Linia rosie

23. Mireasa lui Frankenpenis

Bella

Stateam acolo, holbandu-ne la plic de parca ar fi putut sari in sus si ar incepe sa danseze in orice moment.

Ai rabdare cu el, Bella, m-am certat singura. Nu ai idee ce poate sa scrie acolo. Lasa-l sa-si ia timp. Dar, sub nici o nenorocita de forma nu il va arde inainte sa citim. Scuze, Cullen, nu ma avantajeaza.

In final, si-a amintit ca ma aflam acolo si a ridicat timid privirea la mine.

„Devin din nou un las, nu-i asa?”, a intrebat rusinat.

„Nu, Edward, nu esti”, am pusa mana pe a lui, sperand ca ochii mei sa-i arate sprijinul. „Stiu ca suferinta ta cu privire la ei dureaza de mult si este adanca”.

„Trebuie sa ma ajuti, Bella...”, a spus, luptand in sinea lui, tragandu-se de par cu mana pe care nu i-o tineam. „Ce ar trebui sa fac aici?”

„Ei bine, hai sa privim lucrurile rational pentru un minut”, am luat o gura de aer si am incercat sa-i alung emotiile.

Am ridicat plicul si Edward aproape ca a sarit ca am indraznit sa-l ridic de pe tejghea. M-am oprit o secunda si i-am zambit, aratandu-i ca inca nu-l deschideam.

Simteam plicul intre degetul mare si cel aratator.

„Este subtire, nu indesat”, am observat. „Inseamna ca nu poate fi vorba de toata copilaria ta. Doar daca nu spune doar ‚Suntem vampiri’”.

Am incercat sa glumesc, insa Edward a ridicat privirea la mine, uitandu-se crucis, incruntat.

„Scuze”, m-am scuzat, uitandu-ma la numele lui Edward de pe plic.

„Probabil ca este doar o pagina, stiindu-i”, a sunat el amarat, holbandu-se la plic. „Nu-mi pot oferi nici macar o ora din timpul lor pentru a-mi scrie o scrisoare mai lunga. Prea mare efortul...sunt doar eu, pana la urma”.

„Poate este un cec de un milion de dolari”, l-am ridicat in lumina de deasupra capului.

„Huaaa”, s-a incruntat Edward mai tare. „As uri asta chiar mai mult decat un bilet de o pagina. Arunca-i bani si va disparea...si constiinta lor este curata. Nu. Daca sunt bani, il ard!”

„Pe dracu`!”, am lasat sa-mi scape pe gura. Edward m-a privit in gol.

„Scuze”, am scancit putin. „Doar ca nu vad de ce sa arzi un cec cu orice suma de bani...tata a fost nevoit sa munceasca ca un caine pentru a ne asigura ce ne trebuie...pur si simplu mi s-ar face rau sa te vad facand asta. In plus, ar fi pentru Katie. I-ar ajuta pe Ben si Angela...”

„M-ar ucide...”, a terminat el propozitia si eu l-am privit confuza, fara sa-l inteleg.

„Cum crezi ca m-as simti, facand tot ce a trebuit sa fac pentru a face rost de bani pentru Katie...si apoi, in cinci minute, parintii mei sa arunce acest cec imens in poala mea si sa rezolve totul? Acum, in acest moment din viata! Ar fi aproape ca si cand eu as fi facut totul degeaba!”

„Inteleg”, am recunoscut, vazand ca acum sursa lui de stres erau banii.

S-a crispat, holbandu-se la propriul nume scris pe plic.

„Numele tau este scris foarte frumos, o mana calma l-a scris”, am observat in continuare. „Scrisul de mana este mare...asta e bine. Scrisul de mana mic este egoist. Litere mari, deschise...arata o natura generoasa a scriitorului”.

„Bella...”, a marait Edward, suferind din cauza asta. Isi dorea un final al acestui mister.

„Bine, Edward”, l-am mangaiat pe mana si am luat hotararea. „Il deschid”.

S-a ridicat, incordandu-se cand am preluat controlul situatiei si mai intai m-am uitat la el.

„Indiferent ce spune, eu sunt aici”, l-am privit adanc in ochi. „Nimic nu va schimba ceea ce simt pentru tine. Vom trece peste asta. Da?”

A inghitit si si-a lins buzele nervos, apoi a dat usor din cap.

„Da”, a oftat cu greu.

Speram din tot sufletul sa nu fie doar o pagina cu explicatii. Edward merita mai mult de atat...mai mult decat un bilet. Vroiam ca ei sa-l infrunte si sa-i spuna adevarul. Dar apoi...care este adevarul? Oare il va distruge si mai tare sa-l auda? Sau e mai bine sa ramana nestiut?

Am rupt spatele plicului. Nu era asa de bine lipit. Am mai luat o gura de aer si am deschis hartia frumoasa si grea care era impaturita inauntru. O hartie de la hotelul Waldorf Astoria.

Edward se holba la mine cu niste ochi atat de fragili in timp ce eu am citit in liniste, pentru mine.

Draga Edward,

Azi am fost aici de cateva ori, sperand sa vorbim cu tine. Stim ca ai tot dreptul sa ne refuzi, dar chiar speram ca te vei razgandi si ne vei vedea.

Ce avem noi de spus nu poate fi spus intr-o scrisoare sau la telefon. Ne-am luptat chiar si cu decizia de a-ti spune ceva. Nu vrem sa te mai ranim. Tu esti pesoana nevinovata in toate astea. Dar, poate ca domnisoara Swan are dreptate. Daca inca te raneste trecutul, si sunt sigur ca asa este, atunci trebuie sa sti adevarul. S-ar putea sa-ti fie de ajutor.

Stam la Waldorf Astoria, numarul de telefon si adresa sunt in antet. Vom fi aici pentru o spatamana si ceva, si daca nu vrei sa iei legatura cu noi, vom intelege pe deplin si nu te vom mai deranja din nou, daca asta este dorinta ta...

Ne cerem scuze, Edward, pentru tot. Te-am dezamagit. Am fost niste parinti ingrozitori. Inca suntem. Stim ca nu putem repara asta niciodata. Dar te iubim. Nici macar nu pot sa scriu asta fara sa am sentimentul de vinovatie si rusine, dar este adevarat. Crezi sau nu.

Orice decizi, fi fericit.

Cu dragoste,

Carlisle si Esme Cullen

Dumnezeule, nu au putut macar sa se semneze ‚Cu dragoste, mama si tata’.

„Bine”, am respirat usurata in timp ce el se holba la mine.

„Ce scrie?”, a intrebat el. „Stai. Oare vreau sa stiu?”

„Nu e de rau. Nu spun nimic in aceasta scrisoare. Spun ca se vor afla in oras timp de o saptamana si, daca vrei sa-i vezi, alegerea este a ta. Spun ca te iubesc”.

Ochii lui aveau o expresie sticloasa cand m-a privit intens.

„Ma iubesc?”, a intrebat neincrezator.

„Vrei sa o citesc cu voce tare?”, mi-am lasat mana sa danseze pe fata lui frumoasa si trista. „Este in regula”.

A ezitat si apoi a inghitit in sec de cateva ori, uitandu-se la podea, apoi s-a uitat din nou la mine.

„Da, Bella”, a spus, aratand o fata curajoasa. „Te rog sa o citesti”.

Nu m-am grabit si i-am citit intreaga scrisoare. Mi-as fi dorit ca, cuvintele lui Carlisle sa nu fi fost atat de...alese cu grija. Mi-as fi dorit sa fi fost mai multa emotie in propozitiile lui...dar probabil ca asta este el. Articulat, lustruit, exact. De asemenea, rece.

Tatal meu nu mi-ar fi promis niciodata sa ma lase in pace de acum inainte, daca nu as fi fost pregatita sa vorbesc cu el intr-o saptamana. El ar fi incercat mereu sa-mi spuna ca ii pare rau si sa se revanseze intr-un fel fata de mine.

Chiar imi displacea ideea de a merge la hotel la ei sau sa vina ei aici acum, si eu sa nu stiu ce bombe au de gand sa-i arunce lui Edward. Daca nu sunt suficient de buna sa-l ajut sa treaca peste orice ii vor spune ei? Poate ca ar trebui sa vorbesc eu cu ei mai intai, inaintea lui Edward. Asta este ceva normal in psihiatrie. Nu mi-ar placea deloc sa-l implic pe James in asta...dar, daca acesti parinti spun ceva devastator...voi fi nevoita. Nu pot lasa gandurile de suicid ale lui Edward, chiar daca nu le mai are acum, sa revina iar. De asemenea, nu vreau sa-l tradez, asa cum se teme el ca voi face.

Cand am terminat, m-am uitat la el si parea ca se afla la un milion de km departare.

