Linia Rosie

24. Demisia mea

Edward

„Edward...sedinta...numarul opt?”, m-a privit Bella nesigura.

„Cred ca este a saptea”, am incercat sa-mi amintesc, insa Bella a ridicat din umeri si a spus „Oricum...”

„Buna, Edward”, m-a salutat ca de fiecare data si intotdeauna ma facea sa zambesc. De parca nu as fi vazut-o de la ultima noastra sedinta inregistrata.

„Buna, Dr. Bella”, am zambit, stand pe canapea, in timp ce ea luase locul ei obisnuit, pe fotoliul din fata mea.

„Deci...”, a luat Bella o gura mica de aer, uitandu-se spre fereastra din dreapta ei. „I-a fost greu tatalui meu sa nu lase problema noastra sa-l supere”.

A zambit putin, asa ca i-am zambit si eu, sperand ca nu-si ascunde suferinta cu privire la vizita tatalui ei de acum o ora. Speram ca stia ca nu trebuia sa ascunda asta de mine. Si eu pot fi langa ea.

„Stiu”, mi l-am amintit pe Charlie spunand ca a auzit destule povesti si cum a noastra nu-l va face sa tipe sau sa devina violent. „Mai mult datorita regulilor tale”.

Infigea pixul in hartia caietului din poala ei si maxilarul ei a fost putin incordat pentru o secunda.

Acum parea ca si cand ar fi suparata...si nu vorbea. Privirea ii era fixata in caiet. Oare ii pare rau ca i-am spus tatalui ei? Oare simte ca eu nu merit ruptura imensa care este acum intre ea si Charlie? Erau atat de apropiati cand a venit Charlie...si acum...

„Bella?”, am inceput. „Imi pare atat de rau. Inca nu-mi vine sa cred ca ai facut asta pentru mine”.

„Prostutul de Edward”, a luat o expresie curajoasa pentru mine. „Am facut-o pentru noi...si as face orice pentru tine. Te iubesc. Mi-as da viata pentru tine”.

Aceasta afirmatie a echivalat cu un cutit infipt in pieptul meu. Am ramas cu gura cascata si pentru o secunda m-am simtit rau...gandindu-ma la Tanya...Victoria...nenorocitul de pericol in care ne aflam acum.

„Sa nu mai spui niciodata asta, Bella”, m-am trezit spunand pe un ton serios.

„Imi pare rau”, si-a dat seama cum ma simteam si se vedea pe fata ei. „Nu am gandit...Nu am vrut sa spun...”

A oftat si a schimbat subiectul.

„Deci...cum ti s-a parut tatal meu?”, a intrebat incercand sa zambeasca mai mult.

„Mi-a placut de el”, am spus fara sa ezit. „Dar a fost mult prea dragut cu mine. Ar fi trebuit sa-mi dea una”.

„Asta vroiai sa faca, nu-i asa?”, a intrebat, cunoscandu-ma prea bine.

„Da”, incetasem sa ma mai ascund sau sa o mint pe Bella in acest punct. „Stiu ca a fost gresit din partea mea...sa-ti iau banii asa...sa...fac dragoste cu tine pentru bani. Am distrus atat de multe fete pentru bani...cand Charlie m-a trantit de perete, a fost ca si cand...in sfarsit unul dintre tatii lor a pus mana pe mine...si acum as fi putut plati pentru cateva din ce am facut”.

„Stiu cum m-am simtit eu...”, a spus Bella. „Cand tatal meu te-a numit tarfa si...usuratic...dar...cum te-ai simtit tu?”

Mi-am privit mana cateva secunde si aproape am mintit spunand ca eram obisnuit cu asta...dar am recunoscut adevarul.

„Am urat asta”, am marturisit, aruncandu-i o privire rapida. „Mi-am dorit ca Charlie sa ma placa. In timpul pranzului a fost foarte de treaba si am simtit ca parca m-a placut putin. Apoi...cand i-am spus...felul in care m-a privit...m-am simtit din nou atat de dezgustator...de obicei ma simt asa, dar, in ultimul timp, cu tine...cand suntem singuri...nu ma simt atat de murdar. Sunt curat. Si, intr-un fel, nu fac nimic gresit. Cand te sarut, aproape uit ca sunt un prostituat. Si nu am folosit cuvantul tarfa, asa ca nu te poti supara pe mine”.

Mi-a zambit scurt si eu i-am zambit inapoi, bucuros ca nu voi intra in probleme spunand adevarul, cel putin in felul in care il vad eu.

