat de minunat am fost. M-am decis sa nu ma contrazic cu ea la asta si am lasat-o asa. A spus ca si ei i-a facut la fel de multa placere ca si mie...insa sunt sigur ca placerea a fost in mare parte numai a mea.

I-am povestit mai multe despre noaptea incendiului si am racnit, rusinat, mult timp. Ea a stat langa mine si m-a tinut in brate si m-a lasat sa plang cat am vrut. M-a facut chiar si sa rad pentru ca mi-a cumparat un set de batiste, spunand ca erau mai bune decat sa folosesc servetele.

I-am povestit fiecare detaliu al noptii in care am stat langa Katie la spital, neavand voie sa o ating, in timp ce ea plangea dupa mamica ei, si eu trebuia sa o implor sa nu planga din cauza ca sarea lacrimilor ei ii ranea fata arsa.

Apoi i-am oferit imaginea cu mine tipand la doctori sa-i dea mai multe analgezice si ceva care sa o ajute sa doarma, pentru ca inima mea nu mai putea face fata.

Si apoi, ore mai tarziu, cand soarele rasarea si eu plangeam langa fiica mea adormita, au sosit Ben si Angela, exact la timp sa afle de la politie ca trupul fiicei lor fusese gasit printre ruinele cladirii noastre si ca murise.

I-am povestit despre teroarea de a vorbi la telefon cu fetita ta, incercand sa ramai calm si sa-i spui cum sa deschida o fereastra blocata, in timp ce tu vezi etajul de sub ea arzand si prabusindu-se in flacari.

Aveti idee cat de fututa este asta...sa vezi un pompier tinand-o pe fiica ta si spunandu-i ca este bine si ca vor urca...si inima ta zboara, gandindu-te ca ai fost binecuvantat cu un miracol...si apoi cladirea sa explodeze...si, inainte sa ai o sansa sa te uiti din nou...sa-i poti auzi pe pompier si pe fiica ta urland?

Sa nu mai mentionez de nenorocita de agonie pura de a-ti auzi fiica in varsta de trei ani urland intr-o durere pe care nu a cunoscut-o niciodata, si nu ar fi trebuit sa o cunoasca – vreodata, in timp ce trupul ei arde...si tu, rugandu-te la Dumnezeu ca pompierul in flacari care o tinea sa nu o scape in propria sa amortire de tortura...si acei pompieri de pe acoperis sa continue sa-i traga in sus cat de repede puteau pentru a-ti stinge fetita...si ingrozitoarele momente de asteptare dupa asta...asteptand sa auzi daca ea a supravietuit...sau daca a murit.

Singurul moment de bucurie amaruie pe care l-am avut in acea noapte a fost vocea pompierului revenind la statia celui de langa mine.

„Fetita traieste!”, a strigat vocea lui pe un ton de celebrare. „Traieste inca!”

Am eliberat totul...pentru Bella. Si ea nu s-a aplecat nici macar o data sau sa vrea sa ma opresc cu povestile mele morbide. Era acolo pentru mine. Cum de am putut macar sa ma gandesc sa o ranesc pe Bella dandu-ma la prietena ei? Acum imi vine sa vomit doar gandindu-ma la asta.

Nici in ziua de azi nu stiu cum a murit Tanya intoxicata cu fum, in timp ce Katie s-a trezit si mi-a raspuns la telefon. Autopsia a spus ca ea a murit inainte sa o atinga flacarile. Si au spus ca, cauza incendiului a reprezentat o problema de la fire. Veioza a incercat sa ma avertizeze dupa ce am culcat-o pe Katie...insa mie nu mi-a pasat destul cat sa acord atentie. Fierbeam in sinea mea din cauza Tanyei si am ignorat acel mic semn de avertizare.

