Linia Rosie

21. Nu tot adevarul

Bella

Joi, ziua 11.

Edward a fost un pachet de nervi toata noaptea trecuta si nici azi nu era mai bine. Tot ce a fost in stare sa manance de cand i-am spus ca azi vin parintii lui au fost biscuitii Saltine. A spus ca mereu se simte nervos in prezenta lor, chiar si cand era copil, deoarece reprezenta o raritate prezenta lor acasa.

Stiam ca acesta era un alt test pentru Edward. De fiecare data cand ei veneau acasa, el incerca sa fie ce-si doreau ei sa fie in acel moment...sperand ca il vor accepta si iubi...si intotdeauna plecau prea curand. Vedeam ca el facea din nou acest lucru...sperand ca ei il vor dori in sfarsit.

Era placut sa vezi ceva speranta in ochii lui Edward...in sfarsit.

A avut cosmaruri si m-a lasat sa-l tin in brate, exact ca in acea noapte cand i-am dat tricoul. In acea seara nu am facut dragoste si nu am jucat jocuri. El nici macar nu a insinuat ceva cu starea in care se afla. Si si-a cerut tot timpul scuze, insa eu i-am spus sa taca din gura...i-am spus ca eram obosita si ca era in regula. Avand o noapte libera nu ne facea sa fim mai putin indragostiti si asta i-am spus si lui. A parut usurat de asta si a incercat sa doarma putin in timp ce-si tinea fata pe pieptul meu si eu ma jucam in parul lui, imbratisandu-l cu blandete cu celalalt brat.

Uram sa-i aud visele...nu mi-a spus multe despre ele, insa de unele dintre ele mi-am dat seama.

„Nu, te rog...”, s-a rugat, gafaind dupa aer. „De ce? TATA!!”

Acesta a fost primul. M-am gandit ca era noaptea in care parintii lui au cunoscut-o pe Tanya.

I-am spus sa se culce la loc si in final a adormit din nou...si apoi a urmat urmatorul cosmar:

„De ce faci asta?!!”, a tipat. „Ce ti-am facut eu tie?!! Tanya este moarta, TE ROG!! TATA!! E doar un copil, pentru NUMELE DOMNULUI!! Ucigasii ne urmaresc dracului, TE ROG  - MAMAAAA!!”

A trebuit sa-l scutur de cateva ori pentru a-l trezi din acesta. Cand si-a revenit, mainile i-au zburat in afara si aproape ca m-a lovit si el era asudat...tremura...apoi a plans si s-a scuzat din nou la mine.

Uram sa-l vad plangand si m-am zbatut pentru el, pentru viata draga, intrebandu-ma daca a fost o idee buna sa-i chem aici pe parintii lui. Uite ce ii provoca asta. Dar apoi, psihiatrul din mine a spus – NU, Bella. Fi tare. Edward trebuie sa-si infrunte durerea si demonii. A fugit prea mult timp de astea. Trebuie sa treaca prin astea. Doar linisteste-l si fi langa el. Asta e tot ce poti face.

In intregime, cred ca Edward a avut parte de aproximativ...zece minute de somn, noaptea trecuta. Si acum se holba la televizor, urmarind desene animate si rontaind biscuiti Saltine, in timp ce se apropia de ora 1 dupa-amiaza, momentul cand vor sosi ei.

El nu mi-a spus nimic direct cu privire la asta, dar in zori a iesit si s-a intors cu cinci tinute noi, si a tot continuat sa le probeze pe toate, si sa le schimbe...si sa le probeze din nou.

Vrea sa le faca lor o impresie buna...si asta mi-a dat o mica speranta. Aproape ca si-a pus o cravata si chiar daca arata foarte in stilul GQ cu ea, m-am gandit ca era putin cam mult, asa ca s-a schimbat din nou.

In final, a ramas la o pereche de pantaloni gri si o camasa alba cu nasturi pana jos, cu maneci lungi, primii doi nasturi fiind deschisi. Arata elegant dar, in acelasi timp, destul de lejer. S-a barbierit si mirosea minunat cand a iesit din baie, plangandu-se despre parul lui „futut”. I-am spus ca parul lui futut este superb si sa nu-si mai faca griji cu privire la el. Vroia sa-l intinda pe spate cu gel pentru a arata „mai aranjat”. Nu as fi permis asta si i-am ascuns produsele pentru par.

Apoi, a trebuit sa-l asigur de sase ori ca nu pot sa-i vad niciunul dintre semne prin camasa alba din bumbac si in final m-a crezut si s-a relaxat...intr-un fel.

Am continuat sa-l asigur cu blandete ca nu trebuie sa se transforme in ceva sau in altcineva pentru a-i impresiona. Ei ii datorau lui scuze, nu invers. Insa ii puteam intelege temerile.

In final, s-a auzit o bataie usoara in usa si Edward s-a ridicat si a fugit intr-un colt din sufragerie, avand bratele incrucisate si privirea in pamant, evitand sa priveasca usa de la intrare de a carei parte opusa se aflau ei. Tremura vizibil si incerca sa ascunda asta.

„Edward...”, am spus, simtindu-ma stransa pe interior datorita pozitiei lui de teama si aparare...dar el nu s-a uitat la mine, nici macar nu mi-a raspuns. Parea paralizat de durere.

„Poti sa faci asta, Edward”, am soptit in timp ce ma indreptam spre usa. „Sunt aici cu tine...”

El nu mi-a raspuns dar eu am descuiat usa si am deschis-o putin, foarte nervoasa si eu...dar trebuia sa incetez cu asta. Era nevoie de mine aici.

Deasupra mea am vazut fata unui barbat frumos, care mi-a zambit. Fata sotiei lui era aproape ca a lui Edward...insa nasul lui era foarte diferit...sculptata elegant intr-un punct ascutit, blanda, obraji curbati si par blond ca mierea, perfect pieptanat pe spate. Si o pereche de ochi caprui-aurii straluceau la mine. Era imbracat cu un costum foarte dragut, de culoare gri, cu cravata, si acum ma simteam speriata ca i-am spus lui Edward sa renunte la cravata.

„Domnisoara Swan?”, a intrebat el, si m-am simtit imediat ca el. Daca eram un pacient nou de-al lui, as avea incredere in el. Cu toate ca asta e doar prima mea impresie pe care mi-a facut-o barbatul. Stiam destul de la Charlie incat sa realizez ca aparentele inseala cateodata.

„Da”, am zambit.

„Eu sunt Carlisle Cullen”, a spus, si l-am putut auzi pe Edward respirand cu greu in colt, in spatele meu. „Si dansa este sotia mea, Esme Cullen”.

La asta, ea a iesit din spatele lui si aceasta doamna eleganta si draguta a pasit inainte. Parul ei era pieptanat elegant in sus si era bogat, de o culoare roscat-castanie, care nu era exact ca nuanta lui Edward, insa se apropia destul.

Si ea era imbracata elegant, purtand perle si o rochie draguta, de culoarea levanticii, pantofi asortati. Machiajul ei era fara cusur si fata ii parea atat de tanara...chirurgie plastica probabil. Dar am vazut ce a vrut Edward sa spuna. Ea arata perfect...si prea perfecta. Un copilas nu ar putea niciodata sa atinga pe cineva de genul asta...ea parea foarte...de neimbratisat.

„Buna ziua, domnisoara Swan”, vocea ei era ca a unui inger...prelinsa cu grija. „Va multumesc foarte mult pentru telefon”.

Stiam ca Edward ii poate auzi dinauntru si nu vroiam sa-i prelungesc mizeria, insa, inainte sa le permit sa intre, vroiam sa-i intreb ceva mai intai.

„Pentru nimic”, am suras slab, aruncandu-i o privire lui Edward. El inca privea pe fereastra la strada de afara, cu toate ca stiam ca asculta fiecare cuvant si ca tipa in sinea lui.

„Inainte sa intrati”, a spus cu o voce serioasa, „Edward se afla inauntru. Sper ca stiti cat de greu este pentru el. Va rog...sa nu incercati sa-l imbratisati deocamdata, in primul rand...si...va rog sa-l lasati sa spuna ce are de spus. Si dati-i timp...sa o spuna”.

Am vazut-o pe Esme dand din cap la mine, privindu-ma intens si ascultand cu grija. Carlisle a dat rapid din cap si si-a ferit privirea, uitandu-se in spatele lui. Evitare. Asa tata, asa fiu.

„Intrati, va rog”, am deschis usa larg si i-am lasat sa intre incet.

L-au vazut pe Edward in colt si el tot nu a facut nici un efort sa se intoarca spre ei sau macar sa se uite prin camera unde stateam.

Carlisle si Esme l-au privit fara cuvinte...si Esme parea foarte trista. Carlisle si-a lins buzele, a inghitit in sec si statea acolo, in zona bucatariei, fara sa indrazneasca sa se apropie prea mult de fiul lor.

Va trebui sa sparg putin gheata aici.

