Linia Rosie

33. Judecator, Juriu si Calau

Edward

„Ar trebui sa-mi pui catuse si sa ma duci acolo, in caz ca ea il are pe tatal tau sau ceva de genul asta”, am repetat, dar ea s-a intors la mine cu o privire salbatica si furioasa.

„NU!”, a strigat. „NU! Nu voi face asta, Edward! Nu te mai vreau niciodata cu catuse, chiar si ca un truc impotriva Victoriei. Voi vomita daca ea isi mai pune mainile pe tine”.

Aceeasi veche Bella incapatanata. Dumnezeule, cat o iubesc.

„La naiba, mi-a fost dor de tine, Bella”, am zambit si ea mi-a zambit inapoi si apoi s-a uitat prin deschizatura usii. „I-am spus lui Charlie sa te duca in Forks. Am crezut ca nu te voi mai vedea. Cand eram in genunchi langa scaunul Victoriei, aproape ca eram intr-o coma mica...credeam ca viata mea s-a sfarsit. Nu-mi mai ramasese nimic. Apoi, te-am mirosit. Pentru un minut, am crezut ca mintea imi joaca feste...si apoi ti-am auzit numele. Atunci mi-am amintit cat de incapatanata esti...si m-am gandit, Dumnezeule, sunt prost. Charlie nu ar face-o niciodata sa mearga in Forks. Nu cat timp eu ma aflu inca aici”.

„Asta este o sedinta de terapie?”, s-a intors spre mine, dorindu-si sa auda mai mult, dar amintindu-mi ca acum nu aveam timp pentru asta. Vietile celor pe care ii iubeam erau acolo, in primejdie, sau mai rau. Trebuia sa iesim acolo si sa infruntam...acum.

Cand am devenit atat de vorbaret? Obisnuiam sa nu vorbesc despre mine...si acum nu mai taceam din gura.

„Nu, asta sunt eu palavragind pentru ca nu am avut cu cine altcineva sa vorbesc timp de trei zile”, am oftat. „Ei bine...daca nu ma vei folosi drept ostaticul tau, atunci, care este planul?”

„Nu am un plan”, a respirat Bella. „Uneori, nu exista un plan elaborat cand lucrurile merg prost. Trebuie doar sa fim curajosi si sa iesim sa vedem ce se intampla. Si sa facem ce putem pentru a ajuta”.

Bella inca tinea biciul din otel, brutal, pe care i-l dadusem.

„Ei bine, asta pe care ti-am dat-o este o arma buna”, am informat-o. „Literalmente, poate sa smulga carnea cu fiecare lovitura, chiar si una usoara. Eu am biciul cu lant, care este periculos, dar nu la fel de sangeros ca al tau”.

„Ei bine, suntem bine daca nu au pistoale”, a pufnit ea. „Si probabil ca au”.

„Nu cred ca ea va trage”, am spus. „Clubul este deschis si plin de clienti. Dar apoi, ea este psihopata”.

„De ajutor, Edward”, mi-a zambit ea.

„Scuze”, m-am incruntat la podea.

Dar ea m-a luat de mana si m-a mangaiat, facandu-mi privirea sa se ridice pentru a o intalni pe a ei. Acolo erau doua piscine superbe, pline cu teama si entuziasm...si chiar si cu dragoste...pentru mine. Cum de combina toate astea intr-o singura privire?

„Inceteaza sa-ti mai ceri scuze”, mi-a soptit. „Doar, fii cu mine. Fii cu mine acum. Fii cu mine cand am 70...”

„Voi fii cu tine pentru totdeauna, Bella”, i-am soptit inapoi, simtind asta cu toata inima.

„Bine”, a luat o gura de aer curajoasa. „E timpul sa infruntam primul nostru obstacol...tarfa psihopata”.

„Putem sa facem asta”, am afirmat cu incredere, sarutandu-i usor degetele, un sarut mic pentru noroc. Vom avea nevoie de el. Stiam amandoi ca se poate intampla orice de indata ce parasim camera asta. Pot sfarsi vieti, poate fi varsat sange, relatiile pot fi schimbate pentru totdeauna. Dar acum, in acest moment, ne iubeam complet unul pe celalalt, si eram pregatiti sa infruntam chiar si iadul pentru a fi impreuna. Eram pregatiti sa mergem sa luptam pentru aceasta dragoste. De atatea ori am vazut filme in care cuplul trebuia sa lupte pentru un viitor impreuna. Obisnuiam sa fiu atat de gelos pe ei. Eu nu am avut niciodata sansa sa lupt pentru Tanya. Eu am intarziat prea mult.

Dar acum am sansa sa lupt pentru Bella si pentru mine...si pentru Katie. Nu le voi dezamagi. As da tot ce am pentru ele. Chiar daca pierd, voi cadea leganandu-ma.

„Gata?”, s-a intarit ea cand m-a privit.

„Gata”, am dat o data din cap, simtindu-ma ca un cavaler pe cale sa intalneasca un dragon.

Bella a inceput sa deschida usa subsolului si atunci m-am trezit si eu.

„Hei!”, am tras-o inapoi in timp ce m-am mutat la usa. „Eu sunt barbatul, eu ar trebui sa ma aflu in fata. Tu stai in spatele meu”.

„Nu ma face sa tip la tine acum, Edward”, mi-a dat un ghiont cu bratul. „Nu suntem in anii cincizeci. Mergem unul langa altul. Parteneri”.

Am simtit cum imi creste zambetul pe fata. „Da, Bella”.

Ea a marait, urand raspunsul meu de sclav. Nu a fost chiar asa. Ma puteam auzi spunandu-i ‚da, Bella’ pentru urmatorii o suta de ani. De data asta, as fi cel mai biciuit sot din lume...si cel mai fericit.

Ne-am strecurat afara, tinandu-ne de mana, si ne-am inceput plimbarea linistita prin intuneric, in holul intunecat. Cineva a aprins luminile deasupra noastra...si puteai sa auzi o picatura.

Deodata m-am simtit de parca eram intr-un film horror si ca zombie erau pe cale sa apara si sa ne sfasie in orice moment. Deodata, biciul meu cu lant nu mai parea asa o amenintare.

„Rosalie are pistolul tau, incarcat”, a soptit Bella in intuneric. „Imi doresc sa-l fi avut eu acum”.

„Nu vrei sa impusti pe nimeni, Bella”, i-am soptit inapoi.

„Nu mai sunt asa de sigura”, a spus ea in timp ce ne-am apropiat de scari.

„Ucigasa Swan”, am incercat sa diminuez putin frica, dar ea nu a ras.

„Vad putina lumina in fata”, a spus ea, aproape neauzit. Abia am auzit-o.

Ne aflam in holul urmator, in drum spre usa care dadea in camera de cinat unde fusesem mai devreme. Acum nu mai era un intuneric total, lumina din incaperea respectiva se strecura in holul in care ne aflam noi.

Era atat de straniu de liniste. Uram asta. Aduna-te, Edward, fii tare. Daca vrei sa treci viu prin asta, gaseste curajul rapid. Acum.

„Nu e nimeni acolo?”, a soptit Bella extrem de incet cand eu m-am uitat prin usa intredeschisa. Am vazut masa, vesela, mancarea, bauturile...dar nicio singura persoana. Ce naiba, nici macar nu parea sa fi avut loc o lupta mica aici. Totul era exact asa cum lasasem.

„Nu cred”, am spus verificand in spatele nostru, usor paranoic.

Bineinteles, Victoria ar putea astepta chiar pe peretele de langa usa, asteptandu-ne cu un pistol in mana. Insa nu i-am spus asta Bellei. Sunt sigur ca si ea cunoaste pericolul.

Am impins usa cu putere, trantind-o de peretele din spatele nostru, moment in care Bella a scapat un tipat scurt de surprindere. Aveam biciul la spate, pregatit sa lovesc, daca eram nevoit. Nu am vazut pe nimeni. Sunt sigur ca Jasper nu astepta prin bucatarie, amestecand bauturi in timp ce noi eram luati. Victoria uitase de el in timpul luptei.

Acum puteam sa aud muzica, venind din clubul din apropiere. Aici nu erau pereti fonici. Am scapat o respiratie de usurare, insa stiind ca, de asemenea, ei se aflau pe aici pe undeva, ascunzandu-se...asteptand.

Poate ca au pierdut-o pe Victoria si oamenii ei in multimea din club. Poate ca se ascund intr-una din camerele private. Existau zeci de asemenea camere. Ar fi un loc grozav unde sa stai linistit o vreme. Atunci, exact cand am deschis usa care iesea din camera de cinat catre holul ce ducea in club, am auzit.

Mai tare ca dracu`, era alarma de incendiu, trambitand si intepand aerul.

Bella a tresarit, tinandu-si mainile peste urechi, in timp ce auzeam femeile tipand, alergand pentru a-si salva vietile.

Apoi, ca un demon furios ce striga din cer, s-a auzit vocea Victoriei la microfon.

„AFARA, TOATA LUMEA AFARA!”,  a tipat ea. „INCENDIU! INCENDIU IN BUCATARIE! AFARA!”

