Linia Rosie

26. Acesta nu este sfarsitul

Edward

Stateam intins langa Dr. Bella si era atat de bine, chiar daca era nepotrivit si neprofesionist in ochii lumii medicale.

Nerusinat, am lasat lacrimile sa-mi curga pe fata si privirea ei nu m-a facut niciodata sa ma simt slab sau patetic. Acum statea cu fata la mine, amandoi stand pe partile noastre, holbandu-ne unul la altul, in siguranta si incalziti in coconul imbratisarii noastre.

Nu mi-a sters deloc lacrimile si eram incantat. Vroia ca eu sa plang, sa simt suferinta si sa o eliberez prin lichidul sarat care mi se topea in privire, care mai degraba ar fi adorat-o pe ea decat sa planga.

Mi-a luat mult timp sa procesez toate lucrurile spuse de parintii mei si sa pronunt cele mai dureroase intrebari.

Fara sa gandesc, m-am trezit spunand. „Tatal meu a fost un violator”.

Ce mai familie...el fura sexul...si eu il vand.

Am inchis ochii cand ea si-a intensificat privirea spre mine. Acum ma simteam rusinat. M-am gandit la ziua cand am atacat-o pe Bella chiar aici, in apartamentul ei...si cat de usor fusese.

„Bai”, a spus ea cu o voce severa. „Edward, uita-te la mine”.

Mi-am deschis ochii si ai ei erau acolo, asteptand sa sfredeleasca.

„Tu nu esti tatal tau”, a inceput ea, incepand deja terapia. „Si poate ca el a fortat, dar asta nu-l face violator. Exista doua parti ale fiecarei povesti. Mama ta a spus ca bause prea mult. Poate ca asa a facut si el. La inceput, ea il saruta. Nu spun ca el a fost corect sau ca nu a facut nimic gresit...dar poate a crezut ca ea il dorea. Poate ca mai tarziu a stiut ca ce facuse a fost gresit. Poate ca nu. Nu stie nimeni. Nu-ti face asa ceva, Edward. Chiar daca a fost un viol si el stia ce face, asta nu te face ceva mai putin decat ceea ce esti. Asta este EL. Tu esti tu. O persoana cu totul diferita. Ai avut dreptate cand ai spus ce le-ai spus parintilor tai. Trebuie sa lasi trecutul sa fie trecut. Cand te-am cunoscut, erai atat de ascuns de mine. Aveai atat de multe ziduri in jurul tau, incat nu am crezut niciodata ca te voi vedea cu adevarat. Inca ma uimeste ce ai reusit in doua saptamani. Cred ca ai VRUT sa fi liber...si din acest motiv a fost atat de rapid cand am inceput sa incerc sa ajung la tine. Vroiai ajutor. Si asta te face mai bun decat Carlisle, Esme, tatal tau, decat ei toti. Uite ce s-a intamplat cu ei cand au refuzat sa fie rezonabili si sa fie ajutati. Ma face sa ma simt bine ca am ales aceasta profesie pentru mine. Unii oameni cred ca psihiatria este nefolositoare si proasta, dar eu am stiut intotdeauna ca poate salva vieti. Acum, vad dovada. Trebuie sa inchizi usa acestui trecut. Trebuie sa pleci si sa-l lasi acolo. Nu-i da voie sa te ucida. Mergi mai departe, spre viitor. Mergi la Katie. Fa exact asta...si vei rupe acest ciclu de suferinta si tristete. Nu uita, pentru ca nu poti niciodata sa-ti uiti trecutul. Dar invata din asta. Lasa-l sa te transforme in ceva mai bun decat ai fost inainte. Lasa-l sa te faca un tata mai bun pentru Katie...pentru ca ea sa creasca si sa fie o mama buna pentru copiii ei”.

Aceasta femeie are un suflet care ma vindeca, pe dinauntru si pe dinafara, chiar si dupa tot ce mi-au spus parintii mei. Cu scurt timp in urma, chiar acum as fi fost devastat. Dar, intr-un fel, cu ea, si felul in care imi explica lucrurile...nu-mi venea sa cred ca simteam speranta...si putere...si un sentiment de libertate.

Vocea nu se auzea dar buzele mele trebuiau sa marturiseasca din nou dragostea mea pentru ea si recunostinta pentru miracolele pe care ea le facuse cu mintea mea.

I-am adus mana la gura si sarutul meu a plouat incet, ca picaturi mici si fierbinti peste degetele ei, ochii mei inchisi scapand inca doua lacrimi...insa acestea nu erau lacrimi de durere. Nu puteam sa spun ca erau lacrimi de bucurie, dar simteam ca se petrece ceva in mine...se afla un spatiu liber, frumos in locul unde odata avusesem gramezi de jena, in care depozitasem o multime de ura de sine, cutii pline de incertitudine si furie si, cea mai mare dintre toate, o bestie gigantica, care se indopase cu toata stima de sine si isi lingea degetele dupa aceea.

Acum nu le mai simteam. Si am plans, atat de usurat sa fiu eliberat de greutatea lor mare. Acum aveam o gramada de spatiu in care sa adun dupa-amiezi cu Katie si pot sa cant muzica din rasetul ei mic. Am o gramada de spatiu si pentru Bella, rafturi dedicate multelor saruturi diferite, imaginilor ale fetei si trupului ei frumoase, in timp ce am devenit unul in atat de multe moduri, toate acestea uimitoare. Acum am spatiu pentru vizitele la Katherine si Joseph, aproape ca-i aud accentul ei de irlandeza strigand ‚Iisuse, Marie si Iosife!’ cand apar la usa ei. Ma va lovi si ma va surzi cu strigatele ei, in timp ce ma strange in brate, dar abia astept sa se intample asta.