„Imi pare rau, nu este foarte mult spatiu”, am incercat sa sun lejera. „Sunt la o facultate din apropiere si nu prea am nevoie de mult spatiu”.

„Nu, este placut aici, domnisoara Swan”, m-a complimentat Esme.

„Ooh, va rog, spuneti-mi Bella”, am spus. „Doriti ceva? Cafea...sau ceai?”

„Nu, multumim, Bella”, a spus Carlisle dragut.

„Ei bine, ce ar fi sa ne asezam putin si sa va explic cate ceva despre cine sunt eu?”, m-am oferit.

S-au indreptat spre canapea si s-au asezat unul langa altul. Eu m-am asezat in fotoliul meu si m-am uitat inspre Edward. Singurul loc ramas liber era langa mama sa, pe canapea...dar el era tot in colt, aratand ca un baietel pedepsit.

Mi-am dres vocea si Edward m-a privit crucis cu un strop de furie in ochi, care m-a uimit pentru o secunda...si apoi a privit din nou pe fereastra.

„Edward se poate aseza mai tarziu”, le-am spus lor, incercand sa zambesc, insa au parut sa inteleaga.

Ascunsesem mai devreme toate casetele cu Edward si caietele mele, nevrand sa fie la vedere sau sa existe pericolul de a fi ascultate de parintii lui.

„Numele meu este Bella, dupa cum stiti”, am inceput. „Si ma specializez in Psihiatrie la Universitatea din New York. Lucrez la lucrarea de disertatie si Edward, fiind prieten cu mine, s-a oferit voluntar sa fie subiectul meu. Asa ca, am vorbit foarte mult despre trecutul sau...si m-am gandit ca ar fi bine pentru Edward si pentru voi...sa discutati si poate sa clarificati cateva lucruri”.

Dumnezeule, cat de mult adevar am lasat pe dinafara? Nu conteaza. Daca Edward vrea sa le spuna despre viata lui, le va spune el, nu eu. Cu siguranta nu am de gand sa le spun ca fiul lor este prostituat si un sclav al sexului.

Ei bine, oricum, nu inca.

Poate ca Edward se temea ca le voi spune. Ar trebui sa ma stie mai bine de atat de acum.

„Ei bine, asta are sens”, a aruncat Carlisle o privire la spatele fiului sau si apoi la mine. „Nu stiam sigur cine erai cand Joseph mi-a adus la cunostinta ca ai sunat”.

„Poate ca atunci ar fi trebuit sa pui mana pe telefon si sa suni tu inapoi”, s-a auzit vocea lui Edward vorbind printre dinti, insa el nu s-a miscat si tot privea pe fereastra.

Opaa, bun. Comunicare.

Carlisle s-a uitat la Esme si apoi la mainile sale impreunate, incruntandu-se putin.

„Edward...”, i-am spus numele cu blandete, „vrei, te rog, sa ni te alaturi si sa te asezi?”

A trecut o pauza lunga si apoi el a marait. „Nu”.

M-am uitat la ei si m-am hotarat ca, daca vorbeam destul, la un moment dat, Edward se va implica in aceasta conversatie. Si parintii lui nu plecau de aici pana cand el nu se aduna si nu spune ce are de spus...si pana nu-si primeste raspunsurile.

„Edward a trecut prin multe”, am inceput. „Si a strans o multime de furie...cand vine vorba de voi. Inca ii provoaca suferinta. Poate ca...daca spuneti voi ceva mai intai...il va ajuta”.

Acum am pasat mingea in terenul lor si am urmarit sa vad daca le pasa cu adevarat.

Esme a vorbit prima.

„Noi nu am fost...”, s-a uitat in jos, „...parinti foarte buni pentru Edward. Stiu asta...am stiut intotdeauna asta. Suntem aproape ca niste straini si asta ma doare in fiecare zi. Probabil ca tu il cunosti mai bine decat noi”.

Ii puteam vedea fata lui Edward si ochii lui erau rai acum, maxilarul inclestat...pumnii stransi sub bratele incrucisate strans. Nu va trece mult pana va spune din nou ceva. Cred ca voi apela la vocea tatalui sau pentru a-l face sa vorbeasca. Asa ca, urmatoarea intrebare i-am pus-o lui.

„Dr. Cullen...”, am spus. „Ce s-a intamplat intre voi?”

El s-a uitat din nou la spatele fiului sau si a oftat.

Apoi, a vorbit. „Bella...stiu ca esti prietena lui Edward...si ca incerci sa-l ajuti. Insa nu pot sa vorbesc despre asta. Probabil, daca am putea ramane putin timp singuri cu Edward...am putea...”

„Du-te dracu`!!”, a strigat Edward deodata la ei, si m-a facut sa tresar surprinsa, la fel si ei. Expresia ii era plina de furie si privirea dura ca piatra, pumnii stransi in laterale cand aproape a urlat la tatal sau. „Orice trebuie sa-mi spui, poti sa spui in prezenta Bellei!! Ea a fost aici pentru mine mai mult decat ati fost voi, si ma stie de zece zile intregi!! Nu VREAU sa fiu singur intr-o camera cu NICIUNUL dintre voi! Pielea mea se infioara acum ca voi va aflati AICI! Asa ca puteti sa-i raspundeti la intrebari...sau iesiti acum! Asta nu a fost ideea MEA!”

Edward devine foarte bun la a-si exprima furia. Imi doresc sa-l pot vedea facandu-i asta Victoriei.

„Edward...te rog...”, m-am ridicat si l-am luat de maini soptindu-i. „Te rog, aici...stai pe fotoliul meu, bine? Voi sta eu pe canapea”.

L-am asezat pe fotoliu si parea usurat sa nu fie foarte aproape de ei, iar eu m-am asezat langa mama lui.

Uitandu-se din nou in pamant, Edward si-a inclestat maxilarul si pumnii, aratand ca o statuie furioasa.

„Iti vom raspunde la intrebari”, mi-a spus Esme si i-a aruncat sotului ei o privire severa. „Raspunde-i, Carlisle”.

„Va fi foarte dificil...pentru oricare dintre voi sa auda...sau sa creada, ma tem”, a inceput Carlisle. „Insa voi fi cat de sincer pot”.

„Edward ne-a spus ca a intalnit o fata minunata la colegiu”, a spus Carlisle. „Si a vrut ca noi s-o cunoastem. Am fost incantati. Edward nu prea avea intalniri in liceu si mereu a cam tinut pentru el. Noi chiar...am vrut sa o cunoastem si i-am invitat la cina intr-un week-end”.

Carlisle a ezitat si privirea rautacioasa a lui Edward se indrepta la covorul meu, aratand la fel de nemiscat ca un crocodil gata sa atace in orice secunda.

„Spune-o, pur si simplu, Carlisle”, s-a uitat Esme la sotul ei. „Nu este o cale mai usoara de a face asta. Ai promis”.

„Esme, te rog”, a privit-o Carlisle. „Incerc”.

„Edward...”, s-a uitat Carlisle la fiul sau inghetat, sperand sa ajunga verbal la el. „Am avut toata intentia sa o primim pe Tanya in familia noastra. Ne-am dorit cu adevarat asta. Insa s-a intamplat ceva. Ceva ce am crezut ca nu se va intampla niciodata”.

A facut din nou pauza si deodata a parut nervos si temator. M-am pregatit pentru orice urma sa spuna. Edward nu s-a miscat...parea sculptat in portelan.

„Cand Tanya a intrat in casa...”, a luat Carlisle o alta gura de aer, „cand eu...(a inghitit in sec)...i-am inhalat aroma...aproape ca mi-am pierdut mintile”.

Ha? Asta are legatura cu parfumul Tanyei?

Chiar si privirea lui Edward s-a ridicat spre tatal sau si arata la fel de confuza si pierduta ca a mea.

„Nu mai inteleg”, am spus eu, stiind ca Edward nu o va spune el.

„Eu...nu sunt sanatos”, a spus Carlisle. „Am avut probleme psihice de-a lungul anilor...si vocile din mintea mea...imi spuneau sa o ranesc pe Tanya in acea seara”.

„Carlisle!”, a scrasnit Esme din dinti si postura ei regala a inceput sa se sparga.

„Inceteaza sa-l mai minti, Carlisle!”, i-a cerut Esme. „Spune-i adevarul...sau o voi face eu. Uitat-te la ce vieti distruse a dus tacerea noastra!”

Carlisle a ridicat privirea si a facut contact vizual pentru prima data cu fiul sau instrainat si, in sfarsit, a hotarat sa fie sincer.

„In regula”, i-a spus Carlisle lui Edward direct. „Adevarul...in final. Edward...eu si mama ta...noi suntem vampiri”.

Nu au mai spus nimic cateva momente si eu m-am incruntat la ei, glumele lor nefacandu-mi placere, din moment ce fiul lor isi dorea raspunsuri reale. M-am uitat la Edward si el doar se holba la tatal sau, o privire pacatoasa care crestea furia intre ei.

„Ar fi trebuit sa ramai la problemele mintale, era mult mai credibil”, a spus Edward fara emotie.

