Linia Rosie

30. Increderea trebuie castigata

Bella

La ora 10:07 seara, am ajuns la Moe’s Pizza. Nu este departe de scoala, la cateva blocuri distanta, un loc pentru studenti, un loc confortabil cu mancare italieneasca de moda veche.

Insa eu nu ma aflu aici pentru mancare. Am impins usa si am scanat micul loc. Il vad in coltul indepartat, purtand genul de haine pe care le-ar imbraca un student. Tricou, jeansi, ghete, jacheta din piele maro. Ochii lui reci si albastri se lumineaza putin cand iau contact cu ai mei si eu ma incrunt in raspuns, inghitind si indreptandu-ma spre masa lui, fara sa ma asez inca.

„Am cateva lucruri de spus, Dr. Collier”, am inceput pe un ton rece. „In primul rand, sunt studenta ta. In al doilea rand, nu-mi place sa te arati la mine neinvitat. Si, in al treilea rand, chiar acum am un pistol in poseta, care este indreptat spre penisul tau subtire. Daca m-ai chemat aici pentru ceva ce nu este cuviincios, ei bine, vei fi batut, insa nu in modul in care iti imaginezi. Ma fac inteleasa?”

Wow. Sunt grozava. Nu am mai putut niciodata sa spun asta cuiva.

M-a privit surprins si a zambit.

„Nu ma aflu aici pentru nimic necuviincios, Bella, te asigur”, a spus, sunand catifelat si arogant.

„Te rog, poti sa te asezi?”, a intrebat. „Am comandat ceva simplu pentru noi”.

Asta este o gluma despre MINE? Gata. Acum trag cu pistolul.

„Nu vreau pizza!”, am marait. „Ce vrei, James?”

„In regula”, a luat o gura de aer. „Am de gand sa cedez si sa am incredere in tine. Este singurul mod in care pot sa spun ce am de spus. Vreau sa te ajut, Bella”.

„Cu ce?”, am intrebat, facand pe proasta pentru a vedea ce stie...sau ce credea el ca stie.

„Azi am citit cateva dintre rapoartele tale”, a spus James cu precautie. „Despre Edward. Despre Fire. O stiu pe...Victoria. Chiar daca in rapoartele tale, tu ii spui Vanessa”.

Nu am spus nimic. Nu puteam. Daca el era un prieten de-al ei...tot ce a iesit din mine au fost respiratii invizibile.

„Nu o cunosc pe Victoria”, am mintit, apoi mi-am dat seama, chiar nu o cunosc cu adevarat. Imi doresc sa nu fi auzit niciodata de ea. Si nici Edward sa nu fi auzit de ea.

„Bella”, s-a aplecat incet, soptind. „Imi asum un mare risc venind asa la tine. Te rog. Stiu ca nu ma cunosti bine, dar nu am fost eu un profesor bun? Nu am facut nimic ciudat cu tine inainte sa primesti acest proiect, nu-i asa?”

Asta era adevarat. Dar tot nu am incredere in el. Nu pot. E vorba de viata lui Edward aici. Nu pot nici macar sa am incredere in tatal meu, care nu m-a sunat de doua zile!

Nu am raspuns, insa James mi-a citit raspunsul pe fata.

„Stiu ca sunt multe de intrebat, dar imi doresc sa ai incredere in mine”, a spus aproape intr-o soapta, privirea lui cautand intruna in spatele meu sau afara pe fereastra in timp ce vorbea.

„Increderea trebuie castigata, James”, am spus, sperand ca a vazut ca-l numesc asa, din moment ce nu se poarta ca un profesor, nu trebuie sa ma adresez lui ca unui profesor.

„Sunt de acord”, a spus, privindu-ma direct in ochi. „Ce zici daca il pot verifica pe Edward pentru tine? Asta imi va castiga incredere?”

„Ce?”

Mintea mea era peste tot. Nu am incredere in el. Vroiam vesti si cineva sa-l verifice pe Edward. Aveam nevoie de un prieten din interior. Habar nu am ce s-a intamplat cu Charlie. Dar tot nu am incredere in James.

„Bella...”, s-a aplecat mai mult, acum soptind mai incet. „Victoria...este...ea este...sora mea”.

Stomacul mi s-a strans si am simtit cum imi iese tot aerul din piept. Nu stiu ce sa spun.

„Ea...intelege ca eu nu sunt la fel ca ea”, a continuat James. „Intreaga mea familie intelege. De fapt, au fost mandri de mine cand am devenit profesor. Mi-au creat o noua identitate. Nu sunt chiar asa de rai. Sunt bucurosi ca mi-am dorit ceva diferit, mai nobil decat stilul lor de viata. Ei o vad pe Victoria ca pe o cauza pierduta. Dar reprezinta un rau necesar. Este intotdeauna supravegheata. Este intr-un fel...treaba mea...sa o supraveghez, sa stau aproape si sa ma asigur ca ea este...bine”.

„Ei bine, buna treaba, James!”, am izbucnit. „Ai idee cu ce se ocupa ea? Ce a FACUT? Ai dormit in timpul serviciului, COLLIER!”

„Bella, au fost momente cand nu am vrut sa fac pe dadaca cu ea”, mi-a soptit, muzica din aer ajutandu-l sa-si ascunda cuvintele de ceilalti. „Nu mi-am dorit decat o viata normala. Nu mi-am facut treaba, stiu asta. Am aflat...ce a facut...lucruri pe care le-as fi putut preveni, dar nu am facut-o. ACUM, imi fac treaba. Stiu ca trebuie”.

„Stiai despre ea si...Edward?”, mi-era teama macar sa intreb.

„Stiam”, s-a uitat James rusinat in paharul cu apa. „Dupa ce ea...l-a achizitionat”.

„Achizitionat”, am pufnit. „Dragut cuvant”.

