Legatura sau relatie

In sfarsit!!!

Dupa o lunga asteptare, avem si ultimul capitol din acest apreciat fic.

Enjoy it! 

34. Multumesc

In Chicago batea vantul in perioada asta a anului. Cinci ani aici si Edward Cullen tot nu era obisnuit cu vantul aspru care zbura frunzele cu atata putere. In Forks, vremea era umeda si rece. Insa vantul nu era niciodata atat de puternic. Era ceva in legatura cu vanturile de genul asta care il facea sa se simta singur.

Si-a strans haina neagra, lunga, incercand sa se ascunda de acest vant rece in drum spre casa.

Chicago era locul unde se nascuse tatal lui.

S-a oprit la un chiosc mic de ziare de pe trotuar si a cumparat cateva ziare. Inca de cand se mutase la Chicago isi formase obiceiul de a citi ziare de scandal.

A incercat cat de bine a putut sa pastreze filele cu o expresie familiara, fara ca ea sa stie.

Si exact cum facuse in ultimii doi ani, nu a aflat nimic despre ea. A aruncat revista in tomberonul de langa micul restaurant chinezesc, de unde isi lua de obicei gustarea de fiecare zi.

Edward Cullen nu mai gatea.

Tinand cutiile fierbinti cu orez si mancare intr-o punga din plastic, Edward se indrepta incet spre apartamentul in care locuia acum. A urcat scarile incet, oprindu-se putin pentru a-i saluta pe vecinul sau si pe proprietareasa – o femeie cu o obsesie pentru pisici.

Daca vedea cineva unde locuia acum Edward Cullen, nu i-ar fi venit sa creada. In contrast cu casa lui moderna, alba si imprejmuita, din Forks, acum el locuia intr-un apartament cu un singur dormitor, care servea mai degraba drept locuinta decat casa. Era ordonat, insa nu era real.

Oricum, a fost uimit cand a ajuns la apartament.

Stand langa usa lui, se afla o femeie. Dupa cum arata, era o femeie de conditie medie. Era imbracata cu un trenci ivoriu, strans pe talie, o esarfa din matase la gat si manusi negre, accesorizata cu o pereche de ochelari de soare si o palarie alba. Purta colanti stramti si ghete negre, desi nu aveau tocuri inalte. Pielea ei era palida, dar usor imbujorata datorita vantului de afara. Parul ei saten deschis nu ii trecea de umeri si era ondulat elegant. Buzele erau de un rosu deschis.

„Tanya?”, a strigat Edward. Femeia s-a intors si a zambit. Si-a scos ochelarii de soare.

„Edward”, a zambit usor, un zambet alb, gratios.

„Bella?”, a suspinat Edward adanc.

„Ei bine, ai de gand sa ma inviti inauntru?”, a aratat Bella spre usa incuiata, zambetul calm ramanandu-i pe fata.

Cum putea sa arate atat de diferit? Daca nu era acea voce dulce, melodioasa, Edward nu si-ar fi dat seama niciodata ca era Bella.

„Sigur. Scuze”, a bajbait Edward dupa chei, pierzandu-si deodata toata coordonarea. Bella a chicotit usor.

„Esti mai neindemanatic decat imi amintesc, Edward”, a meditat ea.

In final, dupa ceva ce a parut o vesnicie pentru Edward, s-a deschis usa. Inauntru era micul lui domiciliu ciudat. Camera de zi consta doar intr-un set de canapele gri, o masuta si un televizor modest. Se deschidea catre tejgheaua din bucatarie si cu o privire furisa se vedea bucataria. La stanga era usa camerei sale si langa ea se afla baia.

„Chiar si gusturile ti s-au schimbat, Edward. Nu te-am stiut niciodata un minimalist”, a reflectat Bella, amintindu-si parca de vechea casa din Forks.

„Pur si simplu nu vad rostul. Numai eu locuiesc aici”, a explicat el in timp ce o conducea spre canapea.

„Apa?”

„Da, te rog”, a dat Bella din cap, inca inspectand micutul lui loc. „Deci, nici o iubita?”

Ea s-a intors si a radiat.

El nu se putea uita la ea, doar a scuturat din cap in tacere. Tot acest timp si ea a venit sa discute despre asta?

Ea i-a zambit cu blandete cand el s-a asezat pe canapea la o distanta respectuoasa de ea. „Te-ai schimbat, Edward”.