„Nu sunt atat de sigura ca imi place cuvantul prostituat”, a spus ea.

„Ce zici de curva?”, am tachinat-o.

„Tata este de obicei atat de calm”, a spus Bella. „A vazut multe si de obicei nu devine atat de...emotional”.

„Asta este ceva diferit”, am punctat. „Acum este vorba de tine. Esti singura lui fiica. Stiu exact ce simte el. Daca eram in locul lui si tu erai Katie...mi-as fi rupt fundul dincolo de orice regrete!”

Bella a scuturat din cap si a lasat sa-i creasca un zambet pe buze.

„Charlie este ca tine”, am continuat. „Vrea sa ajute oamenii. La inceput, cand ai vrut sa-mi dau jos camasa, nu mi-a placut. Charlie ar fi vazut. Dar apoi, cand el chiar a vazut...pot sa spun ca i-a pasat. Ma place sau nu, tot este un bun politist. Vrea sa-i protejeze pe cei slabi...si sa scape lumea de cei rai. Este grozav faptul ca tu vei deveni medic, medic psihiatru. Poti sa ajuti oamenii inainte ca ei sa umple inchisorile tatalui tau. Poti preveni petrecerea de crime oribile”.

„Niciodata nu am privit lucrurile asa”, s-a luminat Bella putin si eu eram fericit ca eu am fost cel care i-a provocat asta.

„Si tu nu esti slab”, a adaugat Bella. „Si tata chiar te place. Chiar daca s-ar putea sa nu prea arate asta acum. A realizat, cu cat i-am spus mai multe, ca amandoi sunteti tati singuri, care incercati sa faceti ce este cel mai bine pentru fiicele voaste. Pun pariu ca tata ar face acelasi lucru pentru mine, daca ar fi fost in locul tau”.

„Mda, dar ai vazut prima lui reactie la mine”, i-am reamintit. „Despre asta ti-am spus inainte. A vrut sa ma loveasca. M-a urat. Asta este prima reactie a tuturor cu privire la cineva ca mine. Din acest motiv nu sunt tarfele ajutate”.

Bella a oftat zgomotos si a spus. „El te ajuta!”

„Pentru ca te iubeste pe TINE”, am afirmat, nevrand sa incep o cearta cu ea.

„Esti sigur de asta?”, a parut putin suparata acum.

„Bella...”, m-am uitat la ea pana cand a facut din nou contact vizual cu mine. „Te iubeste. Acum este doar suparat. Te va ierta. Promit”.

S-a holbat in jos la caietul ei, fara sa vorbeasca.

„Asta este dovada, faptul ca ne ajuta”, am vorbit mai bland acum. „Sincer, sa am doi Swan de partea mea imi da speranta. Nu ca primul nu imi era destul...doar ca ma simt...de doua ori protejat acum”.

A zambit la asta si am vrut sa vorbesc mai mult despre lucrul care imi chinuia gandurile si sufletul...mereu...aproape ca ma nenorocea, aceasta inevitabila zi de luni.

„Dar, Bella...”, m-am facut serios acum. „Trebuie sa ne pregatim amandoi pentru ce s-ar putea sa urmeze. S-ar putea foarte bine sa ma intorc...chiar si tatal tau a spus asta”.

„Nu”, din nou, nu vroia sa infrunte asta. „Il voi face pe tata sa te aresteze inainte sa te las sa te intorci”.

Acest gand aproape ca m-a facut sa rad. Nu-i o idee rea...

„Pe ce acuzatie?”, am ranjit. „Prostituatii arestati ies imediat ce este depusa cautiunea. Politistilor nici macar nu le pasa destul de noi pentru ca sa ne retina o zi intreaga. Si apoi, Victoria ma va pedepsi sapte zile in loc de sase”.

„Traversare prin loc nepermis, atunci”, a pufnit Bella. „Excesivitate sexy...sex pe scara de incendiu, orice!”

„Daca sa ti-o trag tie pe scara de incendiu este o crima, atunci sunt vinovat”, mi-am batut joc de reclamele vechi la Obsession si am chicotit, sperand ca ea a inteles gluma.

A zambit pe jumatate si a ras putin.

„Tatal tau ar trebui sa aiba ceva real in mana pentru a ma aresta aici”, am informat-o. „Asta nu este orasul lui. Spune-mi ca vei fi curajoasa daca trebuie sa ma intorc. Doar spune-o, macar”.

„Voi fi curajoasa daca trebuie sa te intorci”, a spus fara emotie, holbandu-se la caietul ei.

„Mincinoaso”, am zambit, scuturand din cap de cateva ori.