Si, in acel moment, i-am multumit cu adevarat lui Dumnezeu...chiar cred in Tine, ticalosule. Trebuie, daca in aceasta lume exista Katie, Bella, Katherine. Deci, m-am inselat, nu? Existi. Poate, daca reusesc in cel mai mic fel sa-i iert pe Esme si Carlisle Cullen, pot sa sper...sa Te iert si pe Tine. Inca nu inteleg si nu sunt de acord de ce a trebuit sa ma lipsesti de sotia mea si pe Katie de mama ei, dar, intr-o zi, imi vei explica totul. Asta daca nu mi-ai inscris numele in cursa pentru Iad si as intelege pe deplin daca ai facut asta. Insa, de acum inainte, am de gand sa fiu diferit. Nu sa ma salvez de la o eternitate de flacari si tortura...ci, astfel incat atunci cand plec, sa ma pot uita inapoi si sa pot vedea cateva lucruri bune pe care le-am facut pe acest pamant, inainte sa-mi expire timpul. Chiar daca singurul lucru se refera la Katie, sa creasca fericita cu familia ei, asta este suficient pentru mine.

Celalalt lucru care ma deranjeaza acum este Tanya. Si am spus asta cu voce tare.

„De ce nu mi-a spus Tanya?”, am soptit. „Crezi ca inca il iubea pe Carlisle sau ceva de genul asta? Poate ca l-a iubit pe el mai mult decat pe mine”.

Bella m-a sarutat pe nas si a cugetat un moment.

„Te-a iubit, Edward”, a afirmat Bella fara sa se gandeasca de doua ori. „A iubit-o pe Katie. Cred doar ca si ea ducea o gramada de vina. Poate ii era teama ca daca iti spunea te va pierde. Nu ar fi trebuit sa tina totul in ea, dar te iubea atat de mult, incat a vrut ca lucrurile sa functioneze bine. Cred ca se invinovatea singura pentru tot prin ce te-a facut...tatal tau, vreau sa spun, Carlisle, sa treci. Cred ca ea si-a dat seama ca tu nu erai nemilos sau rece precum Carlisle, dar nu dorea sa atinga sansa de a te pierde. Presiunea trebuie sa fi fost prea mare, mai tarziu, cred eu, pentru ea. Lucrurile nu mergeau asa cum sperase ea si a simtit ca a esuat pentru ca nu te-a putut trimite la facultate si la medicina, asa cum visase. Asta este motivul pentru care cred ca, spre final, a aparut lipsa de dragoste. Nu a fost vina ta. Nu prea poti sa faci dragoste cu altcineva cand suferi in interior si cand nu te iubesti pe sine. Poate ca, cu timpul, chiar s-a simtit ciudat, sa fie cu tine dupa ce fusese cu tatal tau in acel fel. Doar fac presupuneri. Nimeni cu exceptia ei nu poate sti adevarul”.

Cred ca Bella are dreptate...din nou. La naiba, asta poate deveni enervant uneori, cum are ea mereu perfecta dreptate. Insa acum nu o puteam invinovati pe ea.

„Felul in care s-a purtat Carlisle cu privire la Esme...”, am marturisit. „Si eu ma purtam la fel cu Tanya. Am acuzat-o ca nu ma iubeste, faceam intotdeauna insinuari ca ma inseala. Uram asta, dar m-am vazut in ochii lui Carlisle chiar acum. Imi doresc sa-i pot spune Tanyei cat de rau imi pare. Ca nu o urasc. Ca am iubit-o”.

„Tocmai i-ai spus, Edward”, mi-a sarutat Bella mana si am vazut ca si ea avea lacrimi in ochi.

„Nu as fi trecut niciodata prin toate astea fara tine, Bella”, i-am raspuns, nefiind niciodata in viata mea mai sincer. „Esti mai mult decat doar femeia pe care o iubesc. Esti farul meu. Mi-ai deschis ochii...imi arati calea...ma aduci inapoi la tarm”.

Dumnezeule, am sunat ca intr-o nuvela romantica. Prostut...si este singurul adevar pe care l-am spus de foarte mult timp.

„Ai fost in acel ocean de furie prea mult timp, domnule Cullen”, mi-a zambit ea dulce. „Este placut sa te vad cu picioarele pe pamant”.

Dumnezeule, te iubesc, Isabella Swan.

„Am o idee minunata”, s-a luminat deodata in timp ce am deschis ochii mai larg, imbatandu-ma cu ea, ea ridicandu-se in cot. „De ce nu-i suni pe Katherine si pe Joseph acum?”

„Aa, nu stiu...”, am inceput, nefiind sigur ca eram pregatit pentru asta. Daca ei erau suparati pe mine sau asa ceva pentru ca am plecat si nu am sunat in tot acest timp? Nu as putea suporta daca ea mi-ar inchide telefonul sau ar face ceva la fel de groaznic.

„Haide, iti va face bine. Dragostea este cel mai bun medicament, iti amintesti?”, m-a grabit ea, ridicandu-se si revenind cu telefonul meu mobil, aruncandu-l spre mine.

A aterizat pe pieptul meu si a cazut in pat langa mine.

„Ce s-a intamplat cu Edward puternicul?”, m-a mangaiat pe par cand s-a asezat din nou langa mine.

„Bine, la naiba”, m-am prefacut ca ma incrunt la ea, apoi am zambit in timp ce cautam numele lui Katherine in agenda. „Sper ca nu s-a schimbat numarul”.

Am asteptat si simteam cum imi tresare inima cand s-a auzit sunand de doua ori.

„Casa Cullen. Va pot ajuta?”, vocea ei irlandeza era frumoasa, exact asa cum mi-o aminteam mereu. Dar suna obosita, fara energia ei.