Am tot continuat sa-mi spun ca ar fi trebuit sa o scot afara...si Bella a continuat sa-mi spuna iar si iar si iar ca nu a fost vina mea...ca daca nu as fi sunat-o pe Katie la telefon...ar fi murit si ea...si ca uneori se intampla lucruri ingrozitoare. Si, uneori, unele lucruri bune sunt consecinta durerii.

Dupa cateva ore de discutii, in care Bella m-a tinut cu un brat in timp ce eu tineam capul pe umarul ei, in final, am intrebat.

„Crezi cu adevarat ca relatia mea cu Katie este...deteriorata?”, am intrebat, urand ca vorbele ei inca ma deranjau.

M-a strans mai tare in brate si a luat o gura de aer.

„Uneori ma gandesc cat de greu trebuie sa fie pentru ea”, a spus. „Si ma doare pe dinauntru sa ma pun in locul ei. Mai intai, a trecut prin acea noapte ingrozitoare si dureroasa. Apoi, afla ca mama ei a murit. Apoi, trebuie sa inteleaga faptul ca are arsuri grave si este desfigurata. Sunt sigura ca a vazut suferinta din ochii tai cand ai privit-o...si apoi privirile asistentelor si doctorilor...sunt sigura ca la un moment dat...trebuie sa se fi vazut in oglinda. Si acel pompier care a murit salvand-o...poate ca simte ca totul este din vina ei. Si apoi, dupa o vreme, o paraseste si tatal ei. Asta trebuie sa-i fi transmis un mesaj”.

„Ti-am spus de ce a trebuit sa plec! Nu am vrut sa plec!”, m-am ridicat si am strans pumnii, holbandu-ma la ei in loc sa o privesc pe Bella. Stiam ca avea dreptate...dar nu-mi doream sa fie asa.

„Dar, nu i-a spus nimeni de ce ai plecat, nu-i asa?”, a intrebat ea.

„I-au spus ca a trebuit sa plec, sa muncesc, pentru ca ea sa-si poata face operatiile si sa se faca din nou bine”, i-am explicat pe un ton rece.

„Copiii nu cred intotdeauna ceea ce li se spune, Edward”, a subliniat ea. „Uneori, isi inventeaza propriile motive. Eu cred cu sinceritate ca...Katie crede ca ai parasit-o pentru ca avea arsuri grave si nu mai era frumoasa. Ea vede cat de frumosi sunteti tu si mama ei...si poate crede ca nu este dorita din cauza ca si-a pierdut frumusetea”.

„Asta este un mare rahat!”, am marait, urand asta. Insa Bella a ramas calma si a continuat.

„Sau poate ca ea crede ca este vina ei ca Tanya a murit in incendiu”, a spus Bella, si asta este ceva care mie nu mi-a trecut prin cap inainte.

„Probabil crede ca, daca ar fi reusit sa o trezeasca pe mama ei in acea noapte, cand tu i-ai spus sa faca asta, poate ca ea ar fi trait azi...si probabil crede ca...tu esti furios pe ea pentru ca nu a fost in stare sa faca asta”, a spus Bella si nu a mai vorbit cand au inceput sa-mi tremure picioarele.

Ma simteam rau in interior...Iisuse Hristoase, Bella poate sa aiba dreptate aici...probabil Katie chiar crede chestiile astea ridicole...poate ca se condamna singura pentru toate astea...exact cum fac si eu.

Mi-am amintit cuvintele ei la telefon, in acea noapte cand a raspuns... „Esti suparat, tati?”

Am alergat in baie si mi s-a facut rau chiar in fata Bellei, fara ca macar sa am timp sa inchid usa in urma mea. Uram sa o fac pe Bella sa treaca prin asta...dar ea nu a fugit de asta...sau de mine.

A stat in spatele meu, mangaindu-ma pe par si batandu-ma pe spate, spunand ca ii pare rau...smiorcaindu-se si plangand in sinea ei. A asteptat cateva minute pana cand picioarele mi s-au intarit destul cat sa ma ridice si mi-a adus un prosop in timp ce eu stateam slabit si imi periam dintii, intrebandu-ma ce sa mai spun acum pentru a o impresiona, dupa ce ma facusem complet de ras.

