Linia Rosie

22. Nu vreau sa ma mai joc

Bella

Joi, ziua 11.

Edward a fost un pachet de nervi toata noaptea trecuta si nici azi nu era mai bine. Tot ce a fost in stare sa manance de cand i-am spus ca azi vin parintii lui au fost biscuitii Saltine. A spus ca mereu se simte nervos in prezenta lor, chiar si cand era copil, deoarece reprezenta o raritate prezenta lor acasa.

Stiam ca acesta era un alt test pentru Edward. De fiecare data cand ei veneau acasa, el incerca sa fie ce-si doreau ei sa fie in acel moment...sperand ca il vor accepta si iubi...si intotdeauna plecau prea curand. Vedeam ca el facea din nou acest lucru...sperand ca ei il vor dori in sfarsit.

Era placut sa vezi ceva speranta in ochii lui Edward...in sfarsit.

A avut cosmaruri si m-a lasat sa-l tin in brate, exact ca in acea noapte cand i-am dat tricoul. In acea seara nu am facut dragoste si nu am jucat jocuri. El nici macar nu a insinuat ceva cu starea in care se afla. Si si-a cerut tot timpul scuze, insa eu i-am spus sa taca din gura...i-am spus ca eram obosita si ca era in regula. Avand o noapte libera nu ne facea sa fim mai putin indragostiti si asta i-am spus si lui. A parut usurat de asta si a incercat sa doarma putin in timp ce-si tinea fata pe pieptul meu si eu ma jucam in parul lui, imbratisandu-l cu blandete cu celalalt brat.

Uram sa-i aud visele...nu mi-a spus multe despre ele, insa de unele dintre ele mi-am dat seama.

„Nu, te rog...”, s-a rugat, gafaind dupa aer. „De ce? TATA!!”

Acesta a fost primul. M-am gandit ca era noaptea in care parintii lui au cunoscut-o pe Tanya.

I-am spus sa se culce la loc si in final a adormit din nou...si apoi a urmat urmatorul cosmar:

„De ce faci asta?!!”, a tipat. „Ce ti-am facut eu tie?!! Tanya este moarta, TE ROG!! TATA!! E doar un copil, pentru NUMELE DOMNULUI!! Ucigasii ne urmaresc dracului, TE ROG  - MAMAAAA!!”

A trebuit sa-l scutur de cateva ori pentru a-l trezi din acesta. Cand si-a revenit, mainile i-au zburat in afara si aproape ca m-a lovit si el era asudat...tremura...apoi a plans si s-a scuzat din nou la mine.

Uram sa-l vad plangand si m-am zbatut pentru el, pentru viata draga, intrebandu-ma daca a fost o idee buna sa-i chem aici pe parintii lui. Uite ce ii provoca asta. Dar apoi, psihiatrul din mine a spus – NU, Bella. Fi tare. Edward trebuie sa-si infrunte durerea si demonii. A fugit prea mult timp de astea. Trebuie sa treaca prin astea. Doar linisteste-l si fi langa el. Asta e tot ce poti face.

In intregime, cred ca Edward a avut parte de aproximativ...zece minute de somn, noaptea trecuta. Si acum se holba la televizor, urmarind desene animate si rontaind biscuiti Saltine, in timp ce se apropia de ora 1 dupa-amiaza, momentul cand vor sosi ei.

El nu mi-a spus nimic direct cu privire la asta, dar in zori a iesit si s-a intors cu cinci tinute noi, si a tot continuat sa le probeze pe toate, si sa le schimbe...si sa le probeze din nou.

Vrea sa le faca lor o impresie buna...si asta mi-a dat o mica speranta. Aproape ca si-a pus o cravata si chiar daca arata foarte in stilul GQ cu ea, m-am gandit ca era putin cam mult, asa ca s-a schimbat din nou.

In final, a ramas la o pereche de pantaloni gri si o camasa alba cu nasturi pana jos, cu maneci lungi, primii doi nasturi fiind deschisi. Arata elegant dar, in acelasi timp, destul de lejer. S-a barbierit si mirosea minunat cand a iesit din baie, plangandu-se despre parul lui „futut”. I-am spus ca parul lui futut este superb si sa nu-si mai faca griji cu privire la el. Vroia sa-l intinda pe spate cu gel pentru a arata „mai aranjat”. Nu as fi permis asta si i-am ascuns produsele pentru par.

Apoi, a trebuit sa-l asigur de sase ori ca nu pot sa-i vad niciunul dintre semne prin camasa alba din bumbac si in final m-a crezut si s-a relaxat...intr-un fel.

Am continuat sa-l asigur cu blandete ca nu trebuie sa se transforme in ceva sau in altcineva pentru a-i impresiona. Ei ii datorau lui scuze, nu invers. Insa ii puteam intelege temerile.

Cand am iesit din baie, el statea pe canapea, cu capul pe spate si ochii inchisi. El nu sforaie, ca majoritatea barbatilor...am zambit, bucuroasa ca in sfarsit se odihneste putin inainte de sosirea parintilor sai.

L-am lasat singur aproximativ douazeci de minute, cand a inceput din nou sa vorbeasca in somn. Oh, nu, nu alt cosmar! Saracutul!

Am mers spre canapea si capul lui se misca incet de la dreapta la stanga...ochii i se miscau rapid sub pleoape...gafaia din nou.

„Trezeste-te, Edward...”, am spus cu voce tare, scuturandu-l pana cand a tresarit din somn, deschizand ochii la mine, surprins si ametit.

***

Edward

Am suspinat cand am vazut-o pe Bella si am simtit ca inima imi bate sa-mi sara din piept. Ea mi-a zambit si asta m-a alinat...si mi-a vorbit. „Ai avut un alt cosmar, scumpule. Te simti bine?”

