9. Mai bine

Edward

Mersul cu masina pana la Twilight Zone a fost tacut. Intre butonatul radioului, incercand sa gaseasca o melodie care sa-i placa, si dezamagirea provocata de idiotul de Paul, Bella trancanea nonstop. Selecta un canal si de indata ce incepea o melodie, pufnea si isi impreuna bratele, apoi dadea muzica mai incet si spunea cat de prost fusese ca nici macar nu se deranjase sa o sune sau sa-i dea un mesaj. Dupa cateva minute, in sfarsit a mormait despre cum ii va spune lui Rose cat de magar era, iar eu mi-am dat una in gand pentru ca nu ma gandisem si la Rose in toata ecuatia asta.

„Nu vrei sa-i ranesti sentimentele, stii”, am incercat eu sa-i dau un sfat. „Daca ei sunt prieteni apropiati? Asta s-ar putea sa faca lucrurile sa devina ciudate”, am ridicat din umeri si am virat la stanga in parcarea de la Twilight Zone.

Ea a marait. „Nu-mi pasa. El m-a lasat de izbeliste”.

Intorcandu-ma cu o privire de catelus, m-am bosumflat. „Serios? E atat de rau sa fii blocata cu mine?” Am parcat masina si am asteptat.

A clipit si m-a privit indelung. „Nu. Pana la urma, s-ar putea ca totul sa se termine bine pentru mine”. Aruncandu-i cel mai ametitor zambet al meu, am batut-o usor pe genunchi si apoi am plimbat mana in sus pe picior pentru a-i desface centura. A tremurat si a privit in jos. Puteam sa vad roseata traversandu-i obrajii chiar si in lumina slaba a parcarii.

Am intrat impreuna in bar, apoi am lasat-o pe ea inainte punandu-mi mana pe spatele ei pentru a o ghida. S-a lasat putin in palma mea si am zambit in sinea mea de cat de intim se simtea. Dand coltul catre bar, i-am dat drumul si am scrutat incaperea dupa Alice. Bineinteles, ea statea la coltul barului, sprijinita pe tejghea si vorbind cu Jasper. La stanga ei se afla...Rose.

La naiba.

Trebuia sa ma fi gandit ca Emmett canta in serile de sambata. Normal ca ea era aici. Deodata eram al naibii de nervos si ma jucam cu parul, tragand de suvite si aranjandu-le. Trebuie ca aratam ca si cand bagasem degetul intr-o priza.

Luand o gura de aer, am mers la bar si am ramas intr-o parte, asteptand sa vad daca ma observa Jasper. Bella statea ganditoare langa mine, rozandu-si unghiile.

„Nu ai de gand sa faci scandal, nu-i asa?”, fruntea ei era incretita.

„Nu”, am asigurat-o. „Nu vreau sa ma comport ca si cand totul este in regula. Poti sa mergi sa vorbesti cu ele”, am indicat catre fete.

Bella a zambit si a clatinat din cap. „Intai vreau sa ma asigur ca tu esti in regula”.

Ei bine, la naiba.

Privirea lui Jasper s-a abatut asupra noastra si eram sigur ca a crezut ca suntem un cuplu obisnuit, insa de indata ce m-a analizat mai bine, pozitia lui a devenit inerta. Incet, a trecut pe langa celalalt barman si s-a oprit in fata noastra. „Bella, ma bucur sa te vad”. A zambit fortat si apoi s-a intors catre mine. „Este o vizita de placere?”

Mi-am dat ochii peste cap si am pus mainile pe tejghea. „Frate. Esti cel mai bun prieten al meu. Nu vin aici sa ma cert cu tine. Sunt aici sa stam de vorba, daca ai timp”.

Jasper s-a aplecat spre celalalt barmat si i-a soptit ca ia o pauza scurta. Tipul a dat din cap si Jasper a iesit de dupa bar. Fiind doar cu putin mai scund decat mine, era sfidator in atitudine si a trebuit sa ma abtin sa nu-mi dau din nou ochii peste cap.

„Bella mi-a spus ca ar trebui sa vin sa vorbesc cu tine si cu Alice. Dar vreau sa vorbesc mai intai cu tine”.

Jasper si-a incrucisat bratele la piept si a inspirat adanc.