„Si tu”, a murmurat el incet, insa suficient de tare pentru ca ea sa auda.

Ea a ras incantator si el a fost socat sa afle cat de dor i-a fost de acest raset.

„Da! Da, Parisul pare sa faca asta unei persoane”. Si-a scos manusile si haina, dezvaluind o rochie lunga, neagra pe dedesubt. „Timpul ne-a schimbat, nu-i asa, Edward?”

El a dat din cap muteste, nestiind ce sa spuna.

„Deci”, a sorbit ea din paharul cu a apa si a inceput. „Ce ai mai facut?”

„Sunt bine, banuiesc”, s-a relaxat Edward usor. Parea exact ca inainte. Prezenta ei avea un efect calmant asupra oricui o intalnea, acum chiar mai puternic. „Predau la universitatea din apropiere. Este doar la o distanta de mers pe jos. Ocazional, cant la pian intr-un restaurant elegant sau cant pentru productiile teatrale. Dar este neconsecvent”, a privit-o el. „Si, tu?”

Ea a scuturat usor din cap, luand o alta gura de apa. „Am plecat la Paris acum cinci ani, dupa cum sti. Eu si Jacob am studiat la o scoala de acolo, sub indrumarea regizorului Galianni. Ne-a invatat o multime de lucruri minunate”, a zambit ea usor. „Este cu adevarat un regizor talentat. Putin strict si incapatanat, sti tu, dar inteligibil. Nu mult dupa ce am ajuns la Paris si am studiat, o agentie faimoasa a auzit ca eram studentii lui Galianni si ne-au contactat. Am semnat cu ei si, nu mult dupa aceea, mi-au obtinut prima prestatie, o prestatie de debut la unul dintre cele mai bune teatre de productie din Paris. Piesa era ‚La rascruce de vanturi’ si eu am primit rolul lui Catherine. Acesta a fost rolul care mi-a lansat cariera, intelegi”.

El a dat din cap, fascinat de povestea ei. Nu conteaza ce-si spunea in sinea lui, inca ii pasa de ea si dorea sa stie ce s-a intamplat cu ea.

„Ei bine, dupa aceea, am zburat la New York pentru un alt rol. A fost pentru prima data cand am vazut o scena pe Broadway. Ah, a fost atat de frumos, Edward”. Zambea fericita. „Piesa a primit critici dementiale si am fost prinsa in atatea slujbe dupa asta”. A facut o pauza, parca pentru a lua o gura de aer, inainte sa continue. „Jacob nu a urmat calea actoriei. A studiat cu sarguinta sub indrumarea lui Galianni si, un an mai tarziu, a colaborat cu Galianni la producerea unui film. Filmul a fost un succes si numele lui era trecut in echipa de productie. Producatorii de peste tot, dupa ce au auzit ca el era studentul preferat al lui Galianni, i-au oferit o multime de scenarii de film. S-a hotarat sa regizeze un film bazat pe o carte. Se numea Twilight, daca imi amintesc bine. A fost ca un fenomen al culturii pop. A zburat inapoi in State pentru a regiza filmul si a fost un succes celebru. Imi amintesc participarea la premiera. Trebuie sa fi fost o carte buna, daca au oamenii au luat-o razna cu filmul. Oricum, el a devenit renumit dupa asta”, a zambit Bella cu viata.

Edward o privea, o privea cu adevarat. Ea se schimbase atat de mult. Nu doar parul, nu doar hainele, ci si comportamentul ei. Era mult mai increzatoare in ea, mult mai matura. Nu mai era deloc acea fata timida care rosea, pe care el o iubise acum mult timp. Fusese ceva in lume ce ea vazuse si o schimbase.

„Am vazut-o pe Tanya cand eram la Paris, Edward”, a afirmat Bella calma.

Capul lui Edward s-a ridicat brusc cand a auzit numele.

Tanya. Nu mai auzise de acea fata de mult timp. Inca de cand o lasase in casa in acea seara pentru a fugi dupa Bella, nu o mai vazuse. Cand s-a intors acasa, ea plecase. Trebuie sa fi plecat din Forks a doua zi si el nu a incercat sa o sune. Cinci ani fara sa auda de ea si nici macar nu observase asta. Desi, fiecare zi fara Bella era o alta zi in care trebuia sa-si reaminteasca sa se ridice si sa mearga mai departe.