„Katherine?”, am ranjit. „Am pierdut autobuzul, poti sa vi sa ma iei de la scoala?”

Obisnuiam sa-i fac asta tot timpul. Ea se invinetea si imi tinea o morala cu privire la actul meu de rebeliune, spunandu-mi sa fiu mai responsabil si sa nu mai pierd timpul pe la scoala vorbind cu prietenii in loc sa-mi pun fundul in autobuz la timp. Dar eu o tot sunam la nesfarsit cu rugamintea asta...si ea venea intotdeauna sa ma ia.

Acum suspina...incapabila sa spuna ceva...apoi a inceput sa planga.

„Katherine, te rog...nu plange...”, simteam si eu lacrimi in ochi. Nu am recunoscut si nici nu mi-am dat seama cat de dor mi-a fost de ea.

„Baiatul meu...”, a respirat, incercand sa se reculeaga. „Frumosul meu baiat...”

Asta era porecla mea, cum ma striga ea intotdeauna. Nu m-am simtit frumos ani de zile si deodata am simtit aceasta rusine si vina cu privire la toate lucrurile pe care le-am facut in ultimii ani, folosindu-mi ‚frumusetea’ pentru a castiga un trai fara griji. Dar, in acel moment, nu ma puteam uri si nu puteam sa simt vina. M-am simtit vinovat pentru ca am lasat sa treaca ani fara sa vorbesc cu ea, fara ca macar sa-i scriu...pentru ca am lasat-o sa dispara din viata mea.

Am vorbit mult timp si ea m-a certat pentru ca am plecat in acea seara fara vin sa vorbesc intai cu ea. Spiritul ei inversunat a revenit, pur si simplu, si era mama puternica si inversunata pe care am adorat-o intotdeauna.

I-am povestit totul despre casatoria cu Tanya si am palavragit o vesnicie despre Katie. Am vorbit ca si cand nu doream sa irosim un minut, plangand despre durerile din viata fiecaruia...si razand cand am impartasit amintiri.

Apoi i-am povestit despre Bella Swan. Bella mi-a zambit si a rosit in timp ce o imbaiam in complimente si ii spuneam lui Katherine cat de importanta este pentru mine. Am spus ca Bella m-a readus la viata...si gasisem din nou dragostea, cand credeam ca nu mi se va intampla niciodata de doua ori in viata.

Nu i-am povestit despre capitolul Fire, despre viata mea de sclav sau despre Victoria. I-ar fi frant inima si nu-i puteam face din nou asta.

Am continuat sa imi cer scuze la ea si ea s-a scuzat inapoi. A spus ca a ramas cu Carlisle si Esme numai pentru ca stia ca intr-o zi voi suna inapoi. Si motivul pentru care nu m-a cautat niciodata a fost Carlisle.

Carlisle ii spusese ca eu ii uram pe ei toti si ca nu vroiam sa le mai vad niciodata fetele, nici macar ‚ajutorul’, asta i-a spus el ca am zis eu. De parca as fi sunat vreodata la ea si la Joseph pentru ajutor. Acum imi vine sa ma duc la Waldorf si sa-i rup fundul lui Carlisle.

I-am spus ca niciodata nu am zis asa ceva, i-am spus ca ea este mama mea...si ca nu am spus-o destul, dar ca o iubeam. Intotdeauna am iubit-o.

Am mai plans un timp, cand si ea si-a declarat dragostea pentru mine. A fost placut sa o aud din nou, dar am stiut mereu ca ma iubea. Fiecare gest si cuvant al ei musteau de dragoste pentru mine, mereu, chiar si cand se supara pe mine si ma punea la punct.

S-a mustrat singura spunand ca ea stia ca a fost un rahat si ca ar fi trebuit sa stie mai bine. „Te-am crescut sa fi un baiat bun”, a suspinat. „Stiu cat de bland esti. Imi pare rau ca mi-am permis sa cred asa ceva”.

Convorbirea a durat ore, dar m-am simtit al dracului de bine, vorbind din nou cu ea, incat nu-mi venea sa-mi iau la revedere. Imi era teama ca poate are probleme, dar apoi mi-am dat seama ca Esme si Carlisle erau la New York, ea e la ei acasa, nu ar fi prinsa la telefon. Seful nu era acasa, asa ca trebuia sa pregateasca cina numai pentru ea si Joseph, oricum, doar daca acum nu erau angajati noi pe acolo.

Bella statea intinsa langa mine, inchizand ochii, zambind, bucurandu-se sa ma auda atat de fericit dupa vizita parintilor mei de mai devreme, fericita ca sugestia ei mi-a adus vindecarea in suflet.

Katherine a incercat sa-l gaseasca pe Joseph pentru a vorbi si cu el, dar el nu se afla prin zona, facea altceva. M-a pus sa-i dau numarul meu de telefon pentru a ma putea suna din nou. I-am dat numarul de mobil, spunandu-i simplu ca era cel mai bun numar sa dea de mine. I-am spus ca ii vreau inapoi in viata mea, cat mai des posibil. Am spus ca vreau sa vorbesc cu ei de cel putin trei sau patru ori pe saptamana, daca nu se vor plictisi prea tare de mine.

„Inceteaza sa mai vorbesti prostii”, a spus ea cu accentul ei obraznic. „Esti fiul meu, ai face bine sa ma suni mereu, baiete, sau vei avea de-a face cu Iadul, pustiule!”

„Stiu, scuze, am uitat cu cine vorbeam”, am chicotit, toate urmele de lacrimi triste disparand acum.