„Te simti bine?”, am intrebat luandu-i mana intr-ale mele, lasand scrisoarea pe tejgheaua dintre noi.

Nu a spus nimic pentru o perioada scurta de timp, privirea lui urmarind caligrafia perfecta a tatalui sau.

„Cel putin nu a fost un cec”, am zambit, sperand ca mi se va alatura.

A ridicat din nou privirea la mine si parea pierdut...uram sa-l vad in starea asta.

„Nu trebuie sa decizi nimic chiar acum, Edward”, am spus. „Avem...timp”.

Am fost pe aproape sa spun ca mai avem trei zile si aproape sa spun ca ma va parasi duminica. Imi vine sa plang...dar nu pot. Acum trebuie sa fiu de fier. Edward are nevoie de mine.

„Trei zile”, a spus Edward suspinand, indraznind sa o spuna cu voce tare.

„Edward...”, m-am cutremurat pe interior.

„Voi sta de vorba cu ei”, a decis deodata. „Le spui sa vina aici? Nu vreau sa ma vad cu ei la Waldorf. Se potriveste mai bine aici...unde are loc terapia mea. Unde se afla biroul lui Dr. Bella”.

Acum, mi-a oferit un zambet scurt si a trebuit sa-i zambesc inapoi.

„Inca nu-mi vine sa cred cat de mult te-ai schimbat in numai zece zile”, m-am mirat cu voce tare. „Nu mai esti strengarul adorabil care m-a intrebat odata, intr-un restaurant, daca mai facusem vreodata sex oral”.

A ras si inima mea a tresarit de bucurie.

„Stiu”, a fost de acord. „Esti un medic foarte talentat, Bella. Dar, mai mult decat atat...esti prietena mea cea mai buna. Si fata visurilor mele”.

M-am aplecat in fata si l-am imbratisat, ghemuindu-mi obrazul langa al lui, in timp ce buzele lui ma sarutau cu inocenta.

„Si tu esti fata visurilor mele”, am glumit eu si am ras amandoi, si am adaugat, mult mai serios. „Si tu esti cel mai bun prieten al meu, Edward”.

A oftat, dar zambetul lui se afla inca pe buze.

„In acea seara...la restaurantul chinezesc...”, a spus Edward. „Te-am mintit cu privire la biletelul meu din prajiturica norocoasa”.

Am zambit mai larg la ranjetul lui diabolic. Sunt bucuroasa ca am sa-i spun ceva drept raspuns.

„Si eu te-am mintit”, am afirmat, vazandu-i ochii luminandu-se si intalnindu-i iar pe ai mei.

„Serios? Vrei sa sti ce spunea al meu?”, a intrebat, zambind ca vechiul el...despre asta spuneam, sufletul fericit si norocos care era cand l-am intalnit prima data acum zece zile scurte...dar nu prea au fost scurte. Am strans o multime de sentimente de o viata in putinul timp impreuna. Pare ca s-a intamplat acum 100 de ani.

„Normal!”, am chitait, murind sa aflu.

„Spunea, ‚Dragostea este singurul medicament pentru o inima franta’”, m-a informat, privindu-ma cu o expresie blanda, dar trista.

„Am stiu...inca de atunci...”, s-a uitat in jos la tejghea. „Si tu fiind Dr. Bella...am stiut ca vei gasi medicamentul potrivit pentru mine. Dar mi-a fost teama sa-ti spun...nu vroiam sa ma indragostesc, de nimeni. Se presupune ca nu trebuie sa ma atasez...se presupune ca trebuie sa iubesc pe toata lumea...nu doar o singura persoana”.

„Suntem idioti”, am fost de acord. „Dar nu cred ca am avut prea mult de ales. Sus acolo sunt niste entitati, care trag de sforile noastre...urmarind cum se va desfasura toata treaba”.

Si entitatile pot fi foarte nemiloase cand se joaca cu muritorii. Edward stie asta mai bine decat oricine.

„A ta ce spunea?”, si-a amintit deodata sa ma intrebe.

Am zambit si m-am uitat in jos pentru o secunda, apoi i-am sarutat usor gura. Apoi, i-am soptit.

„Cel pe care il iubesti este mai aproape decat crezi”, i-am respirat cuvintele in ureche.

Ne-am zambit, ca o pasare si un peste care, intr-un fel, au momentul lor impreuna...stiind ca nu va dura mult...dar bucurandu-se de el oricum.

„Ori am fost sortiti sa ne indragostim unul de altul...”, a spus Edward. „Ori acea doamna chinezoaica ne-a cuplat”.

Am ras tare, ghemuindu-mi nasul in gatul lui cand m-a luat in brate, sarutandu-mi fata.

„S-ar putea ca asta sa fie raspunsul la toata nebunia asta...chelnerita chinezoaica! Trebuie sa fie distrusa!”, am falsat putina furie, auzindu-i rasetul.

Mi-am amintit de inceputul meu cu Edward. Era atat de fericit, de jucaus...si sub control. Eu eram soricelul speriat si el era leul increzator. Dar acum mi-am dat seama ca atunci el se prefacea. Acum chiar simt ca il am pe adevaratul Edward langa mine, chiar daca nu totul este numai distractie si jocuri...acum il am pe adevaratul Edward Cullen. Si il iubesc. Nu vreau sa-i dau drumul niciodata.

Si, cu toate ca nu a fost dorinta mea sa intru atat de adanc in sufletul lui ranit, sa scot la iveala toata tristetea lui, tot cred ca trebuia sa se intample. Pentru a fi cu adevarat fericit, trebuie sa-si infrunte suferinta din interior...si sa-si invinga demonii.

Trebuia sa cred ca il schimbam in mai bine, chiar daca la suprafata parea ca transformasem un barbat fara griji si zambitor intr-unul trist si tremurator.

„Vei fi cu mine...cand vor veni ei?”, a intrebat, revenind la parintii sai, aratand din cap catre scrisoarea lor, avand nevoie de mine. Si iubeam ca el sa aiba nevoie de mine, la bine sau la rau.

In acelasi timp, nu vroiam sa aiba atata nevoie de mine. Ce se va intampla daca va trebui sa plece? Va fi singur. Dureros de singur.

„Voi fi intotdeauna cu tine, Edward, sti asta”, am spus, ca si cand era evident.

„Suna de parca au niste lucruri rele de spus”, a spus ca un baietel. „Daca este ceva ingrozitor...ceva cu care nu pot sa traiesc?”

„Nu spune asta, Edward”, aproape m-am incruntat. „Indiferent ce spun ei, tu poti sa faci fata. Trebuie sa fi puternic. Acum esti tata. Nu ai optiunea de a fi slab si usor de distrus. Ai inteles?”

A luat o alta gura de aer si m-a privit, parand mai puternic in cateva secunde, acum ca i-am reamintit de Katie.

„Am inteles”, a dat din cap. „Multumesc, Bella. Multumesc pentru ca imi esti prietena”.

„Intotdeauna”, am zambit, sarutandu-i buzele, patru pupici mici.

„Duminica”, a spus Edward inchizand ochii, aplecandu-se pentru inca un sarut. „Ii putem primi pe parintii mei duminica. Dimineata. Vreau toata ziua si noaptea cu tine, doar pentru mine”.

A deschis gura si m-a luat si o limba catifelata...blanda...umeda...fierbinte...a intrat incet...gasind-o pe a mea.

L-am auzit pe Edward gemand si am deschis ochii in timp ce el continua sa ma sarute, acum mai puternic, mai dur, de parca ma vroia cu totul acum.

„Bella...”, mi-a gemut numele din nou si eu stiam acea voce. Ma dorea...acum.

Intre noi se afla tejgheaua si eu am scancit drept raspuns, dorindu-l si eu. Cum am putut trece de la un moment atat de trist la asta, in doar trei secunde? Chiar suntem destinati unul altuia.

Inainte sa realizez, Edward a continuat sa ma sarute dar s-a catarat peste tejghea ca un tigru infometat venind dupa prada lui. Am scapat un tipat ascutit la saritura lui agila. M-am impiedicat cand am pasit in spate si acum eram fericiti pe podeaua din sufragerie.

Edward a impins masuta de cafea departe de noi cu o mana, in timp ce eu am strigat surprinsa in gura lui deschisa, limba lui luptandu-se cu a mea.

„Reportofonul meu...”, am bolborosit cand el mi-a acoperit gura cu saruturi umede si fierbinti, aproape luandu-mi aerul. Dar nu ma plangeam.

„Bella...sedinta numarul unu...”, a respirat Edward, gemand putin cand incerca sa-si descheie camasa, apoi a smucit-o, rupand cativa nasturi in procesul de sarutari, asezand camasa peste ochii mei, orbindu-ma.

„Dr. Edward...”, am gafait, apucandu-l de parul din spate. „Am nevoie de ajutorul tau...rau”.