„Ce?”, am respirat, uitandu-ma in jur dupa parintii mei...trezindu-ma pe canapeaua verde unde statuse tatal meu cu cateva minute in urma. „Unde sunt parintii mei?”

„Nu au ajuns inca aici”, m-a informat Bella cu rabdare. Ma va inchide pana cand ni se va termina timpul, stiu asta. Nu ca nu merit asta.

Stateam pe spate, cufundat in canapea, si ei nu se aflau aici. Nu era nici crucifixul meu din linguri. Oh, rahat. Sa nu-mi spui...

„Parintii tai trebuie sa ajunga curand, nu-mi vine sa cred ca ai adormit”, mi-a zambit ea, adaugand. „Dar, totusi, azi noapte nu prea ai dormit, nu-i asa?”

Asta nu era bine deloc...ma simteam rau...si visul acela ciudat...poate ca incerca sa-mi spuna ceva...

„Bella?”, m-am ridicat si am mers la ea, luandu-i mainile intr-ale mele.

„Edward, te rog, nu-ti fie teama”, m-a mangaiat pe obraz, incruntandu-se si spunand. „Pielea ta este transpirata. Stai. Lasa-ma sa-ti aduc un pahar cu apa rece...”  

„M-am razgandit”, i-am spus direct, asteptandu-i argumentele. „Nu vreau sa-i vad...sau macar sa aud ce au de spus. Nu exista nici o scuza...nimic din ce spun ei nu ma va face sa ma simt mai bine. Nu-i vreau. Nu am nevoie de ei. Ei nu ma iubesc. Cum ar putea, dupa tot ce mi-au facut? Lasa-i sa ramana morti, Bella, te rog. Nu vreau sa aud orice vin ei sa-mi spuna. Adevarul este ca...ei nu au fost acolo cand am avut cu adevarat nevoie de ei”.

La asta, s-a auzit o bataie usoara in usa. M-am incordat si am simtit lacrimi in ochi cand Bella aproape ca s-a intors putin catre usa. Am luat-o de maini si am rugat-o din priviri, scuturand incet din cap, sperand ca ea va intelege.

Nu pot sa trec din nou prin toata asta...sa-i vad, sa-i infrunt. Visul acela a parut atat de real...cu exceptia rahaturilor prostesti despre vampiri. De unde o fi aparut chestia asta?

Ea a ezitat si se gandea la asta cand i-am luat fata in maini si mi-am inchis usor gura peste buza ei de jos, tinand ochii deschisi si aratandu-i decizia mea din privire. M-am uitat in jos la fata ei, simtindu-ma trist la expresia ei neajutorata, si i-am sarutat buza de sus, fara un sunet.

Ea a inchis ochii si a tremurat, in timp ce eu incercam sa-mi cer scuze din priviri...chiar nu incercam sa-mi folosesc sarutul pentru a o castiga de partea mea. Ei au batut din nou la usa si eu am eliberat-o...uitandu-ma putin in jos...lasand-o sa decida ce sa faca.

„Hei?”, s-a auzit vocea tatalui meu si eu m-am simtit si mai rigid. „Domnisoara Swan?”

Bella a aruncat o privire spre usa si apoi la mine...eu am ridicat privirea pentru a o intalni pe a ei si, in secunda in care ni s-au intalnit privirile, ea si-a aruncat bratele in jurul meu, strangandu-ma langa ea, in timp ce bratele mele au raspuns la fel.

Am stat imbratisati si, dupa inca cateva incercari, bataia la usa a incetat...si am auzit vocea mamei mele in afara usii.

„Edward...”, aproape a suspinat cuvintele. „Inteleg...si imi pare rau. Imi pare atat de rau”.

L-am auzit pe Carlisle vorbind. „Haide, Esme”, si pasii lor coborand scarile.

Uram sa fiu eu nenorocitul in aceasta situatie, dar deja ma simteam mai bine cand le-am auzit motorul masinii afara, plecand incet.

Bella a oftat si mi-a spus. „Ei bine, asta a fost curajos din partea ta, Edward”.

„Stiu ce fac, Bella”, am aruncat o privire pe fereastra, nevazand nimic neobisnuit. „Ai incredere in mine...nu ai idee ce vis tampit tocmai am avut despre ei...pur si simplu nu-i vreau incercand sa se justifice! M-au tratat ca pe un rahat – nu-mi pasa care sunt nenorocitele lor de motive. Nu vreau ca ei sa-i pateze memoria Tanyei...nu cred ca pot suporta asta, Bella. Cred ca mi-as pierde controlul si i-as rani”.

„Bine, calmeaza-te, Edward”, m-a imbratisat din nou. „Nu am de gand sa te fortez sa faci ceva ce nu esti pregatit sa faci. Dar, Edward...vor suna inapoi...si se vor intoarce”.

„Stiu ca ai vrut ca ei sa ma salveze, Bella”, am spus, vazandu-i suferinta pe fata. „Imi pare rau. Dar eu nu vreau ca ei sa ma salveze. Mai degraba m-as intoarce la Victoria”.

„Edward...”, m-a privit solemna, „in orice caz, ar trebui sa sti adevarul”.

„Bella”, am respirat. „Oare nu m-am vandut destul in viata mea? Nu am de gand sa ma vand LOR. Nu vreau nenorocitii lor de bani. Vanzandu-ma strainilor...ma doare mai putin. Te rog, nu-mi cere sa ingenunchez in fata LOR”.

„Bine, bine, Edward”, m-a strans Bella mai tare. „Nu m-am gandit la asta in acel fel. Ai dreptate. Nu te voi forta sa vorbesti cu ei. Poate...ii sun mai tarziu...si vorbesc eu cu ei. Nu trebuie sa auzi ce au ei de spus”.

M-am gandit la asta un minut sau doua...tot nu vroiam ajutorul lor, dar poate ca ei chiar au ceva de spus care ar putea explica lucrurile...tot ce puteam sa spun a fost...