Am simtit ca discutia se apropia de sfarsit...si uram asta. Dar am simtit ca si cand tocmai aveam o noua piele – ca un razboinic dintr-un joc video care tocmai bause o potiune si isi castigase inapoi toata viata si puterea, cand, in urma cu o secunda, fusese pe cale sa moara. Bella are dreptate, dragostea este un nenorocit de medicament – un soc salvator pentru suflet. Sunt recunoscator ca, in sfarsit, am gasit un medic la timp si ca ea a fost in stare sa ma salveze.

Chiar ma simteam salvat. Se simte atat de bine. Stiu ca am mult de muncit pana sa ma eliberez de Victoria, dar nici macar nu mai sunt speriat de asta, intr-un fel. Sunt deja liber.

„Te iubesc, mama”, am spus cu un zambet urias.

Cu un mic suspin, ea mi-a raspuns. „Eu TE iubesc, Edward, micutul meu baiat”.

Am chicotit la asta, vazand ca ea este directa cu mine. In multe moduri, eram adesea un baietel. Si mandru de asta.

„Te sun maine, bine?”, am intrebat. „Spune-i lui Joseph sa stea prin preajma. Apoi, s-ar putea sa fiu plecat din oras o saptamana. Asa ca va voi suna de duminica intr-o saptamana”.

Nu-mi placea sa o mint, dar nu vroiam sa-i spun despre saptamana care ma astepta, cu servitudine pentru Victoria si posibilul risc al vietii mele. Nu m-ar lasa niciodata sa fac asta, indiferent cum imi va fi de ajutor in viata. Katherine este incapatanata, seamana foarte bine cu Bella.

„Bine, dragostea mea”, a spus ea, sunand foarte diferit de vocea pe care am auzit-o la inceput, cand a raspuns la telefon. Suna fericita, usurata...vie, din nou.

Ranjind, am mangaiat obrazul Bellei, urmarind cum buzele ei se ridica mai mult la colturi.

„Vorbim curand, mama”, am spus putin mai tare decat o soapta. Nu am vrut niciodata sa-i spun din nou la revedere, chiar si la finalul unei convorbiri telefonice.

„Bine, dragule”, a raspuns ea. „Ai grija de tine”.

Spunea asta tot timpul...aproape uitasem.

Mi s-a pus un nod in gat si am tusit. „Voi avea. Si tu. Vorbim maine”.

A oftat multumita cand a inchis. Am inchis telefonul si Bella a deschis ochii, ca o cortina ridicata, expunand ferestre mici catre Rai.

„Buna, frumoaso”, i-am zambit, infasurand un deget in jurul unei suvite matasoase de par, care acum arata negru langa perna albastra de sub el.

„Ti-am spus eu”, a spus Bella ca un copil atotstiutor. „Mamele isi iubesc intotdeauna fiii. Intotdeauna”.

„Tu sti totul”, am gadilat-o putin la coaste cu cealalta mana in timp ce ea radea si se zvarcolea in stramtoarea mea, si am adaugat. „Nu-mi place asta”.

„Ba da, iti place”, a inchis din nou ochii, odihnindu-se sub mine.

„Poate ca da”, am fost de acord fara sa ma contrazic prea mult.

I-am sarutat buzele ca si cand atingerea mea ar fi stricat-o daca ar fi fost prea brutala.

„Daca nu vrei sa iesim in seara asta, nu trebuie”, a spus, interpretand gresit starea mea.

„Esti nebuna?”, am zambit si ea m-a privit ingrijorata. „Sunt liber de decade de suferinta...o am inapoi pe mama mea. Sunt la o saptamana distanta de a fi liber. Sunt jucatorul principal intr-un complot politist impotriva Victoriei...am tot felul de chestii de sarbatorit! Iesim! Doar ca nu vrei tu sa te imbraci in hainele alea de fata eleganta!”

A chicotit si mi-a oferit cel mai pasional sarut. Aproape ca mi-a ranit gura, insa i l-am returnat 110%.

„Si eu vreau sa sarbatoresc”, a fost de acord. „Ma voi imbraca”.

***

 Edward

„Nu, nu facem asa ceva!”, avea Bella ochii plini de lumina si soc cand i-am intins mana.

„Haide, Bella”, i-am aruncat cel mai fermecator zambet al meu, luand-o de mana si rotind-o, strangand-o langa mine, in timp ce spatele ei si-a gasit locul langa pieptul meu. „Danseaza cu mine”.

„Nu suntem invitati aici!”, a tipat soptit la mine, moment in care am chicotit, miscandu-mi soldurile in spatele fundului ei frumos cand dansam pe muzica. Ei bine, eu dansam. Bella mi se opunea din nou, incapatanarea ei obisnuita.

Se auzea melodia The Pretender a celor de la Foo Fighters. Iubesc acest cantec! Haide, Bella, distreaza-te...danseaza cu mine.

„Nu trebuie sa fim invitati”, am plantat un sarut rapid pe buzele ei cand mi-am asezat mainile pe talia ei mica si am facut-o sa danseze putin, chiar daca era impotriva vointei ei.

„Edward!”, a marit ochii la mine.

Dumnezeule, este atat de frumoasa. Nu stiu de unde are rochia, dar era o rochie draguta, sexy si neagra. Simpla si eleganta, aratandu-i picioarele lungi, superbe...accentundu-i si decolteul foarte frumos. Fiecare barbat de aici are privirea pe fata mea. Uita-te la acei pantofi negri cu tocuri inalte...LA NAIBA.

Mai devreme, am iesit si am cumparat un costum, haina neagra si pantaloni, cu camasa burgundy si cravata neagra din piele. Era elegant...dar la moda in acelasi timp. Bella parea foarte fericita cu mine cand am iesit imbracat asa din dormitorul ei. Cu cat se uita mai mult la mine, cu atat mai increzator ma simteam. Iubesc acea privire din ochii ei cand se uita la mine acum.