„La naiba”, am gemut, aruncand o privire la usa urmatoare, care dadea in club.

Femeile alergau afara pe usi, panicate. Niciodata nu am vazut ca locul sa se goleasca atat de repede. Chiar si dansatorii plecau.

„Destul de inteligent, Vic”, am marait in sinea mea, printre dinti. „A eliberat locul. Acum, singurii de aici sunt ea...si noi toti. Niciun martor”.

Cateva persoane ieseau din camerele private, pe jumatate imbracate, si eu aproape ca am izbucnit in ras, imaginandu-ma facand si eu asta daca as fi lucrat acolo in seara asta.

O parte din mine dorea sa alerge afara cu multimea, sa o scot pe Bella de acolo. Dar ea nu ar pleca niciodata, sa-si abandoneze tatal, pe Alice, Rosalie, Emmett...Jasper. Ea era prea al naibii de curajoasa. Imi doream ca tatal ei sa fi fost biliotecar in loc de politist. A crescut-o sa fie puternica si constienta. Ea nu ar putea fugi...chiar daca isi dorea.

Victoria este undeva acolo, daca vorbea la microfon. Am inchis usa, incuind-o, baricadandu-ne inauntru.

„Ce faci?”, m-a intrebat Bella incruntata.

„Ma gandesc”, am recunoscut sincer, si atunci mi-a venit o idee.

„Bucataria!”, am tras-o dupa mine inapoi in camera de cinat, mergand spre usa de la bucatarie. „Acolo sunt cutite...cutite de macelar! Satare!”

„Super!”, m-a urmat Bella rapid cand am ajuns la usa bucatariei.

Am tinut-o o secunda in spate si am impins usa rabatabila care, din nefericire, nu avea fereastra. S-ar putea ca cineva sa se ascunda si aici.   

Incet, usa s-a deschis in timp ce eu ma concentram la podea, am vazut cadavre si sange.

M-am smucit inapoi si usa s-a inchis in fata noastra.

„Ce? Ce?”, a marait Bella, incepand sa se panicheze la expresia mea rigida.

„Sunt cadavre acolo”, m-am tensionat, uitandu-ma la ochii ei infricosati si adaugand. „Este in regula. Sunt tipii Victoriei. Doi dintre ei, cei care au plecat dupa Jasper”.

„Dumnezeule”, a respirat Bella. „Nu am stiut ca Jasper era atat de periculos”.

„Da”, am fost de acord la fel de surprins, acum ca ma gandeam la asta.

„Sunt bine”, a luat Bella o alta gura de aer, impingandu-mi bratul catre usa. „Mergi inainte”.

Este in regula. Ce o face sa creada ca eu sunt in regula cu asta? Am vazut destule cadavre insangerate pentru o singura viata. Nu eram entuziasmat sa vad mai multe. Insa trebuia sa intram acolo.

„Bine”, am strans din dinti, uitandu-ma chioras cand am deschis usa cu fermitate, inghitind cand am aruncat o privire mai atenta de data asta.

Primul barbat intins acolo era pe spate, imbracat cu un costum negru, camasa alba, care acum era in mare parte rosie. Ochii ii erau deschisi larg si surprinsi, pielea lui era bronzata. Parea spaniol, cu par lung si negru si barbison. Doua cutite ascutite ii ieseau din piept, apropiate unul de altul, langa zona inimii. Intreaga lama era introdusa inauntru...mai puteau fi vazute numai manerele negre si stralucitoare.

Sper ca mai sunt cutite pe undeva. Eu nu scot alea din el.

Bella era mai putin afectata decat mine, evident, pentru ca a vorbit. „Pistol!”

A aratat catre al doilea barbat, la cativa metri distanta, un barbat mai in varsta cu brate largi si par carunt. Fata lui era arsa. Probabil ca Jasper a aruncat cu ceva oparit si fierbinte in fata lui in timpul luptei. Avea o taietura groaznica pe gat si un cutit in piept.

„La naiba! Vreau sa fiu partener cu Jasper”, a respirat Bella, cred ca glumea. Dar cand privirea mea iritata s-a indreptat spre ea, ea a rosit putin.

„Scuze”, s-a agatat mai strans de bratul meu cand am zburat pe usa.

„Iti pare rau ca esti blocata cu mine”, am pufnit si ea a oftat.

„Nu asta am vrut sa spun”, a spus ea cu regret.

„Gata”, am spus fara suparare. „Si eu il vreau pe Jasper”.

Ea m-a impins putin, indemnandu-ma sa merg in bucatarie.

„Sa megem”, a sugerat ea. „Ia pistolul”.

Pe toata podeaua era sange si eu nu eram incaltat. Rahat! Haide, frate, fii ca Jasper, mi-am spus. Fa-o pe Bella bucuroasa ca este partenera ta.

M-am fortat sa intru si sa pasesc pe podea, chiar in caldura si umezeala de langa primul barbat din fata noastra.

BLEAH!

Mi-am suprimat dezgustul cand am facut un alt pas, miscandu-ma in jurul cadavrelor asa cum puteam, Bella urmandu-ma, fiind incaltata...norocoasa.

Ne-am apropiat de barbatul cu pistolul in mana. Nu stiu nimic despre arme, nu vedeam decat ca era argintiu si parea foarte modern, nu vreun revolver de moda veche cu sase gloante. Chestia asta arata inraita.

„Ai grija!”, a avertizat Bella cand m-am intins dupa arma. „Este unul de 9 mm. Automat”.

„Ia-l tu, partenere”, am ridicat mana. „Asta este departamentul tau”.

Nu aveam nicio problema lasand-o pe ea sa se ocupe de asta. Singurele pistoale pe care le vazusem erau acelea cu care m-au batut camatarii...si asta se intampla pe aleea intunecata. Nici macar nu stiam cum se incarca astea, dar sa trag cu ele. Eu fusesem un animal de companie, nu un asasin platit. Sunt sigur ca asta era un alt motiv pentru care nu i-am vazut niciodata garzile sau sa vorbesc cu ei. Ea nu vroia ca eu sa stiu despre arme. Atunci, intr-o zi, m-as fi putut ridica sa folosesc una impotriva ei. Ea m-a protejat, facandu-ma aproape inutil intr-o lupta ca asta.

Mi-a intins biciul ei si s-a aplecat sa ia pistolul din mana barbatului mort. Asta nu era ceva placut pentru ea si s-a cutremurat cand degetele tipului nu dadeau drumul pistolului. M-am aplecat si am folosit manerul biciului pentru a-i forta degetele sa se desfaca si pistolul a fost liber pentru ca ea sa-l ia.

„Mersi”, s-a uitat ea la mine, usor jenata.

„Trebuie sa ma pricep la ceva, nu?”, am incercat sa zambesc, dar sunt sigur ca nu mi-a iesit.

Ea manuia pistolul ca o experta, mutand partea alunecoasa catre spatele pistolului si am vazut un glont argintiu stand acolo.

„Este incarcat”, a indepartat pistolul de noi catre podea si a impins acea parte la locul ei cu un click metalic. Apoi, a facut ceva ce a facut ca o piesa lunga, argintie sa cada din maner.

„Ce este aia?”, am aruncat o privire in spatele meu, usa era nemiscata si inca nu venea nimeni.

„Incarcatorul”, mi-a explicat. „Asta tine toate gloantele. Stii ce este un glont, nu?”

A incercat sa chicoteasca la mine, dar stiu ca m-am incruntat la ea.

„Inca nu ti-am spus ce distractiv este sa fiu partenerul tau, Bella?”, i-am replicat.

„Glumesc, Iisuse!”, a intors chestia argintie pentru a-mi arata gloantele din interior, asezate unul deasupra celuilalt. „Vezi, sunt cam zece ture aici. Acesta tine 15. A tras cinci gloante”.

Acum eram incantat sa fiu elevul si nu acel Barney Five in care ma transformase ea acum cinci minute. Trebuia sa recunosc ca eram gelos pe ce stia ea si eu nu. Cum tatal ei impartasise lucruri cu ea, pe cand al meu nu o facuse. Nu ma pot gandi la niciun blestemat de lucru care sa ma fi invatat Carlisle timp de cinci minute. Dar atunci, m-am gandit la Joseph si m-am simtit imediat mai bine.

Daca, cantatul la pian sau reparatul unei masini ne-ar salva intr-un fel, as fi starul acestui climax.

Bella s-a uitat in jur in timp ce a incarcat munitia inapoi in manerul pistolului.

„Una...doua...”, a aratat spre gaurile negre din perete si tavan...gauri de gloante.

„Trei!”, am aratat langa cuptor, gasind una, mandru de mine ca am fost in sfarsit de ajutor.

Am mentionat ca inca eram cu picioarele goale in sange in acel moment?

„Patru...”, a aratat Bella spre usa, iesind din bucatarie si mergand catre barul din zona clubului.

Ne-am uitat in jur dupa glontul cinci, dar nu l-am gasit. Aveam senzatia ingrozitoare in stomac ca cineva fusese ranit. Poate ca glontul cinci se afla intr-unul dintre prietenii nostri...