Am zambit, placandu-mi asta, in timp ce el m-a apucat de par si mi-a intors capul intr-o parte pentru a-mi ataca gatul cu limba si dintii. Am scapat un tipat scurt cand o muscatura in particular m-a piscat cu o urma de durere.

„Cum te face asta sa te simti, Bella?”, a spus el printre niste saruturi grele si umede, buzele lui zambind putin deasupra mea, moment in care m-am lasat intr-o nevoie ametitoare ca el sa ma raneasca...sa fie salbatic cu mine.

Am gemut drept raspuns la intrebarea lui ai am adaugat. „Da...da...rupe-mi hainele de pe mine...te rog!”

Fara un cuvant, mainile lui rapide se aflau la decolteul bluzei mele subtiri de primavara. A marait ca un om al cavernelor si a smucit de cateva ori, si am auzit materialul rupandu-se...si aerul mi-a atins abdomenul gol si partile superioare ale sanilor...si am marait inapoi, o senzatie de placere de animal tampit, fara sa gandesc deloc.

O secunda mai tarziu, l-am auzit pe Edward bolborosind „Al dracului sutien, din nou!”, si l-a rupt fara nici un efort, expunandu-mi sanii gurii lui infometate. Am tipat, facandu-mi placere asta si bratele lui s-au mutat sub mine si m-au ridicat pentru a-i intalni mai bine gura umeda...buzele lui perfecte inchizandu-se peste sfarcurile mele...dintii lui muscand...limba lui lingandu-ma.

Mi-am afundat degetele in parul lui, tragand si apucand, tinandu-i fata mai aproape de trupul meu. Camasa pe care mi-o pusese peste ochi a cazut, dar lui nu i-a pasat.

Apoi, l-am simtit desfacandu-mi rapid jeansii, smucindu-i, fortand putin fermoarul, in timp ce eu gafaiam mai tare, simtindu-l cum ii trage de pe mine fara nici un indiciu de delicatete. Mai intai a trebuit sa-mi scoata tenisii si asta l-a iritat. Eram gata sa izbucnesc in ras.

A marait in sinea lui, poruncind, „Stai”, inainte sa se ridice si sa mearga rapid in dormitor, revenind cu un prezervativ rupt intre dinti.

Pantalonii ii erau deja pe jumatate lasati cand a intrat inapoi aici si eu am zambit la penisul lui dezgolit, complet erect si monstruos de mare, gata sa atace. Asta e, pana cand Edward a rulat pe el prezervativul lui dragut si negru.

„Dr. Edward...”, am spus cand el era deja inapoi deasupra mea, departandu-mi picioarele si gustandu-ma, limba lui neteda si fierbinte vibrand si ea in carnea subtire si nerabdatoare care o astepta. M-a lins ca si cand nu exista ziua de maine si degetele lui s-au cufundat in fundul meu, ridicandu-mi soldurile in sus, spre gura lui.

„Bella...”, a respirat cand ma lingea mai repede. „Cred ca te pot ajuta...cred ca stiu de ce ai nevoie”.

A trebuit sa zambesc si sa inchid ochii in timp ce el imi oferea ce tanjeam sa primesc. Si-a invartit limba inauntru si in afara pasaricii mele, satisfacandu-ma cu limba.

„AH, LA NAIBA!”, am urlat, aproape gata sa-mi dau drumul numai din aceasta cauza. Cum poate sa-si roteasca limba in felul asta?

Am inceput sa injur ca un marinar la el pana cand tipam fara cuvinte...si nici macar nu-mi pasa cum aratam sau cum sunam...tipam strident, dandu-mi drumul atat de tare, tragandu-ma de propriul par, pumnii mei avand nevoie sa se agate de ceva.

Fara un cuvant, Edward s-a cufundat in mine, scapand un urlet din fundul pieptului, care m-a excitat si mai tare. L-am sgariat pe spatele cicatrizat si am simtit forma ovala vaga a muscaturii de pe fundul lui, care aproape ca disparuse. Vroiam sa-mi las propriul semn pe el, undeva...insa semnele oribile lasate de Raven mi-au cam distrus avantul.

Dar apoi, am avut o mica idee grozava. Probabil ca eu mi-am lasat propriul semn pe el...si nu se va vindeca sau disparea in timp prin regenerare celulara. Sper ca semnul meu este inauntrul lui...un loc unde degetele sau biciurile nu vor putea sa-l atinga sau sa-l stearga.

Se izbea cu violenta in mine, iar si iar, si eu doar ma miscam sub trupul lui, suspinand si gafaind, dand ochii peste cap si arcuindu-mi spatele si mai mult.

Sunetele lui ma scoteau din minti de dorinta si soldurile mele continuau sa impinga pentru a-i intalni pelvisul, in timp ce el intra si iesea. Edward a inceput sa tipe si mai tare la asta, scotand sunete inumane....mormaieli si gemete de pofta bruta si placere.

Dupa ce mi s-a parut ca a trecut o dulce vesnicie, el s-a intins deasupra mea, incercand sa nu-si lase toata greutatea pe mine, in timp ce eu ma agatasem de trupul lui asudat, inca incapabila sa vorbesc si el tremurand, tinandu-ma lipita de el, de parca trupurile noastre ar fi suferit daca nu erau presate unul de celalalt.

Era atat de cald...si acum era intuneric afara.

Mi-a placut la nebunie ca am avut aceasta idee si l-am luat pe Edward de parul din spate, facandu-i fata sa ma priveasca. El m-a privit putin surprins si am spus. „Vreau sa ti-o trag pe scara de incendiu, acum. Misca-te...si adu prezervative”.

I-am vazut gura ridicandu-se la colturi in timp ce eu m-am eliberat si am alergat la fereastra si am deschis-o, uitandu-ma pe afara mai intai. Edward s-a ridicat privindu-ma...vrand sa vada daca am cu adevarat curajul sa ies acolo.

Am pasit afara si am chicotit, lasand rusinea sa dispara, stand acolo, apucandu-ma de barile din fier, aruncandu-mi parul pe o parte in timp ce vantul se juca in el, facandu-l sa cada sexy pe jumatate din fata mea.

„Ah, la dracu`”, a spus Edward clar si cu voce tare, si trupul lui gol s-a grabit in dormitor, grabindu-se inapoi si catarandu-se afara pe fereastra pentru a mi se alatura.

„Bella, tarfa mica si exhibitonista!”, a sunat el mandru de mine cand a pronuntat cuvintele, stand cu mine afara, fara sa fie jenat de propria sa nuditate in aer liber.

S-a uitat in sus deauspra capului meu si a zambit, un ranjet mic si diabolic aparandu-i pe buze.

„Ridica-te si tine-te de barile astea”, s-a ridicat si mi le-a aratat.

M-am ridicat, incordandu-ma sa-mi prin mainile de barile subtiri si negre de deasupra mea. Acum stateam pe varfuri, respirand putin mai greu si l-am vazut pe Edward zambind mai larg, aratandu-si dintii la ce vedea acum.

A bagat o mana sub genunchiul meu drept si l-a ridicat, asezandu-l peste marginea barii. Mi-a lasat celalalt picior sa ramana drept, degetele mele presand pe podeaua de sub mine.

„Foarte dragut”, a aprobat si am scapat un suspin, uitandu-ma rapid in jur, vazand ca eram in siguranta. Chiar daca as fi alunecat, ma aflam in centrul scarii de incendiu. Nu as fi cazut. Si aveam incredere in Edward. El nu m-ar lasa sa cad.

Mi-am lasat putin capul pe spate, inchizand ochii, cand mainile sale au inceput sa-mi exploreze trupul. A inceput cu piciorul de pe podea si m-a gadilat sub el, unde era indoit, si eu am scapat un tipat scurt.

Cu un zambet, mi-a sarutat glezna si m-a muscat de ea in timp ce eu incercam sa-mi pastrez pozitia, tinandu-ma cu mainile de viata, de bara de deasupra. Gura lui a sarutat usor in sus pe piciorul meu, jucandu-se o vreme in jurul genunchiului, si apoi m-am excitat cand el a lins si sarutat cu limba in sus, pe coapsa interioara.

Lasandu-se in genunchi, a vorbit pe un ton scazut. „Ingenunchez in fata ta, Bella. In sfarsit”.

„Nu”, am respirat, nedorind ca el sa ma serveasca in acest fel.

„Relaxeaza-te, Bella”, a inceput sa ma mangaie usor intre picioare cu degetele sale sigure. „VREAU...sa ingenunchez in fata ta. Tu esti singura persoana...in fata careia pot cadea in genunchi cu sinceritate...iubesc sa fiu al tau...CHIAR...sunt al tau”.

Mi l-am amintit spunandu-mi asta la inceput – iubesc sa fiu al tau. Atunci, am stiut ca era o replica...si m-a facut sa ma simt trista. Acum, imi venea sa zbor si sa strig catre cer...sa sarbatoresc asta.