Acum ma uitam la ciorapii Bellei...aveau o linie neagra, subtire, care traversa centrul spatelui fiecarui picior, disparand in pantofi. Nu stiam de ce, dar ma scotea din minti. Asta este super fierbinte.

„Asta este o nunta, relaxeaza-te si distreaza-te, Bella”, i-am soptit la ureche, muscandu-mi buza de jos si dansand, folosindu-ma de dansul meu profesional, sperand ca ea va fi impresionata de miscarile mele in jurul ei, si ea statea acolo uimita.

„Nici macar nu-i cunoastem pe oamenii astia”, a spus printre dinti.

„Si, ce?”, am zambit iar ca un baietel. „Sunt 300 de persoane aici. Cine o sa-si dea seama?”

Bella s-a facut roz si s-a uitat in jur, ca si cand politia ar fi aparut in orice moment sa ne aresteze. O iubesc pe Bella, dar uneori poate fi prea cuminte.

„Am crezut ca te-am invatat sa fi rea”, am tachinat-o, tipand peste muzica. „Nu esti tu absolventa a Institutului Edward Cullen al Fetelor Rele din America? Haide! Danseaza!”

Si atunci am adaugat o plesnitura usoara peste fundul ei si ea a tipat si, in cateva secunde, dansa cu mine. Era atat de adorabila si timida, mi-a spus ca nu era o dansatoare grozava si ii era rusine sa danseze pe o melodie mai rapida, asa ca am luat-o de maini si am miscat-o odata cu mine, ghidand-o incet.

Imi doresc sa fi stiut inainte de asta. As fi invatat-o cateva miscari de dans. Dar nu-mi pasa daca putea sa danseze sau nu. Era aici cu mine, distrandu-se. Totul este in regula cu lumea in seara asta.

Imi place sa dau buzna la nunti. Mai ales in acest loc, Merion se cheama. Acest loc este foarte frumos, multe incaperi, toate elegante si luxoase. Camera in care ne aflam acum avea chiar si o cascada pe unul dintre pereti. Deasupra ringului de dans era o lucarna rotunda si daca te uitai in sus puteai sa vezi patura neagra a cerului si sclipirile diamantelor presarate pe el.

Mai tarziu, cand stateam la o masa mare si libera, ni s-au adus doua pahare cu sampanie.

Camera era intunecata si oaspetii dansau. Era o adunatura placuta si vioaie de invitati, nu una de oameni batrani lipiti de scaune. Entuziasmul si distractia erau atat de groase aici, ca puteai sa le tai cu cutitul. Eu deja ma distram grozav.

Si eram fericit ca o adusesem aici pe Bella, pentru intalnirea noastra eleganta.

„Vreau sa tin un toast”, am zambit, dandu-i un pahar si luandu-l pe al meu.

S-a inrosit puternic si a privit in jos la fata de masa rosie, ridicand timid paharul, urand mereu sa se afle in centrul atentiei, chiar daca eram numai eu de fata.

Dar eu aveam lucruri de spus.

„Bella Swan...”, am spus cu o voce joasa, dar clara. „Te-am adus la o nunta pentru ca semnifica inceputul lucrurilor, chiar daca aceasta este a treisprezecea noastra zi impreuna si pare sa se apropie de sfarsit”.

A privit in jos si eu i-am ridicat barbia la mine, vazandu-i ochii stralucind cu tristete la mine.

„Acesta nu este sfarsitul, Bella”, am spus, privind-o serios acum. „Te doresc. Te vreau pentru totdeauna. Tu m-ai readus la viata. Chiar si cu toate lectiile bolnave ale Victoriei, tu esti cea care m-a invatat care imi este locul. Tie iti apartin. Si, multumita tie, imi apartin si mie, de asemenea. Te iubesc, Bella Swan”.

Am atins paharul de al ei si am zambit, luand o gura din cea mai buna sampanie pe care am baut-o vreodata si am aruncat o privire spre ea, vazand cum bea si ea.

„Te iubesc, Edward”, a spus la fel de incet pe cat vorbisem si eu.

„Stiu ca ti-e teama”, mi-am pus fruntea pe a ei, inchizand ochii. „Nimic din ce spun nu te va opri sa simti asta. Daca eram in locul tau, nu m-as lasa niciodata sa fac asta. Dar am nevoie sa fac asta. Am nevoie sa o infrunt. Am nevoie sa o infrunt si sa-i spun NU. In sfarsit – Nu. Chiar daca nu as avea alte motive pentru care sa ma intorc acolo...as vrea sa fac asta. Va trebui sa-mi joc rolul cateva zile, inainte sa pot umbla prin club...dar acesta este un pret pe care sunt capabil sa-l platesc pentru a sfarsi asta odata pentru totdeauna. Te rog sa spui ca intelegi. Tu ma intelegi mereu”.

Dupa o pauza, m-a sarutat si mi-a vorbit. „Inteleg”.

„Lumina mea...”, am respirat, vazand din nou un far in mintea mea. Sunt sigur ca nu sunt singurul care a avut parte de lumina ei. Ea va ajuta mii de oameni in viata ei. Eu sunt doar primul. Sunt onorat de acest privilegiu.

O sarutam, nici macar neavand nevoie de aer dupa asta...si aproape uitasem ca ne aflam intr-o incapere plina de oameni, cand a inceput sa ne fie servita mancarea. Am servit file mignon si homar, impreuna cu aproximativ cincizeci de aperitive diferite. Ma simteam de parca nu mai mancasem de ani de zile, mirosind tot ce ne-au adus. Bella a mancat ca o vrabiuta, privindu-ma si razand in sinea ei. Stiu, mananc ca un porc. Da-ma in judecata. Nu primesc prea des mese placute si bogate ca aceasta.