Bella s-a uitat la mine si avea o umezeala sclipitoare in ochi, care spunea acelasi lucru la care ma gandeam si eu.

Imi doream sa fi fost mai curajos, mai puternic. M-am rugat pentru noi toti in timp ce am lasat biciul jos, tinand biciul concasat in mana dreapta, moment in care Bella m-a apucat de mana stanga si am pasit peste cadavru, indreptandu-ne spre usa din fata noastra.

Muzica din club era linistita si nu mai erau zgomote de alergat sau tipete. Locul era gol si eram pe cale sa sugerez sa ne uitam in camerele private, cand vocea Victoriei a crescut in microfon.

„Edward Cullen”, a clocotit ea si noi am inghetat in loc.

„Iesi chiar acum sau jur pe Dumnezeu ca voi avea capul fiicei tale in doua ore”, avea un ton letal.

Ceva din mine aproape ca m-a mutat in usa, dar Bella si-a aruncat bratul in jurul meu, oprindu-ma, moment in care am inceput sa tremur si sa transpir. Victoria imi stia numarul si uram asta.

„Edward...”, m-a strigat de parca eram un copil. „Nu glumesc si tu stii asta. Striga daca nu poti veni la mine. Acum”.

„Edward”, m-a impins Bella in perete si mi-a acoperit gura cu mana. Nu aveam de gand sa strig, chiar daca imi doream sa-mi protejez fiica, insa nu o puteam risca nici pe Bella. Dar Bella stie cat o iubesc pe Katie si nu vrea sa fac ceva ce voi regreta. Nu puteam sa fiu suparat pe ea din cauza asta. Pe langa toate astea, mana Bellei peste gura mea m-a excitat. Dumnezeule, am nevoie de terapie.

„Nu poate sa strige sau sa vina!”, a strigat Bella. „Este mort! Idiotul de frate al tau l-a IMPUSCAT in cap!”

M-am uitat la ea si ea m-a impins de-o parte, aratand catre un dulap gol. M-am oprit si am clatinat din cap la ea, nevrand sa ma ascund acolo in timp ce toata lumea isi riscau vietile pentru mine.

„Parteneri ai spus”, am soptit.

Nu eram eu un partener bun? Poate ca eram o veriga slaba. M-am simtit atat de inutil in acel moment.

Bella a scrasnit din dinti si s-a uitat la usa. Statea cu spatele la peretele din spatele usii, asteptand ca Victoria sa intre, acum ca Bella facuse cunoscuta locatia tipand.

Nu era o idee rea, sa o facem sa creada ca eram mort. Chiar daca pleca, nu ar mai incerca niciodata sa ma gaseasca sau pe familia mea. Ii puteam muta pe toti in alta parte.

Dar nu vroiam ca Bella sa fie singura, riscandu-si viata, in timp ce eu ma ascundeam intr-o camara. Daca ea este ranita, nu m-as putea ierta niciodata...sau sa mai am o viata reala dupa aceea. Trebuia sa o am pe ea in asta, sfarsitul acestei intregi saga a mea. Fara ea, libertatea mea nu avea sens.

„MINTI!”, a tipat Victoria sunand foarte suparata si am auzit o respiratie grea de la ea in timp ce procesa informatia.

„EDWARDDDD!”, a urlat ea, moment in care eu m-am crispat, ascutimea brazdandu-mi urechile. „IESI, ACUM! ASTA ESTE ULTIMA TA SANSA! MORT SAU NU, VOI PUNE MANA PE COPILUL TAU! O VOI TINE PE EA DREPT CATELUL MEU IN LOCUL TAU, PANA IN ZIUA CAND MOARE! O voi invata cum sa suga un penis, exact cum te-am invatat si pe TINE!”

Am apucat un maner de cutit dintr-un suport din lemn de langa mine si a fasait in aer cand m-am bucurat de lama lui lunga si ascutita bine.

Inainte sa-mi dau seama ce faceam, eram aproape la usa, impingand-o, moment in care Bella m-a impins jos si a zburat afara pe usa, cu pistolul in mana, in timp ce usa se legana, eu intins acolo, urmarind atitudinea ei sculpturala cand indrepta pistolul catre scena.

„TI-AM SPUS, el este mort!”, a sunat Bella atat de reala cand a spus asta, de parca era pe cale sa planga. Poate ca si ea poate sa interpreteze pana la urma.

Trebuia sa o ajut intr-un fel. Mi-am luat cutitul urias si am mers in cealalta parte, picioarele mele rosii evitand din nou cadavrele, mergand in camera de cinat, pentru a o inconjura si a o vedea pe Victoria din alta parte. Poate o pot face sa se intoarca spre mine, astfel ca Bella sa puna mana pe ea.

„Nu vad sange pe tine”, ii spunea Victoria Bellei cand eu intram in camera de cinat.

Imi doresc ca noi sa nu fi fost tipii cei buni. Imi doresc ca Bella sa o fi impuscat-o pur si simplu in picior sau ceva de genul asta.

Dar apoi, m-am gandit, poate ca si Victoria are un pistol. Indreptat spre Bella, asteptand prima ocazie sa traga. Si Victoria se pricepe la arme. Nu-mi placea asta. Trebuia sa intervin in asta.

Nu puteam auzi ce spunea Bella cand am deschis usa spre holul care dadea in club.

Dar acum aveam probleme mai mari. Sir Kevin era in spatele usii, holbandu-se sever la mine.

„Nu”, m-am dat inapoi cand el a ramas pe loc. Nu stiam ce era cu tipul asta, dar el era ca si kryptonita mea. M-am simtit slab in momentul in care i-am vazut fata. Am simtit greata.

Aproape uitasem de cutit si atunci l-am ridicat, avertizandu-l sa nu se apropie de mine.

„Imi pare rau ca am intarziat”, si-a pastrat el privirea ferma la mine. „Am pierdut toata distractia”.

„Stai departe de mine”, am marait, amintiri groaznice trecandu-mi prin minte.

A facut un pas spre mine, clar neinfricat, moment in care eu am facut un pas inapoi, inghitind in timp ce stomacul meu incepea sa fiarba cu aciditate.

„Edward...”, se parea ca acum era in starea de dominare. „Lasa ala jos si vino cu mine. Stim amandoi ca esti la fel de bland ca un miel. Asta nu esti tu. Haide, nu o sa faci decat sa te ranesti singur. Vino acum si nu vei fii pedepsit, promit”.

A intins o mana spre mine si eu am lovit aerul cu cutitul, fara sa fac contact cu el.

„Am spus sa ma lasi in pace!”, am strigat, devenind din ce in ce mai nervos. El continua sa vina spre mine.

„Ingerule...”, si-a imblanzit putin vocea. „Acum vei fii al meu. Hai sa nu incepem asa. Fii cuminte si vino cu mine”.

„Stai departe de mine!”, am spus printre dinti, din nou, langa masa. Am improvizat si am aruncat cateva farfurii in el. Asta nu a facut decat sa-l scoata din sarite.

„Asa sa fie”, s-a incruntat si a tipat la mine. In cateva secunde, eram la podea si el deasupra mea, apucandu-ma de incheitura mainii care tinea cutitul.

M-am luptat cu toata puterea si ne bateam. El avea ambele maini in jurul incheieturii mele si eu incercam sa-mi eliberez mana pentru a-l injunghia. As merge cu fata lui...era chiar deasupra fetei mele. Ii puteam chiar mirosi nenorocita de respiratie mentolata.

„Haide, iubitule...”, a strans Sir Kevin din dintii lui albi, perfecti, aproape avand control total asupra bratului meu. „Arunca-l. Nu vreau sa-ti fac rau, dar iti voi face”.

„DU-TE DRACU`!”, am tipat, incercand sa ma lupt mai tare. L-am scuipat in fata si el si-a inclestat ochii si stransoarea din jurul incheieturii s-a mai slabit. Eram pe cale sa indrept cutitul spre el.

Atunci, ceva rece si tare a presat pe ochiul meu drept si am inghetat. Era Victoria...stand deasupra mea si tinand teava pistolului langa ochiul meu.

„Opaaa, ia uite, Edward traieste! Arati destul de bine pentru un mort...”, vocea Victoriei era joasa si adanca.

La dracu`!

„STOP!”, am auzit vocea Bellei venind din bucatarie, de unde tocmai venisem si eu.

„Bella...”, a sunat Victoria triumfatoare. „Am pistolul in ochiul lui Edward. Te provoc sa tragi”.

„Nu-l vei rani”, vocea Bellei era subreda in timp ce Sir Kevin imi smucea cutitul din mana, ridicandu-se si trecandu-si o mana prin par si stergandu-se pe fata in timp ce ma privea, dezamagit si dezgustat.

„Nu-l voi ucide, dar il voi rani”, a afirmat Victoria. „Il pot impusca in obraji”.

A mutat teava pistolului la pometul meu, in timp ce Sir Kevin imi tinea o gheata pe piept.