A aruncat caietul si si-a pus capul in maini, scancete mici iesind din ea.

In cateva secunde, o tineam in brate, ingenunchind pe podea in timp ce ea s-a agatat de mine, plangand in scobitura gatului meu in timp ce-i mangaiam parul.

„S-ar putea sa dureze mai mult de doua zile ca sa ma scoateti de acolo”, am spus incet. „Tatalui tau s-ar putea sa-i trebuiasca mai mult timp. Eu pot sa astept. Pentru tine, as astepta o vesnicie”.

„Nu pot...”, a suspinat. „Nu pot sa te las sa te intorci singur la toata suferinta aia...”

„Bella, tu esti atat de puternica”, am repetat reamintindu-i. „Tu m-ai facut puternic. Voi fi bine. La fel si tu”.

Soarta ma uraste, vroiam sa-i spun. Soarta nu ma lasa niciodata sa am ceea ce iubesc. Mi le arunca in valuri in fata, mi le flutura pe la nas in timp ce eu incerc sa ma ridic si sa le prind intre dinti, neavand nici o sansa sa le capturez. Poate ca si soarta este o dominatoare rautacioasa, care se bucura sa se joace cu mine.

Poate ca Bella ar fi fost mai bine daca nu era unealta soartei, tentandu-ma si tachinandu-ma.

„Imi doresc sa ma poti uita imediat ce am plecat”, am recunoscut si, cand am spus cuvintele astea, gandul la ele mi-a facut sangele sa-mi inghete in vene.

„Prea tarziu”, a spus in timp ce-i stergeam lacrimile de pe obrazul drept. „Acum suntem legati impreuna. Daca tu sangerezi, sangerez si eu...”

„Bella...”, am respirat inchizand ochii. „Esti o tarfa nebuna”.

Asta ne-a facut pe amandoi sa radem in timp ce ne tineam strans in brate. Lucrurile deveneau mult prea depresive si triste in aceste ultime doua zile. Vroiam sa uitam de toate astea pentru o vreme...insa butonul meu de oprire nu mergea prea bine in ultimul timp. Eram obisnuit sa fiu capabil sa-mi inabus tristetea si sa imi vad de treaba. Bella imi distrusese butoanele. Si eram si fericit si furios din cauza asta.

Voi fi iar o tarfa nefolositoare cand ma voi intoarce. Cum sa mai pot seduce acum o femeie straina? Nici macar nu vreau sa ma joc de-a profesorul si studenta cu Bella, cum sa mai pot presta pentru straini? Sunt atat de terminat cand Victoria va afla despre asta.

Acum aproape ca ma simt obligat sa-i spun Bellei despre Victoria. Nu este corect ca tatal ei sa ne ajute, fara ca macar el sa stie. Nu vreau sa-mi amintesc. Insa nu uit niciodata. Probabil ca Bella nu va fi speriata din cale afara de povestea mea, dar o voi pune intr-un asa pericol...si pe tatal ei la fel. Si daca suspecteaza ca sunt intr-un fel implicat? Ar fi cuvantul meu impotriva cuvantului Victoriei...daca merg acum la inchisoare, Katie va fi terminata. Sa nu mai spun ca probabil voi fi violat de doua ori pe zi acolo.

L-as fi sunat pe tatal Bellei daca as fi fost sigur ca telefoanele nu sunt ascultate de Victoria sau de unul dintre baietii ei.

Va trebui sa ma furisez curand sa vorbesc cu Charlie. Trebuie sa stie. Ar putea fi calea mea de iesire. Dar, daca ceva merge prost, Victoria poate pune pe cineva sa-i faca rau lui Katie – sa nu mai spun de Ben si Angela. Trebuia sa ma gandesc la asta putin mai mult. Am incredere in Charlie, dar chiar si un politist bun poate fi impiedicat de lege – fara prea multe dovezi, vor fi nevoiti sa o elibereze pe Victoria...si atunci ea va veni dupa mine...si dupa toti cei pe care ii iubesc.

„Hai sa iesim de aici”, am sugerat, apasand butonul de stop de pe reportofon. „Hai sa ne distram putin. Se presupune ca eu trebuie sa te distrez, nu sa te fac sa plangi tot timpul”.

Ea nu mi s-a impotrivit, ci a zambit si s-a uitat in sus cand m-am ridicat, scanand toate posibilitatile.

In final, m-am decis la ceva grozav. Nu o mai facusem de mult timp si sunt sigur ca si ei i-ar placea la nebunie.