Curand am fost insotiti la masa de un grup haios de oameni, care mancau, glumeau si radeau fara nici o grija pe lume. Ne-au intrebat, intr-un mod foarte amical, cu cine eram rude, cu mirele sau mireasa. Am spus ca, cu mireasa. Ea era foarte frumoasa in rochia ei de mireasa moderna, din matase alba, parul castaniu prins perfect intr-un coc.

Imediat, am fost acceptati si implicati in conversatie. Am ras si ne-am distrat mult cu noii nostri prieteni. Bella a inceput chiar sa se relaxeze si a chicotit putin. Am urmarit consumul ei de alcool, era foarte buna, servind sifon in loc de bauturi tari. Sampania a fost singura pe care a incercat-o.

Am avut parte de toata distractia prosteasca a unei petreceri de nunta. Am facut dansul puiului, am facut toboganul electric, lantul, ne-am aruncat in festivitati si am ras ca niste tampiti tot timpul.

Haina mea a stat mai tot timpul pe scaun toata seara si, de cateva ori, alte fete au incercat sa se apropie de mine sa danseze, insa Bella a fost un caine de paza. A eliminat fiecare femeie care macar s-a uitat la mine de la distanta. Dar si-a pastrat demnitatea si eleganta.

Imi placea sa dansez in fata Bellei. Ea ma privea de parca eram cel mai atractiv lucru pe care pusese vreodata ochii, cand ma miscam in jurul ei. Mi se mai facusera ochi dulci, mai fusesem apucat si avusesem priviri la penisul meu inainte, cand dansam. Dar privirea Bellei m-a facut sa ma simt special. Sunt special. Sunt tatal lui Katie...sunt barbatul Bellei. Sunt special. Si acum cred asta.

Cand a venit momentul ca mireasa sa arunce buchetul, Bella a stat de-o parte. Am ras si m-am intrebat de ce si ea mi-a raspuns fara ca macar sa o intreb.

„Tata ne va distruge cu siguranta pe amandoi daca spun ceva de casatorie acum”, a zambit, apoi a adaugat rapid. „Nu ca nu te iubesc si mi-ar face mare placere sa ma casatoresc cu tine intr-o zi”.

„Dar este un drum lung pana acolo”, i-am terminat eu ideea, nevrand sa par furios sau suparat.

Ea m-a privit si i-am explicat.

„Sunt o multime de lucruri pe care trebuie sa le facem inainte sa ajungem in acel punct, stiu asta”, am spus. „Tu esti inca la scoala si ai de inceput o cariera. Eu am o viata de reconstruit si o fetita pe care am nevoie sa o cunosc din nou. Sa nu mai vorbim, trebuie sa vad cum va fi viata mea de indata ce renunt la ilustra mea cariera de dansator exotic”.

Am ras si ea mi s-a alaturat, usurata ca inca nu o ceream in casatorie.

„Vom rezolva totul, Bella”, am spus. „Impreuna. Nu te grabesc. Nu plec nicaieri”.

Stai. Nu plec? Nu merg eu in Florida dupa ce scap de la Victoria? Nu pot sa-l sun pe Ben si sa-i spun ‚O vreau pe Katie, adu-o la mine, te rog, multumesc pentru ca ati avut grija de ea in toti acesti ani, pa’. Va trebui sa locuiesc cu Ben si Angela daca vreau sa fiu din nou parte din viata lui Katie. Ea ii iubeste, cum ii iubesc eu pe Katherine si Joseph. Nu este corect din partea mea sa o rup de acea casa...de familia ei. Trebuie sa ma alatur lor, nu sa o indepartez.

Si Bella are scoala aici. Vrea sa faca o cariera aici, in New York. Sa am libertate nu a fost niciodata o optiune pentru mine, pana acum nu m-am gandit la astea. Rahat. Cum va functiona asta?

Bella ma privea putin trista si ma intrebam daca se gandea la aceleasi lucruri ca si mine. Oare va fi Charlie de acord cu asta, era o alta intrebare pe care mi-o puneam acum. Inceputul nostru nu a fost exact cum viseaza fiecare tata pentru fiica lui. Mai sunt multe obstacole inaintea noastra, pe langa Victoria.

Nu am vorbit putin timp, am stat si am ascultat muzica. Bella a mers la toaleta si s-a intors cu un zambet mic pe fata.

„Ce?”, am intrebat-o, intrebandu-ma de ce zambeste acum.

„Nimic”, a rosit ea. „Frate, o fata nu poate nici macar sa mearga la toaleta?”

M-am uitat chioras, deja suspicios. Bella nu este actrita.

Am mai petrecut ceva timp pe ring, dansand pe cateva melodii incete si pe una rapida. Bella prefera genul incet, nefiind un mare fan al dansului rapid, doar daca nu insemna sa-mi frec eu soldurile de ale ei. Ii placea versiunea mea de dans murdar.

Melodia pe care dansam acum s-a terminat si am aplaudat, asteptand-o pe urmatoarea.

DJ-ul a vorbit la microfon. „Melodia urmatoare a fost o solicitare – dedicata lui Edward, cu dragoste de la Bella”.

Ea a rosit puternic cand am privit-o chioras. A venit la mine si si-a pus mainile in jurul gatului meu, iar eu i-am atins talia auzind melodia incepand sa cante.

Au inceput sa cante cei de la The Pretenders...I’ll stand by you.

„Eeee...”, a inceput ea. „De ce pari atat de trist? Ai lacrimi in ochi... Haide si vino acum la mine”.

„Nu-ti...fie rusine sa plangi. Lasa-ma sa vad in tine. Caci am vazut si latura intunecata”.