„Sunt foarte...foarte fericit ca Alice te-a avut pe tine cat timp am fost plecat”.

El a ramas cu gura cascata.

Am dat din cap si am continuat. „A fost nasol ca nu mi-ati spus si mie. Am incredere in tine mai mult decat in propria familie, frate. Si esti cu ea de un an. Pana la urma...nu-mi pasa. Ea tot e sora mea. Si chiar daca tu crezi sau nu ca-mi pasa de ea, nu conteaza. M-ai mintit, ai mancat rahat si sunt super enervat din cauza asta. Insa vreau ca ea sa fie fericita pentru ca, sincer? Este tot ce si-a dorit Alice vreodata. Sa fie fericita. Si daca tu ii oferi asta, atunci eu sunt de acord”, am aratat in directia lui Alice.

„Ai fost plecat timp de doi ani si abia ai luat legatura cu cineva”, i se inclesta lui maxilarul.

„Cu exceptia ta, am luat legatura cu tine, nu?”

S-a uitat in alta parte o secunda si apoi din nou la mine. „Mda”

„Bun. Deci, puteai sa-mi spui. Si atunci eu as fi avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea inainte sa ma intorc acasa. In schimb, am primit de la voi toata atitudinea asta, ca si cand nu meritam sa stiu. Nu sunt chiar atat de egoist pe cat ma consideri, Jasper. Am invatat asta recent, si faptul ca m-ati tratat ca si...tatal meu...ca si cand eu nu contam deloc? M-a facut sa ma simt...la naiba. M-a facut sa simt. Si”, am inspirat adanc si m-am frecat pe fata cu mainile, „in orice caz, daca voi doi sunteti fericiti, atunci eu ma bucur pentru voi”.

Jasper parea de-a dreptul dat pe spate. Inmarmurit.

M-am aplecat spre el si am pus un deget in pieptul lui. „Fa-o sa planga si iti fac rau, ai inteles?”

A ranjit si mi-a luat mana din pieptul lui. „Nu eu sunt cel care o face sa planga”.

„Taci, fraiere. Lucrez la asta”. L-am ciupit de sfarc si el a tipat.

„Au! La naiba, Eddie. A durut al dracu...”si-a trecut Jasper mana peste piept si a scancit.

Alice probabil ca abia isi daduse seama ca eram acolo pentru ca intr-o secunda era langa mine, tragandu-ma de mana sa ma indeparteze de Jasper.

„Ia mana de pe el!”, a tipat si m-a lovit in piept cu pumnii ei mici. I-am apucat ambii pumni cu o mana si am impins-o usor.

„Iisuse, May. Ia o pastila. I-am lasat un sfarc vanat. Nu-i mare scofala. Nu e ca si cand ti-am facut tie asta”.

Fata i s-a schimonosit si s-a sustras din mainile mele. „Dumnezeule, Eddie. O sa te maturizezi vreodata?”

Am clatinat din cap cu un zambet crispat. „Nu. Si imi place asta”. Privind langa mine, unde statea Bella, am incheiat. „Unii oameni au nevoie de persoane ca mine pentru a le face vietile mai putin...adulte”.

Bella a tresarit si a ridicat fata la mine, strangand din buze pentru a nu rade isteric.

Am zambit la Alice si i-am ciufulit parul. „Tocmai ii dadeam lui Jasper binecuvantarea de a se vedea cu sora mea”.

Alice a pufnit si si-a incrucisat bratele. „De parca avea nevoie de asta”.

M-am uitat la Jasper si el mi-a zambit. „Oh, avea. Crede-ma, May”. M-am aplecat usor la nivelul ochilor ei. „Pentru ca, daca te raneste vreodata, il bag cu totul in ghips”.

M-a plesnit peste frunte si m-a impins. „Inceteaza sa te mai porti de parca iti pasa”.

Am strans-o la piept si am luat-o de incheietura. „Inceteaza sa te mai porti de parca nu-mi pasa”.

Si, iata. Realizarea a lovit-o ca o mie de caramizi si ochii i s-au umplut de lacrimi cand se uita la mine. „De cand?”