„Nu va mai fii perfect, dar va fii tot al meu”, a gandit Victoria cu voce tare. „Poate ca asta este mai bine. Nicio fata nu se va mai uita a doua oara la el”.

Bella doar a scapat o respiratie de neajutorare si eu aproape ca am plans, urand ca o puneam intr-un asa pericol. Putea sa traga si sa iasa de aici daca nu eram eu.

„Poate il impusc in maini”, a impins Victoria pistolul in palma mea dreapta. „Gata cu pianul...gata cu visele prostute ca va fi doctor intr-o zi...”

„Sau poate ca-l voi impusca in penis”, mi-a bagat Victoria pistolul intre picioare si eu am marait. „Ar fii o tragedie. Atunci, nu va mai avea niciun motiv sa vrea sa plece. Si tu nu vei mai avea niciun motiv sa-l mai vrei”.

„Victoria...”, am inceput, dar ea mi-a impins teava in gura, infuriata deodata.

„TACI!”, a racnit ea. „TACI DRACULUI! TI-AM SALVAT VIATA! TE-AM LUAT AICI! TE-AM INVATAT TOTUL! TE-AM INVATAT SA SUPRAVIETUIESTI IN LUMEA ASTA FUTUTA! AM FACUT ASTA PENTRU CA PRETIOASA TA FIICA CIUDATA SA POATA ARATA DIN NOU CA O FIINTA UMANA! AM AVUT GRIJA DE TINE! TE-AM FACUT FRUMOS! TI-AM DAT UN LOC UNDE SA LOCUIESTI! TI-AM DAT TOTUL! TOTUL! TE-AM IUBIT! Si tu nu m-ai iubit niciodata! Tu ai mintit! DE CE? DE CE? SPUNE-MI UN SINGUR LUCRU PE CARE NU TI L-AM DAT, EDWARD! UN SINGUR LUCRU!”

A tras pistolul din gura mea si a facut un pas in spate, incercand sa se adune in timp ce pistolul statea pe fruntea mea acum.

Nu mai puteam sa-mi fie frica de ea. Acum, ea parea bolnava si distrusa...si patetica.

„Nu vreau decat sa merg acasa”, am spus, holbandu-ma direct la ea, pe cat de sincer puteam sa fiu.

Am auzit-o pe Bella scapand o respiratie mica si infricosata dupa ce am spus asta. Poate credea ca acum Victoria ma va ucide. Chiar si eu am crezut asta pentru un moment.

„Esti acasa, Edward”, a spus ea, lasand sa-i curga o lacrima pe obraz, uitandu-se la Sir Kevin, spunandu-i. „Este al tau”.

„PE DRACU` CA ESTE!”, a marait Bella. „TU cine esti?”

Vorbea cu Sir Kevin. Oo, nu, nu-i spune.

„Eu sunt stapanul lui Edward, asta sunt, fetito”, a raspuns el, apucandu-ma de par si ridicandu-ma in picioare, pistolul Victoriei apasand pe obrazul meu, tinand-o pe Bella la distanta.

Am fost impins in perete, intai cu fata, mainile fiindu-mi aduse strans la spate.

„In regula, bine”, nu m-am luptat. „Atunci, las-o pe Bella sa plece. Acum nu ai niciun motiv sa-i faci rau”.

„Ooh, gresit”, a pufnit ea. „James – sau tu – i-ati spus acestei tarfulite totul despre mine. Avem afaceri de care trebuie sa avem grija inainte ca tu s-o stergi”.

„Nu, nu!”, m-am luptat putin in timp ce Sir Kevin ma impingea mai tare in zid, una dintre mainile lui jucandu-se in parul de la spate.

„Relaxeaza-te, ingerule”, m-a tras Sir Kevin de brat. „Rolul tau in asta este aproape terminat”.

M-am uitat la Bella si Sir Kevin a luat din nou cutitul pe care il luase de la mine. Nu ma ameninta cu el, totusi, inca.

„Arunca arma”, i-a ordonat Victoria Bellei, armandu-si tragaciul in timp ce tinea arma la tampla mea.

M-am uitat la podea, urandu-ma. Am pierdut batalia pentru ea. Sunt inutil. Nu, nu renunta. S-ar putea sa mai existe o sansa sa ne salvam. Si, pentru prima data in viata mea, din cauza Bellei...am sperat. Chiar si cand nu exista un motiv pentru a spera.

Dupa un moment tensionat, Bella a oftat si a aruncat pistolul pe jos.

„Impinge-l aici”, i-a poruncit Victoria...si Bella s-a supus.

„Vezi, poate sa fie supusa”, a zambit Sir Kevin. „Nu ai nevoie decat de unealta potrivita”.

„Du-l pe scena”, i-a spus Victoria lui Kevin, moment in care el m-a miscat usor de brat in hol si in club, catre scena goala.

M-am uitat in spate si Bella ne urma, Victoria fiind in spatele ei cu pistolul indreptat spre ea.

„Asculta...”, am incercat sa-i spun Victoriei cand stateam pe scena. „Bella nu stie mare lucru despre Jason White...nu are nicio dovada sau asa ceva...asta este intregul motiv din seara asta. Si eu am stricat planul. Nu poate dovedi nimic, Victoria. Doar, las-o sa plece”.

Cateva lanturi au fost aduse pe scena de catre Sir Kevin si m-a trantit in jos de umar intr-unul din ele.

„Ia loc, Bella”. Victoria nu a atins-o, dar Bella s-a asezat oricum.

Bella s-a uitat la mine, incercand sa formuleze un plan nou, exact pe cand eu incercam sa fac acelasi lucru. Victoria intentiona sa o ucida pe Bella. Va trebui sa ma omoare pe mine mai intai.

Am gandit in sinea mea. Jasper se afla aici. Emmett este aici. Charlie este aici. Si Alice si Rosalie, dar speram ca vor sta ascunsi. Nu cred ca Victoria stie ca ei sunt aici. Si nu stie nici despre Charlie.

Victoria a luat microfonul din standul lui si a vorbit la el.

„Niciun norocos inca?”, a intrebat ea calma.

„Nu inca”, a strigat o voce de barbat din zona camerelor private. Usile se tranteau si se parea ca o parte dintre tipii ei vanau.

M-am uitat in jur, intrebandu-ma unde in alta parte ar putea ei sa se ascunda. Victoria s-a intors spre Sir Kevin si discutau in liniste, in timp ce eu am aruncat o privire pe fereastra de la biroul Victoriei. Inauntru era intuneric, dar puteam sa vad un licar albastru de la computerul de pe biroul ei. Probabil ca Rosalie si Alice sunt acolo, poate sub biroul Victoriei sau asa ceva.

M-am uitat in alta parte, nevrand sa-i atrag atentia spre asta.

„Verificati si subsolul”, a spus Victoria la microfon. „Lasati-i pe fratele meu si pe Raven unde sunt. Ma voi ocupa mai tarziu de ei”.

Victoria a mers cu Sir Kevin la bar si ii turna o bautura lui, in timp ce asteptau ca Emmett si Jasper sa fie adusi.

„Am dat-o in bara, Bella”, am respirat. „Imi pare rau”.

„Nu este vina ta”, a raspuns ea soptit. „Ar fi trebuit sa o impusc cand am avut sansa. Doar ca...nu am putut. Este vina mea”.

Bella este o fiinta umana si isi cere scuze pentru asta. Cum de s-a amestecat ea in locul asta?

„Cred ca Alice si Rose sunt in biroul lui Vic”, i-am impartasit. „De aici pot sa vad ca este aprins calculatorul”.

„Nu stiu unde poate fi tata”, a tresarit Bella putin cand s-au trantit usile de la camerele private, dupa ce fusesera verificate. „Poate ca Jasper l-a scos pe Emmett de aici”.

„Ar fi fost prinsi daca plecau”, am gandit cu voce tare.

Cateva minute mai tarziu, cei doi barbati carora Victoria le ordonase sa-l bata pe Emmett, au mers catre bar si discutau cu Victoria si Kevin.

„Cine este tipul cel nou?”, m-a intrebat Bella, intorcand cu greu capul catre mine. „De ce este atat de nerabdator sa te detina acum?”

M-am incruntat si am inghitit bila care-mi crescuse in piept. Nu vroiam sa-i spun. Nu vroiam sa o mint.

„Ma place”, am ridicat din umeri. „Banuiesc”.

„Cine nu te place?”, s-a uitat ea la barbatii de langa Victoria.

„Daca supravietuim din asta, ii voi spune lui Dr. Bella totul despre asta, cum suna?”, am intrebat, deocamdata lasand de-o parte umilinta.

Bella mi-a aruncat o privire stranie si apoi s-a uitat in jos bolborosind. „In regula”.

Poate ca si-a dat seama singura. Este o fata geniala. Si acum ma simt si mai repulsiv.

„Nu cred ca ii pot gasi”, m-am uitat crucis la barbati, urmarindu-le nervozitatea si felul in care Victoria parea atat de enervata. Lui Sir Kevin nu-i pasa deloc. El zambea si-si bea bautura, sarbatorind. Am tremurat cu totul, imaginandu-mi ca apartin lui Sir Kevin de acum inainte. Sinuciderea parea din ce in ce mai buna pentru mine, daca nu scapam din asta.