„Ti-am spus ca nu ne va crede”, a oftat Carlisle la sotia lui.

„Acesta este motivul pentru care trebuie sa dai explicatii, CARLISLE!”, se enerva ea acum si ii arunca priviri reci sotului ei.

„Cand m-am nascut, mama mea a murit la nastere. Tatal meu era plecat intr-o calatorie cand s-a intamplat asta si, mare parte din copilaria mea, am fost lasat cu doici si majordomi, si el era mereu plecat cu afaceri, asa mi se spunea intotdeauna. Nu am stiut niciodata prea multe despre tip...cu exceptia faptului ca era bogat si muncea din greu...si nu era niciodata acolo”.

„Hei, suna exact ca si copilaria mea”, a falsat Edward o voce de copil, plina de surprindere, insa expresia lui era tot speriata si indreptata spre tatal sau.

„Stiu, Edward”, a recunoscut el. „Nu am vrut niciodata sa fiu acel gen de tata si imi spuneam intotdeauna ca atunci cand voi avea copii, voi fi acolo si ii voi creste si ma voi juca cu ei...si ca voi sti totul despre ei”.

Edward a pufnit si a ras rautacios, ceea ce m-a infiorat. Sa-mi aduc aminte sa nu-l scot niciodata din sarite pe Edward.

Esme parea si mai trista decat inainte cand se uita la fiul ei, dar l-a indemnat pe Carlisle sa continue.

„Cand am cunoscut-o pe mama ta, terminasem facultatea de Medicina. Eram deja medic. Ne-am indragostit si ne-am casatorit in nici un an de cand ne cunoscusem...si ne doream o familie mare. Ne-am apucat de treaba si te-am avut pe tine, Edward. Si eram atat de fericiti cu tine”.

„Erai cel mai frumos bebelus pe care-l vazusem vreodata”, s-a bagat Esme, avand nevoie sa spuna asta. „Si atat de fericit...ai zambit la doua zile de la nastere...chiar daca ei spuneau ca bebelusii nu pot face asta...tu ai zambit...mi-ai zambit mie...acel zambet dragut, aproape strengaresc...si din acel moment, am stiut ca as muri pentru tine”.

Stiu ce vrei sa spui, m-am trezit eu gandind. Si mie mi-a provocat acelasi lucru. 

„Mama, scutiti-ma, va rog”, vocea lui Edward era atat de rece ca gheata, expresia lui exprimand acelasi lucru.

Esme a privit in jos si a incetat sa mai vorbeasca, insa Carlisle a continuat.

„Edward, nu-i vorbi asa mamei tale”, s-a incruntat Carlisle putin, aparandu-si sotia.

„De ce nu?”, a tipat el la tatal lui, aplecandu-se putin si inclinand putin capul intr-o parte. „Pentru ca a fost atat de buna cu mine? Pentru ea este...(a scapat un raset scurt, privind-o din cap pana in picioare)...mami? Ultimul lucru pe care l-a facut pentru mine a fost sa ma IMPINGA, asa ca nu-mi spune tu cum sa vorbesc cu EA. Ea nu este mama mea! Katherine a fost mama mea ADEVARATA. Ea s-a jucat cu mine, EA mi-a gatit si m-a hranit, si EA...m-a iubit. Daca mi s-ar fi permis vreodata sa vorbesc cu EA dupa ce am fost dezmostenit, EI i-as fi vorbit cu dragoste si respect. Dar tu ai luat-o pana si pe ea de langa mine”.

„Explica, Carlisle”, si-a inclestat Esme pumnii putin, amintindu-mi de Edward, in timp ce Carlisle a lasat de-o parte frustrarea si a vorbit iar, revenind la povestea lui.

„Dupa ce te-ai nascut, tatal meu mi-a trimis o scrisoare si ne-a invitat pe toti la mosia lui pentru a-si cunoaste nepotul. M-am gandit ca era putin ciudat, insa am planuit sa mergem. In ultimul minut, tu te-ai ales cu o raceala usoara si aproape ca am anulat toata calatoria. Dar atunci, mama ta a crezut ca era important sa incercam sa facem pace cu el, sa incercam sa-l lasam sa intre in vietile noastre. Parintii lui Esme au murit cand ea era tanara, asa ca nu prea aveai o mare familie. Si-a dorit ca tu sa ai un bunic...si isi dorea ca eu sa-l am pe tatal meu, chiar daca era putin cam tarziu”.

„Katherine si Joseph au stat cu tine, Edward...”, a spus Carlisle. „Si eu si mama ta am mers sa-l vizitam pe tatal meu”.

Esme il tinea pe Carlisle de mana, sprijinindu-l, in timp ce eu m-am uitat la Edward. El nu parea inca prea impresionat de povestea asta...si nici eu nu eram, serios. Insa, am asteptat.

„Cand am ajuns acolo”, a spus Carlisle, „tatal meu mi-a explicat ca familia Cullen are o istorie foarte lunga...de vampirism. Pentru a ne pastra linia de sange, traditia spunea ca, atunci cand aveau un copil pe care il cresteau drept uman si cand acel copil creste si are propriul lui copil muritor...este momentul ca el sa-si ia locul in lumea vampirilor. Acum, eu eram parintele unui fiu...si tatal meu mi-a spus...ca era timpul sa-mi iau locul. Si el...m-a atacat. El...m-a muscat...de cateva ori”.

Edward a oftat, dandu-si ochii peste cap si mormaind la mine. „Bella, trebuie sa ai pe apelare rapida cel mai apropiat spital de boli mintale, nu-i asa, fiind un viitor psihiatru?”

„Ai vrut raspunsuri, Edward”, s-a incruntat Carlisle si a devenit foarte sever acum. „Astea sunt raspunsurile. Dupa aceea, daca vrei, da-ne afara, dar asculta pana la sfarsit”.

Edward si-a incrucisat bratele si a luat in considerare ce a spus tatal lui fara o urma de incredere, dar a asculat.

„Tatal meu ar fi crutat-o pe mama ta de povara de a fi vampir. A intentionat sa o lase umana si sa o trimita inapoi sa te creasca. Insa, mai tarziu, cand i-a spus ce imi facuse mie, mama ta l-a infruntat si a cerut sa stie unde ma aflam”.

„Eu ma aflam in celalalt capat al conacului, incepand transformarea. Iti ia cam trei zile sa devi vampir. A fost incredibil de dureros si eram legat si strigam...tatal meu a incercat sa o incuie pe Esme in camera ei pentru trei zile, pana cand mi se termina transformarea. Insa el i-a subestimat hotararea. In mijlocul noptii, ea a scapat si m-a gasit. Din nefericire, pentru ea...eu tocmai devenisem un vampir nou-nascut...si tatal meu nu era de gasit pe nicaieri”.

„Poate ca el sperase ca ma voi hrani cu ea si nu trebuia sa-si faca griji ca ea se va mai impotrivi. Poate a crezut ca, daca o ucideam chiar eu, nu as mai fi avut pentru ce sa traiesc si nu m-as mai fi impotrivit sa-mi iau locul in lumea lui. Nu stiu. Insa, cand m-a eliberat Esme, ea nu avea idee ce creatura fara ratiune si insetata eram in acel moment. Am muscat-o...am baut-o...si aproape ca am omorat-o. Ei bine, de fapt, chiar...am ucis-o”.

„Asta e mai rau decat filmul ala cu Lestat”, m-a privit Edward comentand.

Privirea furioasa a lui Carlisle l-a scrutat pe fiul sau, fara sa obtina ceva simpatie de la Edward in timp ce povestea despre experienta aproape mortala a sotiei sale. Tot continuam sa ma gandesc ca vor spune ‚Ati fost pacaliti!’ in orice moment si ca Ashton Kutcher va intra pe usa razand si aratand spre noi.

„In acel moment a aparut tatal meu si m-a felicitat pentru ca m-am alaturat rasei vampirilor”, arata Carlisle dezgustat cand si-a adus aminte. „Si eu l-am implorat sa o salveze pe Esme. Am realizat, prea tarziu, ce facusem. Si i-am jurat lui ca voi face orice imi va cere, ca imi voi accepta locul in mica lui lume bolnava, daca o va salva pe ea. El mi-a spus ca ea ar trebui sa traiasca...dar ca vampir. Era prea tarziu sa o salvam la o viata de muritoare. Pierduse prea mult sange. Asa ca, in urmatoarele trei zile, am stat si am urmarit transformarea mamei tale”.

„Vietile noastre se sfarsisera”, a spus Carlisle, sunand foarte trist acum. „Nu eram ingrijorati pentru noi...ne gandeam la tine, Edward. Tatal meu ne-a spus ca nu ne puteam intoarce la tine, nu timp de cativa ani, pana cand invatam sa ne controlam setea. Ne-a ucis asta...insa nu vroiam sa te punem in pericol. Am locuit in casa tatalui meu, invatandu-i regulile. Invatand rolurile noastre in aceasta noua viata la care ne-a impins el. Vezi tu, in familia Cullen au fost intotdeauna judecatori de-a lungul secolelor. Este datoria noastra sa impunem justitia...vampirilor care incalca regulile noastre...care nu se supun acestor reguli. Tatal meu m-a invatat tot ce stia...si intentiona ca, intr-o zi, eu sa-i iau locul”.