Lacrimile mi se formau deja in ochi, auzind cuvintele. Intr-o secunda, eram inapoi la locul lui Dr. Bella, plangand pentru prima data cand ea a luptat pentru prima data, cand a inceput sa bata cu ciocanul in zidurile mele...in inchisoarea mea.

Mi-am amintit cum stateam intins pe canapeaua ei, pe jumatate dezbracat, sperand ca ea imi va aproba trupul, rugandu-ma sa nu arunce o privire in mintea mea. Mi-am reamintit expresia serioasa si frustrata a Bellei cand i-am evitat intrebarile, spunandu-i povestea lui Superman cand a intrebat de parintii mei.

Bella ma tinea strans in brate si am auzit-o si pe ea suspinand, aducandu-si aminte, asa cum faceam si eu.

„Cand noaptea se coboara asupra ta...nu stiu ce sa fac...nimic din ce spui...nu ma va face sa te iubesc mai putin...voi sta langa tine. Voi sta langa tine. Nu voi lasa pe nimeni sa-ti faca rau. Voi sta langa tine”.

Ca intr-un film, vedeam toate momentele noastre impreuna, de la inceput. Dumnezeule, aceste versuri ni se potrivesc. Sunt aproape perfecte, de parca au fost scrise pentru noi.

Aproape ca am ras la cum eram la inceput...si la cum eram acum. M-am vazut scotandu-mi tricoul, indesandu-l in jeansi ca pe un sort, pregatindu-i ei omleta Eduardo pentru prima data, in timp ce buza ei de jos atingea podeaua. M-am auzit, in trecut, in acea zi, spunand. „Respira, Bella”.

„Deci...daca esti suparat – SUPARA-TE. Nu tine totul in tine, vino si vorbeste cu mine, acum. Si, hei, ce obtii daca te ascunzi? Si eu ma infurii. Dar nu sunt ca tine”.

Bella imi canta in ureche si am simtit cum imi curge o lacrima din ochi, simtindu-ma deodata atat de emotionat, dar acum, fara sa-mi pese cine vede, neascunzand asta sau altceva de Bella.

Acum eram legat la ochi, fiind plesnit de Bella in timp ce juca rolul Victoriei, impingandu-ma sa intru in contact cu furia mea interioara, si m-am auzit din nou tipand din trecut ‚Ia-ti nenorocitele de maini de pe mine!’ Si mi-am amintit cat de bine a fost sa ma eliberez, sa-mi scuip veninul si sentimentele adevarate cu privire la stapana mea.

Imi amintesc cum am lovit in usa ei de la baie, salvand-o din baia unde ramasese blocata. Am zambit, vazand-o cum cade direct pe sani, pe podeaua din dormitor, tarandu-se goala in baie.

Apoi ma aflam in cusca mea de vampir, indesand caietul ei in pantaloni, moment in care pe fata ei se putea citi panica, incercand sa-si bage mainile mortale in celula mea letala. Imi amintesc cand i-am cerut Bellei sa ma urmeze in camera privata, simtind sudoarea din palma ei, in timp ce o conduceam sa fie trezita, sau asa credeam la acea vreme.

„Cand stai la rascruce si nu sti ce cale sa alegi...lasa-ma sa vin”, a continuat melodia. „Caci si daca greseti...voi sta langa tine. Voi sta langa tine. Nu voi lasa pe nimeni sa-ti faca rau. Voi sta langa tine. Du-ma in cea mai intunecata clipa a ta...si nu te voi parasi niciodata. Voi sta langa tine”.

Bella imi canta...fiecare cuvant. O puteam vedea in iarba, goala sub mine. Am vazut-o razand cand ne plimbam impreuna pe strazile din New York...i-am simtit pielea si uleiul de parca acum as fi masat-o pentru prima data. O puteam vedea sub dus, lasandu-ma sa-i spal trupul superb. Am vazut in ploaie, pe aleea din spatele clubului Fire, strigand ca ma iubeste, cu ochii plini de furie. I-am simtit mainile pe spate, avand grija de ranile mele, dupa noaptea petrecuta cu Raven.

„Ai fost neglijata, Bella...dar acum sunt aici”, m-am trezit spunandu-i in acea seara, la dus.

Chiar am vazut-o inecandu-se cu coca-cola la cel mai bun restaurant chinezesc din New York.

„Si cand, cand noaptea se coboara asupra ta, iubitule. Te simti singur, intrebandu-te, voi sta langa tine, voi sta langa tine. Nu voi lasa pe nimeni sa-ti faca rau. Voi sta langa tine. Du-ma in cea mai intunecata clipa a ta. Si nu te voi parasi niciodata...voi sta langa tine”.

„Te iubesc, Bella”, mi-am aplecat fata in scobitura gatului ei in timp ce ne leganam incet unul in bratele celuilalt, melodia disparand in timp ce noi dansam...inca auzind-o in sufletele noastre.

„Si eu te iubesc, Edward”, a spus ea, privindu-ma fix in ochi, in timp ce invitatii dansau in jurul nostru. Dar pentru mine intreaga lume se reducea la noi doi. Si era perfect. Ne-am sarutat de parca era prima data.

„M-am gandit ca era mai bine sa ti-o dedic tie, mai degraba, decat sa ti-o cant”, m-a tachinat mai tarziu.

„Da, multumesc pentru asta”, am glumit si eu, castigand o lovitura pe spate.

Am mai dansat inca vreo doua ore si am mancat si mai mult. Privirea mea nu a parasit-o niciodata pe Bella. Acum, pentru mine, nu exista alte femei in incapere, cu exceptia ei. Si pentru mine, asta spune multe. Obisnuiam sa rezolv incaperi ca asta fara ca macar sa transpir. Acum, nici macar nu mai recunosc alte doamne.