Atunci, Victoria s-a ridicat si a venit spre noi, indreptand pistolul si luand microfonul din standul lui.

Sir Kevin s-a asezat in spatele scaunului meu, cu un baston din marmura neagra in mana, pe care il tinea sub barbia mea, asigurandu-mi capul in pieptul lui in timp ce Victoria vorbea la microfon.

„In regula”, a anuntat ea, in timp ce eu ma uitam la Bella. „Emmett...Jasper...stiu ca sunteti undeva, acolo, ascunzandu-va ca sobolanii. Voi numara pana la cinci. Daca nu va aratati sa va predati, o voi impusca pe Bella in picior”.

Unul dintre tipii mirositori ai Victoriei a venit in spatele scaunului Bellei si a tras-o in spate de par, facand-o sa priveasca in sus, in timp ce celalalt i-a scos pantoful, asezand pistolul la degetul mare al Bellei, langa podea.

„NU!”, am tipat in timp ce Bella se lupta in scaun.

Apoi, m-am uitat la Victoria si am simtit bastonul lui Sir Kevin strangandu-se langa marul lui Adam, blocandu-mi putin aerul.

„Unu...”, a inceput ea. „Doi...Trei...”

Deodata, o izbitura uriasa a rasunat de deasupra si cioburile plouau ca niste dinti furiosi...pupitrul din lemn antic al Victoriei a zburat prin zidul de sticla colorat al biroului ei si se indrepta direct catre noi.

Sir Kevin a disparut in jumatate de secunda si la fel si bastonul de la gatul meu. Tipul care o tinea pe Bella a fugit si la fel si Victoria. M-am intors spre Bella si am tinut-o in brate, plonjand de pe scena in sala, cand biroul greu s-a izbit cu putere de scena, rupandu-se si despicandu-se, lemnul sarind in aer, in timp ce s-a pornit o avalansa de impuscaturi odata cu izbirea biroului.

Se impusca inapoi catre peretele din sticla spart al Victoriei si atunci am inceput sa ma ridic din nou, la cativa metri de ramasitele biroului, ca sa arunc o privire buna deasupra mea.

M-am uitat in sus si i-am putut vedea pe Jasper, Emmett si Charlie langa geamul spart, toti cu pistoale in mana, tragand. Nu puteam deloc sa le vad pe fete si eram bucuros. Ar fi bine ca ele sa se afle undeva, in siguranta, in afara focurilor de arma.

Sir Kevin s-a ridicat sa ajunga la mine, inca avand bastonul in mana, cand a tras Charlie, despicand bastonul din marmura cu glontul lui! Ce impuscatura grozava! Bastonul s-a imprastiat ca un fursec si Sir Kevin a tipat si s-a indepartat de noi, grabindu-se sa ajunga dupa bar, impreuna cu Victoria.

„Bella, iesi de acolo!”, a strigat Charlie ca un urs. „Acopera-te!”

Bella s-a tarat si m-a impins pana cand ne aflam sub o masa lunga din sala, o fata de masa alba acoperind-o, deci eram ascunsi pentru moment.

Victoria si Sir Kevin se aflau in spatele barului si ea tragea spre ei dintr-un unghi lateral si ei nu s-au asteptat. L-am auzit pe Jasper strigand. „Ai grija!”

Si apoi au mai venit cateva impscaturi de deasupra, imprastiind barul, lovind cateva sticle de pe tejghea, sticla si bautura explodand. Sir Kevin arata ca si cand el doar statea pe podeaua din spatele barului, lasand-o pe Victoria sa se descurce singura.

Am auzit un barbat strigand si apoi aterizand cu zgomot pe scena. Unul dintre tipii Victoriei...la pamant. A mai ramas unul.

„Da!”, am izbucnit.

Un minut mai tarziu, in timp ce gloantele sunau ca tunetele, tipul Victoriei a pasit inapoi, inconstient ca era doar la cativa metri de mine si Bella.

„Stai aici”, am soptit, aruncandu-i o privire inainte sa ma arunc pe tip, auzind-o pe Bella tipand cand m-am ocupat rapid de el, apucandu-l de cap si lovindu-l cu singura miscare fluida, impingandu-l cu fata in jos si luandu-i pistolul in timp ce Bella a fugit la mine.

Am impins-o in spatele meu si am apucat cea mai apropiata masa, impingand-o pe o parte si ascunzandu-ne dupa ea, blocandu-ne din calea barului, in timp ce impuscaturile s-au oprit in acest timp.

„Bravo, TIPULE, EDWARD!”, l-am auzit pe Charlie strigand si apoi am auzit rasul puternic al lui Emmett. Deodata, eram un tip. Un tip valoreaza ceva. Eram unul dintre baietii buni, cineva pe care Bella putea sa conteze si de care sa fie mandra, asa cum era mandra de Charlie.

„Uite!”, am apucat o sticla de Jack Daniels de pe jos si i-am intins-o ei.

„Buna idee, e momentul pentru o bautura!”, a tremurat ea, dar mi-a zambit in timp ce tineam un ochi pe bar. Victoria tragea inca, dar nu asa de salbatic ca mai devreme. Acum avea grija, si suspectam ca ramanea fara gloante. Curand, vom putea cu totii sa inconjuram barul si sa punem mana pe ei...si se va termina totul.

„Nu, asa”, am intors sticla invers pentru ca ea sa tina de capatul ei, ridicand-o in aer. „Pentru orice eventualitate”.

„Cum ai FACUT asta, Edward?”, a intrebat Bella uimita.

„Ti-am spus ca Emmett m-a invatat cateva lucruri”, am spus, urmarind cum se schimbau mai multe impuscaturi intre Victoria si ceilalti trei barbati.

Am dat sa trag catre Sir Kevin, dar pistolul era gol. Rahat! Care sunt sansele ca acel tip sa foloseasca ultimul glont chiar cand am sarit eu pe el? Nu-i corect!

„Scuze, Clint”, a zambit Bella in timp ce m-am incruntat, oftand, privat de sansa de a trage cu pistolul meu.

Atunci, s-a intamplat.

A sunat o impuscatura, nu puteam sa spun de la cine, pana cand nu am auzit o voce strigand si, o fractiune de secunda mai tarziu, aproape cu incetinitorul, o trup cadea din biroul Victoriei...si a aterizat cu zgomot pe o masa, stand morman pe podea.

„TATI!”, s-a smuls Bella de langa mine, aruncand sticla si grabindu-se spre el. Nici macar nu acorda atentie focurilor de arme cand am tipat dupa ea.

Fara ca macar sa ma gandesc, am mers dupa ea, stiind ca probabil Victoria saliva la vederea lui Bambi chiar in fata ei, neprotejata.

„NU, EDWARD!”, a strigat Jasper cand am ajuns la Bella, care statea pe jos langa Charlie.

M-am intins chiar deasupra ei, fortand-o in jos si infigandu-mi capul in parul ei, in timp ce impuscaturile au izbucnit din nou. Nu mai simteam nimic prea mult, ascultam tipatul ascutit si insangerat al Bellei de sub mine, in timp ce o protejam.

„Victoria!”, l-am auzit racnind pe Sir Kevin. „Acela este AL MEU!”

„Nu este vina MEA ca a sarit in drum!”, s-a contrazis ea.

„Edward!”, a tipat Bella, impingandu-ma si rostogolindu-ma pe spate cand mi-a tras camasa. „Dumnezeule!”

„Ce?”, am intrebat cand si-a pus mana pe umarul meu, si atunci am simtit sangele pe piele, arsura din carne, ameteala din cap.

„EDWARD!”, a plans Bella, punand presiune pe gaura dintre umar si piept. „NU! NU!”

„Destul cu rahatul asta!”, statea Victoria deasupra noastra acum, cu arma indreptata spre Bella si Charlie, ai carui ochi erau inchisi in timp ce respira cu greutate. „TRECETI AICI, AMANDOI! ACUM!”

„Aruncati pistoalele mai intai!”, a tipat ea. „Bun! Acum, miscati-va!”

Ma simteam din ce in ce mai slabit pe masura ce treceau secundele si ma luptam sa raman constient. Trebuia sa fiu acolo pentru Bella. Nu-mi puteam imagina suferinta ei, avandu-ne pe mine si pe Charlie intinsi langa ea, amandoi raniti.

Sir Kevin se afla in spatele Victoriei, parand furios, si m-a apucat de incheieturi, moment in care Bella a marait si m-a tras inapoi spre ea.

„Nu-l ATINGE!”, a tipat ea, aparandu-ma inca o data.

Insa, o alta smucitura brutala si eram pe podea, fiind intors, Sir Kevin ma tragea de glezne si mi-am simtit bratele amortite timp de un minut, stand acolo deasupra mea, in timp ce el ma misca incet de langa Bella si Charlie, lasand o urma de sange in urma mea, o umezeala calda curgand din mine...picurand din spatele meu.