Insa atunci, un sentiment ciudat m-a invaluit. Nu trebuie sa o impresionez pe Bella sau sa o fac sa creada ca sunt vreun Zeu al sexului sau Casanova...cu ea pot sa fiu eu insumi. Nu mai avusesem sentimentul asta de ani de zile, cu nici o femeie.

Cand am revenit la canapea, Bella s-a asezat iar langa mine si mi-a pus capul la loc pe umarul ei in timp ce-si plimba degetele prin parul meu, vorbindu-mi pe un ton foarte linistit si bland. „Cred ca Katie sufera la fel de mult ca si tine, Edward. Si sunt sigura ca Ben si Angela sunt oameni iubitori, insa suferinta ei se va incheia doar cand vei merge tu la ea...si ii vei explica totul...si ii vei spune ca ai iubit-o intotdeauna si ca o vei iubi intotdeauna. Si ca nu a fost deloc vina ei. Numai tu ii poti spune asta, fata in fata. Si apoi, poate ca voi doi veti incepe sa va vindecati”.

Vroiam sa merg...chiar acum...si sa o iau pe Bella cu mine. Florida se afla la o distanta de doar cateva ore de zbor cu avionul. Asta poate fi singura mea sansa sa merg. Victoria nu mi-ar permite niciodata sa-mi vizitez fiica in Florida, odata ce timpul meu cu Bella se termina. Mai am doar patru zile ramase inainte sa ma intorc. Dar pot eu pur si simplu sa intru si sa ies din viata lui Katie dupa tot acest timp? O va rani mai mult si pe mine m-ar ucide cu siguranta. Daca merg sa o vad pe Katie, nu voi mai pleca niciodata. Si Victoria va veni dupa mine...si ii va spune lui Katie cine sunt...si apoi ii va ucide pe ei...si ma va tari inapoi cu ea. Am vazut ce poate face Victoria...si nu-i voi permite niciodata sa se apropie de fiica mea.

Presupun ca aratam semne fizice de disconfort, deoarece mi-a vorbit Bella. „Shhh, in regula...nu te gandi la asta acum. Poti merge la ea oricand vrei tu. Imediat ce esti pregatit. Nimeni nu te poate opri, odata ce esti pregatit sa mergi la ea”.

„Acum, putem sa discutam putin mai mult despre parintii tai?”, m-a intrebat, dorind sa treaca de la un subiect dureros la altul.

„Ticalosii?”, am intrebat cu putina furie in voce, fara sa ma misc de pe umarul Bellei. „Sigur, de ce nu? Oricum este o zi fututa”.

„Ce s-a intamplat mai exact...cu ei si Tanya?”, a intrebat curioasa. „Adica, ai spus ca au intanit-o o data...si nu au placut-o...si ti-au spus sa o parasesti, altfel ti se taie accesul in vietile lor? Mie mi se pare putin cam extrem. Ce a facut ea de a fost atat de ingrozitor?”

„Nu stiu”, am spus, acum fiind la fel de socat ca atunci. „Parintii mei au aranjat aceasta cina frumoasa, sau au aranjat sa fie facuta, si ne-au invitat si pe noi si amandoi m-au imbratisat asa cum nu o mai facusera inainte...si apoi le-am facut cunostinta cu Tanya si eu au parut foarte tensionati...tatalui meu parea ca i s-a facu rau!”

„Chiar si-a acoperit gura si a iesit in graba din camera. Am crezut ca erau grosolani cu ea, insa mama a spus ca eu nu intelegeam...si a incercat sa fie draguta cu Tanya, dar fata ei era ca...piatra!”

Tata a venit sa se aseze la masa langa noi pentru un minut, pe la jumatatea servirii cinei, si apoi a sarit iar si a plecat, spunand ca nu poate face asta. Ea abia i-a spus cinci cuvinte lui!”