Cine a spus ca timpul vindeca totul, cu siguranta nu avea habar despre ce vorbea. Edward nu era de acord. Rana ramasese. In timp, mintea, protejandu-si sanatatea, acoperise rana cu cicatrici si durerea se diminuase. Insa nu disparuse niciodata.

„Mda, ea filma acolo. Ne-am intalnit la cafea uneori. Mi-a spus ce s-a intamplat acum cinci ani, Edward”, l-a privit Bella cu lacrimi in ochi, ca si cand punea o intrebare tacuta la care el era sigur ca nu stia raspunsul.

El refuza sa raspunda. Refuza sa se intoarca la acest capitol din viata lui. In ziua in care plecase din Forks, a jurat sa lase nacazurile si durerea in urma. Nu a fost o isprava usoara si el nu va uita niciodata. Insa, incet, durerea a scazut putin cate putin. Inca se afla acolo, durerea surda, care uneori il trezea noaptea si ii aducea aminte. Dar nu mai era demult agatata de inima lui. Durerea nu-l facuse sa se prabuseasca la pamant, zgariindu-se in piept si dorindu-si sa-si poata scoate inima pentru a nu-l mai durea asa, ca in primele luni de cand venise aici.

„Ea si Jacob s-au apropiat destul de mult”, a chicotit Bella usor, intelegand reticenta lui.

„Serios?”, s-a uitat Edward in sus si a zambit. Bella a observat ca nu era acel zambet strengaresc pe care ea il iubea. Zambetul nu i se reflecta si in privire. „Nu as fi banuit niciodata”.

„Mda, nici eu”, a fost Bella de acord. „Am reusit sa o cunosc mai bine. Nu este asa de rea”. La asta, ea a ras. „Cu siguranta se descurca bine cu Jacob. Se potrivesc perfect impreuna. Ea este eleganta si perfectionista, iar el este doar delasator si simplu. Fac o pereche haioasa”.

„Sunt impreuna?”, a intrebat, socul fiind evident in sprancenele sale. „Dar, am crezut ca tu...ca tu erai cu el”.

Bella s-a intors si a ridicat din spranceana. „Ei bine, banuiesc ca nu ti-am spus. Ne-am despartit acum cinci ani”, a explicat ea. „La scurt timp dupa asta, am intalnit-o pe Tanya la Paris. Banuiesc ca Tanya a inteles ce simtea Jacob. Am devenit prietene, insa Jacob era mai apropiat de Tanya decat eram eu. Apoi, s-au intalnit din nou pentru o productie si banuiesc ca atunci au inceput sa se intalneasca”.

„Oh, inteleg”, a bolborosit Edward. „Pai, ma bucur pentru ei”. Apoi, si-a luat iar privirea.

Bella a oftat exasperata. „Of, pentru numele Domnului!” Cand Edward a intors fata sa o priveasca, a vazut ca era frustrata. „Edward, stim amandoi ca nu ma aflu aici sa vorbesc despre Tanya si Jacob”.

„Serios?”, se enerva si Edward. De ce trebuia ea sa-l forteze? Nu a suferit el destul? El a crutat-o pe ea de vina, de rusine. Ea a fost capabila sa plece si sa se regaseasca la Paris, sa gaseasca faima si pasiunea, in timp ce el a fost prins aici cu suferinta care l-am mancat pana cand a devenit doar o umbra a ceea ce fusese odata. Nu fusese asta o pedeapsa suficienta pentru cuvintele lui dure? Chiar trebuia ca ea sa vina aici si sa-i reaminteasca? A venit ea aici pentru a se asigura ca el nu va uita niciodata?

„Da, serios! Crezi ca am uitat, Edward? Crezi ca gloria si frumusetea Parisului m-au lasat sa uit? Pentru ca eu asta am crezut!”, aproape a sasait Bella. Apoi, adunandu-se, a respirat calma.

„Am vazut multe lucruri in Paris, Edward, lucruri care mi-au schimbat modul de gandire. Cand am ajuns prima data acolo, am crezut ca voi uita totul. Parisul este frumos intr-un fel in care lumineaza o persoana si prospectiunea aventurilor a impins durerea undeva, in adancul mintii mele. Inca era acolo, dar nu mai era atat de puternica. M-am ingropat in munca si epuizarea a fost pretul platit pentru a-mi ocupa mintea, pentru a nu ma mai gandi la tine”. Atunci, ea s-a uitat la el si a vazut ca el avea ochii inchisi. „Stiai de sentimentele mele pentru tine si nu ai raspuns. Mi-am spus ca asta este. Trebuia sa te uit. Si, pentru o vreme, ai parut ca o amintire indepartata”.