Am scancit si gafait, nevrand sa plec...o puteam auzi pe Bella plangand in timp ce stateam acolo, la cativa metri distanta. Am luptat sa-mi tin ochii deschisi...intunericul din jurul nostru era atat de linistitor si tot ce vroiam sa fac acum era sa dorm.

Insa am rezistat. Daca adorm acum, ma voi trezi in cusca lui Sir Kevin, zile mai tarziu...si mi s-ar spune ca Bella si Charlie sunt morti. Am marait, abia putand sa ma misc, lasand furia sa ma mentina treaz, in timp ce Sir Kevin a smucit un servetel de pe masa din dreapta, varsand o sticla de pe bar pe el, ingenunchind langa mine, dandu-mi camasa la o parte cand a aplicat carpa umeda pe gaura insangerata, curatand-o.

Am tipat cu putere, impotriva vointei mele, alcoolul fiind ca flacarile iadului pe rana. Mi-am simtit spatele arcuindu-se cand a tipat Bella, ranita la fel de mult pe cat eram si eu.

„INCETEAZA!”, a strigat ea la Sir Kevin. „Nu-i FACE RAU!”

Sir Kevin ma tinea la podea si a ignorat-o pe Bella. Insa am auzit-o pe Victoria.

„Incetea sa-l mai aperi pe EL!”, a marait Victoria. „Fa-ti griji pentru TINE! El va trai sa vada ziua de maine, tu nu!”

„RRRRRRR!”, m-am zbatut cu furie, urand faptul ca nu puteam sa fiu cu Bella sa o apar.

Sir Kevin a inmuiat din nou carpa si a trecut la spatele meu, curatand si arzand gaura pe unde intrase glontul in mine. Am urlat din nou, scancete salbatice iesind din mine in timp ce el ma tintuia de mana.

„Este in regula, Ingerule”, m-a asigurat el. „Tine-te de mine. Vei fi bine. Nu voi lasa sa mai patesti ceva, jur”.

„Bella!”, am marait tare, smucindu-mi mana dintr-a lui. „Bella!”

„Uita de ea”, a spus Sir Kevin inversunat, tinand un alt servetel curat pe gaura din piept.

***

Bella

Cu greu puteam sa formulez cuvinte in timp ce-l urmaream pe acest Sir Kevin ciudat atingandu-l pe Edward al meu. Tineam mana tatalui meu, bucuroasa sa vad ca el inca respira. I-am aruncat o privire rapida. Avea un picior insangerat si puteam sa vad o gaura deasupra genunchiului, care tasnea.

I-am dat cureaua jos si am folosit-o drept bandaj de compresie, infasurand-o in jurul piciorului, deasupra gaurii, tragand strans de ea, moment in care Charlie a scapat un tipat, dar abia s-a miscat.

Statea intins pe piesele rupte ale unei foste mese si am impins cateva dintre ramasite de langa Charlie, intrebandu-ma daca avea spatele rupt...daca avea gatul rupt...ar putea muri chiar acum. Si la fel si Edward.

Cine stie ce vene sau artere majore ar fi putut sa loveasca acel glont? Ar putea sangera pana la moarte chiar sub ochii nostri! Si acum eu nici macar nu pot ajunge la el! L-am auzit strigandu-mi numele si am vrut sa ma rup in doua. Il vroiam pe Edward, insa nu-mi puteam lasa tatal.

Emmett si Jasper veneau acum spre noi, neinarmati, si am tremurat si mai mult. Oare ea ii va impusca acum? Vor suferi ei? Vor muri?

„Tot nu-mi vine sa cred, Emmett!”, l-a mustrat Victoria pe fostul ei dansator preferat, privindu-l cu dezgust. „La ce dracului te gandeai?”

„Uita de el!”, a marait Jasper cu venin. „Mi-ai ucis fratele, tarfa! Si vreau sa stiu DE CE!”

„Fratele tau?”, a ranjit ea. „Cine?”

„Jason White!”, a tremurat el cu o furie de necontrolat. „Charlie mi-a spus toata povestea! L-ai taiat in bucati mici! Ai MANCAT parti din el! Stiam eu. Insa nu aveam dovada...pana acum”.

„Fratele tau, se potriveste”, s-a uitat ea chioras, tinand pistolul indreptat spre mine. „Un baietel prostut care credea ca poate fi supus! Nici macar nu i se scula! Era inutil! Insa a servit un scop cand m-am folosit de el sa-l pun pe Edward la locul lui. Banuiesc ca fiecare este bun la ceva!”

Jasper a strans pumnii si vroia sa atace, dar s-a abtinut, vazand ca acum eram eu amenintata.

„Si ce dovada ai tu?”, a pufnit Victoria. „Nu ai nimic!”

„Gresit”, a ranjit Jasper. „Am o carpa plina de sange, care in acest moment se afla in mainile NYPD. Le-am spus intreaga poveste, le-am dat jurnalele cu tot ce am vazut si auzit de cand am inceput sa lucrez aici. Fara indoiala ca acum se afla in drum spre aici, mai ales dupa toate focurile de arme”.

„Prostii”, s-a incruntat Victoria. „Carpa cu sange...nu exista sange...Edward l-a curatat pe tot...”

A zburat catre locul unde statea el, Sir Kevin inca ingrijindu-i rana, si a racnit. „Ridica-l!”

„Nu, Victoria...sangereaza...”, a inceput Sir Kevin sa spuna, dar ea a indreptat pistolul spre fata LUI.

„RIDICA-L!”, a strigat ea...si Sir Kevin l-a ridicat cu grija in picioare, lasandu-l sa se sprijine pe pieptul lui si pe bar in acelasi timp.

„Isi tot pierde si recapata cunostinta, Vic!”, a comentat Sir Kevin, suparat pe ea pentru ca-i cauza disconfort noului sau catelus.

Capul lui Edward atarna bleg pe spate, cand Victoria a luat o bautura pe jumatate plina a unei cliente de dinaintea exercitiului de incendiu, si a aruncat continutul paharului pe fata lui Edward.

El a tusit si a deschis ochii. A incercat sa se apuce cu mainile de tejgheaua barului pentru sustinere, cand Victoria i-a prins barbia in mana, facandu-l sa o priveasca in ochi.

„M-ai tradat!”, a acuzat ea. „TU! Nu James! Spune-o! Spune-o, TARFA blestemata!”

„Ti-am tras-o, Victoria”, a spus el, ochii fiindu-i epuizati, insa holbandu-se la ea oricum. „Macar o data, ti-am tras-o! Si ma bucur! Nu te iubesc. Niciodata nu te-am iubit. Mi-ai furat viata! M-ai tinut departe de fiica mea! Cum as fi putut sa te iubesc vreodata?”

„Destul, Edward”, a incercat Sir Kevin sa-l opreasca inainte ca Victoria sa-i mai raneasca sclavul. „Haide, te duc acasa”.

La asta, Sir Kevin a inceput sa-l ridice pe Edward, insa Victoria nu terminase cu el inca.

Degetul tatalui meu mi-a impuns mana de doua ori si eu mi-am indreptat privirea spre el. El m-a privit inapoi zambind si, foarte incet si in liniste, si-a scos pistolul.

I-am dat o aprobare usoara din cap, dandu-ma putin mai in spate pentru a-i elibera drumul. Si Emmett si Jasper au vazut asta si nu au facut nicio miscare.

La asta, Victoria a luat o sticla greoaie si l-a lovit cu ea peste fata pe Sir Kevin, trimitandu-l la podea, moment in care aproape ca a cazut si Edward.

Dar Victoria l-a apucat de camasa si l-a tinut ridicat langa bar.

„Doar nu crezi ca las vreodata pe cineva sa te ia de langa mine, Edward”, vorbea incet acum, smiorcaindu-se, aproape plangand, cand l-a lasat inapoi pe tejgheaua barului si a inceput sa-l sarute pe fata, atingandu-i buzele cu pistolul.

Edward a scapat o respiratie furioasa, incercand sa-si intoarca fata de la ea, in timp ce ea continua sa-l forteze cu atentia ei.

„Te-am iubit! Inca te iubesc...”, a spus ea sunand trista, frecand incarcatorul pistolului de rana lui din piept, in timp ce el gemea tare, incercand sa o indeparteze de pe el cu bratul sanatos.

La ceva distanta, se apropiau sirenele politiei. Multe. Incepeau sa devina mai accentuate...mai aproape.

„Nu merg din nou la inchisoare”, s-a uitat ea in ochii lui Edward, salbatica, tintind cu pistolul, plimband teava incinsa si insangerata pe buza lui de jos, in timp ce el s-a crispat usor.

„Mai intai voi muri”, l-a sarutat pe Edward pe gura, in timp ce el a inabusit un scancet de protest.