„Apoi, Joseph m-a chemat sa merg singur in biroul tatalui meu. Atunci mi-a spus tata ca nu o mai vrea niciodata pe Tanya in casa lui. M-a intrebat cat de serios eram in legatura cu Tanya si eu i-am spus ca o iubeam...ca doream sa ma casatoresc cu ea dupa ce se termina scoala”.

„A parut sa-i fie din nou rau si a spus ca nu ma puteam casatori cu ea si sa caut alta fata, oricare alta fata. I-am spus sa se duca dracului si el s-a enervat si m-a amenintat ca daca nu o rup cu ea, ma va dezmosteni...si ca de acum inainte voi fi pe propriile mele picioare. Si nu am putut sa ma mai intorc acolo”.

„Nu-mi venea sa cred...inca nu-mi vine sa cred. Insa el a vorbit serios, evident. Am luat-o pe Tanya si am plecat...si i-am spus mamei mele ce spusese Carlisle. Ea a spus ca trebuia sa fie de acord, si din nou, ca eu nu intelegeam”.

„Am plecat de acolo si am jurat ca nu ma mai intorc niciodata, pentru nimic. As prefera sa mor de foame. I-am asteptat toata viata...am asteptat sa primesc ceva aprobare sau un fel de atentie. In final, a parut ca au vrut sa faca parte din viata mea in acea seara...si apoi mi-au aruncat rahatul ala in fata. Pur si simplu, a fost ultima picatura”.

„Este ciudat”, a spus Bella, gandindu-se la tot, in timp ce eu doar o priveam. „Tatal tau o cunostea de dinainte? Se pare ca...imediat ce a vazut-o...nu a placut-o”.

„Nu, tata nu o cunostea de dinainte”, m-am incruntat, intrebandu-ma de ce ar crede Bella asta. „Nu s-au mai intalnit inainte”.

„Esti sigur?”, a intrebat Bella.

„Da, sunt sigur”, am spus, in mare parte sunt sigur de asta.

„Tu nu intelegi...”, si-a spus Bella in sinea ei, repetand cuvintele mamei mele. „Este ceva mai mult decat faptul ca nu au placut-o...este altceva...”

Acum ma gandeam si eu la asta si, inainte sa ajung prea departe, a vorbit Bella. „Si, observ ca atunci erai un luptator. I-ai spus tatalui tau sa se duca dracului. Imi doresc sa trezesc din nou in tine acel spirit de luptator”.

„Acum sunt diferit, Bella”, am recunoscut. „Nu mai am nici un spirit de lupta ramas in mine. O gramada de rahaturi mi s-au intamplat de atunci”.

„Stiu, iubitule, stiu...”, a spus ea cu blandete, sarutandu-ma pe cap. „Va lua timp sa construiesti din nou acel spirit in tine...insa o poti face”.

Sigur...intre livrarile de pizza si intalnirile cu Raven...sa nu mai vorbim de rolurile mele speciale in seriile de filme cu barbati in suferinta.

„Aa, Victoria, ma intorc mai tarziu...merg la intalnirea cu medicul meu sa invat sa te infrunt. Nu intarzii mult”.

Am rasuflat si nu am vrut sa ma contrazic cu Bella chiar acum. Uram sa recunosc, insa azi mi-a placut terapia. Si iubeam degetele Bellei in parul meu, zgariindu-mi usor scalpul.

„Stiu”, am spus, sperand ca o va lasa asa.

„Si, ce s-a intamplat cand ai spus...ca te-ai intors?”, a intrebat Bella.

„Banii pe care i-am luat de la camatari i-au reparat organele interne lui Katie suficient cat sa nu mai stea in camera hiperbarica. Nu-i placea deloc acolo...si apoi a putut sa respire din nou singura. Si eu am putut sa o ating din nou. Aceea a fost una dintre cele mai bune zile din viata mea. I-am sarutat fiecare centimetru al fetei si m-a pupat si ea”.