Ea a luat o gura de aer tremuratoare.

„Parisul m-a deschis catre multe lucruri. Pentru prima data, am inteles actoria adevarata. Actoria inseamna sa uiti cine esti cu adevarat si sa iti iei o alta identitate. Inseamna sa-ti dispretuiesti toate emotiile si sa afisezi o masca diferita. Inainte nu intelesesem asta, pentru ca nu am stiut ca existase o masca. Indata ce am stiut, oricum, am vazut dincolo de ele. Si, pentru prima data, am vazut masca pe care ai purtat-o tu in acea zi”.

Edward nu a deschis ochii, insa Bella putea sa vada ce era dincolo de acele pleoape. Ea nu uitase niciodata felul in care obisnuia el sa se crispeze, cu gura intr-o linie dreapta, de parca agonia era prea ingrozitoare pentru a fi macar exprimata.

„Ai alunecat de atatea ori, Edward. Ai fost un actor incredibil, insa viata nu este o scena. Nu poti sa joci mereu”. Bella simtea lacrimile curgandu-i pe obraji. La naiba! Isi spusese ca nu va plange.

„Dar nu am facut nimic. Mi-am spus ca a trecut atat de mult timp. Orice simteai pentru mine in acea zi s-ar putea sa fi disparut deja. Mi-am spus ca m-am vindecat cu adevarat si ca nu trebuia sa intep o rana vindecata. Ar trebuit sa las lucrurile asa”. Si-a muscat buzele pentru a nu mai plange, atat de tare, incat parca a simtit sangele. „Si apoi am avut un accident de masina”.

Edward a ridicat capul brusc. „Cand?”

„Detaliile nu sunt importante”, a oftat Bella. „Important este ce s-a intamplat dupa aceea, Edward”. Ea il indemna sa intrebe. Timp de doi ani, ea tinuse totul in ea, toate lucrurile pe care dorea sa i le spuna.

El nu a intrebat. Cu cinci ani in urma, inocenta Bella ar fi lasat-o balta, prea rusinata sa continue. Dar nu mai era cea de acum cinci ani. Asa ca, a continuat.

„M-am trezit in spital, singura. Jacob era acolo, dar eu stiam ca eram singura. Si chiar daca erau mii de persoane in incaperea alba, tot as fi fost singura. Medicul a spus ca am avut noroc. Putin mai tarziu si as fi murit. Si, saptamani de zile, nu m-am putut gandi decat la asta, daca as fi murit, as fi murit singura si neimplinita. Ani de zile am crezut ca eram fericita. Am crezut ca am profitat de toate sansele care mi-au aparut, ca mi-am trait viata din plin, fara regrete”. Lacrimile au izbucnit iar. „Insa nu am profitat de sansa care conta cel mai mult pentru mine. Si atunci am stiut ca, daca as fi murit, sufletul meu ar fi fost plin de regrete, incat nu as fi fost niciodata in stare sa parasesc acest pamant. Si mi-au revenit amintirile, amintiri care fusesera interzise de amintit, dar ingrozitor de uitat”.

Bella a suspinat, amintindu-si. „In fiecare noapte, luni de zile dupa asta, am ascultat vantul fluierand la pervazul meu. Am ascultat ploaia cazand pe acoperis in acel apartament rece si mi-am adus aminte. Mi-am amintit acel camp cu licurici. Mi-am amintit acea noapte cu artificii si un sarut care ardea mai puternic decat soarele. Mi-am amintit acel dans cu care focul nu poate concura. Mi-am amintit de scena, de Catherine si Heathcliff si motivul pentru care iubesc actoria. Mi-am amintit de cantecul meu de leagan si de portretul meu si de acea noapte senina de la fereastra biroului tau, cand m-ai tinut in brate si m-ai lasat sa plang. Mi-am amintit de primul moment cand ti-am vazut fata si cum am gandit ca erai prea frumos pentru a fi ruda cu mine. Mi-am amintit umerii largi si pielea palida si parul aramiu dezordonat si zambetul strengaresc si ochii verzi, stralucitori. Si nu mai puteam sa respir, pentru ca imi amintisem prea mult, si totusi prea putin”. Acum ea nu-si mai putea opri lacrimile. „M-am intrebat unde erai. M-a frant in doua, Edward, de fiecare data imi veneau in minte imagini cu tine si zambetul ametitor si stralucirea luminoasa si, exact cand deschideam ochii pentru a te atinge, tu dispareai. Ma ucidea, insa m-a facut sa realizez ca nu ti-am spus niciodata ce mi-am dorit intotdeauna sa spun”.