I-am eliberat bratul si m-am scarpinat la ceafa. „Dintotdeauna. Daca vrei sa fiu sincer. Stii ca avem chestii de pus la punct, May. Asa ca, daca eu incetez sa mai fiu magar si tu incetezi sa mai fii Sora Nesuferita, poate ca intr-o zi putem sa stam jos si sa povestim despre copilaria noastra. Sa ne eliberam. Sa rezolvam asta”.

Alice a facut un pas scurt in fata. „Ai atatea amintiri deformate, Eddie. Ce ai vazut tu si ce am vazut eu sunt lucruri diferite”.

Am dat din nou din cap si am expirat. „Poate. Nu vom sti niciodata pana cand nu stam de vorba, corect?”

Am simtit-o pe Bella mangaindu-mi mana si degetele mi-au inghetat. Femeia asta ma facea sa vreau sa fiu o persoana mai buna si asta ma ucidea.

„Ar trebui sa vii acasa de ziua ta”, m-a provocat ea.

Am simtit-o pe Bella foindu-se langa mine. „Cand este ziua lui?”

„De sambata intr-o saptamana”, a spus Alice fara sa-si ia privirea de la mine.

Hm. Omoara-ma acum cu un obiect bont. Sau cu o coada facuta dintr-o lingurita de plastic. Zi de nastere in familie?

Bella dadea din cap frenetic. „Ar fi perfect”.

Tocmai a fost de acord in locul meu?

„Ma voi gandi la asta”, am adaugat.

„Ce cauti aici?”, a sunat vocea lui Rose si ne-am intors toti deodata sa-i privim expresia confuza. „De ce nu esti cu Paul?”

Renunta! Renunta!

Am incercat sa vorbesc primul, insa Bella mi-a luat-o inainte. „Mi-a dat teapa!”

Rose parea socata. „Imposibil. Paul niciodata nu...” Si-a scos telefonul si l-a verificat. „Nu a sunat si nici nu a lasat vreun mesaj. Nici sms. Esti sigura? Cat ai asteptat?”

Bella a ridicat mainile ca si cand habar nu avea. „Treizeci de minute?”

Expresia lui Rose deveni apriga. „Probabil ca a avut un accident. Oh, nu...trebuie sa sun la spital”.

Am incercat sa-mi musc limba, insa nu puteam sa o las sa sune pe la spitale. „Ce ar fi sa-l suni pe el inainte sa o iei razna?”

A dat din cap, cu o privire neatenta si cu barbia tremuranda.

Sfinte, de ce femeile cu copii se gandesc intai la este cel mai rau?

A dus telefonul la ureche si a asteptat sa sune. A vorbit in receptor si a asteptat, fara ca privirea sa paraseasca podeaua. In final, a vorbit din nou si a inchis telefonul.

Asta era.

Eram pe cale sa fiu prins ca mi-am fluturat partile intime in fata altui tip.

„A spus ca-i pare rau ca a contramandat asa, insa este foarte...confuz cu privire la situatia lui?” A scuturat din cap. „Habar nu am ce inseamna asta”.

Eu, da. Era puterea lui Don. Sa-i faca pe alti tipi sa-si reevalueze orientarea sexuala. Chiar trebuia sa-mi folosesc puterea in slujba binelui, nu pentru chestii rele.

Am rezistat tentatiei sa-l mangai pe Don ca pe un catelus cuminte pentru ca si-a facut datoria.

Oricum era suparat pe mine pentru ca azi jucasem multe jocuri de unul singur.

Jasper a ridicat o spranceana in directia mea si eu am strans din buze sa nu zambesc. Stia.

Rose a imbratisat-o pe Bella si a batut-o usor pe spate. „Scuze, papusico. Voi suna un alt prieten”.

Pe bune. Unde era Emmett sa-l rog sa aiba grija de femeia lui?

Am auzit vocea lui James rasunand in difuzoare anuntandu-l pe Emmett si ne-am intors cu totii catre scena sa-l urmarim. Rose s-a strecurat in fata, luand-o pe Bella cu ea. Alice a stat nemiscata langa mine si apoi m-a batut usor pe brat.

„Mersi”, a fost tot ce a spus.