Aproape ca am racnit iar, insa m-am abtinut, dregandu-mi vocea si continuand.

Am hohotit, lasand sa-mi curga o singura lacrima, Bella nu o putea vedea din unghiul in care era asezata langa mine.

„Indata ce a venit momentul sa returnez datoria camatarilor, n-am stiut ce sa fac. Ben si Angela se intorsesera in Florida, insa nu le puteam cere iar ajutorul, nu dupa ce le ucisesem fiica si le arsesem nepoata”.

„Edward...”, a marait Bella, neplacandu-i faptul ca ma tot condamnam singur.

„In plus”, am spus. „Fabrica lui Ben avea probleme. Facea tot ce putea pentru a o salva. Ei fac umerase din plastic, banuiesc ca nu este o afacere foarte rentabila. Chestia bolnava este ca, daca ar face jucarii sexuale, ar fi miliardar. Dumnezeule, lumea asta este de rahat”.

„Continua cu povestea ta, domnule Pozitiv”, mi-a ciufulit Bella parul.

„Aproape am jefuit o banca”, am marturisit. „Aveam de gand sa folosesc un pistol de jucarie de-al lui Katie si sa merg la casier cu un bilet. L-am scris si totul. Dar, in timp ce mergeam catre banca, n-am putut sa o fac. M-am speriat. In plus, probabil ca as fi fost prins si as fi fost impuscat sau as fi ajuns la inchisoare. Si nu-mi doream asta. Katie ar fi aflat, ar fi aparut in ziare...si nu i-ar fi facut pe tipii care-si vroiau banii sa ma lase in pace”.

„Intr-o seara”, am spus. „I-am vazut pe tipii aia la spital...cautand rezerva fiicei mele”.

Imi venea din nou sa plang, insa am rezistat.

„Nu stiu daca vroiau sa o rapeasca pentru a ma obliga sa le platesc, sau daca vroiau sa ii faca rau...dar nu mi-a pasat. In orice caz, trebuia sa o scot de acolo. Am infasurat-o in cateva paturi si m-am furisat cu ea de acolo. Dumnezeu stie cum am reusit sa fac asta fara sa ma opreasca cineva. Dar, asa de fututa este lumea asta. Nu m-a oprit nimeni. Puteam fi oricine luand-o de acolo si nici macar o singura persoana nu m-a oprit. Asta inca ma scoate din sarite chiar si in ziua de azi!”

„Cel mai aproape loc unde puteam merge era casa parintilor mei”, am spus rece. „Daca acei tipi ma urmareau...trebuia sa ma grabesc si sa o duc intr-un loc sigur...repede. Asa ca, mi-am inghitit toata mandria de tampit si am mers acolo. Am batut la usa si mi-a raspuns mama. O tineam pe Katie in brate, multumesc Domnului ca ea dormea, pentru ca mama mi-a aruncat o privire mie si una ei...si aproape ca a tipat...si a trantit usa. Mi-a trantit nenorocita de usa in fata...in fata lui Katie! Pentru ca Katie nu era frumoasa...sau perfecta! Ai crede ca, fiind sotia unui medic, ar fi fost mai dura, mult mai capabila sa faca fata vazand arsuri, boli sau altceva”.

M-am oprit un minut, incercand sa spal furia pe care i-o purtam mamei mele, inainte sa trec la tatal meu.

„Am trezit-o pe Katie cand am inceput sa bat la usa lor, impingand in ea si urland. Mi-am pierdut controlul”, am spus, simtind din nou lacrimi in ochi. „Am speriat-o pe Katie si a inceput sa planga in timp ce eu imi strigam furia si plangeam, tot timpul strigand la ei, furios. Le-am spus ca nu vroiam sa intru...dar daca ar fi putut macar...sa o ia si sa aiba grija de ea la spitalul lui...le-as fi datorat viata mea...as fi facut orice. Tatal meu a aprins interfonul, fara sa fie suficient de barbat sa vina sa-mi vorbeasca in fata si mi-a spus 'Pleaca, Edward. Nu te putem ajuta. Du-o pe Kaitlyn departe de aici...acum'. Si asta este tot ce mi-a spus. Am fost refuzat, ca si cand as fi fost un nenorocit de angajat! Apoi, i-am sunat pe Ben si Angela. Au luat primul avion si au venit dupa ea”.