S-a intors catre el si prin viziunea incetosata putea sa vada cum lui ii curgeau lacrimi din ochii inchisi. „Am iesit din spital si am fost hotarata sa te gasesc. Am renuntat la slujba mea si mi-am luat la revedere de la Jacob si m-am intors in Forks. Am vazut-o din nou pe Alice. S-a casatorit cu Jasper acum un an si asteptau un baietel pana sa plec eu. Ea mi-a spus ca te-ai transferat la alta universitate, desi nu stia unde. Asa ca am angajat un detectiv particular sa aflu despre tine si am aflat doar ca parintii tai naturali se nascusera in Chicago. Si am stiut; am stiut ca te voi gasi in Chicago”.

A zambit inlacrimata, desi el nu putea sa o vada. „Sun ca un vanator, nu? Am mers prin toate universitatile din Chicago si nu te-am gasit. Eram pe cale sa renunt si sa trec la alt oras, cand te-am vazut intr-o cafenea din apropiere”. S-a oprit un moment pentru a-si regla respiratia. „M-am gandit ca e destinul. Toti anii astia te-am pierdut la limita si chiar cand eram pe cale sa te pierd din nou, destinul mi-a dat o alta sansa. Asa ca te-am urmarit la apartamentul tau”.

„M-am intrebat adesea cum as fi putut proceda diferit. Cand aveam saptesprezece ani, ma intrebam uneori ce s-ar fi ales de mine daca nu te-as fi intalnit niciodata. Acum ai fi fost fericit cu Tanya si eu as fi fost fericita in alta parte. Acum stiu ca, daca nu te-as fi cunoscut niciodata, mi-as fi trait toata viata goala ca si cerul, si nu as fi stiut niciodata de ce. Am trait o viata de regrete, Edward, insa nu am regretat niciodata sentimentele mele pentru tine”.

Mana ei a gasit obrajii lui, catifelati si umezi. El a deschis ochii, dezvaluindu-i ei piscinele verzi pe care le iubea atat de mult, inotand in lacrimi. „Te iubesc, Edward”, a plans ea. „Nu te-am iubit niciodata o data, Edward. Niciodata doar o data”.

El a scuturat din cap, inchizand ochii inca o data, avand pe fata o expresie de resemnare. Cand a vorbit, tonul lui era de finalitate. „Cinci ani este o perioada lunga de timp, Bella. Tu nu ai uitat, insa eu, da. Am mers mai departe si asa ar trebui sa faci si tu”. Mainile lui tremurau.

Bella si-a scuturat capul neincrezatoare. „Nu, minti. Stiu ca minti, Edward. Si eu sunt actor. Stiu ca m-ai iubit in toti acesti ani”.

Edward o privea acum, o expresie dura pe fata lui. Oh, acea expresie familiara. „Te-am iubit. Cu ani in urma, chiar te-am iubit si am crezut ca era mai bine pentru noi sa ne despartim. Nu te mai iubesc, Bella Swan. Te-am iubit, dar acum o vesnicie”.

„Nu. Nu!”, a suspinat Bella disperata. „Minti”.

„Pleaca, Bella. Pleaca”.

Si aceste cuvinte au urmat-o catre usa.

Minte! Nu putea sa respire cand cobora scarile, haina si manusile uitate. Minte. De ce trebuie sa faca asta? Stiu ca inca ma iubeste. Stiu ca asa e. Nenorocitul! Un nenorocit, fricos si idiot!

Prin ea curgea furia. O furie pe care nu o cunoscuse niciodata, facandu-i trupul sa tremure. El credea ca se poate ascunde de ea? Nu asa! Al naibii daca ii va reusi!