„Nu am vrut asta”, a continuat Carlisle. „Vroiam sa continuu sa fiu medic. Am lucrat in secret la incercarea de a-mi infrange setea...pentru a rezista sangelui uman. Eu si Esme uram sa ucidem...am fost nascut sa salvez vieti, nu sa ucid. Am inceput sa supravietuim band sange de animale. Te sunam mereu si ne asiguram ca esti ingrijit...le-am spus numai lui Joseph si Katherine ce ni se intamplase. Aveam incredere numai in ei. Ei au jurat sa te iubeasca asa cum am fi facut-o noi...si asa au facut, dupa cum ai subliniat acum un minut”.

„Tot timpul, ne-a fost atat de dor de tine...am incercat sa venim acasa...pentru a vedea daca setea noastra era sub control. Tu crescusei atat de mare...mergeai singur si vorbeai...am pierdut toate astea si asta ne-a ucis, mai ales pe mama ta. Prima data cand ne-am intors acasa, tu erai bebelus si nici macar nu ne cunosteai. Insa mama ta a incercat sa te imbratiseze...inca nu era pregatita sa fie langa tine. Te-a impins putin cam tare si tu ai plans...erai speriat, nu ranit. Si probabil ca asta a fost prima ta amintire despre mama ta. Trebuia sa plecam rapid de acolo. Amandoi eram foarte tentati nu numai de sangele tau, ci si de al lui Joseph si Katherine. Aveam nevoie de mai mult timp...a trebuit sa te parasim din nou pentru o perioada mai lunga de timp”.

„De multe ori, am incercat sa ne intoarcem sa vedem daca putem sta langa tine”, a spus el, avand grija sa nu sune ca o insulta. „Aproape de orice fiinte umane, vreau sa spun. Iti trimiteam cadouri de ziua ta si, odata, am stat la fereastra sa te privim la a cincea ta aniversare...dar inca nu eram pregatiti sa intram si sa stam aproape de toti ceilalti copii si de tine...si din nou...eram distrusi ca nu puteam face parte din viata ta, Edward. Sper ca intr-o zi sa crezi asta. Nu ne distram, mergand in calatorii prin toata lumea, fara tine. Am suferit in fiecare zi petrecuta fara tine. Te-am iubit...inca te iubim”.

Esme nu a plans deloc, insa arata ca si cand vroia sa planga. Edward nu s-a miscat nici macar un centimetru.

„Am venit mai des dupa ce ai implinit opt ani”, a continuat Esme. „In acel punct, puteam sa stam cu tine in incapere si ne puteam pastra controlul. Dar...tu erai atat de afectuos...chiar daca nu ne cunosteai prea bine...vroiai sa ne cunosti. Te tineai mereu dupa mine, vrand sa te iau in brate si sa te sarut...vrand sa ma joc cu tine...si stiu ca te-am indepartat mult...aproape intotdeauna. Si fetisoara ta trista imi rupea inima. (Suspina, insa nu ii curgeau lacrimile). Te-am dorit, Edward...chiar te-am dorit! Insa, imi doream mereu sa...te iubeam atat de mult...si asta m-a facut sa-ti iubesc aroma sangelui la fel de mult. A fost foarte greu pentru mine...am incercat sa-i rezist...dar este atat de puternica”.  

Expresia lui Edward nu mai era asa de crunta acum...se mai imblanzise putin...insa tot evita contactul vizual cu ea...ma gandeam ca poate simtea ceva auzind cuvintele emotionante ale mamei sale, insa nu a aratat asta clar.

„Si eu am incercat sa petrec ceva timp cu tine”, s-a uitat Carlisle in jos, rusinat. „Dar tu pareai sa o vrei numai pe mama ta. Stiu ca erai suparat pe mine, crezand ca o luam pe mama ta de langa tine. Si nu te invinovateam. Am incercat sa discut cu tine de cateva ori...insa nu stiam nici o metoda de a-ti explica asta atunci. Erai un baietel. Ne-am gandit ca putem pastra totul secret fata de tine. In primul rand, nu vroiam sa te sperii de noi. Ne doream sa incercam sa construim o relatie cu tine. Apoi, mai tarziu...noi ne...temeam ca ne vei respinge sau ca vei fi dezgustat de noi”.

„De parca am avut vreodata sansa sa va resping pe VOI”, a spus Edward pe un ton intunecat. „Amandoi ati fost atat de ocupati sa ma respingeti. Poate, doar poate, in acel moment al vietii mele...v-as fi acceptat...chiar si ca...vampiri...atat timp cat insemna ca voi ma DOREATI. Insa se pare ca voi nu m-ati dorit niciodata. Niciodata. Dumnezeule, cat am asteptat si mi-am dorit sa vad un strop de DORINTA in ochii vostri, cand veneati acasa! Insa nu era niciodata acolo. Si nu se afla acolo nici macar acum”.

Edward a sarit de pe fotoliu si mi-a aruncat o privire, mergand in bucatarie si luand o sticla de apa din frigider, avand nevoie de o pauza scurta de la toate astea si de la ei.

Nu puteam sa-mi dau seama daca era suparat sau daca plangea, insa parea foarte nervos pe mine si asta era perfect normal. Acum se facea bine, exprimandu-si durerea.

Eu tot nu credeam toata treaba asta cu vampirii. Trebuie sa fie vreun fel de gluma sau ceva de genul asta. Oare Edward ii crede? Ar trebui sa chem niste barbati in halate albe?

Latura mea de psihiatru imi spunea...fa-le pe plac. Lasa-i sa-si spuna povestea, indiferent cat de nebuni par...si vezi unde se ajunge.

Esme m-a privit si deodata m-am simtit putin speriata. I-am aruncat o privire printre suvitele de par si m-am cutremurat putin.

„Acum suntem bine”, m-a asigurat Esme. „Ne tinem setea sub control. Nu va vom rani, pe niciunul dintre voi”.

La asta, Edward s-a grabit in sufragerie si m-a smucit de langa mama lui, impingandu-ma in spatele lui in timp ce-i privea incruntat. Esme a parut foarte ranita de aceasta actiune a fiului ei.

„Imi pare rau, Bella”, Edward nu s-a intors sa ma priveasca, continuand sa-i priveasca pe ei. „Nu am vrut sa te las singura cu monstrii astia de aici”.

„Nu trebuie sa ne insulti, Edward”, si-a pastrat Carlisle locul si temperamentul. „Stim ca esti furios pe noi, dar...”

„Furios nici macar nu acopera ceea ce simt, DRACULA!”, a strigat Edward. „Ar trebui sa iert o mie de lucruri pe care le-ai facut pentru a AJUNGE sa fiu doar FURIOS!”

„Edward, macar ne crezi?”, a intrebat Carlisle curios.

„Ca sunteti vampiri?”, s-a uitat el chioras. „Nu. Nu cred nici in Mos Craciun, in Zana Maseluta sau in Rudolph, renul cu nasul rosu! Cred ca voi doi va aflati intr-o situatie foarte grea si vreau sa plecati de aici pana cand nu chem politia. Cand sunteti pregatiti sa discutam serios, trimiteti o scrisoare”.

„Edward”, am spus. „Macar ar trebui sa asculti ce au de spus”.

„Isi bat joc de mine, Bella!”, a strigat in directia mea, intorcandu-se spre mine. „Mai rau, isi bat joc de Tanya si de Katie!”

„O voi face eu, Carlisle”, l-a impins ea in jos cu degetele ei delicate si s-a ridicat, mergand la fereastra, tragand jaluzelele, lasand soarele sa intre inauntru.

Si eu si Edward ne-am oprit la jumatatea propozitiei si ne holbam la ea cu gurile deschise. Era luminoasa...nu...stralucea...si a fost cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata, cu exceptia lui Edward.

„Uita-te la fata mea, Edward”, a spus Esme. „Uita-te la fata tatalui tau...mai de aproape. Nu avem nici un rid...nu avem par alb...nu exista nici macar un singur lucru care sa ne faca sa parem mai in varsta decat eram cand aveam douazeci de ani. Asta se intampla cu pielea noastra cand ne atinge soarele...”

A privit afara pe fereastra si, cu un singur deget miscat in sus cu gratie, a deschis-o.

„Nu se uita nimeni”, a zambit Esme la sotul ei si a iesit pe scara de incendiu...apoi a sarit de acolo.

„MAMA!!”, a marit Edward ochii in afara si a sarit spre fereastra, impiedicandu-se afara pe scara de incendiu cand l-am prins, temandu-ma ca va iesi dupa ea.

„DUMNEZEULE!”, am tipat, crezand ca ea s-a sinucis...si am incercat sa ma uit sa vad daca treupul ei statea intins pe strada...dar, nu era asa. Ea statea acolo jos, acoperindu-si ochii si uitandu-se la noi, zambind in sus, fara sa aiba o zgarietura.