„Am stiut intotdeauna ca daca se ajunge aici...m-as sinucide inainte ca ei sa ajunga la mine”, a respirat peste fata lui. „Vreau ca tu sa vii cu mine, dragostea mea...catelusul meu dulce. Stiu ca nu ai vorbit serios cu ceea ce tocmai ai spus. Doar ai fost confuz. Te-au intors impotriva mea. Dar eu stiu...tu ma iubesti inca, Edward. Te voi lua cu mine. Inca esti al meu. In felul asta, putem sa fim impreuna pentru totdeauna...undeva unde nimeni nu poate ajunge la noi”.

Ochii lui Edward s-au marit in timp ce ea zambea la el. „Nu va durea, scumpule. Promit. Mai intai tu...apoi voi urma eu”.

A mutat pistolul, aproape mangaindu-i fata cu el, si l-a dus la fruntea lui, chiar intre sprancene.

„Stai”, ne-a privit Edward smecher, mutand cu mana pistolul de pe fata lui. „Mai intai saruta-ma, pentru ultima data, inainte sa plecam...”

El a sarutat-o cu gura deschisa si acesta a fost momentul cand Charlie a tras, fiind politistul onorabil care era, a impuscat-o in picior, sub genunchi, trimitand-o in fund in timp ce tipa.

Edward s-a smucit de langa ea, tinandu-se de bar pentru suport, in timp ce eu am alergat la ea, cu catusele tatalui meu in maini, pregatita sa plec.

I-am smuls pistolul din mana si am plesnit-o cu el peste fata. Apoi am lagat-o cu catusele de partea de jos a barului, unde oamenii isi odihneau picioarele cand serveau bauturi aici. Imi doream sa-i fac mai mult rau. L-a impuscat pe Edward, l-a impuscat pe tata!

Inainte sa-mi dau seama, o loveam in stomac, iar si iar. Edward statea cu fata pe bar, tinand bratul sanatos pe rana, cu mana tremuranda si insangerata.

„HEI, BELLA!”, m-a apucat Emmett de la spate. „Gata! Gata! Haide, sa avem grija de Charlie si Edward. Haide”.

Acum, sirenele erau aproape si Jasper statea langa bar, incruntandu-se la femeia pe care o urmarise in ultimii cativa ani. Femeia care-i ucisese fratele, cu o durere si teroare sfasietoare.

„Daca ma duc la fund, Edward, tu vei merge cu mine!”, a amenintat Victoria. „Jur! Si fiica ta, DISPARE! In fiecare zi, va trebui sa te intrebi daca ea se va mai intoarce vreodata! Inca pot sa pun sa fie violata si ucisa, chiar si din inchisoare! Vei vedea! Si apoi, cand esti singur si nu mai ai NIMIC...ma voi intoarce dupa tine. Vei fi al meu intotdeauna, EDWARD CULLEN! INTOTDEAUNA!”

Il ridicam pe Edward, ducandu-l departe de bar, bratul lui sanatos tinandu-ma de umar. Edward a parut foarte indurerat de cuvintele Victoriei, stiind ca erau adevarate. M-a privit cu o expresie chinuita, fara sa spuna un cuvant, avand lacrimi in ochi in timp ce-l strangeam mai bine. Vroiam sa-i spun ca vom gasi o cale. Ne putem muta si ascunde cu totii, cu Katie si parintii Tanyei. Edward nu se mai indrepta spre usa. A ezitat, uitandu-se la ea, si puteam sa vad ganduri ingrozitoare invartindu-se in spatele acelor ochi.

Emmett incerca sa-l ajute pe tata sa se ridice, in timp ce Jasper a desfacut o sticla de vodca...si a inceput sa toarne pe capul Victoriei, acoperindu-i pieptul si picioarele...scuturand sticla goala pana la ultima picatura.

Victoria maraia si se holba la Jasper cu ura in ochi, asteptand.

Emmett a fost cel care a intrebat.

„Jazz...”, s-a ridicat el, Charlie stand peste umarul lui. „Ce faci?”

„Ai auzit ce-a spus”, a luat Jasper o alta sticla si a incercuit barul, turnand lichior pe tejghea. „Isi va lua un avocat smecher si va iesi! Asa fac toti! Si apoi va veni dupa copilul lui Edward si dupa noi! Merita sa moara! Stiti cu totii asta!”

Niciunul dintre noi nu a spus ceva. Nu ne puteam misca. Uram felul in care ma simteam. Imi doream ca ea sa moara. Imi doream ca ea sa arda.

„Nu face asta, Jazz”, a respirat Edward, de parca il dureau cuvintele astea. „Fratele tau...a fost un copil bun. Asta esti si tu. Nu face ceva ce te va transforma intr-un sclav. Odata ce este facut...este facut. Nu-l va aduce pe Jason inapoi”.

„Alice! Rose!”, a strigat Emmett si fetele au venind alergand pe scari, din biroul Victoriei, fiind deghizate, in rochii scurte si tocuri, perucile fiind date jos acum.

„Duceti-l afara”, le-a spus Emmett in timp ce Jasper se uita la lumanarea ce statea pe masa din dreapta lui. „Politistii sunt acolo. Doar, duceti-l la prima masina de afara”.

Fetele si-au pus in liniste bratele in jurul lui Jasper si s-au indreptat incet spre usa din fata a clubului.

Charlie a scos un sunet ingrozitor de bolboroseala si eu am suspinat, tinandu-l pe Edward in timp ce i-am aruncat o privire lui Emmett.

„Ma duc!”, s-a grabit el sa iasa, aruncandu-ne o privire ciudata in timp ce-l ducea pe Charlie la ambulanta de afara.

Noi stateam acolo si Victoria era umeda, mirosind a bautura si zambind rautacios la noi.

„Edward nu va pleca, Bella”, m-a informat ea. „Acum pot sa vad asta in ochii lui. Este mort de bolnav la gandul sa faca un pas afara de aici, fara ca mai intai sa aiba permisiunea mea”.

„Te inseli”, am marait inapoi la ea, tinandu-l pe el mai strans. „Este mult mai puternic decat stii tu. In sfarsit, este liber si nu va mai trebui sa fie niciodata sclavul cuiva. Acum va trai...in sfarsit. Va avea o viata buna. Departe de tine”.

Am inceput sa ne indepartam cand ea l-a strigat pentru ultima data.

„EDWARD CULLEN!”, a strigat ea si el a inghetat in loc, cu spatele la ea. „Nu ai voie sa pleci! Ii voi bea sangele fiicei tale, Edward, daca pleci. O voi taia in bucati in timp ce tu ma privesti, jur. Si daca imi ia douazeci de ani, tot o voi face. Fiecare gand al meu, fiecare vis...va fi la asta...si nu ma voi odihni pana ce nu-l voi implini. Acum...ramai, baiete”.

Edward a oftat si m-a privit, avand lacrimi grele in ochi. Inca nu este liber. Pot sa vad asta in privirea lui...atat de frumoasa, magica, totusi umpluta de aceasta tristete imensa pe care nu o pot sterge niciodata de tot. Cel putin, nu inca.

„Asteapta o secunda”, l-am sprijinit pe Edward de cusca vampirului si el s-a apucat de zabrele pentru suport. „Vreau sa vorbesc cu Vicky un minut”.

„I-ai amenintat pe el si pe fiica lui pentru ultima data, Victoria”, am spus calm. „Stiu ca ii va crea lui Edward o mare durere, in mintea lui, daca te ucide. Ar fi chiar si mai ingrozitor pentru Jasper. Imi place sa-i ajut pe cei ale caror minti sunt incurcate, ale caror inimi sunt ranite. Imi place sa rezolv problemele. Dar, niciodata nu m-am mai apropiat atat de cineva care nu are suflet...a carui minte este prea bolnava pentru a fi vindecata...care ESTE o problema...una cu care trebuie sa se aiba de-a face...odata pentru totdeauna. Pana la tine”.

Am luat lumanarea de pe masa, folosindu-ma de maner sa o asez pe bar. A stralucit in incaperea intunecata ca o lumina angelica...m-am uitat la Edward si el se holba...cu ochii stralucind...raspunzandu-mi din priviri.

Da, spuneau ochii lui.

Am fost de acord.

„Nu voi pierde timpul cu asta, Victoria”, am spus gandindu-ma la tata, la Edward si la fiica lui, zambind si imbratisandu-se unul pe celalalt, un moment viitor care trebuia sa aiba loc, unul care asteptase prea mult timp pentru a se adeveri.

Edward nu ar fii niciodata in stare sa fie liber si fericit, atat timp cat traieste ea...nici fiica lui. Pentru ei...pentru dragostea si fericirea lor, fac asta acum. Oricare ar fi pedeapsa, o voi plati cu bucurie...ori in viata asta...ori in urmatoarea.

Am ezitat odata cand am avut ocazia sa o impusc pe Victoria. Si apoi ea mi-a impuscat tatal si pe Edward. De data asta nu voi mai ezita.

M-am indepartat de Victoria si ea se holba la mine, fara sa spuna un cuvant, aproape provocandu-ma, de parca asta isi dorea.

Fara sa ma uit inapoi la ea, m-am uitat la Edward, si ne-am sarutat cu buze tacute si tandre. In acel moment, am luat hotararea.

Si apoi am spus. „La revedere, Victoria”.