„In regula, Bella!”, s-a incruntat usor, apoi s-a calmat. „La inceput, el a fost bun pentru ea. Era fericita. Pentru o vreme a uitat de droguri si de cateva dintre celelalte activitati ilegale. El era neatasat. Cand i-am vazut impreuna, el nu era inlantuit. Era dansator, liber sa vina sau sa plece, asta am vazut. El a parut sa fie un partener dispus. Am crezut ca era un supus”.

„Stai”, m-am incruntat. „Edward te-a vazut la mine la usa. Nu te-a recunoscut”.

„Mi-am schimbat infatisarea de cand l-am vazut ultima oara pe Edward”, a raspuns James. „In plus, cel mai des l-am vazut pe Edward in intunericul clubului, in timp ce presta. Nu a avut niciodata ocazia sa ma priveasca atent. Victoria tine foarte mult sa tina pe oricine departe de acest tip. Chestia este ca, eu l-am recunoscut, in acea zi cand am venit la tine”.

Sau a fost trimis acolo de Victoria, sa vada daca Edward era la mine dupa evadarea de la Raven. El sa vina acolo in dimineata urmatoare nu a fost o coincidenta. Victoria stie ca l-am salvat pe Edward de ea. Rahat.

„El nu este un partener dispus”, am punctat defensiv. „Si nu este neatasat. Are o familie”.

„In Florida, nu?”, a ridicat James o spranceana. „Stiu”.

Inima mi s-a scufundat si acum am devenit super fricoasa.

„De unde sti asta?”, aproape ca am tipat la el, insa mi-am pastrat vocea joasa.

„Asta nu este important, Bella”, expresia lui James era mult mai serioasa acum. „Chestia este ca, acum ma tem pentru Edward. Se intampla ceva. Nu pot sa bag mana in foc, dar nu este in regula felul in care ea vorbeste despre el”.

„Nu pot sa-ti spun nimic, James”, am simtit lacrimi in ochi cand am privit in spatele meu, pe fereastra, afara.

„Stiu”, a oftat el. „Inteleg. Vorbesc mult cu Victoria la telefon. Are incredere in mine, cel putin asa cred. M-a invitat acolo la cina in cateva seri. Bella...m-a rugat sa te aduc pe tine drept partenera mea”.

Ochii mi s-au rotit de teroare.

„CE?”, m-am trezit strigand.

„Nici macar nu am stiu ca te-a cunoscut sau ca stia ceva despre tine”, a spus James. „Dar, daca ai fost una dintre clientele ei...daca tu...ai platit...pentru Edward, atunci trebuie sa te fi intalnit la un moment dat, a luat informatii despre tine”.

„Nu am platit pentru nimic”, am clocotit, nevrand sa impartasesc cu el detalii ale perioadei mele cu Edward.

Tot nu am incredere in el.

„Nu-mi pasa de asta, Bella”, a oftat din nou. „Nu incerc sa te acuz de ceva. Incerc doar sa ajut”.

„De ce ma vrea ea la cina?”, am marait. „Ce incerci sa faci?”

„Nimic!”, s-a incruntat inapoi. „Iti spun adevarul! Are de gand sa te aduca acolo cu un motiv. Daca nu te aduc eu, o va face altcineva! Puteam sa nu te avertizez, as fi putut doar sa ma prezint la tine – sau sa iti cer sa ramai dupa ore! Daca nu eram un prieten, te-as fi putut duce acolo cu forta!”

„Ai putea sa INCERCI”, i-am aruncat cea mai letala privire a mea si am tintit pistolul in poseta. Pistolul de politist, descarcat, al lui Edward, ramas accidental la mine dupa toata treaba cu Raven.

James a auzit click-ul si si-a dat seama ca nu glumeam.

„Bella, NU vrei sa ma impusti”, aproape a ranjit James. „Repercusiunile vor fi urate, crede-ma. Sunt fiul preferat al tatalui meu. Si familia mea are pistoale. O multime de pistoale”.

„Ce vrei de la mine?”, am scrasnit din dinti. „Vrei sa fiu partenera ta? Sa ma imbrac frumos, pentru a putea sa intru si eu in subsolul Victoriei? Daca ma vrea, las-o sa vina sa ma ia. Insa nu merg acolo din proprie initiativa. Nu dupa toate prin cate a trecut Edward...”

Esti PROASTA? Nu-i mai spune un cuvant astuia!

Am inchis gura si eram pe cale sa ma ridic, sa-i spun lui James sa se duca dracului si s-o ia si pe zdreanta de sora-sa cu el.

Dar, a vorbit el. „Nu vrei sa sti cum este Edward? Poate sa-i duci un mesaj? Sa primesti un mesaj inapoi de la el? Stiu ca ea il are inapoi. Stiu ca-l pedepseste. Imi povesteste despre asta. Nu a mai fost niciodata atat de dura cu el. Nu stiu ce se petrece, dar ea se poarta de parca ii este teama de ceva. De parca se teme ca-si pierde controlul asupra lui. Stiu ca suna ciudat, dar, in felul ei, ea chiar il iubeste. Nu va renunta usor la el”.

„Nu pot sa mai ascult nimic”, am spus, dar apoi mi-am dorit sa aflu ce stia el. Ce pedepse dure aplica ea asupra lui.

„Ce ii face?”, am intrebat, lacrimile umplandu-mi complet ochii acum. „Este ranit grav?”

James m-a privit si s-a schimbat ceva in expresia lui.

„Dumnezeule”, a spus incet, aratand foarte grav deodata. „Esti indragostita de el”.   

„Crezi ca mi-e rusine sa recunosc asta?”, am spus, lasand o lacrima sau doua sa curga. „Nu imi este. Da, il iubesc. Imi pare rau ca nu ai avut o sansa la mine, Doctorule”.

Pot eu sa tac vreodata? Sunt al dracului de idioata!