Acum ma tachina, dandu-mi limbi mici si scurte pe pasarica deja sensibila, in timp ce eu suieram, strangand de barile alea cu mainile ca si cand atarnam deasupra unui hau mortal.

Degetele lui experte m-au departat si si-a ridicat gura, sugand si deschizand, inchizand, miscandu-se...lingand fiecare crapatura mica si fiecare spatiu mic ascuns intre ele.

Am continuat sa-i spun numele... „Edwarrrdddd….Eddddward….Edward…."

Curand nu mai era doar un nume, ci un sunet minunat pe care il scoteam...un cuvant magic, care exprima acest sentiment puternic din mine, o vraja aruncata asupra mea.

Tot timpul, nu am spus altceva cu exceptia acestui cuvant...si i-am simtit degetele dulci jucandu-se in locul pe care tocmai il zugravise cu limba si saliva lui fierbinte. Acum simteam trei degete...miscandu-se in directii diferite...inauntru...si foarte incet...afara...si din nou inauntru.

„AHHHHHH!", mi-am aruncat capul pe spate, vazand orasul cu susul in jos, parul meu negru atarnand in spatele meu. Am tipat cu voce tare, vazand oamenii pe trotuarele de la distanta...magazinele inca deschise. Nu dadeam doi bani. Lasa-i sa ma auda. Lasa-i sa fie gelosi pe mine pentru ca il am pe acest zeu voluptos numai pentru mine.

Ma tinea de genunchiul aflat peste margine, in siguranta, cu mana lui libera, asigurandu-se ca eram in siguranta.

„La dracu`, Bella, te vreau, acum!”, a sunat vocea lui urgenta dupa ce mi-am dat drumul, si ochii mi s-au deschis cu greu cand el s-a mutat in spatele meu, tinand un brat in jurul meu, chiar sub sani si lasandu-ma cu spatele pe pieptul lui, oferindu-i capului meu o perna draguta de carne musculoasa, buzele mele gasindu-i gatul si sarutand oriunde puteau sa ajunga cu un abandon salbatic.

Apoi i-am simtit penisul, acoperit de un nou prezervativ, presand pe faldurile fierbinti ale pasaricii mele si apoi penetrandu-ma adanc, si am strigat din nou, auzandu-i vocea scapand un geamat foarte gros.

„Tine-te de barile alea, Bella”, a facut un pas in spate si acum imi sprijinea piciorul pe bratul lui puternic, si m-a ridicat catre penisul lui salbatic, soldurile lui pompand in sus si in jos, impreuna cu trupul meu in miscare.

La naiba, Edward ESTE puternic, mi-am dat seama cand mi-o tragea. Parte din mine gandea ca asta este un bun exercitiu pentru bratele sale, ca nu mai trebuia sa mearga la sala prea mult, in timp ce era cu mine.

Eu tipam si la fel si Edward. Speram sa nu se sune la politie din cauza noastra...imagineaza-ti ca parintii lui Edward vin acum la usa!

„La dracu`, o sa-mi dau drumul, Bella...te rog...”, a gafait, vrand sa-mi dau drumul inainte ca el sa termine. „Ma voi abtine...stai”.

Apoi, s-a infipt cu furie in mine si asta a fost. Mi-am dat drumul chiar atunci si acolo si i-am strigat si lui asta.

„Imi dau drumul! Imi dau drumul, Edward!”, m-am crispat. „Dumnezeule! DA!”

Multumesc Domnului ca nu locuiesc copii mici in zona. M-as simti atat de murdara acum.

El a scapat un racnet de usurare si a gemut si i-am simtit trupul incordandu-se si apoi relaxandu-se...penetrarea lui viguroasa a incetat...si am simtit o caldura in interior...si am stiut ca-si va da si el drumul.

Nu credeam ca ma mai puteam tine de barile alea nici o secunda, si Edward m-a ridicat in brate dupa ce s-a retras din mine. Ma saruta pe frunte cand ne-a dus inapoi in apartament si m-a dus in baie.

Eram cam ametita pe jumatate, insa imi amintesc cand m-a asezat in cada. In cateva secunde, senzatia fierbinte a apei care curgea pe gleznele si picioarele mele...si Edward a inchis scurgerea, lasand cada sa se umple, in timp ce privirea mea incerca sa se concentreze pe expresia lui perfecta de deasupra mea.

El a avut grija rapid de prezervativ si a alunecat langa mine in cada, s-a asezat in spatele meu, departandu-si picioarele si lasandu-ma sa ma rezem cu spatele de el, in timp ce apa incepuse sa acopere trupurile noastre slabite si asudate.

„Saracuta mea iubita”, a spus cu o voce joasa cand imi freca mainile ranite cu degetele sale, pe sub apa fierbinte care imi atingea lateralele. „Imi pare rau, Bella”.

Acum nu mai dureau asa de rau...si nici macar nu am fost atenta la mainile mele cu tot ce s-a intamplat pe scara de incendiu. Doar am zambit si m-am bucurat de mangaierea grijulie...simtindu-i saruturile pe palmele mele.

„Nu-ti cere scuze”, am spus, inca simtindu-ma ametita si minunat. „Mi-a placut la nebunie pe scara de incendiu”.

A ras, dar a continuat sa-mi ingrijeasca mainile, acum masandu-le cu degetele mari, foarte ferm, in centrul lor.

„Am creat un monstru, nu-i asa?”, a intrebat, plantand un sarut lung si catifelat pe obrazul meu.

„Cu siguranta”, am zambit mandra.

„Mireasa lui Frankenpenis”, a spus el. „Este vie! Traieste!”

Am izbucnit in ras si Edward mi-a explicat cine era Frankenpenis.

„I-ai dat nume?”, am continuat sa rad. „Si dupa un monstru? Asta spune multe despre tine”.

„Nu, nu analiza asta”, a scancit Edward. „Pur si simplu las-o balta. Nu vreau sa fiu inchis de Dr. Bella”.

„Asta te va impiedica sa fugi de mine”, a trebuit sa recunosc. „Te voi inchide in propria mea camera de cauciuc, imbracat intr-o jacheta draguta si stramta...si fara pantaloni”.

„Mmmm, este opusul regulii tale fara tricou, ha?”, a comentat, mutandu-si degetele peste sanii mei sub apa, impingand cu piciorul manerul inspre perete, oprind apa care curgea in cada. „Imi place cum suna. Ce mi-ai face in acea micuta celula captusita?”

„As intra, imbracata cu cele mai scurte fuste si cele mai mulate bluzite...”, am inceput. „Si te-as ridica de par in sus si te-as face sa-mi raspunzi la intrebari. Am face o gramada de terapie. Si, dupa ce ne-am termina discutiile, te-as tranti jos pe spate si ti-as administra cateva...examinari orale”.

„Aaahhh, da”, a zambit Edward larg si si-a lasat capul putin pe spate. „Imi place ideea asta din ce in ce mai mult...si apoi, ce urmeaza, Dr. Bella?”

„As fi nemiloasa si te-as tachina...fara sa te las sa-ti dai drumul imediat”, m-am jucat. „De fiecare data cand te apropii, ma voi opri si-ti voi urmari trupul tremurand in jacheta si frumosii ochi verzi implorandu-ma”.

„Dumnezeule, tarfulita rea”, a zambit si a ras putin. „Spune-mi mai mult”.

„Apoi, mi-as scoate chiloteii si ti i-as baga in gura ta mica si rugatoare”, am delirat mai departe, sperand ca el stie ca doar inventez toate astea. In realitate, nu l-as putea rani niciodata pe acest barbat. Ar fi mai rau decat sa ma tai sau sa-mi fac rau singura.

„Aia vor avea un gust bun”, si-a imaginat Edward in timp ce imi asculta fabulatia.

„Si apoi, te-as lucra din nou dur cu gura...”, am spus. „Si te-as calari...si mi-as face de cap cu...Frankenpenis”, aproape ca nu am putut sa pronunt asta cu voce tare fara sa-mi vina sa rad.

„Fara prezervativ?”, a fost el uimit.

„Nup”, am spus. „In acea camera ai fi numai al meu. Cu mine nu va trebui sa porti niciodata prezervativ – in micuta noastra lume fantezista”.

„Super”, a sunat multumit, ca si cand ii citeam o poveste cu zane.

„Si apoi, daca ai fi foarte cuminte, m-as intoarce mai tarziu si te-as hrani”, am zambit, imaginandu-ma hranindu-l pe Edward cu o cireasa placuta si umeda.

„Paradisul”, a cantat el inchizand ochii. „Si Frankenpenisii au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Am chicotit, inca amuzata de numele penisului sau monstruos. Am continuat sa mi-l imaginez, verde cu mici suruburi iesind de fiecare parte.