„Nici macar nu mi-am rupt tocurile”, a spus ea mandra, apoi si-a indoit genunchii si a sarit in sus, stand ca o pasare gratioasa pe marginea din fier a balconului scarii de incendiu, zambind in jos la fata consternata a fiului ei.

„Mi-ai spus mama”, a spus ea, aratand de parca primise cel mai grozav cadou din lume.

L-am tras pe Edward inapoi la fereastra, uimita, insa capabila sa spun un lucru.

„Eu ii cred, Edward...”, am respirat.

„Si eu la fel, Bella”, mi-a soptit inapoi, aproape sa aterizeze in fund pe podea cand mama lui a intrat din nou in camera, zambind in sinea ei.

„Pastreaza distanta!”, a aratat el spre Esme, asezandu-se in fata mea, protejandu-ma. „Aseaza-te acolo! Nu te apropia!”

Esme a ridicat mainile, intelegandu-ne teama fara sa se simta ofensata.

„Bine, bine...”, a fost ea de acord. „Ma asez acolo. Nu va vom rani. Am venit sa explicam lucrurile...mai este mult de spus”.

„Adu un crucifix”, m-a impins Edward spre baia din spatele lui.

„De unde dracului sa scot un crucifix din baie?”, am chitait. „Ce vrei sa fac, sa leg periutele de dinti cu niste ata de gura?!”

„Nu stiu...ia-l de oriunde!”, a spus el, fiind clar foarte cutremurat vazand-o pe mama lui aruncandu-se spre moarte...apoi urcand din nou.

„Nu am nici un crucifix!!”, l-am tinut de brat pentru un moment, incercand sa devin din nou curajoasa, in timp ce parintii lui zambeau la noi. „Incerc sa-l descopar pe Dumnezeu in propriul meu fel”.

„Iisuse!”, a marait el.

„Da, si pe El la fel”, am adaugat in timp ce Edward s-a intors la mine cu o privire mortala.

Edward s-a uitat la parintii lui si a luat o gura de aer spunand. „Stai”.

A mers in bucatarie si a cautat prin sertare. Intr-un minut, s-a intors cu doua linguri de lemn legate impreuna cu banda adeziva in forma de cruce, tinand-o in fata lui, moment in care parintii lui au izbucnit in ras.

„A fost intotdeauna simpatic”, a spus Esme, amintindu-si de el ca baietel.

„Si foarte creativ, de asemenea”, a zambit Carlisle.

„Nu cred ca le este teama de tine, Edward”, l-am informat.

„Nu va vom face rau”, a spus Esme din nou. „Serios. Te rog, Edward...nu-ti fie teama de noi. Am asteptat mult timp sa avem sansa sa-ti spunem totul”.

„Edward, hai sa ne asezam...si sa ascultam ce au de spus...bine?”, l-am intrebat, simtindu-i mana in jurul meu.

„Bine”, nu si-a luat privirea de la ei, de parca astepta ca ei sa atace in orice moment.

S-a mutat spre fotoliu, tragandu-ma in spatele lui si, inainte sa-mi dau seama, stateam amandoi in fotoliul mare, inghesuiti impreuna, nedorind sa fim separati acum...si niciunul dintre noi nevrand sa stea pe canapea langa Esme.

Din nou, parintii lui au chicotit la noi, cand Edward si-a pus crucifixul din linguri pe masuta de cafea, langa el, in caz ca avea iar nevoie de el.

Eu a trebuit sa ma intorc la starea mea de Dr. Bella si sa-l ajut pe Edward sa obtina informatiile pe care le asteptase atat de mult timp. Nu am visat nici intr-un milion de ani ca asta va fi din cauza ca parintii lui Edward erau...vampiri!

Dumnezeule, lucrarea mea va ajunge la toaleta acum. James nu o va cumpara niciodata.

„In regula”,  am spus in timp ce Edward se holba cu ochii bulbucati la parintii lui. „Deci...sa spunem ca va credem...ca sunteti...vampiri. Asta ar putea explica absenta voastra in timp ce Edward crestea...dar apoi, cand el era la facultate...cand avea nouasprezece ani si vroia sa va faca cunostinta cu Tanya...ce s-a intamplat atunci? Ati spus ca aveati setea sub control...mai erai medic atunci?”

Carlisle mi-a zambit si a raspuns. „Da, am fost surprins sa aflu ca mai pot practica. In primul rand, am fost medic de stiinte si am studiat doar in laborator...lucrand in timpul liber la un ser pe care sa-l fi putut bea, care ar fi facut asta...mai usor pentru mine sa rezist la sangele muritorilor. Pana ca Edward sa ajunga la facultate, am fost in stare sa operez si sa fiu chirurg”.

„Am crezut ca eram puternic”, s-a incruntat Carlisle la degetele sale. „Eram infatuat si am crezut ca pot lucra cu muritori si ca nu ma va deranja. Si apoi...v-am invitat pe tine si pe Tanya la cina, in acea seara”.

„Cum am mai spus inainte...”, Carlisle parea rusinat cand vorbea. „Cand a intrat Tanya, aroma ei a fost...prea puternica...pentru mine. M-am indragostit de acest miros...vampirii spun ca...sangele ei...imi canta”.

„Spui ca ai avut bucurii la iubita mea?”, s-a incruntat Edward cu repulsie.

„Nu chiar”, a spus Carlisle uitandu-se la Esme, cerand ajutor. „Este un lucru foarte rar, ca acest sange sa-i cante unui vampir. Uneori nu se intampla niciodata. Am crezut ca era un mit. Insa, am aflat ca...nu era. Mi-am dorit sa o ucid, Edward. Imi doream sa-i beau sangele...atat de tare...aproape nu i-am putut rezista. Si, pentru o fractiune de secunda, nu mi-a pasat de tine...de mama ta...sau de Tanya...sau de oricine...pur si simplu trebuia sa o am. Atat de puternica este asta”.

Edward parea sa se gandeasca in timp ce-si asculta tatal in liniste. Eu mi-am amintit cand mi-a spus Edward ca tatalui sau i s-a facut rau cand a cunoscut-o pe Tanya si ca a trebuit sa paraseasca incaperea pentru mult timp.

„Am incercat sa ma intorc la masa pentru tine, Edward”, a spus Carlisle. „Puteam sa vad cat de mult o iubeai...si nu vroiam sa te ranesc...si imi dadeam seama ca deja o faceam. Nu vroiam sa te pierd, chiar cand incepusem sa avem un fel de legatura tata-fiu. Am incercat sa stau acolo si sa pretind ca mananc...insa nu am putut sa o fac. Tot visam sa sar peste masa si sa o am pe ea, chiar daca insemna sa te atac pe tine pentru a ajunge la ea. Asa ca am fugit din camera si m-am ascuns ca un las in biroul meu”.

„Nu eram in toate mintile cand te-am chemat in acea seara, Edward”, a afirmat el. „Mi-am pierdut rapid sanatatea mintala...si singura cale la care m-am putut gandi sa te fac sa pleci si sa o iei si pe ea cu tine – pentru a-i salva viata – a fost sa spun acele lucruri pe care le-am spus. La inceput, am sperat ca nu era o relatie serioasa si cand ai spus ca vrei sa te casatoresti cu ea...m-am panicat”.

„Stiam ca daca te casatoreai cu ea nu te-as mai fi putut vedea niciodata. Te-am fi pierdut din nou. La un moment dat, tentatia ar fi devenit prea mare...si la un moment dat as fi ucis-o – si, poate, si pe tine, daca mi-ai fi stat in cale. Asa ca, te-am amenintat...ti-am dat de ales. Si, Edward, stiu ca nu vei crede asta...dar am fost atat de mandru de tine in acea seara. M-ai infruntat ca un barbat si ai ales-o pe femeia pe care o iubeai. Si ai renuntat la singura viata pe care o cunosteai. Asta inseamna curaj, Edward. Si am stiut...nu din cauza mea ai avut acel curaj...te-a crescut Joseph, cu Katherine...dar totusi...niciodata nu am fost mai mandru de tine”.

Ochii lui Edward erau acum un amestec de tristete...si furie...

„Si pentru a o proteja pe iubita mea mi-ai intrerupt taxele la facultate, m-ai aruncat pe strazi neavand un loc unde sa locuiesc si mi-ai distrus visele de a deveni medic”, a adaugat Edward. „Frate, tata, esti un tip grozav”.

„Edward”, si-a inclestat Carlisle pumnii. „Bunicul tau...avea darul telepatiei – citea gandurile...stia lucruri...mie mi-a scapat...dar, cu o saptamana inainte sa o aduci pe Tanya, el m-a sunat. A spus ca este incantat ca ai gasit pe cineva. El este cel care mi-a spus primul ca aveai o iubita. A spus ca este nerabdator sa te cunoasca. Si vroia sa inceapa sa te ingrijeasca...sa te invete...care e treaba ta. Astfel incat, dupa ce ai fi avut primul tau copil, ai fi devenit vampir si ti-ai fi luat indatoririle. Cu mine, au trecut ani pana cand am reusit cu adevarat sa judec vampiri. Nu vroia sa faca aceeasi greseala de doua ori. Mi-a spus sa te duc la el. Mi-a spus ca tu esti foarte special in genul nostru”.