„Bella, nu-mi pasa nici de asta”, a spus din nou, apoi a continuat. „Ei bine, in regula, imi pasa de asta...dar, voi supravietui. Nu-mi este rusine sa recunosc ca te plac, Bella. Insa nu sunt un nebun, precum sora mea. Nu te-as vrea intr-o cusca sau in lanturi. Si daca tu esti indragostita de altcineva, ma bucur pentru tine. Iti doresc numai bine. Dar, Bella, daca nu-mi accepti ajutorul, nu cred ca va FI bine. Vezi tu...ea a mai ucis inainte”.

„Serios?”, m-am comportat ca si cand asta era o informatie noua pentru mine.

James nu a fost prostit, dar a spus. „Da, serios. La inceput, a vrut sa-i demonstreze tatalui nostru ca poate fi la fel de ticaloasa ca si baietii care lucreaza pentru el. L-a impresionat placut. Uneori, se folosesc de locul ei pentru a face oamenii sa dispara. La un moment dat, ea ucide...de obicei este vorba de o persoana care i-a facut ei rau. Fosti iubiti, barbati care au trisat...supusi care au plictisit-o. Daca ea suspecteaza ca Edward nu o mai iubeste...”

„El nu a iubit-o niciodata!”, am marait ca o bestie. „L-a cumparat ca pe o masina uzata si i-a amenintat viata! Apoi l-a folosit ca pe o bucata de carne ani de zile si are tupeul sa numeasca asta dragoste. Nu este deloc dragoste. Este sclavie. Este viol. Tortura si crima”.

Atat de mult pentru a nu mai spune nimic in plus.

„Stiu, Bella”, a spus el. „Crede-ma, stiu. Nimeni care a ranit-o vreodata nu mai respira. Am ratat cateva sanse de a salva oameni, Bella, pentru ca nu am vrut sa aud de asta. Nu vreau sa mai moara cineva sub supravegherea mea. Nu pot sa dorm. Am cosmaruri tot timpul”.

„Bun”, am strigat inapoi.

„Ce vrei sa fac aici, Bella?”, a intrebat James, lasand totul pe mine. „Spune-mi si voi face. Da-mi un test. Iti voi dovedi ca sunt de partea ta. Lasa-ma sa merg sa-l verific. Stiu ca te doare sa nu sti ce face el. Azi, in clasa, te-am vazut plangand”.

„Nu este treaba ta!”, am oftat si m-am intrebat daca ar trebui sa-i acord o sansa. Trebuia sa-i spun lui tata despre toata asta. Poate il fac pe Charlie sa discute cu James si sa vad daca este si el de acord sa-l implicam pe James. Dar atunci, ei vor fi cu totii implicati si eu voi fi tot pe dinafara.

Uram sa fiu lasata pe dinafara. Tata imi spusese ca totul era bine. Dar nu era. James a spus ca Victoria a fost dura cu el saptamana asta, mai dura ca niciodata.

Oare el ma minte acum? Sau este sincer? Am spus eu ceva care sa-i faca rau lui Edward?

James nu stie ca Charlie supravegheaza clubul. Nu poate sa afle. Daca eu ii spun asta si el ii spune Victoriei, tata si Edward sunt amandoi morti. Nu, nu pot sa am incredere in el. Nu voi avea. Il voi lasa pe tata sa se ocupe de asta. In el am incredere, chiar daca nu face nici un blestemat de lucru, mult mai putin sa-mi spuna mie ceva.

„Edward este puternic”, am simtit o alta lacrima curgand. „Cred in el. Va fi in regula. M-a parasit, a spus ca nu poate fi iubitul meu. A spus ca apartine Victoriei. A ales-o pe ea”.

Minteam incercand sa-l protejez pe Edward, acum, dupa ce gura mi-o luase pe dinainte. Sper ca functioneaza.

Imi doresc sa nu fi sunat atat de slabita cand am spus asta.

„Este puternic, dar este neajutorat in subsol”, a spus James. „Am vazut-o pe ea lucrand acolo. Chiar si un barbat matur, un barbat puternic, nu se poate apara singur acolo. Ea este o dominatoare foarte informata. Stie cum sa-i faca pe barbati slabi. Nu se grabeste, Bella. Nu aplica doar durere fizica. Este specialista in agonie mintala”.

„Nu pot sa am incredere in tine”, m-am ridicat si mi-am aruncat poseta pe umar, intorcandu-i spatele sa plec. „Daca ti-a pasat cu adevarat despre ce este bine, ar fi trebuit ca deja s-o fi impuscat-o pe tarfa in cap”.

„Oricum il voi verifica in seara asta”, a spus James, inclestandu-mi inima cu cuvintele sale. „Te voi suna de pe un telefon mobil disponibil. Stai treaza. Nu stiu sigur la ce ora voi putea sa sun”.

M-am intors capul pe jumatate spre el si apoi m-am fortat sa fug de acolo, alergand pe strada, cautand numele lui tata in telefonul mobil, intrebandu-ma daca imi va ignora din nou apelul.

Apoi, am auzit inregistrarea familiara. „Sunt Charlie Swan. Stiti ce sa faceti”.

„TATA!”, am tipat in telefon in timp ce mergeam rapid pe strada. „Nu-mi vine sa CRED ca nu m-ai sunat inapoi! Asta este vreun club secret unde nu am voie sau ce? Vreau sa ma suni ACUM! S-a intamplat ceva! Am nevoie de tine, TATA! Nu ma mai ignora! Suna-ma ACUM!”

Am apasat butonul de terminare cu un deget foarte furios si mi-am vazut cladirea, dar am trecut de ea. Ma indreptam catre tren, ma duceam la Fire. Apoi, m-am oprit inainte ca macar sa ajung la scarile ce duceau in subteran. Nu pot sa fac asta. I-am promis lui Edward ca nu voi face asta. As putea sa distrug totul daca ma recunoaste cineva prin acea zona.