„Maine este vineri”, a spus deodata si eu am deschis ochii si inima mi s-a rupt intr-o suta de bucati.

„Stiu”, i-am soptit, auzind doar miscarile slabe ale apei din jurul nostru.

Bratele lui s-au strans mai tare in jurul meu si eu m-am agatat de ele, nevrand sa ma gandesc ca duminica ar fi ultima noastra zi impreuna.

„Te iubesc, Bella”, a spus simplu.

Am lasat sa-mi scape o respiratie franta si i-am raspuns. „Si eu te iubesc, Edward. Te voi iubi intotdeauna”.

Mi-a intors barbia spre el si, inchizand ochii, mi-a sarutat buzele cu o gura foarte blanda si inocenta.

„Intotdeauna”, a respirat dupa ce, in sfarsit, buzele lui le-au eliberat pe ale mele.

***

Azi este vineri, ziua 12.

Bella

Edward parea mult mai fericit azi, cand m-a ajutat sa pregatesc pranzul pentru tatal meu. A cantat si a glumit cu mine toata ziua si eu m-am bucurat. Speram ca tatal meu sa faca fata cu bine la stirile de azi. Ar trebui sa fie sfant ca sa nu se enerveze.

Primul lucru pe care mi l-a spus Edward azi a fost, cu cea mai fericita voce pe care l-am auzit vreodata sa foloseasca, „Hei! Azi o sa fiu pocnit in fata”.

L-am asigurat ca nu va fi...dar apoi m-am gandit la asta. Poate ca va fi. Cel putin stiam ca Charlie nu va purta azi uniforma de politist si pistolul. Asta este un plus.

„Sti cum sa blochezi o lovitura, nu?”, l-am intrebat pe Edward in timpul micului dejun si el a afirmat din cap, fara sa para atat de speriat. Din nou, nu-i era teama de durerea fizica sau de pedeapsa. Era mai ingrijorat cu privire la ce imi va face Charile drept raspuns la ce va trebui sa-i spunem azi.

I-am cerut ca la inceput sa nu fie prezent aici, cand vine Charlie, pentru a putea discuta singura cu tata inainte sa-l cunoasca pe Edward. Dar Edward a refuzat sa faca asta. A spus ca eu am fost mereu langa el, si voi fi si cand se vor intoarce parintii lui, asa ca nici el nu ma va abandona pe mine acum.

„Merit sa fiu pocnit, Bella”, a recunoscut in final. „Lasa-l sa-mi dea una. Il va face sa se simta mai bine si poate ca dupa aceea ma va respecta. Este o chestie a barbatilor. Eu nu-l voi lovi, daca de asta iti faci griji. Nu l-as rani pe tatal tau, Bella. Voi sta nemiscat si-l voi lasa sa ma loveasca. Promit”.

„Te cred...si din cauza asta sunt suparata”, am pledat. „Nu vreau ca tata sa te loveasca...si nu vreau nici ca tu sa stai nemiscat pentru ca el sa o poata face. In plus, s-ar putea sa distruga acea fata draguta”.

I-am mangaiat obrajii si i-am sarutat si am chicotit de cat de dragut arata asa, cu buzele lui pline ca de ratusca strivite impreuna.

„Te rog, inceteaza cu asta”, a ridicat o spranceana si eu l-am eliberat.

„Victoria va reactiona ca dracu` daca te intorci acolo cu un ochi invinetit sau ceva de genul asta, nu-i asa? Adica, nu vei avea mai multe probleme?”, am intrebat, apoi m-am suparat pe mine pentru ca macar i-am mentionat numele tarfei...sau datorita gandurilor ca el se intoarce acolo.

„Nu”, a mestecat el supa. „Pot sa-i spun ca m-ai lovit in joaca si s-a intamplat. Ma vindec destul de repede. In plus, voi fi in afara...”

S-a oprit si eu m-am uitat la el. Intorcandu-se rapid, toca salata, fara sa mai spuna ceva acum, cu fruntea incretita.

„Vei fi in afara a ce?”, m-am incruntat, neplacandu-mi asta.

„Voi fi in afara...bandajelor...daca eu...”, a ezitat, un mincinos prost.

„Mincinosule”, l-am acuzat. „Spune ce aveai de gand sa spui, Edward”.

Si-a inclestat maxilarul si a incetat sa mai toace salata, uitandu-se la mine.

„Voi fi in afara programului timp de cateva zile, imediat ce ma intorc acolo”, a spus. „Ma asteapta cateva zile de pedeapsa la intoarcere”.

Am trantit farfuriile pe tejghea, facandu-l pe Edward sa tresara.

Din cauza ca eu am atacat-o pe Victoria.

„Vine Charlie”, am spus cu un mormait jos, aproape ca pentru mine. „El ne va ajuta. Trebuie sa fie o lege impotriva a asa ceva”.

„Bella, ai idee de cand exista pesti si tarfe pe pamant?”, a oftat. „Legal sau nu? Victoria este periculoasa. Imi doresc ca tatal tau sa nu se bage in asta. Nu vreau sa pateasca ceva”.

„Nu vreau nici ca tu sa patesti ceva”, am simtit lacrimi in ochi cand l-am privit.

„Eu m-am bagat in asta”, a inceput sa toace din nou salata. „Am acceptat banii, am semnat contractul. Eu nu sunt victima in rahatul asta”.

„Cum poti sa SPUI asta?”, am strigat, imaginandu-mi-l din nou in acea cusca de la Fire, cu Victoria poruncindu-i sa ingenuncheze.

„Pentru ca este ADEVARAT, Bella!”, a ridicat vocea, apoi i-a parut rau imediat ce a facut-o. „Imi pare rau. Nu ar trebui sa tip la tine”.

„Asculta...ma tot gandeam...”, am sugerat cu vocea tremurandu-mi. „Poate reusim sa facem asta sa functioneze, chiar daca va trebui sa te intorci la Victoria...pentru putin timp”.

„Bella”, a pus cutitul jos si a inceput sa mearga inainte, pentru a veni sa ma linisteasca.

„Nu, stai”, am simtit lacrimi in ochi, panicandu-ma. „Poate ca Emmett va reusi intr-un fel sa pastreze legatura cu mine...pentru o vreme...doar ca sa stiu ce faci...Victoria nu va sti nimic despre asta”.

„Bella, te rog sa nu faci asta”, s-a rugat el, plimbandu-si mainile pe bratele mele. „De ce sa nu ne bucuram de vizita tatalui tau? Spune-i ca sunt un tip cu care te vezi, de la scoala. Ma intorc la Victoria, nu poate face nimeni nimic pentru mine in urmatoarele doua zile. Si nu poti sa ai nici un fel de contact cu mine dupa ce plec...nu mi se permite sa am iubite. Iti va face rau daca te afli prin preajma. Nu face asta. E in regula. Ai facut tot posibilul si este mai mult decat a facut cineva vreodata pentru mine. Chiar daca gasesti o cale de iesire pentru mine, printr-un miracol, nu as sti niciodata cum sa ma integrez intr-o viata normala...la o slujba normala, acum. Doar promite-mi ca nu vei veni dupa mine dupa ce plec”.

„Nu!”, m-am smucit de langa el, urandu-l, urand ca nu era capabil sa incerce sa lupte mai mult.

„Bella!”, m-a strigat, pe cale sa spuna ceva, cand a batut la usa, o bataie in joaca pe partea cealalta.

Edward s-a uitat la usa si apoi la mine, in timp ce eu m-am grabit si am descuiat, vazand camasa familiara din flanel de culoare albastra, alba si gri, descheiata, cu un tricou alb pe dedesubt, jeansi albastri inchisi, tenisi, parul negru, tepos si ravasit, cu o urma de gri la tample...sprancenele negre, aproape ascuzand licarirea slaba a ochilor caprui...si zambetul lui.

„Tata”, imi venea sa plang cand m-am aruncat in bratele lui, incapabila sa-mi retin cateva lacrimi si sughituri cand m-a imbratisat inapoi, batandu-ma si frecandu-ma cu mainile pe spate. Nu s-a priceput niciodata foarte bine la momentele de depresie ale fetelor.

„Buna, Bells”, a sunat de parca stia deja ca era ceva in neregula. Nu m-am gandit la asta chiar atunci...dar apoi mi-am amintit ca il putea vedea pe Edward stand in spatele meu, in bucataria mea, ajutandu-ma sa pregatesc pranzul. Probabil ca acum suspecta ca Edward este cel care m-a facut sa plang.

„Nu plange, scumpo”, a incercat sa ma linisteasca si sa ma faca sa incetez. „E in regula. Sunt aici”.

„Intra, tata”, l-am invitat in final inauntru, uitandu-ma in jos si incercand sa-mi opresc barbia din tremurat, cand tatal meu l-a observat pe Edward cand a intrat.