„Foarte special?”, am intrebat, simtindu-ma deodata violent de rau, apoi m-am uitat la Edward si i-am soptit. „Asta ti-a spus Victoria...asa ai spus”.

„Stiu”, a spus el printre dinti, facand o expresie ciudata la mine.

Esme si Carlisle au schimbat priviri dar inca nu au spus nimic despre ce ne-am spus noi unul celuilalt.

„Oricum...”, a continuat Carlisle, „cand ai spus ca vrei sa te casatoresti cu Tanya, si in concordanta cu toata chestia cu cantatul sangelui, am hotarat ca trebuie sa fac orice este necesar pentru a te ascunde de el. Nu am avut niciodata intentia sa te transform in vampir. Mi-am dorit ca tu sa ai o viata normala, fericita”.

„I-am spus tatalui meu ca nu vreau sa te transform deloc. Si ca tu iti doreai sa fi medic, ca mine. El a spus ca vor veni sa te ia si ca ti-o vor face ei insisi daca va fi nevoie. Asa ca a trebuit sa rup toate legaturile cu tine. Chiar si financiar, daca iti scriam un cec sau macar iti trimiteam un ordin de plata pe e-mail, tatal meu ar fi citit asta in gandurile mele...si te-ar fi gasit”.

„I-am spus tatalui meu ca ai fugit si ca habar nu aveam unde mersesei. Si, din moment ce nu stiam cu adevarat, el mi-a putut citi mintea si a stiut ca spuneam adevarul. Te-au cautat tot timpul, insa eu i-am urmarit. De fiecare data cand se apropiau prea mult de zona unde suspectam ca te afli, eu ii distrageam. Am invatat sa-mi antrenez mintea pentru a crede ca mi-ai scris din Tennesse sau ca m-ai sunat din Mexic. A mers timp de cativa ani...dar apoi, norocul meu s-a sfarsit”.

„I-am spus tatalui tau ca ei nu vor inceta niciodata sa te caute”, a intervenit Esme, parand agravata. „Tu erai singura legatura care sa asigure linia lor de sange. Nu aveau de gand sa renunte la tine. Si, de asemenea, tatal lui Carlisle a vazut ca tu erai predestinat pentru maretie. Spunea ca tu ai fi un vampir regal, mai puternic decat Aro!”

„Ce este un Aro?”, s-a uitat Edward chioras, neimpresionat.

Carlisle a zambit la ignoranta fiului sau fata de lumea vampirilor, fericit ca el era uman, si l-a informat. „El este doar o persoana foarte importanta in lumea noastra, atat”.

„Deci, inca o data, explici toate chestiile pe care mi le-ai facut”, a sunat Edward inca foarte amarnic. „Banuiesc ca asta scuza faptul ca a trebuit sa mananc din tomberoane si sa dorm in nenorocitul de cimir!”

Edward a ras putin. „Mare pacat ca vampirii nu m-au gasit acolo cu toate celelalte cadavre, m-ar fi putut prinde usor!”

„Ei bine, a fost inteligent ca ai ramas in New York si ca nu ai avut o adresa reala”, a spus Carlisle. „Nu credeau ca eram destul de prosti sa te ascundem chiar sub nasul lor”.

„Tu nu m-ai ASCUNS nicaieri!”, a strigat Edward. „Tu n-ai facut decat sa ma arunci ca pe un gunoi si nu ti-a pasat niciodata unde eram sau ce faceam!”

„Ba ne-a pasat!”, a ridicat Carlisle vocea. „Incercam sa-ti salvam viata. Stiam ca va fi greu...si ca ne vei uri...dar am facut-o pentru tine, sperand ca, intr-o zi, am putea...”

„Ce?”, a marait Edward. „Sa va intoarceti in viata mea si sa ma trimiteti mai tarziu la facultate, dupa ce pactul cu Bunicul Vampir se rupea?”

„Am aflat ca te-ai casatorit”, a decis Esme sa schimbe subiectul...dar eu am scancit, stiind ca Edward nu va zambi si nu-i va spune ceva dragut drept raspuns la acea remarca.

Privirea lui Edward ardea cu si mai multa manie si s-a incruntat cand a vorbit. „Mda, a fost dragut din partea voastra sa veniti. Ne-am casatorit la sectia de politie cu doi nenorociti de martori drept invitati. Nimeni din familia mea!”

„Ei bine, din nefericire, tot atunci a aflat si tatal meu, citind gandurile lui Esme cand aflase de asta din ziar. In acel moment a inceput un razboi pe fata intre mine si tatal meu. El avea tone de vampiri de partea lui...eu aveam de partea mea doar cativa prieteni foarte buni”.

„Luni de zile, el a incercat sa ma castige de partea lui, sa ma alatur lui la pregatirea ta, sa te aduc inapoi”, a informat Carlisle. „Dar eu nu am luat niciodata asta in considerare. Tatal meu nu-si dorea razboi cu mine, dar a spus ca o va face daca nu te dau curand. Luni de zile ne-am luptat pe chestia asta, intotdeauna verbal, nu ne-am luptat fizic...pana cand tatal meu a aflat unde erai...si ca urma curand sa ai un copil. Atunci, au fost aruncate manusile”.

„I-am contactat chiar si pe parintii Tanyei si, fara sa le spun ceva despre noi, am sugerat sa va spuna sa va mutati cu ei in Florida. Dar el a spus ca treburile la fabrica lui nu mergeau bine si nu stia daca va poate oferi suficient ajutor financiar...si ca Tanya era hotarata sa faca cariera la New York. Asa ca, acel plan nu a mers foarte bine”.

Edward s-a incruntat. „Nici macar sa nu INCERCI sa-i condamni pe parintii Tanyei. Ei nu au avut prea mult, dar ne-au ajutat cu ce au putut si au fost langa noi mereu de Ziua Recunstintei si de Craciun, au fost la spital cand Tanya a nascut-o pe Katie, si au fost bunici pentru ea cand voi...inca o data...nu erati acolo. Poate ca nu au putut sa ne ofere bani...nu ca voi ati facut-o vreodata...dar ei ne-au oferit ceva mai mult decat bani...ne-au oferit o familie. Si chiar si cu toate povestile voastre de Halloween, tot nu se explica de ce niciodata nu ati dat doi bani pe mine! Nu explica de ce nu m-ati iubit niciodata!”.

„Edward...”, fata lui Carlisle era trista. „Unde este Katie acum? Ii oferi tot timpul si atentia ta?”

„Nici macar sa nu-i SPUI NUMELE, NENOROCITULE!”, s-a ridicat Edward furios.

„Hei!”, am strigat la Carlisle, ridicandu-ma si aparandu-l pe Edward. „Nici macar sa nu INCERCI! Numai din cauza ca voi doi i-ati trantit usa in nas a trebuit sa-i cheme pe Ben si Angela sa o ia pe Katie! Daca l-ati fi ajutat cand avea nevoie de voi...”

„Ai idee cat te greu am luptat sa-l tinem pe tata departe de Edward cand s-a nascut Kaitlyn?”, parea Carlisle plin de flacari acum. „In mijlocul orasului, in miezul noptii, s-au dat batalii, asa ca tu nu sti nimic despre protejarea lui Edward si a familiei lui. Cativa dintre prietenii mei au murit in acele batalii...unii au fost torturati si inchisi...si inca sunt! Nu spune ca nu am fost acolo cand ai avut nevoie de mine, Edward. Am fost...doar ca tu nu ai stiut niciodata”.

Edward nu facea decat sa se holbeze tacut la ei, privirea fiindu-i inca aprinsa cu duritate.

„Cand am auzit despre incendiu...”, a inceput Carlisle cand Edward s-a apucat de par, intorcandu-i spatele lui Carlisle, eu uitandu-ma la el. „Nu-mi gaseam oamenii nicaieri”.

„Ce oameni?”, am intrebat.

„Cei care stateau de garda in seara aia la cladirea unde locuiai”, s-a uitat Carlisle in sus si l-a vazut pe Edward intorcand capul spre el, privindu-l uimit.

„Erau garzi acolo in acea seara?”, a respirat el.

„In fiecare seara, Edward”, a dat Carlisle din cap. „Nu te-am lasat niciodata neprotejat”.

„Inca nu stiu daca m-au tradat...”, a spus Carlisle. „Sau daca au fost luati impotriva vointei lor...sau ucisi...dar...garzile mele s-au evaporat ca aerul, cinci vampiri buni si puternici. Nu stiu daca acel incendiu a fost un accident...sau nu. Asa ca, nu vreau sa inventez povesti...dar...”