Trebuie sa merg acasa si sa astept telefonul lui James. Telefonul de la tata.

Acasa, am masurat din pasi podeaua din sufragerie, analizand lucrurile.

Sa-i fi dat lui James un mesaj pentru Edward? Sa am incredere in el? Sa am incredere in el daca ma suna in seara asta si imi spune ce face Edward? Ar putea sa minta. Fratele Victoriei. Poate sa se apropie de ea si de Edward, daca ea are incredere in el. Sau ma poate aranja sa cad direct in capcana ei si sa spun ce se petrece, ca exista un politist care-i supravegheaza locul. Edward ar plati pentru asta. Nu, nu pot sa am incredere in nimeni.

James a spus ca Victoria a ucis pesoane pe care le iubea si de care fusese ranita. Edward a spus ca uneori ea i-a spus ca-l iubeste, la aniversari si de Craciun. James a spus ca ea fusese dura cu el.

Am plans iar si iar, intotdeauna lovind in zid, intotdeauna temandu-ma sa fac ceva, pentru ca s-ar putea sa-i faca si mai rau lui Edward sau sa-l ucida.

De ce nu ma suna Charlie? Daca a fost si el prins? Dupa cate stiu, ar putea sa se afle si el in subsol CU Edward. Si eu stau aici fara sa fac ceva.

Trebuie sa-l sun pe Emmett. Asta nu este atat de periculos, nu?

Nu ma pot gandi la altceva. Imi pierd mintile si sunt atat de speriata. Ii dau lui Charlie doua ore sa ma sune inapoi si apoi actionez singura.

***

Edward

„Edward – sedinta numarul zece”, a spus vocea Bellei.

Am deschis ochii, confuz, intrebandu-ma cum a ajuns aici si simtindu-ma rusinat instantaneu, ca ea sa ma vada gol, inchis in cusca, ghemuit ca o pisica fericita pe saltea.

Dar nu ma aflam acolo. Stateam pe canapea, in tricoul de noapte pe care mi-l daduse Bella, si pantaloni de pijama din flanel, comozi. Picioarele goale se simteau atat de calde pe covorul de sub ele.

Si uite-o pe Bella. Dr. Bella. Stand in fotoliul ei, pregatita sa inceapa, o privire serioasa. Mintea ei, ascutita ca o lama.

„Dr. Bella!”, m-am mirat, un val de bucurie napadindu-ma cand am vazut-o din nou, fiind din nou cu ea. Parca au trecut ani de cand am fost aici.

Vroiam sa alerg la ea, sa o iau in brate si sa-i acopar buzele stralucitoare cu sarutari. Insa, Dr. Bella era acum – nu doar Bella mea. Acum nu ne vom juca – in timpul ei.

In plus, am nevoie de terapie.

„Buna, Edward”, mi-a zambit cu acel zambet cald si rabdator. Acum ma simt atat de in siguranta si la caldura.

„Buna, Dr. Bella”, ii returnez salutul, ca de obicei, incapabil sa-mi ascund zambetul de idiot de pe fata.

„Ce faci, Edward?”, privirea ei parea sa se uite direct in sufletul meu cand a inceput.

Am incercat sa pastrez o expresie curajoasa si eram pe cale sa spun ceva ca ‚Bine’ sau ‚Nu prea rau’, insa, in schimb, sentimentele mele reale au iesit la suprafata si m-am aplecat in fata, avand mainile ghemuite la piept, cand am lasat sa-mi scape un hohot scurt de plans.

„Ceva este in neregula”, mi-am auzit vocea adanca, emotionala spunand. „Obisnuiam sa fiu in stare sa suport mult mai mult. Victoria lucra cu mine zile intregi inainte sa cedez. La inceput, a trebuit sa ucida pe cineva pentru a ma aduce in genunchi. Sunt atat de slabit, Bella. Au trecut doar cateva zile si eu deja sunt TARFA ei! I-am spus, mai mult de o data, ca o iubesc!”

Nu am vazut-o miscandu-se, dar, deodata, era langa mine, cu bratele in jurul meu. M-am agatat de ea, scapand un oftat de usurare, ca si cand tocmai mi se aruncase un colac de salvare. Mi-am lasat capul sa se odihneasca langa al ei si am inchis ochii in timp ce a vorbit ea.

„Ma temeam de asta”, a spus, aproape ca pentru ea. „Ti-am aratat ca nu a fost vina ta, ce s-a intamplat cu Tanya...si Katie. Inainte, puteai sa suporti pedeapsa pentru ca simteai ca o meritai si iti diminua vina, fiecare biciuiala, fiecare plesnitura. Aproape ca te simteai bine atunci. Acum, nu mai ai deloc asta. Te-am dezbracat de armura ta, intr-un fel”.

„Vreau sa o omor, Bella”, am marturisit, simtind din nou lacrimi in ochi, intrebandu-ma daca va fi dezgustata de mine acum. „Tot visez la asta. O mie de vise diferite cu privire la asta continua sa-mi intepe creierul. Nu dispar. Fa-le sa dispara”.

„Ce parere ai, ca am o bagheta magica sau asa ceva?”, a intrebat Bella in stilul Bella si eu am ras...numai ea ma poate face sa rad acum.

A trecut un moment si i-am sarutat mana, luand mai multa putere din asta, in timp ce ea m-a lasat sa respir un minut sau doua.

„Eram atat de puternic acum cateva zile”, mi-am amintit. „Simteam ca am lumea la picioare. De ce acum simt ca toate astea au disparut? Ma simt chiar mai slab ca inainte sa ne cunoastem”.