„Tata, el este Edward Cullen”, le-am facut cunostinta, controlandu-mi emotiile, sau incercand asta. „Edward, el este tatal meu, Charlie Swan”.

„Ma bucur sa va cunosc, Serif Swan”, a pasit Edward in fata si i-a strans mana tatalui meu respectuos si ferm, si trebuia sa admir scena atat timp cat era amicala.

Cand l-am intalnit prima data pe Edward, m-am simtit trista gandindu-ma ca aceasta intalnire nu va avea loc niciodata. Dar avea loc. Ce pacat ca in curand se vor certa. Ei bine, cel putin tatal meu se va certa.

„Aa, sti ca sunt Serif, ha?”, a ranjit Charlie, nefiind foarte dragut cu persoanele noi. „Atunci, banuiesc ca Bella ti-a povestit totul despre mine”.

Edward a zambit la mine si apoi la tatal meu.

„A spus numai lucruri grozave despre tine”, l-a informat Edward, acum dand drumul mainii tatalui meu. „Mi-a povestit despre toate aventurile voastre la pescuit”.

„Aaa, tu pescuiesti, Edward?”, a intrebat Charlie incrucisandu-si bratele, in pozitia de judecator. Ufff.

„Nu, nu am avut niciodata ocazia”, a recunoscut el. „Insa mi-am dorit intotdeauna sa o fac. Sunt un tip de oras, in mare parte, insa mi-ar face mare placere sa incerc candva”.

Charlie i-a oferit lui Edward un ranjet mic, admirandu-i sinceritatea. Stiu ca se uita la cat este Edward de frumos si nu-i placea asta. Poate ca ar trebui sa-i las sa se cunoasca mai bine inainte sa-i spun lui Charlie toata povestea. Poate ca mai intai ar trebui sa mancam.

„Tata”, l-am asezat pe unul dintre scaunele din afara tejghelei si m-am simtit putin vulgara ca Edward ma legase de unul dintre aceste scaune, goala, si acum exista posibilitatea ca tatal meu sa stea pe acelasi scaun.

„Eu si Edward ti-am pregatit un pranz grozav”, l-am anuntat. „Am gatit preferatul tau, friptura si cartofi...si salata”.

„Si supa”, a mestecat Edward in supa lui si a stins focul de sub ea.

„Si supa”, am repetat, acum simtindu-ma foarte nervoasa. Aduna-te, Bella.

„S-a intamplat ceva, Bella?”, a intrebat Charlie, nefiind niciodata un fraier si nescapandu-i niciodata cand ma deranja ceva uneori. Este unul dintre dezavantajele de a avea un tata politist. Nu pot sa-l prostesc.

„Pai, mda, insa vrem sa discutam cu tine dupa pranz, bine?”, am intrebat si acum privirea tatalui meu era la Edward...numai Dumnezeu stie la ce se gandeste.

„Si, inainte sa incepi”, am spus. „Nu sunt insarcinata, nu ma marit si notele mele sunt bune”.

Edward s-a intors la Charlie zambind putin, insa Charlie nu arata amuzat. Fara un cuvant, Edward s-a intors cu spatele pentru a turna supa in castroane.

Am mancat, discutand despre nimicuri. Edward s-a priceput foarte bine sa-l destinda pe Charlie si sa poarte conversatii interesante cu el. Nu stiam ca Edward era asa un fan al baseball-ului, insa ei au discutat despre asta aproximativ 30 de minute, in timp ce eu ii observam interactionand. La un moment dat, Edward chiar l-a facut pe tata sa rada...si asta a fost fantastic de vazut.

Indata ce am terminat, Edward a inceput sa stranga vasele si lui Charlie i s-a parut asta putin ciudat, dupa cum arata expresia lui.

„Lasa vasele acum, Edward”, i-am spus soptit. „Trebuie sa facem asta acum, inainte sa-mi pierd curajul”.

„Bella, te rog, intai gandeste-te la asta”, mi-a soptit el, inca nesigur ca ceea ce faceam era spre binele meu.

„Ti-am spus, nu-mi pasa daca se tipa la mine, vreau sa te ajut, si, indiferent ca-ti place sau nu, asta o sa fac, acum, vino!”, l-am apucat de brat si el s-a impiedicat dupa mine cand l-am condus in sufragerie.

„Hai sa ne asezam aici, tata, bine?”, mi-am dres vocea, trantindu-l pe Edward pe canapeaua verde, pe locul lui preferat din timpul terapiei.

Charlie s-a ridicat de la tejghea si a luat o sorbitura mica din berea lui, asezand cutia pe tejghea si miscandu-se catre noi. M-am asezat pe canapea langa Edward si Charlie s-a asezat pe fotoliul din fata noastra, unde sta de obicei Dr. Bella.

„Bella mi-a spus ca aveti o problema mare”, s-a uitat Charlie la amandoi acum, intrebandu-se despre ce o fi vorba. „Deci, sa auzim”.

„In regula, insa, tata, uite care sunt regulile”, m-am aplecat in fata. „Trebuie sa ne asculti pana la sfarsit. Trebuie sa juri ca nu tipi prea mult dupa ce terminam. Si trebuie sa juri ca nu devi violent”.

„Bella, ti-am spus, este o chestie a barbatilor. Este in regula daca devine violent”, a incercat Edward sa se contrazica cu mine acum, insa i-am spus sa taca.

Apoi, el s-a uitat la Charlie si a spus. „Orice reactie ai, este in regula. Este in regula daca tipi sau...devi violent. Eu asa as face daca as fi fost in locul tau”.

„Am auzit toate povestile din lume, Edward”, si-a zgariat Charlie obrazul. „Ma indoiesc ca voi doi imi veti spune ceva care sa ma scoata din minti destul cat sa tip sau sa devin violent. Sa auzim”.

„Bine, tata”, am zis luand o gura de aer. „Uite ce s-a intamplat. Sti ca ma specializez in psihiatrie. Ei bine, trebuia sa aleg o persoana...o persoana interesanta, pe care sa o studiez si despre care sa scriu o lucrare. Aveam pe cineva ales...si, in ultimul minut, au contramandat. Aveam doua zile sa aleg pe cineva. Asa ca, am mers la acest club numit Fire...si acolo l-am cunoscut pe Edward”.

Edward a zambit slab cand privirea lui Charlie s-a mutat la el, aproape arzandu-l putin.

„Eu lucrez acolo”, a aruncat-o el.

„Edward este dansator acolo”, am afirmat, urmarind expresia tatalui meu. Nimic inca. Doar o expresie serioasa in timp ce astepta si restul povestii.

„L-am intrebat pe Edward daca...”, am inceput, dar m-a intrerupt Edward.

„Bella, te rog, lasa-ma sa spun eu”, m-a privit Edward si eu am afirmat usor din cap.

„Serifule Swan, Bella mi-a cerut sa fiu subiectul ei pentru lucrare”, a spus el. „Insa eu i-am spus ca nu lucrez pe gratis. Eu incasez bani de la femei...pentru timpul meu petrecut cu ele. Bella nu a vrut sa fie de acord cu ceva atat de sordid, insa...era disperata dupa o persoana pe care sa-si faca raportul. Asa ca...m-a angajat pentru a putea sa...ma studieze”.

„Inceteaza sa te mai faci sa pari atat de usuratic, Edward”, m-am incruntat. „Nu a fost asa. Eu am venit dupa tine”.

Charlie se incrunta clar acum, neplacandu-i nici pe departe aceasta discutie.

„Treaba este, tata, ca de cand Edward a vorbit cu mine...din moment ce am inceput sa-i cunosc viata”, am spus. „Este asa. Edward lucreaza pentru aceasta femeie, Victoria, care conduce clubul unde lucreaza el. Dar nu doar ca lucreaza pentru ea...ea il detine, tata. Este o poveste lunga si va dura mult sa o spun, insa Edward este tinut de ea impotriva vointei lui. Il face sa faca cele mai...este un sclav, tata. Si femeile platesc sa-i faca rau si sa-l atace. Din acest motiv am nevoie de ajutorul tau, tata. Am nevoie sa ma ajuti sa-l eliberez. El nu vrea sa se intoarca. Si mai avem doar trei zile impreuna inainte sa se intoarca la ea”.

Edward se uita in pamant, in timp ce eu ii spuneam tatalui meu toate astea si acum privirea lui a intalnit-o pe a lui Charlie.

„Tu...l-ai angajat?”, si-a pastrat Charlie expresia de piatra, avand vocea calma inca. Acum se afla in starea de interogare.

Edward m-a privit si a inghitit in sec.

„Cu ce?”, a intrebat el. „Doar nu ai...”