Mai tarziu, am reusit sa ma strecor de langa Bella si i-am strecurat DJ-ului niste bani pentru a ma anunta. Stateam la frumosul pian mare din colt, in intuneric.

„Bun, vrem ca toata lumea sa vina pe ringul de dans acum”, a anuntat DJ-ul. „Acesta este ultimul dans incet al serii. Cuplurile...haideti aici. Acesta va fi placut. Edward, un amic de-al miresei...va va canta ‚You raise me up’”.

Aproape am marait la el, vroiam sa fie o surpriza pentru Bella.

Haideti, degete, nu va uitati treaba. Nu o dati in bara.

Era un reflector pe mine si nu prea imi placea asta. Imi va provoca greutati sa o vad pe Bella in intuneric.

Am cantat si incaperea era foarte tacuta. Cuplurile s-au mutat pe ring, miscandu-se incet impreuna in timp ce eu zambeam, incantat ca mainile mele cooperau in seara asta.

„Cand sunt la pamant si sufletul imi este atat de obosit.../Cand apar necazurile si inima mi se impovareaza...”

Cantam si nimeni nu arata dezgustul pe fata, asa ca am continuat, uitandu-ma in directia unde stateam eu si Bella, macar sa-i permit ei sa-mi vada fata, daca eu nu o puteam vedea pe a ei.

„Atunci sunt nemiscat si astept aici, in liniste.../Pana cand vi tu si stai putin timp cu mine.../Tu ma ridici astfel ca pot sa cuceresc muntii.../Tu ma ridici astfel ca pot merge pe mari furtunoase.../Sunt mai puternic cand ma aflu pe umerii tai.../Tu ma ridici...la mai mult decat pot fi”.

„Vino la mine, Bella”, am spus atunci la microfon, in timp ce femeile strigau in aprobare de acolo, cand am cantat notele si melodiile dupa acele versuri.

In jumatate de minut, Bella statea pe bancuta langa mine, lacrimile curgandu-i pe fata cand m-am aplecat si am sarutat-o pe fata umeda, fara sa-mi iau mainile de pe clape, primind putine aplauze cand am continuat cu cantecul.

„Tu ma ridici astfel ca pot sa cuceresc muntii/Tu ma ridici astfel ca pot merge pe mari furtunoase/Sunt mai puternic cand ma aflu pe umerii tai/Tu ma ridici...la mai mult decat pot fi”.

Acum, corul putea sa cante mai tare, cu multa bucurie, in loc sa fie mai bland ca inainte.

M-am incins din cale-afara, lovind clapele pianului fara mila.

„Tu ma ridici astfel ca pot sa cuceresc muntii/Tu ma ridici astfel ca pot merge pe mari furtunoase/Sunt mai puternic cand ma aflu pe umerii tai/Tu ma ridici...la mai mult decat pot fi”.

Ma uitam la Bella si cantam, acum cantand din nou foarte bland.

„Tu ma ridici...la mai mult decat...pot fi”.

Ea m-a sarutat cu putere dupa ce ultimele note de pian au fost cantate si am primit o runda placuta si zgomotoasa de aplauze. Nu puteam fi sigur, dar cred ca s-ar putea chiar sa fi rosit putin.

Multumesc pentru lectii, Joseph...tata.

„Esti cel mai bun cantaret”, spunea Bella mai tarziu, in drum spre casa. Tinea in mana un trandafir rosu pe care il furasem pentru ea din aranjamentul din centrul mesei, leganandu-l pe langa ea ca pe o bagheta magica, in timp ce ne bucuram de aerul noptii, ora tarzie lipsind strazile de persoane. Trebuia sa recunosc, imi placea la nebunie sa ma plimb la ora asta din noapte. Este aproape ca si cand totul este adormit. Cladirile, traficul, zgomotul. Acum este atata liniste si pace. Iubesc pacea si linistea. Detest zgomotul.

Am ras la complimentul ei, scuturand din cap si spunand. „Probabil ca Josh Groban a avut un atac in timp ce eu faceam acel numar”.

Bella a chicotit si m-a privit in timp ce vantul ii dansa prin par.

„Ba nu”, a zambit ea. „Esti grozav. M-ai facut sa plang, ai fost atat de bun. Ar trebui sa te gandesti la o cariera in muzica. Eu as cumpara discurile tale. Sau...le-as descarca de pe internet”.

„Esti putin subiectiva, Bella”, am zambit. „Dar, iti multumesc. Nu am mai cantat de atat de mult timp. Eram sigur ca ma voi face de ras”.

„Nu ca un grup de invitati la nunta pe jumatate beti ar fi putut sa-ti spuna daca te-ai fi facut de ras”, a raspuns Bella.

„Multumesc din nou, Bella”, m-am prefacut insultat in timp ce ea radea cu putere.

„Nu am vrut sa sune asa”, m-a asigurat. „Pe bune. Ai fost grozav. Tu esti intotdeauna grozav”.

Am zambit si am bagat mainile in buzunarele sacoului, negrabindu-ma sa ajungem acasa.

„Deci, maine este duminica”, am inceput, nedorindu-mi nici macar sa ma gandesc la seara de maine. „Si tu alegi ce facem maine. Orice vrei tu”.

„Hmmm...”, a incercat ea sa sune lejera cu privire la asta. „Nu stiu. Va trebui sa ma gandesc. Este aniversarea noastra de doua saptamani. Este foarte speciala”.

„Fiecare zi cu tine este speciala”, am corectat-o, crezand in fiecare cuvant, luandu-i mana intr-a mea, fiind aproape de casa.

Comentati...

Urmatorul il primiti joi, dupa voia timpului meu liber...

Va pup!

Ana