I-am raspuns dand din cap. Probabil ca nu am fost niciodata atat de apropiati pe cat ar fi trebuit, insa nu e moment mai potrivit ca acum sa incepem asta. Asa cum spunea Bella, nu stii niciodata cat mai are cineva de trait.

Jasper s-a aplecat si mi-a facut semn sa aplec capul sa-mi vorbeasca la ureche. „James s-a cuplat cu una dintre chelnerite, Victoria. Cam in ziua cand a scos-o pe Bella in oras”.

„Stii ceva despre cum l-au improscat copiii cu baloane de apa?”

Si-a dus pumnul la gura si a ras tare. „Nu! Frate, trebuie sa-mi spui cum functioneaza toate astea”.

„De fapt, ma pricep foarte bine la copii, da-ti seama. Si ei ma fac...responsabil”.

A zambit si m-a batut usor pe spate. „Te schimbi, Eddie. Ei iti fac bine”.

Privirea mi s-a indreptat spre fata barului, unde Bella statea langa Rose, leganandu-se usor pe muzica lui Emmett. Nu si-a scuturat fundul si nu s-a frecat de Rose toata seara. Chiar a refuzat politicos toate invitatiile barbatilor, scuturand din cap si ridicand mana pentru a-i tine la distanta.

Cu siguranta ca in seara asta ea respecta situatia noastra.

Ce era situatia asta este un puzzle caruia ii trebuie mult timp sa fie rezolvat.

„Da, cred ca ai dreptate”. I-am aruncat un zambet strengaresc si l-am batut usor pe spate inainte sa traversez barul pentru a ma alatura Bellei in fata scenei.

A zambit larg cand m-am apropiat de ea. A miscat putin din cap pentru a-mi face semn sa ma cobor sa-mi vorbeasca la ureche. „De ce ii spui 'May' lui Alice?”

Scuturand jalnic din cap, m-am apropiat de urechea ei. „Sufar de balbaiala ca Brady. Asa am inteles de ce imi spune el 'Dee'”.

S-a retras si privirea i-a devenit blanda. „Esti invelit in atatea straturi, Edward Cullen”.

M-am holbat la buzele ei si mi-am muscat obrazul. „Vrei sa dezvelesti unul sau doua mai tarziu?”

A deschis gura si a inspirat adanc. „Inceteaza”, a zambit. „De acum sunt buna. Deja ne-am decis cu privire la asta”.

„Acomodeaza-te”, m-am intors spre Emmett si am zambit in sinea mea cand am realizat ca ea inca se uita la mine, fara indoiala punandu-si intrebari cu privire la decizia ei morala.

Don era frustrat.

Pe drumul spre casa, a fost tacuta, ascultand radio si zambind in intunericul de pe geam.

M-am gandit la seara asta si mi-am facut o verificare a sentimentelor...ma simteam bine cu privire la cum se desfasurasera lucrurile.

Am aruncat o privire spre ea cand luminile de pe strada i se revarsau pe fata in intuneric.

Devenea din ce in ce mai evident pentru mine faptul ca ma indragosteam de Bella si ma indragosteam repede. Si chiar daca puteam sau nu sa spun ca eram indragostit de ea, mai aveam inca de hotarat. Probabil ca era prea devreme pentru asta.

Ceea ce stiam era ca o doream fizic, dar numai daca eram doar eu cel care o avea in acel mod. Niciodata in viata mea nu m-am simtit mai posesiv fata de o femeie ca acum.

Acum ca ea se retragea, o doream si mai mult, ceea ce era dureros de frustrant...si abia trecusera douazecisipatru de ore de cand ii gustasem buzele ultima data.

O parte din mine isi dorea sa fiu magarul egoist care pretinsesem ca eram timp de atatia ani, sa o pot folosi pentru prorpia-mi usurare fizica, asa cum mai procedasem si cu altele in trecut. Insa, cu Bella era ceva. Si copiii. Era ceva ce ma determina sa ma gandesc de doua ori cu privire la actiunile mele.

Am parcat masina in garaj si am deconectat I-podul, lasandu-ne in liniste si intuneric. Inca o data, atractia era acolo. Voiam sa o iau de mana si sa o conduc la mine in dormitor. Voiam sa o am sub mine, strigandu-mi numele si implorandu-ma. Dar numai pe mine.