„In regula, Edward, asculta-ma”, a spus sever, privindu-ma cand a raspuns. „Stim amandoi ca nu vei ucide pe nimeni. Daca o faci, vei merge la inchisoare. Nu vei fi niciodata liber sa fi cu Katie. Si, mai rau, vei fi inchis la institutii de boli mintale. Nu vrei sa mergi acolo. Nu te vei ierta niciodata. Te-ai pedepsit in toti acesti ani, gandindu-te ca esti vinovat pentru ce au patit Tanya si Katie. Ce se va intampla cand vei fi cu ADEVARAT responsabil pentru moartea cuiva? Chiar si a ei? Nu vei putea niciodata sa o privesti pe Katie in ochi. Nu-ti doresti asta”.

Deja puteam sa simt dementa scurgandu-se din mine in timp ce vorbea ea. Am strans-o mai tare langa mine, dorindu-mi mai mult.

„Inteleg”, a spus ea. „Te-a facut sa treci prin atatea. Mintea ta nu internalizeaza durerea in tine. Acum sti ca nu o meriti. Asa ca, mintea o priveste pe Victoria, invinovatind-o pe ea. Si vrea razbunare. Si asta e ceva normal. In sfarsit, vrei sa infrunti, in loc sa suporti si sa suporti. Este un raspuns bun. Dar nu poti sa o ucizi. Promite-mi ca nu o vei face”.

„Bella...”, am respirat, nestiind daca pot sa promit asta.

„Haide”, si mi-a dat un ghiont.

Am incercat sa ma fortez sa spun cuvintele. Dar nu veneau.

„Gandeste-te la asta asa”, a spus ea. „Daca faci asta, trebuie sa fi inchis. Te vor baga intr-un spital, Edward. Ei vor decide ce mananci, cand dormi, ca medicamente sa incerce pe tine. Si va depinde de ei daca sau cand vei pleca. Nu vei avea voie sa o suni pe Katie. Sau pe mine”.

„Nu”, am marait, fara sa ascund cat m-a deranjat asta.

„Atunci, promite-mi”, m-a impins ea.

„Promit”, am spus din toata inima.

Mi-am amintit cand am spus aceste cuvinte in cusca vampirului si cuvintele Victoriei – ‚Promisiunea unui vampir. Daca va incredeti, veniti aici’.

„Te iubesc”, a venit spre mine vocea ei de inger. „Sunt atat de mandra de tine. Si puterea ta nu a disparut. Este acolo inca”.

„Te iubesc, Bella”, am sarutat-o pe tampla, ghemuindu-mi capul langa al ei. „Tu esti singura persoana care crede ca sunt puternic”.

„Nu, nu sunt”, a spus ea. „Sti si tu asta”.

„Bella...”, am soptit, iubind-o pe ea si pacea pe care mi-o aducea mereu. Ii sarutam buzele adanc si cu foame, fara sa ma satur vreodata de ea, niciodata.

Intre saruturi, am continuat sa-i spun numele, un cuvant magic care continua sa-mi vindece sufletul cu fiecare rostire.

O lumina alba, puternica a aparut deodata in incapere, si Bella a disparut, impreuna cu canapeaua, fotoliul, intreaga camera. Totul era gol, o pagina alba care imi intepa ochii. Si un sunet oribil, zanganitor se auzea in locul respiratiei usoare si ritmice a Bellei.

„E timpul sa te trezesti, somnorosule”, a sunat deasupra mea o voce sinistra de femeie si cand am deschis ochii, un baston din lemn se plimba inainte si inapoi pe zabrelele custii, pe langa fata mea.

Victoria. La dracu`.

Eram din nou gol in mica mea cusca, dar nu ma mai simteam atat de firav si marunt.

„Suna de parca aveai un vis”, vocea ei cunoscuta nu parea foarte fericita si m-am frecat la ochi, incercand sa vad si sa ma obisnuiesc cu lumina, simtind barba dura pe fata.

Ah, rahat. Sa nu-mi spui ca acum vorbesc in somn.

„Care era numele sotiei tale?”, se plimba Victoria in jurul custii mele. „Cea pe care ai lasat-o sa se prajeasca in incendiu? Iti amintesti macar?”

M-am auzit maraind si pumnii au zburat catre zabrelele de deasupra capului, ochii mei sfidatori privind in jos la Victoria.

Mi-a zambit si si-a inclinat putin capul.

„Crezi ca Bella sau alta femeie te-ar vrea, stiind cat de bine ai avut grija de prima ta familie?”, a intrebat.

O respiratie violenta, intrerupta a iesit din mine si pumnii au tremurat in jurul zabrelelor, avand privirea in flacari cand ea chicotea la mine.

„Edward, ar fi bine sa nu-i mai aud numele”, a clocotit Victoria, indepartandu-se de mine. „Doar daca nu vrei sa ma vezi lucrand la ea in timp ce tu stai aici si privesti. Cere-ti scuze”.

Dupa un minut foarte greu, mi-au auzit vocea spunand. „Imi pare rau”. Dar sentimentele din cuvintele mele spuneau alta poveste. Stiu ca ea a auzit furia si rezistenta din mine.

„Am niste oaspeti la cina, maine seara”, si-a incrucisat Victoria bratele, uitandu-se in jos la mine. „Mi-ar placea sa ma incred ca vei fi si tu acolo. Este vreo problema?”

Ma intrebam daca asta va fi o cina ca unele pe care le-am mai avut inainte. Cu mine in genunchi langa scaunul ei, o estacada din metal tinandu-mi mainile ridicate deasupra capului, inclestata in jurul gatului, in timp ce eu asteptam in liniste o bucatica de mancare din farfuria ei. Ea ma hranea si eu ii multumeam respectuos, ridicandu-ma doar cand unul dintre oaspetii ei vroia o bautura.

Cu o aplecare, mainile mi se puteau intinde pentru a aduce un pahar cuiva.