„Stai”, s-a tensionat Bella pentru un moment. „Ii stiau numele?”

„Da”, am spus.

„Edward, ii stiau numele”, a spus Bella din nou.

„Si?”

„Daca nu iti pasa de un copil nascut de fiul tau uitat, atunci de ce i-ai sti numele?”, a intrebat Bella. „Edward...cred ca lor chiar...le-a pasat. Nu stiu de ce s-au purtat asa cum s-au purtat...insa cred ca aici ne scapa ceva din poveste”.

„Ce poveste?”, am intrebat. „Sunt ticalosi, pur si simplu”.

„Nu prea cred, Edward”, s-a ridicat Bella, parand incantata de ceva, uitandu-se la mine. „Cred ca trebuie sa aflam intreaga poveste. Daca ei seamana vreun pic cu tine, nu ar fi dezvaluit totul odata...dar, ar trebui sa vorbim cu ei”.

„Eu nu sunt ca ei”, nu mi-a placut sa aud asta din gura Bellei.

„Edward...”, m-a privit intens. „Iti amintesti de trucul tau de a indeparta oamenii de tine?”

Sa-mi amintesc? Planuiam sa-ti fac asta tie, chiar ieri.

„Mda, si?”, m-am uitat chioras.

„Cred ca parintii tai fac acelasi lucru cu tine...dar, de ce, trebuie sa aflam”, a sunat ea ca dintr-un episod Scooby Doo.

„Cum vei face asta?”, aproape ca am luat-o in ras.

„Ii sun”, a spus simplu, scotand caietul ei si scriind ceva.

„Nu, Bella”, am spuns printre dintii inclestati. „Nu ii vei suna pe ei”.

„De ce iti este atat de teama, Edward?”, s-a oprit si si-a pus caietul jos, stand pe podea la picioarele mele, lunadu-mi mainile intr-ale ei, privirea ei fiind plina de compasiune si dragoste.

„Nu vor vorbi cu tine, chiar daca ii suni”, am avertizat-o in continuare.

O va face, stiu asta. Bella este genul care ii va suna oricum.

„Stiu ca doare...respingerea ta si a Tanyei de catre ei...si chiar si a lui Katie”, a spus ea cu grija, holbandu-se la mine, frecandu-si degetele mari in cercuri usoare peste mainile mele. „Dar trebuie sa fie ceva mai mult. Exact cum probabil ca Katie crede chestii gresite cu privire la absenta ta, tu probabil ca gandesti lucruri gresite cu privire la de ce parintii tai nu au fost langa tine. Daca vorbesti cu ei, poate ca, pana la urma, vei vedea ca nu este vina ta. Asa cum am spus, copiii cred mereu ca este vina lor. Tu faci exact asta. Trebuie sa afli sau nu vei trece niciodata peste asta”.

„Nu am vrut niciodata ca Katie sa fie singura, cum am fost eu...ingrijit de alte persoane. Am incercat din rasputeri sa-i ofer familia pe care eu nu am avut-o niciodata. Si am dat-o in bara...si acum ea nu ma are pe mine sau pe Tanya”, mi-am auzit vocea spargandu-se.

„Este momentul sa lasi trecutul in urma, Edward”, a spus ea, acum avand o voce mai puternica. „Lacrimile nu schimba lucrurile, Edward. Actiunile o fac. Aceste urmatoare patru zile nu ar trebui irosite. Nu vei mai avea niciodata aceasta mica fereastra de timp. Foloseste-o. Nu o lasa sa-ti scape. Hai sa luam masuri, Edward. Hai sa incercam”.