Si aici e momentul in care nu se potriveau lucrurile.

Asa ca, am iesit din masina si, in loc sa-i dau sansa de a se bloca din nou in garaj, am mers inainte si am deschis usa pentru ea. Mi-a multumit incet si a intrat, intorcandu-se numai cand am trecut de intrare.

„Mersi ca m-ai scos din casa. Sper ca nu te-am incomodat”.

Am scuturat din cap la nesiguranta ei si am bagat cheile de la Volvo in buzunar. „Nu fac nimic din ceea ce nu vreau sa fac, Bella. Iti vei da seama de asta destul de curand”.

A zambit si si-a muscat buza, dezbatandu-si urmatoarea miscare. Deschizand bratele, m-a tras intr-o imbratisare si eu am inconjurat-o cu bratele, captivat de mirosul si finetea ei. Atat de mica si fragila. Retragandu-se usor, a intors fata si m-a sarutat usor pe obraz. „Noapte buna, Edward”, a soptit.

Am pasit in spate si am clipit, incercand sa-mi limpezesc mintea de ameteala pe care aroma ei o crease. „Noapte buna, Bella”.

Intorcandu-ma usor, m-am indreptat spre scari.

„Ca o concluzie?”, a strigat.

M-am rotit sa o privesc peste umar.

„Cred ca ai facut ceea ce este corect in seara asta. Ar trebui sa fii mandru. Esti un frate bun, Dee”. A zambit din nou si a dat din cap empatica, inainte de a se roti pe tocuri si de a urca in camera ei.

Bella

Luni dimineata, am sunat la corporatie. Sfarsitul de saptamana cu Edward si copiii imi schimbase gandurile, si stiam ca ma puneam intr-o pozitie precara, mai ales ca sefii mei fusesera atat de intelegatori in timpul tranzitiei mele. Oricum, trebuia sa iau in serios noua mea responsabilitate si puteam sa-i simt pe copii indepartandu-se tot mai repede cu cat lucram mai mult.

Vocea calda a lui Charlotte a alunecat precum mierea prin receptor. „Buna, Bella”.

„Buna dimineata, Charlotte. Ce fac Peter si baietii?”

A chicotit usor. „Trag de mine in fiecare zi. E cam ciudat sa intreb dar, ce fac copiii tai?”

M-a cuprins usurarea la intrebarea ei. Aveam nevoie de o tranzitie si eram multumita pentru asta. „Pai, de fapt asta este motivul pentru care am sunat. Am fost nevoita sa angajez pe cineva sa aiba grija de ei sunt impreuna cu el atat de mult timp, incat simt ca...”

„Parca pierzi timpul in care nu esti langa ei”.

Am respirat sacadat. „Da. Dupa tot ce au indurat, nu prea imi place sa fie crescuti de altcineva. Am nevoie sa ma implic mai mult. Am fiecare celalalt sfarsit de saptamana in care ei stau cu mama liber, si ma intrebam daca te deranjeaza sa lucrez mai mult de acasa daca sunt nevoita? Nu-mi place sa intreb, insa mi-ar placea sa lucrez mai mult asa pentru a petrece mai mult timp cu ei. Au nevoie de mine, Char”. M-am oprit si am incetat, sperand cu toata fiinta ca nu ma va concedia pe loc.

„Nu ti-am impus niciodata sa alegi cariera in locul familiei, Bella”. Nu parea dezamagita. Parea intrigata.

„Incerc sa le impac pe ambele”.

„De obicei nu merge asa. Sfarsesti concentrandu-te mai mult pe una decat pe cealalta”.

Mintea incepea sa mi se umple cu cuvintele ei. „Am ajutor acasa. Insa vreau sa ma implic mai mult. Voi face tot posibilul sa gasesc un echilibru...”

Era tacuta la celalalt capat, ceea ce m-a speriat putin. In final, a vorbit. „Hai sa incercam timp de nouazeci de zile. Daca munca ta are de suferit, atunci vom fi nevoiti sa reevaluam, intelegi?”

„Inteleg”, mi s-a spart vocea.

„Bun. Atunci concentreaza-te pe sarcini si lasa munca atunci cand ajungi acasa. Incearca sa faci asta sa fie cat mai usor posibil pentru voi toti, in regula?”