Ii va arata ei acestui las. Vechea Bella poate ca ar fi fugit, insa noua Bella, niciodata. Noua Bella s-ar ridica si ar lupta pentru ea. Fugise destul, destul de departe. Nu va mai fugi niciodata.

A alergat din nou pe scari si a izbucnit pe usa lui. Furia o manca.

„Sti ce, Edward?”, a marait ea. „Esti un la...”

„DUMNEZEULE! CE VREI?”, a urlat el de durere, infigandu-si mainile in par. „Nu este destul? De ce trebuie sa ma chinui asa, Bella? Nu sunt eu destul de mizerabil?”, a hohotit el, lacrimile curgandu-i precum ploaia din cer. „Toata ziua, toata noaptea, sunt urmarit de cuvintele dure pe care ti le-am spus. Sunt urmarit de lacrimile si de expresia ta. Ce vrei mai mult? De ce trebuie sa-mi spui asta? Ai idee? Ai idee ca fiecare cuvant pe care mi l-ai spus m-a intepat? Fiecare cuvant, fiecare lacrima, sunt ca un cutit infipt in mine!”

Ea era uimita, trupul ii tremura de la hohotele de plans, oglindindu-l pe al lui. A pasit inainte si, pentru fiecare pas, el facea unul inapoi. „Edward”.

„Mi-am dorit sa mor! Moartea ar fi fost mult mai usoara. Mult mai usoara, ma auzi? Mai usoara decat aceasta vina, aceasta rusine, aceasta durere nenorocita! Tu, cel putin, ai putut gasi consolare in munca ta, in Parisul tau si in faima ta. Eu nu am avut nimic! Nu m-am pedepsit eu destul?”, a tipat el cutremurandu-se.

Ea nu mai putea suporta. A alergat la el, l-a lovit, l-a lovit oriunde putea, plangand doar pentru ca el tocmai ii spusese ca o iubeste. Nu in atat de multe cuvinte, insa i-a spus. „DE CE DRACULUI A TREBUIT SA FACI ASTA?”, a tipat ea in agonie. „De ce? De ce? De ce ma indepartezi? De ce trebuie sa te pedepsesti singur, sa ne pedepsesti pe amandoi? Crezi ca eu am uitat? Crezi ca Parisul mi-a putut indeparta gandul de la tine? Mi-am lasat inima aici, cu tine, cu ani in urma, sti asta? De ce trebuie sa ne negi?”

El a strans-o de incheieturi cu mainile sale mari, puternice. Cu cat ea incerca sa-l loveasca in furia ei, cu atat el o strangea mai tare. „Pentru ca este gresit! Pentru ca ceea ce simt pentru tine este gresit! Esti nepoata mea, Bella. Esti fiica lui Renee. Nu ma pot impotrivi lui Renee si nici tu nu poti. Daca Renee te uraste, asta te va ucide, Bella. Orice suntem, suntem pacatosi si imorali. Ar trebui sa merg in iad datorita a ceea ce simt pentru tine. Poate ca deja m-am dus in iad”.

„Tu gandesti vreodata, Edward?”, a marait Bella printre lacrimi. „Te gandesti vreodata la mine? Ha? Te gandesti vreodata la cat te de mult te iubesc? Sau te gandesti numai la ce vrea Renee? Te gandesti vreodata la ce vreau eu? Te gandesti vreodata la sufletul meu? In toate momentele in care ti-am oferit inima mea, tu ai calcat-o in picioare datorita faptului ca asta vrea Renee! Te gandesti vreodata la mine, Edward?”

„Bineinteles ca m-am gandit!”, a urlat Edward. „Si ma gandesc cat de mizerabila ai fi fost daca te-ar fi urat Renee. Intotdeauna m-am gandit la tine, pentru tine. Si tu, pur si simplu nu sti asta!”

„Si uite ce fericita sunt!”, a marait Bella. „Taci, Edward. Doar, taci!”

Si, pentru ca ea nu stia ce altceva sa mai faca, l-a sarutat. Asta l-a redus la tacere.

El a raspuns viguros, emotiile din el nu mai puteau fi tinute mult. Se agatau unul de celalalt. Bella il tragea de par, in acelasi timp el presandu-si buzele cu putere de ale ei. Bratele lui i-au infasurat corpul ei, strangand-o mai tare. Ea si-a muscat buza cu destula putere incat sa-i dea sangele, in timp ce el o tragea de par, apucand de orice putea. Combustibil intalnind focul, si pasiunea pe care ei si-o suprimasera in toti acesti ani, fusese in sfarsit eliberata. Si au explodat.