„Poate”, i-am soptit la ureche.

„Te iubesc, Edward”, a spus ea clar si fara regrete.

„Si eu te iubesc, Bella”, i-am raspuns ca o oglinda, adaugand. „Imi pare rau ca ti-am ruinat planurile. Stiu ca tu sperai ca poate sunt parinti iubitori, pregatiti cu niste explicatii perfecte, pregatiti sa ma ingroape in milioanele lor...si ca eu as fi putut sa ma eliberez de problemele mele...zambind. Este un vis frumos...dar, asa cum am mai spus...visele nu se indeplinesc pur si simplu”.

„Unele vise devin realitate”, m-a contrazis cu blandete, uitandu-se in sus la fata mea si mangaindu-ma pe obraz. „Esti aici...si ma iubesti”.

A trebuit sa-i zambesc...ea imi dovedea mereu ca greseam.

„Bine...corectie”, am spus. „UNELE vise devin realitate”.

„Asa e mai bine”, mi-a tras gulerul in jos, pentru ca buzele mele sa le mangaie pe ale ei. In strafundul mintii mele, am realizat ca ne-au mai ramas doar trei zile si a inceput sa ma doara in interior...peste tot.

Unele vise chiar devin realitate. M-am insurat cu Tanya. Am avut o fetita care era dragostea vietii mele. Gasisem din nou dragostea dupa tot acest timp...fiind ceea ce sunt...Bella tot vedea partea buna din mine, intr-un fel.

Da...unele vise devin realitate. Dar nu pot sa le mentin reale. Ele prind viata si danseaza in cerc in jurul meu...facandu-ma sa zambesc si sa rad...si apoi isi iau zborul. Poate ca ar fi fost mai bine daca afirmatia mea initiala era adevarata...imi doresc ca visele sa nu devina realitate. Ma ranesc prea mult. Ca parintii mei sa ma iubeasca era un alt vis care nu doream sa se indeplineasca...nu mai pot indura mult. Nu pot sa stau in intuneric in timp ce un alt vis devenit realitate zboara la apusul de soare. Doar sa o pierd pe Bella va fi suficient de dureros.

In visul meu recent cu vampiri, am fost cu adevarat distrus cand ea le-a spus parintilor mei ca eram sclav. Am urat-o pentru o scurta milisecunda...si chiar mi-am dorit sa plec. Aproape ca am facut-o.

Chiar daca parintii mei sunt niste tampiti, nu vreau ca ei sa stie ce am devenit. Sunt atat de rusinat si speriat ca s-ar putea ca ei sa stie deja. Si nu vreau sa le aud motivele ingrozitoare pentru care ne-au intors spatele, mie si fiicei mele...chiar si Tanyei.

Nu-mi pasa ce motive sunt. Nu schimba nimic. Nu schimba suferinta si durerea pe care o simt mereu in oase...nu vindeca pielea cicatrizata a lui Katie...sau durerea ei fizica si psihica. Nu schimba un lucru. Asa ca, nu vreau sa aud nimic.

Circa o ora mai tarziu, faceam o plimbare placuta prin oras, fiind unul cu celalalt, fara sa vorbim prea mult. Mi-era teama ca Bella era suparata pe mine pentru ca am anulat intalnirea cu parintii mei...si eu ma simteam ca un las.

Dar chiar credeam ca faceam ce era cel mai bine pentru sanatatea mea mintala. Stiu ca trebuie sa ma intorc la Victoria. Stiu ca nu am scapare. Cred, dupa privirea Bellei de acum, ca stie si ea ca nu am scapare. Asa ca nu am vorbit prea mult...doar am tinut-o de mana si m-am rugat la Dumnezeul invizibil de deasupra...ca ea sa fie in regula fara mine...si sa fie din nou fericita curand.

M-a rugat sa-i povestesc despre visul meu...asa bogat cum a fost...cum spusesera parintii mei ca erau vampiri...dorindu-ma, dar nefiind in stare sa se apropie de mine pentru binele meu...Tanya fiind cantarea tatalui meu...toata povestea despre bunicul meu vampir, care dorea ca eu sa devin unul dintre ei...parintii mei taindu-mi totul pentru a-mi salva viata...destinul meu ca cineva ‚special’ in lumea vampirilor...decizia lor dificila, dar necesara, de a ignora strigatele mele de ajutor cand o tineam pe Katie in brate...garzile vampiri care s-ar fi putut sa fie implicati in moartea Tanyei in incendiu...bataliile care s-au dus in numele meu...povestea tatalui meu care si-a ucis tatal pentru a razbuna suferinta familiei...si, in final...dar cel mai dureros dintre toate...declaratia lor ca m-au iubit mereu...in ciuda a tot...si reclamatia ca inca ma iubesc...si ca acum ma vor ajuta.

Am tremurat cat am povestit totul si speram ca ea sa nu rada. Daca Bella imi putea explica acest vis, era chiar mai buna decat mi-am imaginat vreodata.

Stateam pe o banca sub un copac cand am terminat si ea m-a mangaiat bland pe mana.

„Ti-am spus ca sunt foarte buna la interpretat vise, Edward”, a spus la inceput. „Am o idee destul de buna de ce ai visat asa ceva. Este in regula daca iti spun parerea mea?”

„Da, Bella”, am fost de acord, dorindu-mi opinia ei. Am crezut ca va spune ca eram un nebun. Dar nu a facut-o.