Era imbracata perfect pentru ideea mea din seara asta. Tricou subtire, cu maneci scurte, jeansi, tenisi...s-ar putea sa fie nevoie sa-si ia si o jacheta mai subtire.

Am smuls-o din apartamentul ei si, in putin timp, statea in poala mea in tren, intrebandu-ma unde o duceam.

„Nu pot sa-ti spun”, a spus simplu, scotand-o din minti, placandu-mi asta.

Erectia mea o intepa in fund in timpul calatoriei cu trenul si am scancit, dorindu-mi ca penisul meu sa ia o vacanta pentru o perioada de timp.

Fara un cuvant sau miscari evidente, fundul Bellei a inceput sa se frece usor de penisul meu doritor si strans.

Nu-i puteam vedea decat ceafa cat a continuat sa ma tortureze, luandu-si revansa pentru prima noastra plimbare cu trenul, eram sigur. Felul in care am impins-o intr-o frenezie si apoi doar am luat-o de mana si am coborat din tren in statie.

Atat de incet isi misca soldurile, frecandu-mi penisul inainte si inapoi, in timp ce eu am incercat sa-mi suprim un geamat pe care imi doream cu adevarat sa-l exprim.

Pun pariu ca acum zambeste, mica tarfulita! Partea mea rea clocotea, suferea.

Si plimbarea asta cu trenul va fi lunga...cel putin 45 de minute. Rahat.

Dupa inca cateva minute de tortura subtila, am marait din piept. „Bella!”

A chicotit, oprindu-se. Nici asta nu a ajutat. Acum imi doream sa se frece de umflatura din jeansii mei. Ma durea fara sa am parte de asta.

Gandeste-te la altceva...mda, asta e o idee buna. Deodata mi-a venit Katherine in gand, invatandu-ma cum sa framant aluatul pentru painea coapta proaspat.

„Nu, Edward, nu-l lovi asa”, a zambit, mereu rabdatoare cu mine. „Tine mainile asa...si framanta-l si apasa cu blandete...nu trebuie sa fi brutal”.

Atunci eram un pusti furios. Ma simteam bine sa-l pocnesc...Katherine m-a inteles...stiindu-mi motivele de frustrare...si imi dadea niste chestii mai bune de facut cu mainile, in afara de a pocni. Dumnezeule, mi-e dor de ea. Poate ca daca lucrurile se rezolva cu Carlisle si Esme, ii pot vedea din nou pe ea si pe Joseph. Asta ar fi grozav.

M-am simtit relaxat si am zambit, privind pe fereastra trenului, soarele inca stralucind, insa incepand sa apuna pe cerul orasului.

Si Bella a inceput din nou sa-si frece fundul de penisul meu. La inceput, am ras in sinea mea si mi-am spus, scuze, Bella, l-am ucis pe Frankenpenis, nu te vei juca cu el in timpul acestei calatorii...dar apoi, ca un experiment de laborator care a mers prost, Frankenpenis a crescut din nou...el nu va muri niciodata cu adevarat. LA NAIBA!

„Nuuu...”, am respirat, auzind-o pe Bella scapand un raset infundat.

A tot continuat sa se opreasca si sa o ia de la capat...nu mai trebuie sa spun ca, pana sa ajungem la destinatie, eram mai excitat ca un marinar care a stat pe mare in ultimii sapte ani...dar nu puteam sa o determin sa se dea jos din poala mea. Mi se parea corect sa o am acolo. Imi place la nebunie cat de perfect ne potrivim impreuna.

Cand am coborat din tren, timp de un minut a trebuit sa merg putin cocosat, simtindu-ma ca un batran de optzeci de ani, in timp ce Bella radea, bucuroasa de situatia mea neplacuta.

Ah, Bella...razi acum...insa razbunarea este mai buna servita rece.

Ma simteam mai putin...umflat cand am ajuns la doc, o barca de culare galben pal asteptandu-ne, plina de oameni, majoritatea turisti.

Cuvintele ‚New York Taxi Apus’ erau scrise cu un albastru regal pe galbenul ca de autobuz de scoala si Bella m-a privit, ridicand o spranceana.

„Ai mai facut asta inainte?”, am intrebat, parand ca ii pun mereu aceasta intrebare.

„Nu, ce este asta?”, a intrebat in timp ce-i plateam barbatului de pe punte pentru bilete.

Ne aflam pe punte cand i-am spus.

„Asta este o croziera la apus de soare, o plimbare de trei ore, care ne arata tot orasul New York”, am informat-o, sperand ca ii plac barcile si ca nu are rau de mare.