Cand si-au dat drumul, in sfarsit, primele cuvinte pe care el i le-a spus au facut-o sa planga din nou.

„Te iubesc, Bella”.

El a oftat. „Imi pare rau ca am fost atat de prost. Mi-ai intors lumea cu susul in jos si eu doar...nu am stiut ce sa fac. M-ai orbit si mi-ai furat toate motivele. Am crezut cu adevarat ca asa era cel mai bine”. Si-a ingropat capul in gatul ei. Si apoi, el a plans. Ca un copil, el a plans. Hohote opintite. Fusese prea mult pentru el, toata durerea asta pe care o stransese in interior. Era epuizat. Dar, in sfarsit, se afla acasa.

„Renee si-a trait viata, Edward, totul datorita tie. Este momentul sa ne traim si noi vietile noastre”, a gemut Bella. Si, uite asa, pasiunea lor s-a aprins din nou.

Bratele si picioarele lor s-au incurcat impreuna, nevrand sa-si mai dea drumul vreodata. Gurile li s-au izbit impreuna, limbile dansand una cu cealalta. Restul lumii a disparut, exact ca si hainele lor. Inainte ca el sa-si dea seama, o avea in patul lui, exact cum si-a dorit intotdeauna. Numai ca de data asta nu era un vis. Si a facut dragoste cu ea, pentru prima data. El a fost primul ei si asa va fi intotdeauna. Piele fierbinte pe piele fierbinte, aprinse intr-o caldura a flacarilor iadului. Degete lungi, de pianist, si-au facut drum printre vaile de piele fierbinte, umede si alunecoase de dorinta. Limba calatorind catre teritorii interzise. Unghii tocite scrijelindu-i spatele gol, in timp ce motivele ei l-au alimentat. Gemete greoaie si suspine inabusite excitate in noaptea adanca. Carnea ei l-a incatusat langa trupul ei, bratele fiindu-i ca niste sfori ce l-au legat de ea. Picioare goale aruncate pe umerii lui si buze nerabdatoare au cautat sanii goi in timp ce el s-a invelit in ea, imbratisandu-se cu dorinta ei. Inauntru si afara. Sugand si lingand si sarutand si gemand si luand si oferind si staruind si indemnand. Din ce in ce mai rapid se lovea patul de perete, leganandu-se in ritmul pe care ei l-au descoperit impreuna. Din ce in ce mai sus o purta el, aducandu-o pe culmea placerii. Gafaind, el s-a impins peste limita. Cu un tipat febril, ea a simtit spasme explodand in trupul ei dogoritor, cand a cazut intr-o placere cutremuratoare. Spasmele ei l-au scuturat si el a explodat cu ea, mistuindu-se in flacarile eterne.

Sange, sudoare si lacrimi si ei se aflau in sfarsit unde trebuiau sa fie.

***

„Hei, Edward?”, a zambit Bella, degetele ei infasurand o suvita aramie din parul lui. Deci asa se simte o femeie satisfacuta. Ah, si ea era foarte satisfacuta. Daca Tanya a avut dreptate cu privire la ceva, a avut dreptate cu privire la Edward. El era un barbat foarte puternic si viguros. Si era foarte nesatul.

„Iti dai seama ca avem de trecut printr-o gramada de rahaturi, nu? Acel sex si declaratiile de dragoste nu rezolva nimic, corect?”, a soptit ea fericita, dar serioasa.

Edward a dat din cap, avand privirea in departare. Pentru un moment, Bellei i-a fost teama. Oare el se razgandea din nou?

Apoi, el a zambit. Bella a oftat usurata. Inca nu se razgandise. Multumesc Domnului pentru aceasta pace, oricat ar mai putea dura ea.

„Te-ai schimbat, Bella, atat de mult. Esti mult mai curajoasa si vorbareata. Acum nu te temi sa vorbesti pentru tine”, a murmurat Edward de-a lungul coloanei gatului ei cremos. „Si mult mai grosolana, de asemenea”.

„Ei bine, prietenia cu Tanya pare sa provoace asta unei persoane”, a oftat Bella multumita. Barbatul asta are niste buze ca nimeni altul. Catifelate si insistente.