„In regula, sa le luam pe rand”, avea caietul cu ea si acum scria in el. „Intai...parintii tai spunand ca sunt vampiri. Tu, Edward, iubesti lucrurile fanteziste si magice. Iti place sa joci pe vampirul la club, iti plac creaturile mitice. In mintea ta, i-ai transformat pe parintii tai in acele creaturi pentru ca ei sa fie putin mai atragatori pentru tine. In mintea ta, in amintirile tale adevarate, ii vezi pe ei intr-o lumina proasta. In visul tau, i-ai tranformat in ceva ce nu erau din vina lor...si i-ai facut vampiri neucigasi, pentru ca vroiai sa crezi ce este cel mai bun despre ei. I-ai facut ‚vampiri buni’. Ca si ochii tai falsi de vampir de la club...aurii pentru vampirul bun si rosii pentru vampirul rau”.

A continuat in timp ce eu cugetam la asta.

„In acest fel, toata copilaria ta, cand ei nu au fost langa tine, acest vis face din nou sa nu fie vina lor, nici vina ta. Ei faceau asta numai pentru dragostea ce ti-o purtau...si tu iti doreai cu disperare dragostea lor. Intotdeauna ti-ai dorit asta”.

„Continua”, a trebuit sa admit, era geniala.

A luat o gura de aer si a mai notat ceva, continuand. „Cand au intalnit-o pe Tanya si au spus ca aroma ei era motivul pentru care nu au vrut-o prin preajma...din nou...asta inseamna ca Tanya nu a facut nimic...nu era vina ei. Ei o placeau, cu adevarat...dar, datorita faptului ca Carlisle era un vampir care tanjea dupa sangele ei...acesta este motivul despartirii. Nici aici nu este vina nimanui, nici macar a tatalui tau. Intelegi ce vreau sa spun?”

„Da, inteleg”, mi-am privit mainile, stiind ca ea avea dreptate.

„Spune multe despre sufletul tau, Edward”, mi-a atins bratul, linistindu-ma. „Ii vrei pe parintii tai...vrei sa nu fie ei de vina...sau tu, sau Tanya. Vrei sa-i ierti intr-un fel. Si sa nu-i invinovatesti pentru ce au facut. Chiar daca exista multa furie impotriva lor pentru tot ce au facut. Ii poti uri...insa inima ta vrea sa-i iubeasca. Asta este frumos, Edward...serios!”

„Termina-ti analiza, Bella”, am zambit slab, dorindu-mi sa aud tot.

„Bunicul vampir urmarindu-te”, a spus Bella. „Este raul din lume care te urmareste...si, in visul tau, parintii tai au incercat mereu sa te protejeze si sa te salveze de asta...chiar sacrificandu-te pe tine din vietile lor pentru a te salva. In realitate, tu simti ca ei nu te-au salvat...sau ca nu le-a pasat destul pentru a te salva de toata mizeria, statul pe strazi, retragerea de la facultate...mancatul din tomberoane...chiar si problemele financiare cand te-ai casatorit cu Tanya...visul tau spune ca parintii tai vroiau sa te ajute si sa te salveze, dar nu puteau pentru ca ar fi insemnat sa-ti riste viata. Spune chiar si ca acesta este motivul pentru care nu au fost langa tine in cele mai importante momente...casatoria, nasterea fiicei tale...totul este explicat de vis, ei te iubeau, insa nu erau capabili sa fie langa tine. Tu doreai ca ei sa te salveze...adanc, in sinea ta...ti-ai dorit asta toata viata...si ei nu au facut-o niciodata”.

Am dat din cap, stiind ca avea dreptate.

A facut o pauza si a spus. „Partea in care tu esti un vampir de vita regala...un print, daca ai fi devenit unul dintre ei...special...asta este evident. Tu esti special, Edward. Dar tu nu crezi ca esti. Tu te consideri intotdeauna prostituat, jucarie, sclav. Vrei sa fi special. Iti doresti o lume fantezista in care sa evadezi, unde sa poti fi cineva special si important...si parintii tai sa fie mandri de tine. Mult mai puternic decat Regele vampirilor”.

La naiba, chiar se pricepe la rahatul asta cu visele. Eu am crezut doar ca am adormit urmarind ‚Interviu cu un vampir” sau ceva de genul asta.

„Bataliile, visul ca Carlisle l-a ucis pe bunicul rau care te urmarea...”, a spus Bella. „Asta vorbeste despre dorinta ta ca tatal tau sa iti ia apararea...sa fi luptat pentru tine...sa te fi aparat. Iti doresti asta. Iti doresti ca tatal tau sa fie curajos si puternic...un razboinic care incearca sa extermine ceea ce iti face rau”.

„Si...”, acum vorbea cu tristete. „Incendiul...vrei cu disperare sa crezi ca exista cineva pe care sa dai vina pentru acel incendiu...ca exista o persoana pe care sa o vanezi si sa o ranesti pentru ce li s-a intamplat Tanyei si lui Katie. Vrei razbunare si asta este complet normal. Nu vrei sa crezi ca a fost un accident, un lucru al destinului care s-a intamplat. Ca a fost o problema cu firele...si ca explozia s-a intamplat pur si simplu atunci. A fost un lucru oribil si ingrozitor...si nu ai un motiv pentru care s-a intamplat asta...nu ai raspunsuri de ce li s-a intamplat Tanyei si lui Katie...si tie. Il urasti chiar si pe Dumnezeu pentru ca s-a intamplat. Il invinovatesti pe El pentru asta. Te invinovatesti pe tine pentru ca nu ai fost acolo”.

Am simtit lacrimi in ochi...intrebandu-ma de ce Bella isi foloseste toate talentele pe cineva atat de futut cum sunt eu.

„Dumnezeule, Edward, nu este vina ta”, a soptit ea. „Te rog sa crezi asta, daca nu altceva. Erai un baietel...un baietel superb. Oricare ar fi motivul pentru care parintii nu ti-au fost alaturi, nu este vina ta. Vina este a lor. Nimic din astea nu sunt din vina ta, Edward. Trebuie sa incetezi sa te mai pedepsesti singur. Tanya si Katie nu ar fi facut asta. Ele te iubesc”.