„Super!”, s-a uitat in jur si a vazut o multime de scaune albe ca pe o pajiste.

„Iti plac barcile?”, am intrebat in timp ce ea a mers sa ocupe doua locuri langa marginea barcii, pentru a putea vedea totul.

„Nu ti-am povestit despre mine si Charlie pescuind in fiecare vara din viata mea?”, m-a privit ca si cand ar spune „DZAAA”.

„Aa, da, scuze, am uitat despre asta timp de o secunda”, m-am simtit prost ca nu mi-am amintit singur.

„Ai noroc ca esti atat de dragut”, m-a tachinat si am ras cu ea la asta. Nu aud des acest compliment de la femei.

Imi amintesc de primul compliment pe care mi l-a facut ea, in camera privata, Treaz, cand a spus. „Ochii tai sunt atat de verzi. Sunt draguti”.

Cred ca am iubit-o inca din acel moment. Numai Bella imi putea observa ochii intr-un asemenea moment ca acela.

Mi-am aplecat capul pe umarul ei pentru o secunda, inainte ca barca sa porneasca motorul si apoi i-am sarutat umarul, indreptandu-ma si uitandu-ma in lateral, privind apa cum plescaie pe langa barca-taxi.

Bella m-a luat de mana si si-a impreunat degetele cu ale mele si, in cateva minute, barca a inceput sa prinda viteza si am inceput sa ne miscam, amandoi zambindu-ne ca niste tantalai, incantati sa ne incepem calatoria.

Soarele era splendid si brizele erau racoroase si primitoare cand am lasat docul si tarmul in urma. Mi-am pus ochelarii de soare si am primit un zambet sexy de la Bella cand am facut asta. Ea parea sa nu prefere ochelarii de soare, asa ca nu m-am simtit prost ca i-am avut la mine, si nici ea. Arata atat de draguta uitandu-se pe sub gene si tinandu-si mainile deasupra ochilor pentru a putea vede mai bine, in timp ce ghidul nostru a pasit in fata, stand pe punte, aproape de capatul vasului, cu microfonul in mana, prezentandu-se.

Era un afro-american inalt, voinic, cu capul chel si mustata. Purta un cozoroc alb, intors la ceafa, pantaloni scurti si un tricou alb pe care scria ‚Iubesc New York’ – cuvantul dragoste fiind reprezentat de o inima rosie.

Nu mi-as fi dorit sa ma bat cu el, insa, imediat ce a vorbit, mi-a placut. Era haios...si isi stia treaba.

Am vazut Battery Park City, cladirea Empire State, Center of the Performing Arts...Dl. Lee era numele ghidului nostru si era un tip grozav. De fiecare data incerca sa interactioneze cu oamenii si, intr-un final, se afla langa noi si tipa. „Toata lumea este bine aici? Ma intelege toata lumea?”

Nu a raspuns nimeni, cu exceptia mea, nu foarte timid.

„DA!”, m-am intors jumatate spre el, zambind, facand-o pe Bella sa capete o culoare roz deschis in timp ce-si punea bratele in jurul meu.

„Haideti, oameni buni, doar un tip raspunde!”, a tipat el. „Nu e bine, fratilor, haideti, sa ne distram putin aici!”

Atunci au tipat cateva persoane, aplaudand. „UUUUU!”

„La naiba cu voi, fratilor, voi vorbi cu fratele meu de aici”, s-a asezat langa mine pe un scaun gol si a zambit. „Tu esti singurul care ma intelege, deci, de unde esti, frate?”

Mi-a pus microfonul la gura si eu am ras o secunda, raspunzand. „Locuiesc aici”.

„Opaa, super, iti iubesti orasul, asta este frumos!”, m-a batut pe spate. „Si cine este aceasta femeie finuta de la bratul tau?”

„Ea este Bella, e a mea”, am glumit. „Nu incerca sa-mi furi fata, domnule Lee”.

„Nu, frate, nu...nu fac asa ceva, promit”, a zambit el, si cateva persoane au ras de conversatia noastra. „Esti un tip de treaba, cum te cheama?”

„Edward”, am raspuns.

Mi-a intins mana si eram pe cale sa i-o strang, dar apoi a facut-o pumn si mi-a lovit pumnul intr-un semn de prietenie.

„Ma bucur sa te am la bord, Edward”, a spus ridicandu-se. „Mersi”.

„Eu iti multumesc”, am zambit, auzind-o pe Bella chicotind in bratele mele cand el a plecat de langa noi, mergand sa interogheze si alti pasageri.