Si m-am intors, uitandu-ma pentru ultima data in ochii ei intunecati, si am impins lumanarea, micuta flacara sarutand alcoolul de pe tejghea...sfaraind de infometare.

Tata mi-a spus odata...nu te gandi la ce trebuia sa ucizi, gandeste-te la ce ai permis sa traiasca.

Edward...Katie...Jasper...Emmett...Alice...Rosalie...Charlie...eu...si zecile de vieti atasate de toate acestea...i-am ales pe ei.

Am fugit de acolo cat de repede am putut, sunetul flacarilor miscandu-se pe bar fiind ultimul lucru pe care l-am auzit, impreuna cu ultimele tipete ale Victoriei, blestemandu-ne si injurandu-ne.

„Nu poti sa FUGI, EDWARD!”, inca urla ea cand plecam noi. „Chiar si din Iad, pot sa ajung la TINE, EDWARD CULLEN! TE VOI GASI DIN NOU! EDWAAAARRRDDD!”

Chiar si cand eram afara, in intunericul strazilor, inconjurati de masini de politie si ambulante, Edward a continuat sa alerge, cu picioarele goale si insangerate.

„EDWARD!”, l-am urmarit in timp ce alerga, tinandu-l de mana. Inca pierdea sange si alergatul nu prea ii era de folos.

„EDWARD, OPRESTE-TE!”, l-am tras de mana in final, oprindu-ma la capatul strazii, clubul fiind in urma acum.

El m-a privit, ochii fiindu-i atat de infricosati, respiratia fiindu-i grea si trupul ii tremura.

„Sangerezi rau”, l-am informat, camasa umplandu-se cu sange. „Trebuie sa te intorci pentru ca medicii sa aiba grija de tine”.

Edward a clipit si lacrimile ii curgeau pe fata in timp ce se holba in ochii mei, aproape ca si cand tocmai se trezise dintr-un cosmar.

„Shhh...”, l-am luat in brate strans, punand mainile in parul lui. „S-a terminat. Ea a disparut. A disparut, Edward. Esti liber. Esti liber, scumpule”.

El s-a agatat mai tare de mine si a inceput sa planga in hohote in gatul si parul meu, in timp ce-i acopeream fata cu pupici blanzi, asigurandu-l iar si iar ca se terminase, ca ea nu se mai intorcea.

„Acum poti sa fii taticul lui Katie, Edward”, am spus clar si ferm.

„Am omorat-o”, a respirat el.

In regula. Hai sa terminam cu asta chiar acum. Intra Dr. Bella.

„Da”, m-am tras inapoi, uitandu-ma in ochii lui verzi si adanci, tinandu-i fata cand i-am vorbit direct. „Am ucis-o. Trebuia sa o facem. Pentru noi...pentru Katie. Si nu-mi pare rau pentru asta. Nici vinovata nu ma voi simti. Si nici TU. Ma auzi? Azi am exterminat o insecta periculoasa. Una care ti-ar fi sters toata lumea numai pentru ca ai plecat de langa ea. Te-a detinut prea mult timp, Edward. NU...o lasa sa te mai detina. Am facut ce trebuia. Am facut ce trebuia. Crede-ma. Te rog...crede-ma”.

In timp ce vorbeam, privirea lui Edward s-a intarit...si am putut sa vad asta foarte clar. Frica se ducea...si, in final, a disparut. Toata”.

„Te iubesc, Bella”, a spus cu fruntea pe a mea, inchizand ochii. „M-ai vindecat. Tu esti medicamentul meu”.

„Si eu te iubesc, Edward”, l-am sarutat pe frunte, tragand de bratul sanatos. „Acum, haide, e timpul sa-ti vindecam si restul. Regula numarul unu, cand esti impuscat trebuie sa mergi la spital”.

M-a urmat cand l-am condus catre prima ambulanta.

„Fara camasa, da?”, mi-a aruncat zambetul lui strengaresc.

Edward va fii bine. Am stiut asta chiar atunci.

Psihiatrul ar fi dezaprobat, insa eu stiam asta: Sa o ucid pe Victoria a fost bine. Nu ma va face sa nu ma odihnesc noaptea. Nu voi varsa nicio lacrima pentru ea sau pentru ce am facut. Nu imi va fii teama sa adorm. Ea nu va fii in visele mele...sau in cosmaruri. Nu imi va fura un strop de bucurie de acum inainte. Nu ii voi permite.

Unele grupuri ar numi-o o fiinta umana, o persoana, cineva care avea dreptul sa traiasca.

Nu si eu.

Toata suferinta pe care ea a provocat-o...nu numai lui Edward Cullen, ci si altora. Jason...Emmett...cine stie cati altii au mai fost? Toate acele suflete se vor odihni acum...in pace...pregatite acum sa se mute intr-un loc cald si insorit.

Toata suferinta pe care ar fi putut-o provoca...pe care o provoaca inca...a fost ireala pentru a fi luata in considerare. Am crezut ultimele ei cuvinte adresate lui Edward. Stiu ca ar fi ucis-o pe Katie chiar sub ochii tatalui ei. In acel moment l-ar fi distrus pe Edward Cullen pentru totdeauna. Chiar daca supravietuia unui asa lucru, ar fi murit in interior. Fara indoiala ca nu ar mai fi gasit un motiv pentru a mai trai. S-ar fi sinucis.

Acele imagini, viitorul evitat asupra caruia nu puteam suporta sa zabovesc...ma vor retine sa simt un strop de mila pentru Victoria...ma vor retine de la a-mi distruge viata cu o vina inutila. In fiecare zi, tribunalele condamna oameni ca ea la pedeapsa cu moartea, fiind induratori si acceptand o injectie letala, o moarte linistita, fara dureri.

Azi, eu am fost judecator, juriu si calau. Si Victoria nu merita o moarte fara dureri.

Poate ca daca eu sau altcineva ar fi cunoscut-o pe Victoria acum mult timp, poate ca ar fi putut fi salvata. Insa nu ma pot gandi asa la asta. Nu o voi face. Si daca sau poate, nu conteaza acum.

Sunt sigura ca Charlie va intelege ce am ales azi. De cate ori a vazut el criminali si violatori plecand de la tribunal, liberi, gata sa se arunce din nou asupra unei vieti inocente?

Constiinta mea este curata.

Edward nu va mai trebui niciodata sa se uite peste umar, temator. Daca acesta este singurul cadou pe care pot sa i-l fac, sunt extaziata cu privire la asta.

Cel pe care il iubesc este mai aproape decat cred. Ma rog la Dumnezeu ca Edward este mai aproape de inima mea...nu mai departe.

„AJUTOR!”, le-am facut semn paramedicilor in timp ce-l ajutam pe Edward spre ambulanta, si trei barbati in alb au alergat catre noi, ajutandu-l pe Edward in timp ce eu l-am urmat inauntru.

In cateva secunde zburam, in timp ce barbatii ii ingrijeau rana lui Edward, rupandu-i camasa cand l-au intins pe targa.

„Bella!”, s-a intins el dupa mine, luandu-mi mana si mangaind-o, usurat ca inca eram acolo, si respirand mai usor. „Bella...te rog...nu ma parasi”.

Nu cred ca vorbea despre mine sa-l parasesc in ambulanta. Este mai mult decat atat.

„Sunt aici, Edward”, i-am aruncat o privire si niciodata nu mi s-a parut mai frumos...acea expresie din ochii lui...este liber. In sfarsit. Vulturul Eliberat.

„Nu plec nicaieri”, l-am asigurat. „Nimic nu ma poate lua de langa tine”.

Mi-a zambit si eu i-am sarutat mana, ambele mele maini tinand-o pe a lui.

Imi tot faceam griji pentru Charlie si imi doream sa fi ajuns deja acolo.

Cand chiar am ajuns, Edward a fost bandajat temporar pentru a-i opri sangerarea si eu am sarit in spatele ambulantei, asteptand sa-l traga pe Edward cu targa, sa-l duca la urgente.

Am alergat inauntru dupa ei si Edward incerca din nou sa ajunga la mine cand ei l-au dus in jos, pe hol.

Paramedicul mi-a spus ca nu pot intra la urgente si sa astept in sala de asteptare.

„Bella!”, a incercat Edward sa strige de sub masca de oxigen.

Am vrut sa mor chiar atunci, urand asta, dar intelegand ca trebuiau sa se grabeasca si ca nu-mi puteau acorda timp pentru o discutie romantica.

Lacrimile imi curgeau pe fata in timp ce m-am tarat spre sala de asteptare...si acolo aproape ca am fost daramata de Emmett, Jasper, Alice si Rosalie.

„Bella”, a spus Emmett peste vocile celorlalti, care vorbeau in acelasi timp. „Tatal tau...”

Vreau sa-mi cer scuze pentru izbucnirea avuta dimineata pe chat.

Mai mult nu doresc sa comentez.

Pana la sfarsitul saptamanii, imi doresc din tot "sarcasmul" sa fiu gata cu urmatorul capitol.

Va pup! ;)

Ana