„Si ultimul, dar nu cel din urma...”, a spus Bella. „Si tu iti iubesti parintii. Chiar si dupa tot acest timp in care te-au neglijat...si te-au ranit...tu ii iubesti”.

„Nu, Bella”, am marait, de parca ma ranea fizic sa aud ce spunea ea.

Si-a pus bratele in jurul meu, sarutandu-ma pe obraz cand am inchis ochii, simtind umezeala pe obrajii mei.

„Este in regula, Edward”, a spus, iubindu-ma mai mult decat meritam. „Este bine ca ii iubesti...chiar daca ei nu merita aceasta dragoste. Nu uri. Nu va face decat sa te raneasca pe tine in interior...nu pe ei. Elibereaza-te”.

M-am agatat de ea mult timp, lasand diagnosticul ei sa se absoarba. Poate ca avea dreptate. Nu stiam cum sa incetez sa-i mai urasc, imi doream sa ma eliberez pur si simplu. Nu, nu ma puteam opri sa-i mai urasc. Ei au indepartat-o pe Katie.

„Iarta-i, in sufletul tau”, m-a mangaiat pe par. „Nu trebuie nici macar sa-i vezi sau sa vorbesti cu ei...doar...mergi in sufletul tau si spune-le ca i-ai iertat. Iti va lua o mare povara de pe umeri, Edward...pe bune. Vei vedea...cand vei fi pregatit sa faci asta”.

Bella are dreptate...si parintii mei s-ar putea sa se intoarca. Daca o fac, ii voi infrunta chiar eu...nu stiu daca ii voi ierta...insa imi voi aminti de vis si de toate intelesurile din spatele acelor lucruri ciudate pe care le-am invocat, si voi incerca sa-i infrunt ca un barbat.

„Partea despre mine...”, a spus Bella dupa ce m-am linistit putin. „Ti-e teama sa nu ma intorc impotriva ta...dezvaluind ca esti un sclav. Iti este teama ca asa te vad eu cu adevarat, dar ca nu ti-o spun. Ti-e teama ca eu sa nu te tradez...si nu ti-a placut sentimentul de ura fata de mine in acel moment. Vrei sa crezi ca iti poti aduna lucrurile cu usurinta si ca poti fugi. Dar apoi te aflai pe scari, incapabil sa pleci. Nu vrei sa ma parasesti”.

„Ai dreptate...fiecare cuvant...este corect”, am recunoscut cu o voce moale, mangaindu-i degetele tinute pe mana mea. „Am incredere in tine, Bella. Dar asta ma sperie. Toti in care am incredere ma dezamagesc. Si tot continuu sa ma intreb de ce ma vrei. Toata lumea din viata mea are un motiv ulterior. Tot continuu sa ma intreb daca nu ai si tu unul. Dar apoi te privesc in ochi...si te vad...vad ca tu esti sincera. Si ca tu nu ma minti”.

„Vezi si ca te iubesc”, mi-a ridicat barbia spre ea, facandu-ma sa o privesc in fata.

Am zambit si i-am raspuns. „Chiar vad asta. Si sper ca si tu vezi asta in ochii mei, Bella. Chiar te iubesc...foarte, foarte mult”.

Am plans impreuna si ne-am tinut in brate...si oamenii care treceau pe langa noi pareau ca nu ne observa. Eram invizibili...si era minunat.

„Ce vom face?”, a plans Bella, aproape in sinea ei. Nu aveam un raspuns...si mi s-a frant inima.

Dupa mult timp, am facut-o sa se plimbe iar cu mine...si am incercat sa o fac din nou sa zambeasca. M-am transformat din nou in cel jucaus si, la un moment dat, a parut sa functioneze.

Mai tarziu, am mancat sandvisuri imense, stand afara in vremea linistitoare, nedorind sa umplem fiecare minut cu vorbarie goala. Uneori, eram ca un cuplu casatorit de multi ani, avand nevoie doar de compania celuilalt pentru a fi fericiti.

„Sti ce este cu adevarat ciudat?”, am intrebat-o pe Bella in timp ce ne plimbam pe trotuare. „Acum nu ma pot gandi la nici un joc pe care sa-l joc cu tine. Nu vreau decat sa fac din nou dragoste cu tine. In pat...in modul plictisitor si de moda veche”.

Am ras si la fel si ea.

„A fost...cea mai buna noapte din viata mea”, m-a privit Bella cu un zambet sexy. „Nu am stiut niciodata ca poate fi atat de...”

„Stiu”, am fost de acord, fascinat de asta la fel de tare cum era si ea acum. „Urasc sa spun asta, dar...nu cred ca am atins vreodata acel sentiment...nici macar cu Tanya. Cred ca din cauza asta mi-a fost atat de teama sa fac dragoste cu tine in acest fel. Era ca si cand o inselam. Suna atat de gresit sa o spun cu voce tare...dar e adevarat. Si stiu ca tie iti place tot ce este adevarat”.

Mi-a zambit si mi-a mangaiat mana. „Iubesc adevarul. De aceea iti spun asta acum”.

Opaaa. Un secret? Dumnezeule, nu, nu lasa sa fie ceva ingrozitor.

„Vine tatal meu”, a spus ea, de parca marturisise ca este cu un barbat sau ceva de genul asta.

„Ce dragut din partea lui”, am glumit. „Cine este fata?”

(Aici, se face referire la „a-ti da drumul” – coming, care se traduce in romaneste si cu „a veni”; e un joc de cuvinte amuzant, pe care Edward il foloseste sa o tachineze pe Bella, de aici si reactia ei de a-l pocni. Textul original „My father is coming” – nota tr.)

„Baaaiiiiii!”, m-a lovit in piept cand am incercat sa o blochez, fara succes. „Taci, vorbim de TATAL meu!”