Edward parea pierdut in ganduri, avand privirea goala cand s-a apucat din nou de par.

„Deci...stai...”, am spus, punand bratul in jurul lui Edward pentru a-l calma. „Ce s-a intamplat in noaptea cand a venit cu Katie la usa voastra?”

Carlisle a expirat cu greu si Esme si-a pus o mana peste gura, parand foarte suparata.

„Edward...”, i-a aruncat Carlisle o privire serioasa fiului sau. „Tanya era cantarea mea...si aroma fiicei ei avea de cinci ori puterea pe care a avut-o mama ei. Am putut sa o miros de la 2 km departare si salivam!! Joseph si Katherine avea liber in acea seara si imi era asa pofta de sangele lui Kaitlyn, ca ma sfasia! A trebuit sa o fac pe Esme sa mearga la usa si sa-ti spuna sa pleci. M-a urat pentru ca am fortat-o sa faca asta, dar ea a facut-o pentru a-si salva nepoata...si pe tine, Edward. A trebuit sa ma incui in camera noastra de panica pentru a nu navali acolo sa o iau de la tine. In acel moment ti-am spus la interfon sa pleci. Aceea a fost absolut...cea mai rea noapte din viata mea...sa te aud tipand...implorandu-ma sa te ajut...v-am auzit pe tine si pe Kaitlyn plangand...si mi-am dorit sa mor chiar acolo. Si Esme la fel...abia am reusit sa trecem peste asta. Mi-am chemat cei mai buni oameni pentru a ma asigura ca erati in siguranta cand ati plecat in acea seara...si dimineata urmatoare ei au spus ca fetita a fost urcata intr-un avion spre Florida. Si am crezut ca ai plecat cu ea. Am crezut ca sunteti in siguranta cu Ben si Angela”.

„Dar, daca Bunicul Vampir putea sa citeasca gandurile...cu siguranta ar fi venit dupa mine acolo”, s-a incruntat Edward, inca suparat si rece.

„Nu”, s-a uitat Carlisle la mainile sale si a adaugat. „In acea noapte l-am ucis pe Bunicul Vampir. Nu aveam o dovada, dar, in mintea mea, el a ucis-o pe Tanya...aproape a ucis-o pe Kaitlyn...incerca sa-ti ia totul pentru ca tu sa fi slab si usor de luat. Dar eu l-am oprit. Am ucis cativa dintre oamenii lui...si, ca judecator, am executat mare parte dintre ei. Cativa dintre ei sunt chiar la inchisoare, pe viata. Ceea ce ma aduce in prezent”.

Atunci, Carlisle s-a uitat in sus si s-a holbat la Edward, fara sa spuna nimic. Esme se uita la Edward, din nou, ca si cand ar fi plans in orice secunda...dar nu a facut-o.

„Ce?”, a tipat Edward la ei.

„Edward...te rog, aseaza-te”, a sugerat Carlisle cu o voce ingrijorata, avand privirea blanda. „Te rog, vorbeste cu mine. Stiu ca nu ai nici un motiv sa ai incredere in mine...dar poti sa ai”.

Am fost de acord ca Edward ar trebui sa se aseze inainte sa i se faca rau...asta era atat de mult de indurat...si nu-mi venea sa cred, dar Carlisle a reusit sa explice totul.

L-am imbratisat pe Edward si l-am ajutat incet sa se aseze pe fotoliu, de data asta singur, in timp ce eu am stat langa si il mangaiam pe spatele capului.

„Acum ar trebui sa fi in siguranta”, a informat Carlisle. „Deci...ce faci, Edward?”

„Bine”, a mintit el. „Katie este in siguranta si eu sunt bine”.

„Edward!”, i-am dat una peste cap si el a marait la mine repetand. „Sunt. Bine”.

„NU esti bine!”, m-am contrazis cu el. „Dupa toate lucrurile pe care ti le-a spus tatal tau...acum ai de gand sa-l minti?”

„Tu chiar ai crezut toata TAMPENIA asta?!”, a marait Edward spre parintii lui.

„Nu este o TAMPENIE, Edward, este ADEVARUL!”, a strigat Carlisle, ridicandu-se.

„Ma doare UNDEVA!”, a strigat Edward cu lacrimi in ochi. „Nu va vreau, nu am NEVOIE de voi si nimic nu s-a schimbat!! Toata viata mea mi-ati intors spatele si VA URASC PE AMANDOI!! Vreau sa iesiti, acum!!”

„Edward, stai!”, am stat in spatele lui, mangaindu-l usor pe spate cand el incepuse sa-i dea afara.

Ei nu stiau cum devenise viata lui Edward...sau intrebau. Victoria trebuie sa fi stiut si ea cine era Edward...l-a numit foarte special, cum spusese tatal lui Carlisle. Nu-l alesese pe Edward doar pentru fizicul lui, il dorea pe specialul viitor print vampir care ar fi devenit intr-o zi...si, de asemnea, il detinea in urma acelui ritual de sange straniu despre care imi povestise Edward. Ce insemna acel ritual? Si cum il putem elibera acum?

Asta este ceea ce am sperat sa fie Carlisle capabil sa ne spuna...dar acum ca il intreba pe Edward de viata lui de azi...Edward se temea. Ii era teama sa dezvaluie ce devenise in acesti ultimi ani...ii era teama sa fie respins inca o data de parintii lui...asa ca, in schimb, ii respingea el primul.

„AFARA!!”, a aratat Edward spre usa si Carlisle si Esme tipau...asta era o nebunie totala! Eu vreau doar sa stiu cum sa-l salvez pe barbatul pe care il iubesc, LA NAIBA!

„El este un SCALV!”, am strigat cu toata puterea si toata lumea a tacut instantaneu.

Edward m-a privit ca si cand tocmai urinasem pe pantofii lui. Carlisle si Esme se holbau la mine si apoi la Edward, socati si incapabili sa vorbeasca.

„Nu mai spun altceva”, mi-am lasat capul in maini si m-am apucat de par.

Edward ma va uri acum...asta trebuia sa o spuna el...dar el nu avea de gand sa o spuna...avea de gand sa le spuna ca ii este bine si i-ar fi lasat sa plece crezand ca totul este in regula...si imi pare rau, dar nu puteam lasa asta sa se intample. Poate ca astia doi mi-ar putea da un ajutor sau informatii care l-ar salva pe Edward.

Se pare ca le pasa cu adevarat...oh, Doamne, ucide-ma acum, te rog!!

Nu a spus nimeni nimic pentru mult timp si eu am ridicat privirea sa ma asigur ca ei mai respira si ca mai sunt aici. Da...sunt toti aici...toti aratand nervosi si suparati. Bun.

„Bella este putin nebuna uneori”, i-a informat Edward. „Sunt un sclav la munca, asta a vrut sa spuna, uneori muncesc 12 ore pe zi sa ma asigur ca Kaitlyn are tot ce-i trebuie”.

„EDWARD, ma scoti din MINTI!”, m-am intors spre el tipand. „Spune-le adevarul, LA NAIBA, sau O VOI FACE EU!”

Si-a inclestat maxilarul si a marait. „BINE! Injoseste-ma, sunt obisnuit cu asta, nu-i asa?”

„Nu, Edward!”, am plans cand si-a rupt camasa, nasturii zburand cand si-a smucit bratele afara si a aruncat-o prin camera, intinzand bratele, semnele rosii holbandu-se la parintii sai. S-a intors, incet, intr-un cerc mic, aratandu-le spatele si Esme si-a acoperit gura cu ambele maini. Carlisle se holba la el cu un regret pur in privire.

„Aceasta este viata draguta, fericita si normala pe care v-ati dorit-o pentru mine”, s-a intors Edward spre parintii lui cu ochii umezi. „Si asta este numai pieptul, ar trebui sa vedeti restul corpului meu”.

„Edward, te rog, opreste-te!”, am plans si am incercat sa-l imbratisez, insa el s-a incordat cand am facut-o...si mi s-a frant inima si i-am dat drumul, facand cativa pasi inapoi, lacrimile curgandu-mi pe obraji.

„Edward, cine a facut asta?”, a intrebat Carlisle cu o voce slaba.

„Asta e treaba mea”, a sasait el cu un ton crud in voce. „Nu-mi spune ca nu m-ai supravegheat si mai tarziu. Pentru ca iti pasa atat de mult...corect?”

„Mi s-a spus ca locuiesti in Florida cu Ben, Angela si Katie”, a repetat Carlisle.

„Ei bine, ai fost informat GRESIT!”, a racnit Edward, acum avand o privire criminala. „Ai face bine sa-ti angajezi niste oameni noi, TATI, pentru ca ai fost tinut intr-un nenorocit de intuneric!! Sunt o tarfa, mama...tata...sunt o tarfa a durerii. Ceea ce inseamna ca sangerez si fut pentru bani. Si, daca veniti vineri seara la club, ma puteti vedea ca vampir, cat de ironic este ASTA?! Si voi face dracului orice pentru bani”.

„Edward, asta nu e tot adevarul...te rog, spune-le...”, m-am rugat.