„Si daca lucrurile merg prost?”, am intrebat, urand sa sun atat de slab si infricosat.

„Si daca lucrurile merg bine?”, mi-a aruncat-o ea, inchizandu-mi gura. „Atat de multe lucruri au mers prost...am nevoie sa cred e momentul sa ti se intample ceva bun. Insa, nu-ti va pica nimic din cer, Edward. Trebuie sa-ti misti fundul si sa lupti. Lupta pentru Katie, daca nu pentru altceva. Las-o pe ea sa fie armura ta. Inceteaza sa te mai temi atat. Eu sunt cu tine. Nu mai esti singur”.

Ma simteam atat de speriat, dar cuvintele Bellei m-au facut sa ma simt mai curajos...mai increzator.

In final, dupa o pauza lunga, aproape ca am scuipat cuvintele.

„Ce facem mai intai?”, m-am intrebat cu voce tare.

„Maine...facem un pas foarte mare”, m-a anuntat Bella cu incredere. „Vin parintii tai”.

„Ce?”, aproape ca am strigat, sagetand-o cu privirea.

„I-am sunat...ieri, dupa ce ai plecat”, a marturisit ea. „Am vrut sa sun pe cineva caruia sa-i pese de tine...si a trebuit sa-i sun pe ei. Ei sunt la inceputul vietii tale, trebuie ca, intr-un fel, sa le pese de tine”.

„Ai vorbit cu ei?”, m-am ridicat, uitandu-ma in continuare la ea in timp ce statea pe podea, fara sa-si modifice pozitia.

„Am vorbit cu Joseph”, a spus ea calma. „Am spus ca m-am gandit ca ei ar trebui sa vina sa te vada si sa clarifice lucrurile. El a fost foarte dragut. A fost de acord cu mine. A spus ca va discuta cu ei si ca ma anunta daca te vor vedea. O jumatate de ora mai tarziu, a sunat inapoi si a spus ca vor ajunge aici maine. Aveam de gand sa astept sa vina ei aici pana sa spun ceva, sa te leg la ochi si sa te leg cu catusele de un scaun cand ar fi venit ei...insa, m-am gandit ca nu este corect pentru tine. Ar trebui sa fi pregatit. Nu am vrut sa-ti tradez increderea”.

Chiar si eu am avut de gand sa-i tradez increderea dandu-ma la Alice. Sunt de rahat. Nu o merit pe fata asta.

„I-ai spus lui...Joseph ce sunt eu?”, am intrebat, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu-i fi spus.

Ea s-a incruntat la mine. „Bineinteles ca nu. Ce fel de persoana crezi ca sunt? Stiu ca el este ca un tata pentru tine. Chiar le-am cerut lui si lui Katherine sa vina si ei, insa el a spus ca probabil nu este o idee buna”.

„Mda, parintii mei nu ar merge nicaieri cu servitorii!”, i-am intors spatele, sunand din nou cu amaraciune, dar nu m-am putut abtine.

„S-ar putea sa fie nevoie sa ma legi de scaun cand vor veni aici”, deodata m-am simtit atat de nervos si pe dinafara, si nici macar nu veneau azi.

„Voi sta in fata usii daca vei incerca sa faci ceva neasteptat”, a zambit ea. „Cum suna asta?”

„Vei sta cu mine, Bella?”, am intrebat, simtindu-ma ca un copil de cinci ani. „Nu vreau sa fiu singur cu ei”.

„Daca tu vrei sa stau, da”, a fost ea de acord.

„De ce ar veni aici, acum?”, m-am intrebat cu voce tare. „Inainte nu au dat doi bani. Nici macar nu te-au sunat ei insisi inapoi”.

„Ei bine, acum, asta este o buna intrebare pe care sa le-o pui cand vin aici”, a sunat Bella ca educatoarea mea de la gradinita.