„Bine”, m-am facut serios acum. „De ce vine?”

Bella m-a privit aproape rusinata si mi-a raspuns. „Sincer...nu stiu ce altceva sa fac. Aveam un sentiment ca-ti vei respinge parintii, asa ca, dupa ce am dat de Joseph in acea zi, l-am sunat eu. Va ajunge aici maine seara. Nu sta cu noi. Va sta la hotel. Dar, cand ma simt pierduta, il sun pe tata. Poate ca sun prosteste...sau ca o fetita...dar nu m-am putut gandi la altcineva care sa ne ajute. Esti suparat?”

Am zambit pe jumatate cand am scapat o soapta de ras. „Nu, nu sunt suparat. Eu am provocat toata asta a noi doi. Am lasat toata povara pe tine, facandu-te sa simti ca trebuie sa ma salvezi intr-un fel. Si, cu cat iti spun mai mult sa incetezi, cu atat mai mult faci sapaturi si lupti pentru mine. Cum as putea sa fiu suparat pe tine, Bella? Doar ca ma simt prost ca l-ai facut pe tatal tau sa iroseasca o intreaga calatorie aici. Ce poate face el pentru mine?”

„Nu vei sti pana cand nu il lasi sa incerce”, ea inca avea speranta in voce. Imi doresc sa fi putut suna si eu asa.

„Nu i-ai spus ca tu si eu...”, am ezitat. „Ca ne-am culcat impreuna, nu-i asa?”

„Am omis asta deocamdata”, a spus si eu m-am relaxat instantaneu, dar apoi a adaugat. „M-am gandit ca ar fi mai bine sa-i spun asta fata in fata”.

„Bella, nu!”, m-am oprit din mers si ea s-a intors catre mine, parand confuza.

„Nu-i spune, Bella”, aproape i-am poruncit. „Nu trebuie sa-ti distrugi relatia cu tatal tau doar pentru ca eu am fost prea speriat sa-l infrunt pe al meu! Nu te las sa faci asta. Daca iti face ce mi-a facut mie tatal meu? Ar putea sa nu-ti mai plateasca cursurile, apartamentul! Nu poti sa-i spui, Bella. Nu ma deranjeaza, sunt un actor bun. Pot sa pretind ca nu ne-am atins niciodata. Pot sa stau in alta parte cat timp se afla el aici”.

„Nu, Edward”, mi-a zambit Bella aplecandu-se pe pieptul meu. „Nu vreau sa pierd cinci minute cu tine. Nu mi-e rusine cu noi. Tie iti este?”

„Bineinteles ca nu”, m-am simtit ranit doar ca s-a gandit la asa ceva. „Pe langa fiica mea, tu esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata”.

Insa ea a renuntat la toata mostenirea ei pentru mine, un prostituat care i-o trasese zece zile si nopti. In public...intr-o BISERICA! Dumnezeule!

„Pe langa toate astea”, a inceput Bella sa mearga din nou, luandu-ma de mana si tragandu-ma dupa ea. „Nu te vreau in afara privirii mele. Acesta este motivul pentru care nu m-am dus la scoala ieri sau azi...si nu ma duc nici maine. Nu vreau sa ti se intample ceva cat timp sunt plecata”.

„Pot sa am singur grija de mine, Bella”, am zambit, iubind faptul ca dorea sa ma protejeze. De parca era o mare batausa. La dracu`, acum pot sa bat singur patru tipi, multumita lectiilor lui Emmett.

„Daca Victoria venea la mine in timpul zilei, cand eu eram la scoala si spunea ‚E timpul sa mergi acasa, Edward’, ce ai fi facut?”, m-a provocat ea zambind, de parca era atat de sigura de raspunsul meu.

Uram asta. Stia cat de stapanit eram.

M-am oprit din mers si mana Bellei a scapat din a mea cand a facut un pas sau doi in plus, intorcand capul la mine.

„Cel putin tu imi poti vedea clar slabiciunea”, am mormait, simtind din nou ca nu o merit.

„Oh, Edward, inceteaza”, mi-a aruncat o privire care nu mi-a placut si m-a luat de mana. „Nu slabiciunea ta te tine langa ea...nu am avut intentia sa te fac sa te simti asa. Am vrut sa spun doar ca ea te poate lua de langa mine in orice moment si nici macar nu ti-ar da timp sa-mi lasi un bilet sau ceva de genul asta. Inca din noaptea aceea cand am abordat-o...mi-am facut griji ca te va fura de langa mine. Si inca nu vreau sa-ti dau drumul...niciodata”.

Numai Bella ma putea aduce de la a ma simti un nimic...la a fi un Rege, din cateva propozitii.

Am luat-o in brate si am plantat un sarut foarte adanc si pasional pe gura ei, moment in care ea m-a zgariat putin pe spate, incantandu-ma cu durerea mica si dulce cand i-am atins limba...gustand-o, menta dulce.

„Tatal tau ma va uri”, am informat-o cand am intrerupt usor sarutul. Nasul meu inca il atingea usor pe al ei cand am spus asta, trezind-o din visul ei in care totul avea sa fie bine.

„Stiu”, a recunoscut ea. „Dar va trece peste asta. Si te va ajuta. Este un bun politist”.

„Ma va incatusa”, am zambit, amuzat si eu de aceasta viziune.

„Nu-i voi permite sa faca asta”, m-a sarutat din nou. „Eu sunt singura care are voie sa te incatuseze”.

Am ras si am sarutat-o rapid, apoi i-am spus. „Atunci, ma va pocni in fata. I-am batjocurit fiica...in multe, multe moduri. Si sunt un prostituat. Te va tari la spital sa-ti faca analize. Probabil ca va dormi intre noi intreg sfarsitul de saptamana”.