„Vezi?”, mi-a zambit Bella. „Dl. Lee te place. Nu poti fi atat de rau”.

„Are bucurii la TINE”, i-am zambit inapoi. „Femeie finuta”.

In timp de Dl. Lee se plimba pe barca a gasit oameni din Texas, din Ucraina, Canada, Japonia. Am zambit, placandu-mi ideea ca macar in vacante oamenii se pot strange impreuna si se pot distra.

Am trecut pe langa Feribotul Staten Island si Dl. Lee ne-a spus unul dintre cele mai frumoase lucruri despre el, este gratis. Si, ne-a mai spus. „In viata, trebuie sa apreciezi si sa te bucuri de avantajele lucrurilor pe gratis. Cele mai bune lucruri din viata sunt pe gratis”.

Ma bucur ca aveam ochelarii de soare la ochi. Sunt sigur ca privirea mi-ar fi reflectat gandurile drept raspuns la asta si nu mai vroiam sa o intristez pe Bella. Urmatoarele doua zile ar trebui petrecute razand si sarutandu-ne...si facand dragoste. Este tot ce ne-a mai ramas. Sunt avid dupa mai multe amintiri cu ea...amintiri fericite, nu triste sau pline de griji.

In final, ne apropiam de Statuia Libertatii si soarele aproape apusese. Cele mai frumoase culori se imprastiau pe cerurile din spatele Statuii...rosii, aurii, mov, portocalii...si intunericul de deasupra lor, inghitindu-le incet si coborand peste culorile zilei sfarsite. Amurgul.

Dintr-un anumit motiv, acest moment al zilei ma intristeaza intotdeauna...o alta zi fara Katie...sau Tanya...o alta noapte in care fiica mea va merge la culcare fara sa o sarut de noapte buna. O alta zi in care nu-mi facusem treaba de a fi tatal ei, exact asa cum m-au tratat Esme si Carlisle. Ma urasc.

Azi am fost pe aproape sa fiu pocnit in fata si am zambit amintindu-mi asta. Charlie este un tata extraordinar, o iubeste pe Bella atat de mult, din acest motiv s-a infuriat asa pe mine. Ma bucur ca Bella il are langa ea. Si el nu a abandonat-o, nici macar dupa marturisirea ei ingrozitoare de azi. Este binecuvantata sa aiba asa un tata. Sunt gelos. Azi a fost bine. De fapt, ma gasesc sperand...visand ca un prost ca Charlie va face vreun miracol in urmatoarele doua zile si ca nu voi mai fi nevoit niciodata sa ma uit la Victoria sau sa-i mai aud vocea...sa nu mai vorbesc de atingerea ei.

Si chiar daca va trebui sa ma intorc, tot ma simt bine ca mi-am facut niste prieteni atat de minunati si adevarati in timpul acestui scurt moment de pauza de la Fire. Acum ma simt de parca as putea infrunta orice, fara rezerve sau regrete.

Sunt trist sa vad ca se incheie ziua de azi. A fost o zi grozava, in cea mai mare parte. Singurul ghimpe al zilei a fost suferinta Bellei. Acum, ea zambeste si priveste cerul cu mine, ridicandu-se peste barile vasului, in fata mea, aflata in bratele mele, ferita de vantul noptii ce batea din sens opus.

Nu am vorbit, nu trebuia sa o facem. Mi-am pus fata in parul ei si mi-am asezat bratele in jurul soldurilor ei si ea si-a lasat capul pe pieptul meu, complet relaxata.

Ghidul isi terminase programul si acum tot ce mai era de facut era sa privesti frumusetea noptii care se nastea in fata noastra.

M-am gandit la Katie...intrebandu-ma ce facea acum. Intrebandu-ma ce servise la cina din seara asta si la ce film se uita inainte de culcare. M-am gandit la Katherine si la Joseph si mi i-am imaginat spaland vasele impreuna, asa cum faceau uneori, doar ca sa petreaca timp impreuna si sa stea de vorba. Ea spala si el le usca. De obicei, eu imi faceam temele la masa din apropiere in timp ce ei vorbeau in liniste incercand sa nu ma deranjeze. Si daca aveam vreodata intrebari, beneficiam de ambele lor minti inteligente...si vasele asteptau intotdeauna pana cand eram eu lamurit.

M-am gandit chiar si la parintii mei...si m-am simtit rau cand mi i-am imaginat la masa lor eleganta de la Waldorf, servind cina in liniste, ca de obicei. Ma intreb daca acum vorbesc despre mine. Ma intreb ce spun ei. Si apoi imi este teama sa ma intreb.