Uneori, oaspetii Victoriei erau barbati dominatori care aveau femei supuse. Eu priveam de pe podea cand li se poruncea sa se tarasca sub masa sa-si sarveasca stapanii in timp ce acestia mancau. Fundurile lor mici, dezgolite ma priveau in fata in timp ce lingeau si sugeau penisurile din pantalonii lor descheiati.

De cateva ori, barbatii dominatori se plictiseau si le ordonau femeilor lor supuse sa ma satisfaca pe mine. Toata lumea manca si discuta in timp ce ele isi faceau de cap cu mine. Uneori, aveam cateva femei pe mine in acelasi timp. Noi reprezentam distractia.

Asta era atunci. Atunci cand eram sigur ca Victoria nu ar lasa barbati dominatori sa ma atinga. Acum eram atat de nesigur si temator de ceea ce-i trecea ei prin cap.

Sau poate ca ma inselam si asta va fi o cina normala, cu mine imbracat si stand la masa.

„Ca sclav?”, am intrebat, luandu-mi mainile de pe zabrele, incercand sa-mi ascund agresivitatea.

„Da”, a raspuns ea, privind putin chioras.

Am luat o gura de aer si am asteptat, apoi am intrebat. „Vine...si Sir Kevin?”

Privirea mea a sagetat-o pe a ei si stia ce intrebam. Vroiam sa stiu acum. Voi fi din nou violat?

„Asta depinde de tine”, a spus ea cu un ton rautacios in voce. „Este nevoie sa-l chem inapoi aici?”

„Nu, Stapana”, am incercat sa sun supus.

„Daca esti cuminte, nu voi mai pune niciodata un barbat sa te atinga”, m-a informat. „Dar, daca simt ca nu te ocupi de fete, daca continui sa te indragostesti de clientele tale, va trebui sa fac niste schimbari cu privire la tine. Va trebui sa servesti doar barbati”.

„Nu!”, m-am trezit tipand si apoi mi-am calmat imediat vocea. „Adica, nu sunt indragostit de nici o clienta! Jur! Esti numai tu, Victoria. Pe TINE te iubesc!”

Dumnezeule, urasc sa-i spun asta. Ma simt atat de murdar. Ma simt ca o curva cand o tradez pe Bella si spun aceste cuvinte altcuiva.

Si-a luat bratele de la piept si a venit in liniste la usa custii mele si a descuiat-o, ridicand usa, oferindu-mi o deschidere.

„Iesi de acolo”, mi-a poruncit, indepartandu-se de mine.

M-am ridicat in patru labe, simtindu-ma odihnit bine cand am facut asta. Am dat in spate, neavand spatiu sa ma intorc si sa ies intai cu capul.

„Aici”, a aratat in fata ei si eu m-am tarat acolo, ingenunchind.

Imi atingea parul, fara sa vorbeasca, mangaindu-l...mi-a atins fata si mi-a ridicat barbia pentru a o privi.

Atunci, am incercat sa am o expresie placuta pe fata, dar poate ca nu era atat de convingatoare, deoarece mi-a poruncit. „Zambeste”.

Am facut-o, nesigur de cat de sincer ar putea sa-i apara ei. Dar am incercat.

Mi-a zambit putin si si-a plimbat degetul pe buza mea de jos.

„Esti atat de frumos”, a spus cu putina tristete. „Atat de frumos...mereu”.

„Si tu esti, Victoria”, i-am raspuns, facandu-mi buzele sa-i sarute degetele. Imi mirosea dragostea pentru Bella in aer si nu-i placea asta. Trebuia sa o indepartez de aroma.

Am inchis ochii, incercand sa uit figura Victoriei si sa mi-o imaginez pe a Bellei. Victoria nu-mi putea controla gandurile si pentru asta eram sincer recunoscator.

„Nu stiu ce as face daca te-as pierde vreodata”, a spus ea, permitandu-mi sa-mi pun fata pe abdomenul ei mic.

„Tu ma detii”, am spus, strangand din dinti in sinea mea. „Nu ma vei pierde”.

„Du-te si antreneaza-te”, a respirat dandu-mi drumul, tresarind si aratand catre ceva nou din incapere...o banda de alergare si un aparat de scari rulante langa ea.

„La care, Victoria?”, am intrebat.

„Tu alegi”, a spus si m-am gandit ca trebuie sa fie trista. Nu ma lasa niciodata sa aleg ceva. Imi alege chiar si hainele cand ne distram sau cand iesim impreuna in oras.

„Banda de alergare?”, am ales, intreband daca era in regula. Si, din nou, aveam nevoie de Bella.

„Bine”, a spus si eu m-am tarat catre ea, ridicandu-ma si pasind pe banda din cauciuc unde vor alerga picioarele mele curand.

Am asteptat pana a venit si ea si a apasat cateva butoane in timp ce ma tineam de barile laterale. Banda pe care stateam s-a inclinat usor si, in cateva secunde, ma aflam pe o panta foarte abrupta.

„Stai”, a poruncit, moment in care m-am oprit, asteptand.

A mers la perete si a revenit cu cateva perechi de catuse.

Mi-a zambit si eu am ranjit inapoi, cunoscandu-i atasamentul pentru astea.

„Esti arestat”, s-a inveselit putin, trantind o catusa peste incheietura mea si pe cealalta peste bara de langa mine.

S-a mutat la mana libera, facand acelasi lucru si acolo.

„Care sunt acuzatiile, doamna ofiter?”, am intrat in joc.

„Ai fost obraznic in timp ce visai”, m-a plesnit tare peste fund si a chicotit in timp ce venea in fata aparatului, apasand pe START.

Banda de sub picioare a inceput sa se miste si m-am tinut de bari, alergand la o viteza medie pentru a tine pasul cu viteza benzii.

M-am intrebat daca ar trebui sa mint si sa spun ca nu visam pe nimeni altcineva. Dar asta ar enerva-o si mai tare, sa o mint. Si nu sunt sigur ce m-a auzit spunand.