Ea a chicotit imaginandu-si asta. „Il vad facand asta. Dar eu nu mai sunt un copil. Nu-i voi permite sa faca asta. Acest sfarsit de saptamana este al nostru. Nu-i voi permite sa ni-l distruga”.

„Sambata seara”, am spus, sarutand-o cu un zambet scurt.

„Ce-i cu asta?”, m-a sarutat inapoi, doar o stersatura.

„Avem intalnire”, am anuntat-o. „O intalnire...speciala, eleganta”.

„Pe bune?”, i s-a luminat putin privirea.

„Pe bune”, i-am confirmat. „Stiu ca nu-ti plac extravaganta si hainele elegante, dar...vreau sa ma vezi in costum...si eu vreau sa te vad in rochie. Vreau sa dansez cu tine...si vreau sa cant la pian pentru tine”.

„Ma voi imbraca elegant...”, a fost de acord cu un ranjet. „As face orice sa te ascult cantand. Dar dansul...s-ar putea sa te ranesti, Edward”.

„Sunt mai puternic decat par, Bella”, am asigurat-o, luand-o de mana si dansand incet cu ea pe trotuar. „Vezi, acum practic dansam”.

„Picioarele mele nu se misca”, a ras Bella si m-am uitat si am vazut ca avea dreptate. Nu facea decat sa se miste inainte si inapoi, dar isi tinea picioarele tintuite pe loc.

„Trisoareo”, am acuzat-o incet, sarutand-o pe frunte, inca ‚dansand’ cu ea.

Un moment mai tarziu, m-am trezit spunand. „Te rog sa nu-i spui tatalui tau ca te-ai culcat cu mine, Bella. Nu vreau sa-ti distrugi viata. Ai o relatie buna si puternica cu tatal tau. Pot sa spun asta dupa povestile despre el la ‚prima noastra intalnire’. Nu renunta la asta pentru mine”.

„Chiar am o relatie puternica cu el”, a spus ea. „Acesta este motivul pentru care ii pot spune orice...si stiu ca el va fi inca aici, iubindu-ma oricum. Chiar daca este dezamagit de mine. Stiu ca aceasta dragoste pe care mi-o poarta este eterna. Am trecut prin prea multe impreuna pentru a-l minti acum. In plus, cum sa-ti cer tie sa-mi spui intotdeauna adevarul, daca eu mint cand imi convine mie?”

Am oftat si am invidiat increderea ei in tatal ei. A trebuit din nou sa recunosc adevarul.

„Esti cu mult mai puternica decat mine, Bella”, am spus, stiind asta. „Imi doresc sa fi avut mai mult timp...m-ai putea invata asta”.

„Nu renunt la tine, Edward”, a spus agatandu-se mai strans de mine. „Nu renunta nici tu inca”.

„Nu ai putea sa predai genul tau de forta”, am spus acum, gandindu-ma mai bine la asta. „Trebuie sa se fi nascut in tine”.

„O ai si tu, Edward”, m-a privit in ochi. „Doar ca e ingropata. Va rasari din nou”.

„Acel vis pe care l-am avut...”, am inceput sa merg din nou cu bratul in jurul Bellei, luand-o cu mine. „I-am strigat ‚du-te dracului’ tatalui meu. L-am infruntat. M-am simtit atat de bine. Cred ca ai fi fost mandra de mine. Ar fi trebuit sa stiu ca era un vis. In viata reala, nu fac niciodata asta”.

„Daca o poti visa...o poti face”, mi-a replicat ea.

„Imi pare rau ca azi am fost un las”, am spus, simtindu-ma cu adevarat ingrozitor. „Tu esti atat de curajoasa si eu sunt atat de...”

„Taci, Edward”, mi-a pus mana la gura. „Inainte sa bag o minge acolo”.

***

Edward

„Nu te poti gandi la jocuri, ha?”, m-a impins Bella intr-o sala de curs dupa ce mi-a facut un tur al campusului facultatii.

Acum era seara si majoritatea cursurilor se terminasera si holurile erau aproape goale.

Chiar si acum, aceasta sala de curs, fara sa fie luminile aprinse, era foarte intunecata, dar complet neagra.

„Opaaa, sala de curs...”, am spus, dandu-mi una in imaginatia mea pentru ca nu ma gandisem la asta mai inainte.

Ma gandisem eu la asta. Dar, adanc in sinea mea, nu doream sa-i periclitez pozitia Bellei la scoala, si am respins scena profesor/studenta...dar daca ea instiga la asta, cine eram eu sa ma plang?

Ma intreb, va fi studenta sau profesorul? Abia asteptam sa aflu.

Doar stateam acolo, asteptand sa inceapa ea.

„Ai vrut sa ma vezi, Dl. Cullen?”, a ales sa fie studenta...imi venea sa transpir un raset rautacios...sunt un profesor rau.

Mi s-a inoculat ideea ca ea nu vroia sa-mi dea numai roluri de supus. Vroia sa ma vada in rolul dominatorului. Cred ca i-a facut placere fantezia mea cu violatorul din apartament, un pic prea mult, spre binele ei.

„Nu prea VREAU sa te VAD, domnisoara Swan, dar sunt fortat”, mi-am facut vocea rece ca gheata, mergand la catedra si sprijinindu-mi fundul de margine, incrucisandu-mi bratele. „Ce dracului a fost lucrarea aia pe care ai scris-o pentru mine? Te rog sa-mi spui ca este un fel de gluma, domnisoara Swan”.

M-a privit, la fel de nervoasa ca si cand chiar eram un profesor de-al ei. Nu puteam sa spun daca chiar ii era teama de mine sau daca se prefacea. Daca se prefacea, era nemaipomenita.

„Ce a fost...in neregula cu ea, Dl. Cullen?”, a intrebat cu timiditate.

„Ce nu a fost in neregula cu ea, domnisoara Swan?”, am pufnit. „As putea scoate idei mai bune de la un pusti de sase ani!”