Atunci s-a oprit si s-a incruntat mai tare la mine. Ochii i s-au marit si a vorbit cu o voce atat de periculos de joasa ca m-a speriat de-a binelea.

„Mostenirea ta?”, a marait. „Banii mamei mele?”

„Tata, stiu ca...”, am incercat, insa am fost intrerupta.

„Acelea au fost ECONOMIILE ei de-o viata, Bella Swan!”, ochii lui Charlie erau foarte furiosi acum si vocea ii era ridicata. „Ti le-a dat pe toate tie! Pentru ca tu sa ai pe ce sa te bazezi intr-o zi, sa-ti intemeiezi o familie, sa-ti cumperi o casa sau propria ta afacere! A crezut ca vei fi desteapta si vei cheltui banii cu responsabilitate! Si tu ai cumparat o tarfa cu ei?”

Nici macar nu am avut o secunda sa vad reactia lui Edward – am sarit in picioare si m-am aplecat asupra tatalui meu, care statea inca pe fotoliu.

„SA NU INDRAZNESTI SA-L NUMESTI ASA!”, aveam lacrimi in ochi. „Sa nu mai spui niciodata acel cuvant! El nu este o tarfa! Este prizonier, CHARLIE! Te-am chemat aici pentru a-l ajuta!”

„Bella, inceteaza”, incerca Edward sa ma calmeze, ridicandu-se in spatele meu, punandu-si mainile cu blandete pe bratele mele.

Charlie s-a ridicat si tipa la Edward.

„Ia-ti mainile de pe fiica mea!”, a racnit.

Edward nu a spus nimic, dar i-am simtit mainile eliberandu-ma.

„Putem sa ne asezam si sa revenim la discutia calma?”, ne-a invitat Edward, cu speranta. „Bella este un terapeut foarte bun si eu stiu ca se rezolva mai multe lucruri daca nu se tipa”.

In acest moment, am hotarat sa fiu prima care se calmeaza, stiind ca avea dreptate. Dar, daca Charlie il insulta din nou pe Edward, ii saream la gat.

M-am asezat unde statusem, langa Edward...si, la un moment dat, s-a asezat si Charlie.

Acum se incrunta la Edward si nu-mi placea nici asta. Acum, Edward avea un contact vizual total cu Charlie, nu se mai uita in pamant rusinat si asta m-a facut foarte mandra de el.

„Bellei nu-i place acel cuvant – tarfa”, a spus Edward calm. „Eu ma numesc asa tot timpul si imi taie capul pentru asta. Stiu ce sunt, Serif Swan, nu neg asta”.

„Insa vrei ajutorul meu pentru a iesi din asta”, a spus Charlie cu raceala, holbandu-se la Edward.

„Nu cred ca exista o cale de iesire pentru mine”, a spus Edward cu sinceritate. „Bellei ii place sa rezolve probleme si a fost un foarte bun psihiatru si prieten. Nu vrea ca eu sa ma intorc la viata mea, asa cum este. Vrea sa ma ajute. Si o admir pentru asta...dar...pur si simplu nu cred ca este posibil...in urmatoarele trei zile, sau probabil, niciodata. Si este foarte periculos. Victoria...face parte dintr-o familie de infractori, daca intelegi ce spun. Cei care ma ajuta ar putea fi raniti...nu vreau asta. Bella a vrut sa te cheme sa ajuti si tu sti ce greu este sa te pui contra ei”.

„Cat ti-a platit?”. Charlie nu parea sa asculte un cuvant din ce spunea Edward si asta ma scotea din sarite.

„Tata, conteaza?”, am strans din pumni, ramanand pe loc.

„Vreau sa stiu!”, a strigat el, ramanand in fotoliu.

„Douazeci de mii”, am inchis ochii o secunda si apoi l-am privit.

Edward s-a uitat in jos si apoi din nou la tatal meu.

„Serif Swan, jur, daca as putea, i-as returna totul chiar acum”, a spus Edward cu un ton de tristete in voce. „Ea mi-a oferit mie atat de mult...”

„Toata mostenirea”, privirea lui Charlie aproape ca m-a durut cand s-a uitat la mine. Arata de-a dreptul dezgustat de mine. Nu mi-a mai aruncat niciodata o asa privire.

Edward arata ca si cand dorea sa repare asta, insa eu imi doream sa inceteze sa mai vorbeasca pentru o secunda. Incercand sa explice, il scotea si mai tare din minti pe Charlie.

„Este vina mea, domnule”, a luat Edward vina asupra lui. „Nu i-am dat de ales”.

„Te-ai culcat cu ea?”, il fixa Charlie pe Edward cu privirea, ignorandu-ma, ca si cand nici macar nu ma aflam acolo.

Edward a ezitat si era pe cale sa raspunda cand Charlie a strigat la el. Ezitarea lui Edward i-a oferit raspunsul si, inainte sa pot reactiona prea mult, Charlie l-a apucat pe Edward de camasa, l-a impins in perete, in timp ce cativa nasturi au cazut pe jos.

„Tarfa nenorocita!”, a marait Charlie printre dinti in timp ce-l impingea din nou pe Edward in perete. „I-ai tras-o fiicei mele! Pentru BANI!”

„TATA!”, am strigat, tragandu-l pe Charlie de haina pentru a-l opri. „Ii ranesti spatele! INCETEAZA!”

Ranile de la bici ale lui Edward se vor deschide daca ar fi continuat sa-l impinga atat de tare cu spatele si nu vroiam ca tatal meu sa-i cauzeze si mai multa durere, sa nu mai mentionez de durerea de a fi numit prostituat si tarfa.

„O sa-i ranesc mai mult decat spatele!”, a marait Charlie, trantindu-l din nou cu spatele de perete, in timp ce Edward a scapat un gafait scurt de durere.

„TATA, INCETEAZA, ACUM!”, am incercat sa-l iau pe Charlie de brate, care erau ca piatra, tintuindu-l pe Edward de perete. De asemenea, am observat ca Edward nici macar nu se lupta si nu se ruga sa fie lasat in pace. Pur si simplu, suporta.

„Stiu cum te simti, insa nu imi pare rau”, a spus Edward in apararea lui, uitandu-se fix in fata schimonosita a lui Charlie. „Bella este cea mai buna prietena a mea. Si stiu ca si tu o iubesti, asa ca nu te condamn pentru ca vrei sa-mi faci rau. Asa ca, da-i inainte. Nu ma voi lupta cu tine”.

„Tata, nu!”, aproape am plans, incapabila sa-l trag pe tatal meu.

„Bella, te rog, da-te din drum”, m-a privit Edward. „O sa patesti ceva”.

Charlie si-a dus un pumn la spate si a urmarit fata lui Edward cand a facut asta. Edward si-a sprijinit capul de zidul din spatele sau si a inchis ochii, asteptand.

„Tata, nu-l lovi!”, am sarit in spatele tatalui meu, cu bratele in jurul gatului sau. „Il iubesc!”

„Calmeaza-te, Bella”, vocea lui Charlie era din nou calma si a lasat pumnul in jos, inca privindu-l pe Edward. „Nu am de gand sa-l lovesc”.

Am respirat usurata si i-am dat drumul tatalui meu, aterizand in picioare, in timp ce Charlie i-a dat drumul usor lui Edward, facand un pas sau doi departe de el.

„De ce?”, statea Edward langa zid uimit.

„Nu pot sa lovesc un barbat care nu se va apara”, l-a informat Charlie. „Nu este corect”.

„Multumesc, tata”, m-am trezit spunand, sunand etern de recunoscatoare.

„Nu ca nu as vrea sa-ti rup fundul. Vreau. Dar vad ca iti pasa de ea”, a spus Charlie privindu-l pe Edward. „Spunandu-i sa se dea la o parte...si eu eram pe cale sa-i spun acelasi lucru cand ai facut-o tu. Nu-mi place...dar este asa cum este”.

Am zambit putin. „Asta spune Edward intotdeauna”.

Charlie s-a asezat in fotoliul pe care i-l oferisem mai devreme si si-a lasat capul intre maini...o alta miscare gen Edward. Seamana mult mai bine decat isi dau seama.

„Esti bine?”, m-am indreptat spre Edward, care s-a indreptat si s-a departat un pas sau doi de perete...si pe perete era putin sange.

„Cred ca da”, a spus el inainte ca eu sa tip.

„Spatele tau!”, am tipat, simtind furia instantaneu. „Stiam eu!”

„La naiba”, a spus Edward in timp ce-l duceam in bucatarie, poruncindu-i. „Scoate-ti camasa”.

„Bella, o sa am grija de asta in baie”, a inceput sa se opuna, insa eu nu eram in starea de spirit pentru asta.

„Cum vei reusi sa-ti ingrijesti singur spatele?”, am intrebat. „JOS!”