Edward a chicotit usor, amintirea lui alunecand catre cealalta femeie si la noaptea in care el i-a respins dragostea pe care ea i-o oferise neconditionat.

„Am gresit fata de ea in atat de multe feluri”, a soptit el cu regret, caci nici macar nu-si amintea sa-i fi oferit ei satisfactii.

„Ea mi-a explicat, cu ani in urma, despre interpretarea mea gresita cu privire la ce s-a intamplat in acea noapte. Imi pare rau. M-am purtat fara ca macar sa ma gandesc la pozitia ta sau la povestea ta”, a mangaiat ea cu afectiune obrajii scobiti ai lui Edward.

„Avem tendinta sa ne facem asta unul celuilalt, nu crezi? Pana la urma, eu am decis ce era mai bine pentru tine fara ca macar sa te intreb. Tu ai fost mult mai capabila decat am fost eu”, s-a intins el spre atingerea ei. Prea mult. Mult prea mult.

„Da, avem. Toate acele neintelegeri si nehotarari si fuga. Atunci eram copii, tematori si nesiguri”, a oftat Bella din nou. In mod straniu, nu tristetea ii umpluse inima, numai recunostinta.

„Se pare ca lumea are felul ei de a lucra impotriva noastra. Mie mi se pare ca, la un moment dat, destinul a fost impotriva relatiei noastre. Orice ar fi putut sa mearga prost, a mers prost. Relatia noastra a avut toate punctele fine ale unei povesti de dragoste tragice, nu crezi? Toti anii astia pierduti”, a murmurat el cu regrete.

„Atunci eram prea tineri, chiar si tu, pentru a intelege cu adevarat ce era dragostea”, a zambit Bella, frumusetea iluminarii incadrandu-i trasaturie fetei in forma de inima. „Eu aveam doar saptespezece ani si tu erai prima mea dragoste. O fata de saptesprezece ani visa la lucruri frumoase despre dragoste si eu vedeam numai partea ei glorioasa. Cred ca, date fiind sansele, nu as fi fost in stare sa infrunt realitatea cu care se incurca aceasta relatie. Te-as fi urat, exact cum ai preconizat tu”, a oftat ea usor. In final, totul se aranjase.

„Cu siguranta as fi luat dragostea ta drept meritata. Toata durerea asta pe care am indurat-o pentru o dragoste care nu credeam ca exista de fapt mi-a dat de inteles ca nimic...nimic pe lumea asta nu ar fi putut usura suferinta pierderii tale. Si nici macar nu te-am avut pentru a incepe asta! Separati unul de celalalt, am vazut cine eram fara aceasta dragoste si persoana care am devenit fara tine nu era cineva cu care as fi putut sa traiesc”. O lacrima ii curgea fara cunostinta pe obrazul ei palid. „Mii de mile departare si tot nu te puteam uita. Atunci am stiut...”

Bella a privit in ochii transparenti ai lui Edward. Ah, singura ei dragoste. Barbatul acesta. Barbatul acesta incapatanat, superb, integru, care era frumos chiar si in propria lui agonie. Barbatul pentru care ea ar fi miscat cerul si pamantul. Ah, cata fericire a implicat sa indure suferinta pentru acest barbat!

„...Am stiut pentru ca durerea mi-a dat de inteles ca tu meriti sa indur toata suferinta din lume. Merita de o mie de ori!”

Edward o privea fara cuvinte. Ce facuse el in vietile sale anterioare pentru a merita dragostea ei atat de pura si neconditionata?

Cand a putut in sfarsit sa vorbeasca, numai un cuvant i-a zabovit pe buze.

„Multumesc”.

***

 „Hei, Edward”, a chicotit Bella, trezita din somn. Soarele apusese dupa pervaz. Statusera toata ziua in pat.

„Da, iubito?”, a raspuns el, chiar daca mai degraba era somnoros. Un zambet angelic pe fata lui, acel zambet strengaresc pe care ea il iubea.

„Legatura sau relatie?”, a chicotit ea.

El a deschis un ochi si a ridicat o spranceana, intrebator. Si apoi a ras cu acel raset furnicator.

El a sarutat-o pe frunte, izbindu-i trupul gol de al lui. „Cu tine? Relatie, dragostea mea. Intotdeauna”.

Ah, Relatie, in sfarsit. 

In doua zile, primiti si un nou cap. din Linia rosie.

Va pup,

Ana