„Imi pare rau, Victoria”, mi-a fost deodata foarte teama pentru Bella. „Nu stiu ce visam...acum nici macar nu-mi amintesc...”

„E in regula”, ma urmarea alergand. „Nu ma supar ca ti-o tragi in somn, nu va trece mult pana sa iesi din nou de aici, facand ce sti cel mai bine. Doar asigura-te ca, clientele din vis te platesc bine”.

„Da, Victoria”, am zambit, simtind arsura construindu-se in picioarele mele, usurat.

A sunat de parca tocmai ma auzise scotand sunete de excitare, poate sarutand-o pe Bella in vis, in loc sa ma auda strigand-o pe Bella si spunand ca o iubesc.

Bella este in siguranta. Bella este in siguranta. Uram sa ma gandesc ca Bella era acolo, afara, expusa, o tinta atat de usoara. Imi doresc ca ea sa ma fi ascultat si sa fi stat cu Alice si Rosalie.

Victoria a mers in spatele meu, urcandu-si fundul pe masa din piele pe care statusem seara trecuta, privindu-ma din spate, probabil fixata pe fundul meu gol in timp ce maream viteza, dorindu-mi sa fi putut fugi de ea...pentru totdeauna.

Curand.

Curand.

***

Bella

A sunat telefonul si eu l-am deschis imediat. Ma tot holbasem la ecranul mic si negru in ultimele doua ore, incapabila sa fac altceva decat sa ma ingrijorez, pana sa aud stiri de la ambii barbati pe care ii asteptam.

Numele de pe ecran spunea Tata, moment in care am apasat butonul de raspuns.

Am incercat sa-mi pastrez o voce calma si placuta, dar nu am facut o treaba prea buna.

„TATA!”, am strigat.

„Bella, te rog”, a oftat. „De ce imi lasi mesajele astea nebunesti?”

„Poate din cauza ca SUNT NEBUNA, tata!”, am simtit cum ma incrunt. „De ce nu m-ai sunat? De ce nu imi spui nimic? Nu sti cate griji imi fac aici?”

„Bella, muncesc”, a spus el, asa cum facea mereu, in trecut, cand aveam o criza si izbucneam la el, auzind acea fraza in loc de ce-mi doream sa aud.

„El este bine?”, am intrebat tremurand. „Ce se intampla cu el?”

„Bella, nu pot sa-ti spun asta”, a oftat din nou. „Lasa-ma sa ma ocup eu, te rog”.

„De ce nu poti sa-mi spui cum este el?”, simteam lacrimi furioase in ochi. „Am dreptul sa stiu!”

„Nu stiu!”, a marait el, speriindu-ma ca naiba. „Bine? Asta vrei sa auzi? Am pierdut microfonul. Nu pot sa-l aud deloc. Nu am auzit nimic, niciodata”.

„Dumnezeule”, am simtit lacrimile curgand pe obraji. „Ce inseamna asta? Crezi ca...”

„Este in viata, din cate stiu”, a spus Charlie. „Am supravegheat clubul ca un soim. Nu au fost scoase cadavre. Si cipul spune ca inca se afla inauntru. Femeia asta, Victoria, vine si pleaca, si acel Emmett l-a verificat o data in mijlocul zilei”.

„Dar, tata!”, am plans. „Ar putea fi legat – si ranit. Sangerand de moarte acolo! Trebuie sa gasim o cale sa plantam un nou microfon acolo. Poate ne poate ajuta Emmett”.

„Nu vreau sa-l risc pe Edward implicand mai multi angajati de-ai Victoriei in asta”, a spus Charlie, intotdeauna vocea ratiunii. „Cum sa stim cu adevarat ca putem avea incredere in acest Emmett?”

„Lui ii pasa de Edward”, l-am informat, nevrand chiar sa-i spun tatalui meu ca el mi-a fost partener in salvarea de la Raven. Mi-ar praji fundul.

„Stiu ca putem avea incredere in el, tata”, am spus, dorindu-mi ca macar o data sa ma ia in serios.

Tata nu spunea nimic.

„El este din interior”, am continuat. „O cunoaste pe Victoria. Am nevoie sa stiu ce se intampla inauntru. Nu astept ca el sa iasa sau sa fie scos afara! Este singur acolo!”

„Bella, nu deveni emotiva, se va distruge tot planul de aici”, a spus Charlie cu vocea tot monotona si lipsita de sentimente.

„Sa pui PARIU ca sunt emotiva!”, am strigat. „Acolo e barbatul pe care il iubesc! Il vreau afara, acum!”

„Bella, el nu este un imbecil!”, a marait Charlie. „Lasa-l sa aiba cele cateva zile, asa cum a vrut. Lasa-l sa aiba sansa sa ia ce-i trebuie de acolo. Indata ce o face, o vom avea pe Victoria in custodie si el se poate intoarce la viata lui – si tu te poti intoarce la a ta”.

„Ce inseamna asta?”, m-am incruntat.

„Inseamna ca tot avem de discutat cu privire la asta”, m-a informat Charlie. „Nu ma suna si nu tipa la mine, Bella. Incerc sa va ajut pe tine si pe prietenul tau. Tu ai inceput toata asta. Tu esti cea care a cumparat un prostituat!”

Am suspinat infuriata.

„Ma BUCUR ca am cumparat un prostituat!”, am tipat. „Poate ca am primit mai multa dragoste si afectiune de la EL decat am primit vreodata de la TINE!”

Am auzit doar liniste mormantala la celalalt capat. Imediat, am regretat ce am spus. Charlie nu era un mare pupacios sau sa te ia in brate, dar era un tata bun. A fost intotdeauna acolo pentru mine, cand mama mea nu a fost. Mi-am amintit cum au fost Carlisle si Esme cu Edward si m-am simtit vinovata pentru ca am izbucnit la tata, cand eu am avut evident parte de el. Stiam ca eram iubita. Si acum il raneam doar pentru ca imi era frica.