A oftat si si-a descheiat camasa, dand-o jos si lasand capul sa-i cada putin, in timp ce eu am umezit o carpa cu apa calda, atingand cu blandete liniile mici care aveau sange proaspat pe ele, simtind lacrimile in ochi cand mi-au incetosat privirea.

„Iisuse Hristoase!”, l-am auzit pe Charlie din sufragerie si Edward a scapat o respiratie furioasa. Ii putea vedea pieptul lui Edward din acest punct si semnele pe care le lasase Raven acolo.

„Ce dracului?”, venea Charlie incet in fata, catre Edward.

„Ce credeai, tata, ca glumim?”, aproape am racnit la tata, in timp ce el a intrat incet in bucatarie si acum a aruncat o privire la spatele lui Edward.

„La naiba”, a spus Charlie in timp ce ma urmarea cum ii curatam sangele lui Edward.

„Tocmai incepusera sa se vindece, multumesc, tata”, nu-mi puteam ascunde furia pe el chiar acum.

„Este in regula”, avea Edward o voce curajoasa. „Nu doare”.

„Tata, nu te-as fi chemat aici daca nu era o urgenta”, i-am spus tatalui meu, care statea langa mine cand lucram. „Nu trebuia sa-ti fi spus nimic! Stiu ca esti ranit si suparat...si dezamagit de mine...insa nu acum, nu avem timp de astea. Sunt indragostita de Edward...si el ma iubeste. Nu am planuit asta si stim ca este imposibil, insa nu avem ce face. Trebuie sa-l salvez, tata. Uita-te ce-i fac. Si asta e doar o parte a durerii fizice pe care i-o provoaca ei...nu ai idee ce i-au facut in interior”.

„Am stiut ca este ceva mai mult la mijloc cand ai inchis ochii si ai asteptat sa te lovesc”, i s-a adresat Charlie lui Edward acum. „Am mai vazut asta o data inainte...un pusti. Tatal lui obisnuia sa-l bata des. L-am vazut pe tip ridicand mana la fiul sau si pustiul a inghetat si astepta...exact cum ai procedat tu cand m-am luat eu de tine”.

Edward s-a intors pe jumatate spre noi, dar apoi s-a uitat drept in fata, scapand un mic oftat.

„Il numesc sclav al durerii”, i-am spus incet tatalui meu cand am inceput sa aplic unguentul, sangele fiind curatat acum. „Ii fac cele mai ingrozitoare lucruri. Asta este nimic, mi-a spus Edward, in comparatie cu ce ii fac de obicei”.

„Spune-mi mai multe despre oamenii astia”, a spus Charlie si am simtit ca s-ar putea sa urlu. Asta insemna ca tata vroia sa ne ajute...si sa stie mai multe.

I-am reamintit tatalui meu ca acesta este Edward Cullen pe care l-am pus sa-l verifice, despre care am mintit ca se intalneste Rosalie cu el. I-am reamintit de trecutul lui Edward...de fiica lui...de incendiu. Cu cat tata invata mai multe, cu atat isi dorea mai putin sa-l loveasca pe Edward. Nu il iubea pe Edward mai exact si nici nu dorea ca eu sa ma marit cu el intr-o zi, dar a inteles, cred.

Nu am intrat in detalii amanuntite despre aranjamentul nostru de la inceput – despre cum Edward imi dadea lectii despre sex, asa cum eu il invatam pe el sa-si infrunte trecutul si durerea. Nu trebuia sa-i spunem totul. L-am asigurat ca ne-am protejat intotdeauna cand am fost impreuna si tatei aproape ca i s-a facut rau la faza asta.

Insa, ce era important a fost impartasit. Am marturisit chiar si ca am atacat-o pe Victoria la club...si i-am spus cum m-a aparat Edward si m-a scos de acolo.

Edward i-a povestit mai multe despre Victoria, despre club, despre ceilalti dansatori de acolo, despre cum a ajuns el sa-i apartina ei, si chiar si despre amenintarile pe care i le adreseaza cu privire la faptul ca ii vor folosi sangele pentru a-l infunda, apoi i-a povestit despre promisiunile ei de a-i rani fiica in caz ca ar incerca vreodata sa plece.

Am observat ca Charlie mi-a furat unul dintre caiete si a inceput sa ia notite cu privire la ce spunea Edward. Edward aproape ca a ras la asta, amintindu-si de mine si de caietul meu, vazand asemanarile de familie. I-am aruncat o privire si si-a ascuns zambetul.

In final, Edward i-a spus tatalui meu, dupa a cincea pagina de notite. „Serif Swan, va rog, asta incepe sa devina prea serioasa. Fiica mea ar putea pati ceva...sau ar putea fi ucisa, daca treaba asta nu este tratata cum trebuie. Si la fel s-ar putea intampla si cu Bella. Nu pot sa risc asa ceva”.

„Edward”, l-a privit Charlie fix in ochi. „Nimic nu va fi mai bine daca nu incerci. Intr-o zi, ei iti vor rani fiica...si pe toti de care iti pasa. Oamenii care tin sclavi si ostatici sunt niste mari lasi. Au putere numai datorita fricii tale”.

„Al naibii daca nu ai dreptate, mi-e frica!”, a strigat Edward inapoi. „E vorba de fiica mea!”

„Si ea e fiica mea!”, a aratat Charlie spre mine. „Si ea este in pericol acum si nu voi tolera asta, Edward. Trebuie sa fac tot posibilul pentru ca ea sa fie din nou in siguranta. Daca iti pasa atat de mult pe cat spui, vei face acelasi lucru, si pentru Bella si pentru fetita ta. Deci...te bagi...sau nu?”

Edward mi-a zambit, amintindu-mi cum i-am spus acelasi lucru cand l-am scapat din casa lui Raven. Da, furasem asta de la tata si el stia acum.

„Ma bag”, a spus el, parand foarte nervos. Stiam ca isi face griji pentru fiica lui si admiram asta. L-am mangaiat cu blandete pe spate, pe noul tricou curat, asigurandu-l ca va fi bine.

„Stiu ce fac, Edward”, l-a asigurat Charlie. „Nu as face nimic ce ar avea drept consecinta ranirea unui copil. Nu pot sa garantez ca pot sa aranjez totul in trei zile, dar voi face tot ce pot atat cat sunt aici”.

„Multumesc, Serif Swan”, a spus Edward cu sentimente reale. „Vad de unde are Bella curajul si inteligenta...”

Charlie ura sa primeasca complimente, insa a pufnit si a spus. „A mostenit frumusetea de la mama ei, din fericire pentru ea”.

„Tata”, m-am incruntat, in timp ce tata chiar a zambit putin.

L-a privit din nou pe Edward si a spus. „Si...poti sa-mi spui Charlie, pustiule”.

„Aaa”, a parut Edward mult mai relaxat cand a zambit si a spus. „Multumesc, Charlie”.

„Nu te obisnui prea mult, Edward”, s-a incruntat Charlie putin. „S-ar putea sa te plesnesc, mai tarziu”.

„In regula”, a fost Edward de acord. „Sti unde sa ma gasesti”.

Tata se indrepta spre usa si am banuit ca asta insemna ca deocamdata pleca. S-a intors spre mine si nu si-a coborat vocea cand a vorbit, pentru amandoi. „Inca nu-mi place toata chestia asta, Bella. Sa nu credeti ca acum nu sunt al dracului de suparat pe voi amandoi”.

„Stiu, tata”, chiar mi-a parut rau pentru tata, stiam ca asta va fi prea mult de indurat pentru el. Uram ca a trebuit sa-l implic in asta.

„Dar, macar Edward isi facea treaba, asa bolnava cum este”, i-a aruncat Charlie o privire lui Edward, apoi mi-a vorbit mie. „Dar, Bella, tu sti foarte bine. Nu am terminat discutia”.

„Stiu”, simteam lacrimile in ochi. Il ranisem cu adevarat si puteam sa vad asta in privirea lui.

„Voi fi prin zona”. Charlie nu m-a imbratisat chiar acum si intelegeam asta. „Am nevoie de putin timp sa ma gandesc...si voi incepe sa verific lucrurile”. Cu asta, si-a luat caietul si l-a privit pe Edward un moment.

„Tata, te rog sa ai grija”, am spus, stiind ca era destul de destept sa se descurce cu asta si fara ajutorul meu.

„Am intotdeauna”, a spus fara emotie in voce. „Pa”.

Nu m-a sarutat nici de la revedere, dar stiam ca trebuia sa-i dau timp.

Tata cobora scarile, iesind, in timp ce eu am inchis usa apartamentului, intorcandu-ma spre Edward. Parea pierdut in ganduri cu privire la ceva si am mers la el, punandu-mi cu blandete bratele in jurul lui, pentru a nu-i rani spatele si mai tare. „Cred ca a mers destul de bine”.

O seara frumoasa!

Ana