Acum, Fire este deja deschis...si Emmett lucreaza...la fel si Jasper. Este gresit daca ma simt putin rau pentru ei? Ei au fost familia mea ani de zile pana acum...si acel loc...nu mi-a placut niciodata acolo, insa chiar am avut cateva momente fericite...nu stiu ce dracului fac. Simt ca acum doua saptamani locul meu era acolo...ma simteam bine fiind acolo...nu-i asa? Nu m-am simtit ca un prizonier pana cand nu mi-a deschis Bella ochii. Acum ca am vazut ce sunt cu adevarat, urasc acel loc. Cum sa ma mai intorc acum? Cum sa ma ocup de nenorocitele de femei straine pentru bani?

Toate cladirile aratau negre acum, in intuneric, luminile aurii si portocalii stropindu-le. Apa era intunecata si reflecta cerul din New York ca o oglinda de sub el, pe cerul de deasupra fiind o podoaba de nori de culoarea lavandei intunecate.

„New York-ul arata atat de furmos asa, nu?”, am gandit cu voce tare.

„Absolut”, a parut Bella la fel de hipnotizata ca si mine.

„Bella?”, mi-am pastrat privirea pe cladiri si pe cerul de deasupra lor.

„Ce este, Edward?”

„M-am saturat sa-mi fie tot timpul frica”, am auzit deodata o voce puternica, crescand in mine, nefiind constient cu adevarat de unde venea, dar placandu-mi la nebunie. „M-am saturat sa visez ca intr-o zi voi fi incuiat intr-o cusca si ca Victoria va aparea si imi va spune cu nonsalanta ca fiica mea este moarta pentru ca nu m-am supus imediat unui ordin. M-am saturat sa ma gandesc sa te parasesc. M-am saturat sa ma prostituez. Nu o mai fac. Am terminat cu asta...cu toate astea”.

Bella s-a intors spre mine, de parca nu credea ca eu eram cel care spunea toate astea. Ochii ii erau inlacrimati cand se holba la mine uimita.

„Edward, ce ti-a venit?”, a intrebat cu respiratia intretaiata. „Esti atat de...pari atat de diferit...ce vorbesti?”

„Bella, trebuie sa-l vad pe tatal tau imediat ce ajungem la tarm”, am spus, avand o misiune in minte, nedorindu-mi sa fiu descurajat. „Mai este ceva ce trebuie sa-i spun. Sti unde sta?”

„Da”, a clipit ea, intrebandu-se ce s-a schimbat deodata la mine. Nici eu nu eram destul de sigur, cu exceptia ca, poate, dupa tot ajutorul Bellei si tatal ei acceptand sansa sa ma ajute...si dupa ce a spus el despre fiica mea...stiu ca el are dreptate.

Daca continuu sa dansez cu diavolul, ma voi arde si la fel si Katie. Si va fi vina mea. Daca vreau cu adevarat ca ea sa fie in siguranta, trebuie sa ma rup definitiv de acesti oameni...de aceasta viata. M-am plans destul de viata mea pana acum. Asa cum a spus Bella, sunt tata. Trebuie sa ma trezesc si sa ma alatur Bellei si lui Charlie in aceasta lupta, daca vreau sa fiu liber...si chiar imi doresc asta, mai mult ca niciodata. Nu pot sa stau degeaba si sa fiu carat pe acest munte. Trebuie sa-mi rup unghiile si sa ma murdaresc...si ma catar afara. M-am saturat sa le spun celor ca Bella ca nu pot fi ajutat sau salvat.

Este numai vina mea ca ma aflu in gaura asta nenorocita. Trebuie sa-mi scot capul din fund si sa ma salvez singur. Fiica mea are nevoie de mine. Ma vrea. Si eu am nevoie de ea. Am stat fara ea al dracului de mult timp. O vreau inapoi. Imi vreau viata inapoi. Si am de gand sa mi-o obtin inapoi, chiar daca asta ma ucide. Mai degraba as muri, decat sa mai stau mult fara sa fac ceva.

Cred ca aceste ganduri sunt vechi, lucruri pe care le stiam si mi le spuneam tot timpul. Insa o parte din mine...acea parte indurerata si trista, a fost prea distrusa pentru a le auzi. Deci, de-a lungul anilor, puterea mea chiar a fost ingropata. Dar acum, cred cu adevarat, multumita increderii Bellei in mine si a cuvintelor lui Charlie...cred ca am zgariat suprafata acestor sentimente...cred ca mi-am gasit din nou puterea...in sfarsit.