„Aaa, ai dreptate”, si-a frant Edward degetele. „Saptamana asta apartin Bellei...ma rog, in urmatoarele patru zile. A platit douazaci de miare sa mi-o traga doua saptamani. Asta este tot adevarul, Bella?”

Mi-a facut cu ochiul si aproape ca am izbucnit in plans chiar acolo.

„Nu ma vei indeparta, Edward...si nu va functiona nici cu parintii tai”, am afirmat, incercand sa-mi pastrez controlul. „Asa ca, inceteaza, acum”.

„Oh, haide, Bella”, a zambit Edward. „Sunt sigur ca mamica mea vrea sa auda despre tot ce pot face pentru a castiga un dolar. Pana la urma, neglijenta lor m-a dus la aceasta cariera”.

„Dumnezeule”, a inchis Esme ochii si a tremurat.

„Da, Dumnezeule”, a dat Edward din cap. „Mi-a tras-o iar si iar si nu m-a recompensat niciodata. Este cel mai mare violator dintre toti”.

„Edward, parintii tai au venit aici sa fie sinceri cu tine...”, am inceput, dar m-a intrerupt el.

„Sunt absolut sincer!”, m-a privit Edward ca si cand eram nebuna. „Intreab-o pe Victoria! Ea este stapana mea. M-a cumparat pe 50 de mii intr-o seara, cand eram pe cale sa fiu futut in gura de niste pistoale. Vedeti voi, fiica mea avea nevoie de aceste operatii pentru a-i repara plamanii si organele interne pentru a putea respira si eu nu aveam bani sau asigurare...asa ca am mers pana la scursurile societatii dupa bani...si i-am luat! Katie a facut prima ei operatie...si apoi nu am avut posibilitatea sa returnez banii. Asa ca, intr-o seara am fost la un centimetru sa fiu batut pana la moarte, inainte sa fiu salvat de un stripper prostituat”.

„Victoria, femeia care detine clubul, a iesit, mi-a dat jos toate hainele, m-a analizat, si a hotarat ca eram o piesa de calitate...si m-a cumparat de la camatari. Deci, norocul meu...nu am murit...in schimb, o gramada de durere, viol si umilinta. De atunci, viata mea a constat intr-o petrecere dupa petrecere. Am chiar si un rol periodic in ‚Barbati in suferinta’. Le plac la nebunie abilitatile mele actoricesti. Cand sunt violat, imi spun ca agonia din privirea mea pare ATAT de reala! Regizorilor le place la nebunie asta!”

Mi-am sters lacrimile de pe fata si am asteptat sa faca o pauza pentru a spune ceva. „Parintii tai sunt inca aici, Edward. Eu nu-i vad plecand”.

„Edward...”, a deschis Esme bratele ca si cand vroia sa-l ia in brate si a facut un pas spre el, dar el s-a retras, tipand incruntat, ea inghetand pe loc, fara sa se mai apropie.

„E in regula...inteleg”, s-a uitat Esme in jos, lasand bratele in laterale. „Este din cauza ca sunt...vampir...”

„Nu”, s-a incruntat el dezgustat la ea. „Nu are nici o legatura cu faptul ca esti vampir”.

S-a miscat in jurul parintilor sai si a intrat in baie si a iesit cu rucsacul, culegandu-si camasa aruncata pe jos.

Pieptul mi s-a strans cand l-am vazut intrand in baie si luandu-si periuta de dinti si aparatul de ras, aruncandu-le in rucsac. Lacrimile mi-au umplut instantaneu ochii si am reusit sa articulez. „Unde pleci?”

„Acasa”, a strigat furios, fara sa ma priveasca. „Nimeni de acolo nu ma face sa ma simt atat de batjocurit – si asta spune ceva”.

„EDWARD, NU!”, am tipat cand a deschis usa si s-a oprit o secunda in prag, uitandu-se la ceva de pe podea...a ezitat pentru o secunda.

„Edward, te rog, nu pleca”, am plans. „Nu te intoarce la ea. Imi pare rau pentru ce am apus, nu am vrut decat sa te ajut. Te rog, ramai si hai sa discutam. Lasa-ne sa te ajutam”.

M-a privit si i-am vazut ochii...atat de verzi si plini de suferinta...lacrimile stralucind in ei.

„Bella, lasa-ma sa plec”, a spus pe un ton scazut si s-a spart cand a adaugat. „Nu ma poti salva”.

Si apoi, si-a privit parintii cu o expresie de dezamagire, adaugand. „Nimeni nu poate”.

A plecat, trantind usa in urma lui, moment in care am scapat hohotele de plans adanci si tremurande, urland. „EDWARD!”

„Bella...”, m-a tinut Carlisle ferm de maini in timp ce-mi simteam picioarele cum cedeaza.

Se intorcea la EA...in loc sa stea aici cu mine in urmatoarele patru zile?? Dumnezeule, de ce am strigat ca este un sclav?! IDIOATA!! Asta l-a umilit in fata parintilor lui...dar ei trebuiau sa afle!!

Ii puteam auzi vag pe Carlisle si Esme in jurul meu, dar plansetul meu era scapat de sub control si prea tare pentru a-i auzi foarte bine.

Inainte sa-mi dau seama, eram carata in pat si asezata cu grija pe spate.

„Shhh...shhh...”, plutea vocea lui Esme deasupra mea cand m-a luat de mana. „Bella, uneori, Edward este foarte incapatanat. Asta stiu foarte bine despre el. Dar revine la sentimente mai bune dupa ce trece putin timp”.

„Nu, nu intelegi”, am suspinat, incercand sa ma calmez pentru a ma duce dupa el. „Se intoarce la acea...TARFA, Victoria! Dumnezeule, de ce l-am umilit in halul asta?! Am devenit ca orice alta femeie pe care a cunoscut-o!”

„Nu, Bella, azi ai facut un lucru minunat pentru el”, a spus Esme. „Ai aratat dragoste si grija in fiecare lucru pe care l-ai spus sau facut azi. Isi va da seama de asta. Acum, e doar suparat. Seamana cu tatal lui la asta”.

Carlisle s-a intors in camera si a soptit. „Bella...vino aici, te rog”.

Am incetat sa mai plang si m-am sters la ochi, urmandu-l in jos pe scari, la usa care dadea in strada. Pe treptele de afara, statea Edward, avand capul in maini.

Carlisle mi-a zambit slab si eu m-am grabit afara la el...el plangea incet in sinea lui cand m-am asezat incet langa el si l-am imbratisat cu blandete, sprijinindu-mi fata uda pe bratul lui, moment in care a plans mai tare.

„Nu pot sa plec...”, a respirat in final, sughitand. „Ce dracului fac, Bella?”

„Edward, imi pare atat de rau”, am plans si eu. „Nu am avut niciodata intentia sa te fac sa te simti batjocurit. Dumnezeule...imi pare rau...te rog, incearca sa ma ierti, Edward. Nu ar fi trebuit sa spun asta niciodata...”

S-a intors spre mine si m-a strans tare in brate si am simtit un val de usurare si dragoste curgand peste mine.

„Te iubesc, Bella”, mi-a soptit. „Nu sunt suparat pe tine. Tu nu ma batjocuresti...tu esti singura persoana care m-a construit in loc sa ma darame. Daca nu erai tu...nu as fi avut niciodata curajul sa-mi infrunt parintii asa. Imi pare rau pentru ce ti-am facut sus...nu stiam ce faceam...trebuia sa ies de acolo...nu a fost vina ta, Bella”.

Carlisle a ramas inauntru dar zambea la noi de unde statea, probabil auzind fiecare cuvant pe care noi il spuneam.

Afara era soare si am banuit ca acesta era motivul pentru care ei nu au iesit sa ni se alature.

„Ce parere ai...despre ce au spus parintii tai”, am intrebat, sunand din nou ca Dr. Bella.

„Nu stiu...”, vocea i s-a spart putin. „Este atat de al dracului de ireal...cum ar putea cineva sa inghita asa ceva?”

„Stiu, stiu”, l-am strans mai aproape, uitandu-ma in jurul nostru, vazand oamenii mergand inainte si inapoi pe scarile unde noi ne desfasuram mica scena.

„Vrei sa te intorci inauntru?”, l-am intrebat cu grija. „Nu trebuie sa discutam nimic o vreme, daca ai nevoie de o pauza”.

Dupa o pauza lunga, Edward mi-a raspuns. „Ma voi intoarce inauntru”.

I-am zambit, admirandu-i curajul si m-a luat de mana, sarutand-o profund in timp ce-i curgea o singura lacrima pe fata, facandu-mi ochii sa se umezeasca din nou.

Mi-a zambit inapoi si s-a ridicat incet, ajutandu-ma sa ma ridic si eu, si ne-am intors catre usa, deschizand-o si intrand...urmandu-l pe Carlisle in sus, pe scara ingusta.

Deci? Ce parere aveti?

Astept comentariile voastre!

Si scuze pentru intarziere... :(

See ya!

Ana