„Ce nu v-a placut mai exact?”, a intrebat, deja aratand invinsa.

„Nu este treaba mea sa-ti arat toate greselile!”, am pufnit. „Nici macar nu ar trebuit sa discut despre ea cu tine. Ar fi trebuit sa te pic si sa te las sa repeti din nou cursul semestrul viitor...cu mine”.

S-a uitat in jos si eu m-am ridicat chiar atunci, venind catre ea.

„Asta iti provoaca dureri de stomac, nu-i asa?”, m-am uitat crucis. „Sa mai treci prin inca un an cu mine?”

„Nu, Dl. Cullen...”

„Ba da, domnisoara Swan”, am pufnit. „Stiu ca ma urasti. Sa fiu sincer, nici eu nu prea te plac. Dar suntem blocati impreuna”.

A scapat o respiratie si eu ma aflam langa tabla de scris, luand indicatorul lung si subtire in mana dreapta.

„Dar, cred ca stiu o noua metoda de a te face sa inveti”, am anuntat si a ridicat privirea la ochii mei rai.

„Vino aici si ridica-ti fusta”, i-am poruncit.

„Ce?”, acum parea si mai speriata.

„Dumnezeule, esti patetica”, am clocotit. „Vino aici. Si. Ridica-ti. Fusta”.

Am vorbit rar, ca si cand ea avea o problema mintala.

Ea s-a uitat afara pe usa si eu nu mi-am aratat emotiile.

„Pleaca, daca vrei, domnisoara Swan”, am ridicat din umeri. „Nu te tin prizoniera aici. Dar sa sti asta – daca iesi inainte sa-ti permit eu, vei continua sa pici la cursul meu...si nu vei absolvi niciodata. Chiar iti permiti sa ramai aici pana la treizeci de ani, domnisoara Swan?”

„Acum, fa ce ti-am spus”, am poruncit, incruntandu-ma la ea.

A venit si si-a ridicat fusta, aratand o pereche noua de chilotei...una dintre cele pe care le-a cumparat in acea zi cu fetele, Emmett si Jasper...Doamne, e sexy! Dantela rosie...mmmm.

Dar altceva se intampla in mine. Nu vroiam sa o lovesc cu batul. Nu vroiam sa ma joc.

Am asteptat un minut sau doua...asteptand sa vad daca rolul meu de profesor rau va reaparea...dar disparuse.

„Bella?”, am intrebat incuntat, sperand ca nu va fi dezamagita de mine.

„Da, Dl. Cullen?”, a intrebat ea, jucandu-si rolul.

„Nu, Bella”, am pus batul la loc pe raftul tablei de scris si i-am tras fusta in jos, intorcand-o spre mine, tinand-o cu blandete de brate.

„Este in regula daca nu...facem asta?”, am intrebat cu privirea in podea.

Ea m-a privit si a zambit cu acel zambet frumos si ametitor.

„Care este problema?”, am intrebat, speriat ca va rade de mine.

„Ce vrei sa spui?”, a intrebat ea, asteptand sa-i explic.

„Asa m-am saturat sa joc jocuri...si roluri...si scene...”, am marturisit sincer. „Adica, daca tu vrei ca eu...o voi face, pentru tine...dar...putem sa mergem acasa sa facem dragoste...asa cum am facut in acea seara?”

A respirat si am observat acum ca avea lacrimi in ochi.

„Bella, imi pare rau”, i-am atins fata. „Nu conteaza...eu...ma voi juca cu tine...”

„Taci din gura, drogat mic”, a plans zambind, strangandu-ma atat de tare in brate ca am scancit. „Sunt atat de fericita sa aud aceste lucruri de la tine, Edward. Speram sa spui asta”.

„Asta a fost un test?”, i-am zambit, micuta ticaloasa lovind din nou.

A dat usor din cap si mi-am lasat zambetul sa mi se desfasoare pe fata.

„Ciudata mica”, am tras-o pentru un sarut lung si intens.

Nu ne mai jucam de-a scoala dar m-am bucurat de douazeci de minute giugiuleala cu Bella in timp ce statea intinsa pe catedra...eu stateam pe jumatate intins pe pieptul ei si picioarele ei erau infasurate in jurul fundului meu, in timp ce erectia mea ameninta sa o ia chiar acolo, strapungand chiar si prin chiloteii ei noi daca era necesar.

„Hai sa plecam de aici”, am sugerat in final si, in cateva minute, alergam...grabindu-ne amandoi inapoi acasa la Bella. Eram ca niste copii...liberi si fara frica.

In timp ce urcam scarile spre apartamentul ei, am ridicat-o in brate si am pus-o in spate, tinandu-i picioarele in jurul taliei mele in timp ce urcam, cate doua trepte odata, pentru a ajunge la usa ei si a o tranti si face dragoste pasionala cu ea toata noaptea.

Dar, cand ne-am apropiat de usa, era un plic pe jumatate indesat pe sub ea. Am recunoscut scrisul tatalui meu – si ultima jumatate a numelui meu – ARD, vazandu-se inainte sa deschidem usa.

Daca mi-ar fi putut ucide ceva erectia...acel ceva avea legatura cu tatal meu.

Odihneste-te in pace, erectie. Imi va fi dor de tine.

Am lasat-o jos pe Bella si am descuiat usa. Il urasc pe tata. In sfarsit ma simteam din nou viu...liber...si tanar...si acum am aici o scrisoare de la el.

A vazut-o si Bella si nu a spus un cuvant cand am intrat. A ridicat scrisoarea, vazand numele meu scris pe plic cu litere ingrosate.

Inchizand usa in urma noastra, stiam ca acum aveam de luat o decizie. O citim si infruntam orice spune ea...sau o ardem si ii uitam pentru totdeauna?

Va doresc week-end placut!

Ana