„Tata...”, am spus cu lacrimi in voce.

„Nu ma mai suna”, a spus el ca un robot. „Lucrez sa ma asigur ca...prietenul tau...este bine. Lasa-ma sa-mi fac treaba. Te voi suna cand iau din nou legatura cu el”.

A inchis si eu am scancit, stiind ca asa reactioneaza Charlie cand este ranit.

„Imi pare rau, tata”, am spus acum, chiar daca el nu ma putea auzi.

Mi-am lasat fata sa cada pe perna de sub mine si m-am trezit plangand cand mi-am amintit de felul in care se infunda putin patul cand mi se alatura Edward aici, mirosul lui care inca zabovea pe patura, tonul masculin si bland al vocii lui cand ma intreba ‚Pot sa te tin in brate pana adorm?’, si, in sfarsit, senzatia miraculoasa a bratelor lui fierbinti si musculoase infasurandu-se in jurul meu, de parca se temea ca ma rup daca ma strange prea tare.

Am incercat sa recreez senzatia corpului lui mulandu-se pe al meu, in timp ce stateam intinsa aici, dar amintirea nu era suficienta. Vroiam sa-l SIMT din nou...de-adevaratelea. Pare ca au trecut milioane de ani de cand a stat aici cu mine. Vreau sa-i vad buzele de ratusca dimineata...bratele infasurate in jurul lui, Scula mea dulce si mica.

Nu stiu cat de mult am stat acolo plangand inainte ca telefonul sa sune iar. Cand am vrut sa-l deschid, am observat ca era ora 3 dimineata. Pe ecran era numele Dr. Collier.

Am raspuns si m-am incruntat, spunand. „Ce?”

„Ti-am spus ca voi suna”, a spus James, sunand insultat de tonul meu.

„Deci, vorbeste”, m-am pregatit. „Cum e?”

„Cred ca el este bine”, a spus James si am urat cat de vag a sunat.

„CREZI?”, am intrebat.

„Ei bine, am mers acolo, purtandu-ma ca si cand ma aflam acolo sa pierd timpul”, a spus James. „Am stat o vreme in biroul ei si, la un moment dat, am intrebat despre Edward. Ea a spus ca dormea”.

Am pufnit. „Dormea?”

Daca Edward era liber, si ea credea ca el doarme, poate ca avea o sansa sa ia dovada.

„Asta a spus ea”, a scapat James o respiratie. „Nu am putut sa intreb prea mult sau devenea prea ciudata si suspicioasa”.

Poate ca el a lesinat...sau ea l-a scos din schema. Asta parea mai real. Nu mi-o puteam imagina pe ea invelindu-l seara si sarutandu-l pe frunte.

Si, din nou, eram ingrozitor de ingrijorata pentru Edward. James se presupunea ca incearca sa ma linisteasca, dar nu reausea nici daca imi spunea ca Edward era bine.

„Iisuse, James, multumesc pentru ca te-ai pus in pericol si l-ai verificat”, am spus cu o voce plina de sarcasm. „Banuiesc ca acum putem sa fim parteneri. Acum ai increderea mea totala”.

„Stiu, nu am aflat nimic in seara asta”, a spus el. „Dar voi verifica din nou maine dupa amiaza”.

„Cum zici tu”, am oftat, simtind o durere imensa in cap.

„Deci...ce zici, mergi cu mine...la Victoria?”, a intrebat James. „Ce ar trebui sa-i spun? Adica, nu te-as duce acolo, dar trebuie sa-i spun ceva. Ne va castiga putin timp daca spun da”.

O parte din mine gandea ca nu ar fi un plan rau sa merg acolo cu el, purtandu-ma ca si cand as cadea in capcana ei, si apoi sa intorc lucrurile impotriva ei. Daca as putea sa am incredere in James, as face-o intr-un minut. Ar fi mai rapid decat planul tatalui meu de a astepta si a se uita prin tomberoanele de pe aleea din spatele clubului. As putea sa am un microfon in mine sau sa-l furisez inauntru daca ma duce la Edward. Dar atunci, as avea nevoie de Charlie.

Dumnezeule, Edward o va lua razna daca Victoria si James ma tarasc acolo. Si eu imi voi iesi din minti daca as vedea ca i se intampla ceva ingrozitor, pe partea cealalta a monedei. Poate daca as cumpara gloante pentru pistolul de politist al lui Edward, asta ar fi mult mai intelept decat sa apas pe tragaci. Stiam cum sa trag, fiind fiica lui Charlie, si stiam cum sa cumpar gloante.

Dar, as putea cu adevarat sa impusc o fiinta umana? Chiar si pe ea? Si daca ea imi ia pistolul intr-un fel? Edward ar putea fi ranit. Eu as putea fi ranita. Si Charlie la fel.

Cum fac politistii asta in fiecare zi si nu o iau razna? Orice lucru la care ma gandesc este atat de riscant, pentru noi toti. Dar cel mai rau lucru decat planul meu este sa nu am nici un plan. Trebuie sa fac ceva. Nu mai pot sa stau aici si sa ma rog la stele pentru un final fericit. Finalul nostru fericit.

Trebuie sa merg acolo si sa-l indeplinesc.

Am ridicat telefonul, bucuroasa sa vad ca Alice era primul nume din lista mea, din moment ce era alfabetica. Se va supara pe mine pentru ca sun la ora asta? Probabil. Dar ea este Alice, asa ca stiu ca ma va ierta. Stiu ca va dori sa ne ajute. Stiu ca asta este un loc potrivit de unde sa incep.

Asa ca, am apasat pe SUNA si am asteptat.

Va doresc un week-end cat mai placut!

Ana