„Nu am de gand sa fiu dragut cu ei, Bella”, am informat-o.

„E in regula”, a ridicat din umeri. „Spune orice doresti...orice simti, este in regula. Nu trebuie sa te prefaci. Ci lasa totul sa iasa la iveala. Cere-le sa-ti spuna de ce te-au tratat mereu in acel fel”.

„La naiba, da”, m-am trezit spunand, si o mare putere se scurgea din cuvintele mele.

Bella s-a ridicat si si-a pus bratele in jurul meu, asezandu-si obrazul pe inima mea si vorbindu-mi. „Sunt atat de mandra de tine, Edward. Esti cu mult mai puternic decat iti dai seama”.

„Tu ma faci puternic, Bella”, am inchis ochii strangand-o in brate.

„Nu, Edward”, s-a uitat la mine. „Nu poti sa-ti iei forta dela mine. Daca ajungem sa ne despartim, vei crede ca nu mai ai forta deloc. Puterea ta este inauntrul TAU...nu uita asta. O vei avea intotdeauna...cu sau fara mine. Bine?”

A trebuit sa-i zambesc si sa ma indragostesc din nou de ea.

„Bine, Dr. Bella”, am fost de acord.

„Multumesc,Edward”, m-a imbratisat din nou. „Pentru ca te vezi cu ei. Stiu cat de greu este pentru tine”.

Am scapat o respiratie lunga si am cautat dupa ceva sa spun drept raspuns. Nu vroiam sa-i vad sau macar sa-i aud, insa o voi face pentru ea, din moment de ea crede ca ma va ajuta intr-un fel. Sincer, credeam doar ca Bella va fi martora respingerii si urii lor pentru mine. Ma intaream inauntrul meu cu dezgustul si indiferenta lor...dar, atunci...de ce ar fi ei de acord sa vina aici?

Nu-mi placea sa fiu atat de nesigur si simteam dezgust stiind ca maine ei vor sta aici, incercand sa fie politicosi si sa dea explicatii.

Stiam ca nu pot fi salvat din cusca Victoriei, chiar daca ei veneau si-si cereau scuze...si nu speram la nici o salvare...insa Bella avea dreptate in legatura cu un lucru. Imi datorau o explicatie. Si nu voi mai avea alta sansa sa discut cu ei. Macar, as putea folosi aceste urmatoare patru zile pentru a primi niste raspunsuri.

Insa, adanc in mine, inca ma temeam. Nu stiam de ce, dar ma temeam. Aveam nevoie de Bella acolo. Cum voi fi in stare macar sa ma uit la ei...dar sa le vorbesc? As vedea-o pe Bella fiind mediatorul intre noi si asta m-a calmat mai mult.

„Hai, sa mergem sa facem o plimbare pe afara”, m-a luat Bella de mana si mi-a zambit, stiind cum ma vindeca pe mine aerul si soarele.

„Mersi, Bella”, am spus in timp ce ne indreptam spre usa. „Mersi ca mi-ai spus inainte sa ajunga ei aici. Daca m-ai fi legat la ochi si de scaun si apoi i-ai fi lasat sa intre...probabil ca asta m-ar fi omorat”.

„Stiu”, s-a crispat. „Urasc faptul ca am luat in considerare sa fac asa ceva...am crezut ca vei fi prea incapatanat pentru a fi de acord...dar apoi m-am gandit...daca iti faceam asta...as fi fost cu adevarat ca Victoria...si ca Raven. Facandu-ti asta, cred ca ar fi fost mai rau decat orice ti-au facut ele vreodata”.

„Ai dreptate”, am fost de acord. „Deci...multumesc pentru ca ma respecti”.

„Dupa noaptea trecuta, TREBUIE sa te respect”, mi-a oferit acel zambet mic si fierbinte in timp ce m-a tras afara din apartament si a trantit usa in urma mea.

Deci? Astept reactiile voastre...

Va pup,

Ana