Cand am ajuns la tarm, ma grabeam spre tren, Bella radiind langa mine si alergand impreuna cu mine, tinandu-ma de mana cand am cerut la informatii numarul de telefon de la Waldorf.

„Ce faci acum?”, a intrebat ea, vrajita de mine.

„Ii sun pe parintii mei”, i-am zambit soptindu-i. „Fi atenta. Uite ce mi-ai facut”.

Cand am primit legatura in camera parintilor mei, eram uimit de mine, chiar si cand a raspuns Carlisle la telefon.

„Alo?”, a spus el cu o voce slaba.

Mi-am adunat tot curajul si mi-am intarit vocea.

„Carlisle, sunt Edward Cullen”, am spus, sunand la fel de formal ca felul in care mi-au scris ei nenorocitul de bilet. „Va invit cordial pe tine si pe doamna Cullen inapoi la Bella, la prima ora de dimineata – DEVREME. Adu-ti carnetul de cecuri. Ii datorati fiicei mele o gramada de bani. Voi asculta ce aveti de spus, insa sa nu asteptati iertare, imbratisari sau sarutari. Astea toate vor dura mult timp. Si daca sunteti seriosi cand spuneti ca va pasa de mine, veti ajunge la timp. Eu nu am nevoie de voi, insa fiica mea s-ar putea sa aprecieze vizita bunicilor din partea tatalui, din cand in cand. Ii datorati si asta”.

Bella a ramas cu gura cascata cand m-a privit zambindu-i si facandu-i cu ochiul.

Carlisle s-a balbait si mi-a raspuns. „Da. In regula, Edward. Orice vrei tu. Vom fi acolo. Dar de ce ai...”

„Fara intrebari”, m-am incruntat cand l-am intrerupt. „Asta este tot ce am vrut sa spun”.

Si am inchis telefonul inainte ca el sa mai poata scoate un sunet.

Am simtit un zambet urias explodandu-mi pe fata cand buzele Bellei au schitat acelasi lucru.

„Edward!”, m-a privit ea cu o noua expresie. „Ce dracului s-a intamplat cu tine?”

„Am facut ceva rau?”, am ridicat o spranceana asteptand.

„Dumnezeule, NU!”, si-a aruncat bratele in jurul meu, tremurand cand am imbratisat-o. „Asta a fost al dracului de magnific! Nu stiam ca o ai in tine! Ar trebui sa te expun aerului de mare mult mai des!”

„Nu este aerul de mare, Bella”, am privit-o in ochi. „E vorba de tine. Tu m-ai adus in starea asta. Tu m-ai ajutat sa ma regasesc. M-am saturat sa fiu cel slab...si m-am saturat sa fiu victima – saracutul, micutul, tristul Edward. Asta nu ar face-o pe Katie mandra. Asta nu ma va duce inapoi la ea. Nu ma pot supara pe parintii mei pentru ca nu au fost langa mine cand eu fac acelasi lucru cu Katie acum. Trebuie sa ma intorc la ea. Si asta inseamna sa ma schimb...sa-mi schimb viata. Mai am doua zile. Nu le pot irosi”.

„Dumnezeule, Edward, te iubesc!”, m-a sarutat cu putere si s-a indepartat spunand. „TE IUBESC CAND ESTI ASA!”

„Sunt abia la inceput”, am sarutat-o si mai puternic si ea a tipat ascutit in gura mea. „Inca nu ai vazut nimic!”

Trenul a oprit in sfarsit si am coborat, in drumul nostru spre hotelul lui Charlie. Aveam ceva serios de marturisit si speram ca el sa mai vrea sa ma ajute dupa ce spuneam asta. Cred ca va vrea. Este politist. Politistii nu sunt intimidati de ceva atat de urat ca o crima. Chiar daca nu ma ajuta, tot imi voi cauta scaparea prin alta metoda. Insa, indiferent ce se intampla, acum ma dedic intoarcerii mele la Katie si repararii relatiei dintre noi, atat cat mai am timp. Nu este prea tarziu. Insa, curand, poate fi. Deci, asta sunt eu, Edward Cullen, pregatindu-mi demisia de la Victoria Spears. Demisionez, tarfa. Nu ma mai stapanesti. Niciodata nu m-ai stapanit.

Si daca tu crezi ca ma sperii avandu-ma la degetul tau mare, mai gandeste-te. Am de gand sa ti-o trag la schimb. Am sa te distrug si daca imi ia un an de zile!

O seara frumoasa!

See ya!

Ana