Imi venea sa alerg tot drumul pana in Phoenix sa o imbratisez. Daca eram o super eroina, as putea sa fac toate astea: mi-as putea face treaba, as fi acasa...as fi cu Edward.

Ce naiba. De unde dracului a mai aparut si ideea asta?

„Multumesc, Charlotte. Promit sa nu te dezamagesc”. Imi simteam inima stransa de emotie.

„Nouazeci de zile”, a raspuns ea.

M-am deconectat si m-am ridicat, fericirea pe care o simteam era mai mult decat putea duce trupul meu si trebuia sa ma misc, altfel as fi explodat. Imi venea sa ma imbratisez ca sa nu ma rup in doua, in schimb am sarit ca o prostanaca si am batut din palme. Nu-mi puteam retine zambetul si am ras zgomotos gandindu-ma cat de fraiera parusem in acel moment.

Am aruncat o privire in jur sa ma asigur ca jaluzelele de la biroul meu erau coborate si apoi am topait in jurul biroului ca o pustoaica de cincisprezece ani. Presiunea pe care o simtisem era spulberata deodata si ma simteam libera ca un fluture in zbor. Din cauza scanciturilor de fetita si a scuturarilor din fund, nu am auzit pe nimeni batand la usa, pana cand a fost prea tarziu.

„Hmm, pot sa revin daca vrei”.

M-am rasucit si mi-am dus speriata mana la piept, cautand dupa aer, cand l-am vazut pe Edward stand in usa de la birou. „Ai castigat un joc greu la Frogger?”, m-a tachinat el, dar eu am ras chiar daca a fost un nesimtit.

„De fapt, era Jungle Hunt. Am ajuns in sfarsit sa trec raul...”

A zambit si a deschis usa mai larg, intrand si inchizand-o in urma lui. „Ti-am adus insigna”, a scuturat firul atarnat de deget, amintindu-mi ca il sunasem din parcare sa treaca sa mi-o lase.

„Dee, mi-am uitat insigna”.

„Poftim?”, intrebase el si l-am putut auzi stapanindu-si un zambet.

„Insigna”.

„Ah...am crezut ca ai spus ca ti-ai uitat pasarica. Pentru o secunda, mi-am facut griji ca ar fi detasabila...”

Atunci m-am pierdut, razand isteric in masina pana cand am fost sigura ca cineva va chema Paza sa ma duca la spitalul de boli mintale.

M-am uitat la insigna care atarna de degetul lui si mi-am muscat limba sa nu-i spun cateva. „Multumesc”. Miscandu-ma in jurul biroului, dorindu-mi ca pieptul sa nu mi se mai inroseasca si sa mi se racoreasca obrajii, m-am intins dupa ea si el a retras-o imediat. „Nu fi magar”, am spus cu mainile in solduri si batand din picior.

„Ce? Nu sunt. Am condus atat sa ti-o aduc, cum sa fiu magar?”

„Te folosesti de inaltimea mea impotriva mea. Doar pentru ca sunt mai scunda nu inseamna ca nu pot sa o iau de la tine”.

A ridicat din sprancene si a strans din buze. „Asa sa fie? Si cum o vei lua de la mine cand arati ca o pisicuta ce sare la un ghem de lana?”

Lasand privirea in jos, am ridicat ochii inapoi la el, folosindu-mi cea mai seducatoare privire. „Hmm, nu sunt sigura...”, am batut din gene si am ridicat o mana la bluza, jucandu-ma cu degetele pe marginea nasturilor. Cu un oftat, mi-am atins pielea de pe gat si am alunecat degetele mai jos, trecand usor peste decolteul expus. Privirea lui mi-a urmarit miscarea si i-am vazut mana lasandu-se impasibila in jos, in timp ce el se concentra la pieptul meu.

Cu o miscare din incheietura, am scos cealalta mana si i-am smuls insigna.

A clatinat din cap si s-a holbat la mine. „Cicalitoareo”.

„Fraierule”, am ras si mi-am pus insigna in jurul gatului.

Edward s-a sprijinit de usa si m-a analizat din cap pana in picioare. „Rose mi-a aruncat o privire de blestem cand am venit la birou”.

„E doar protectoare cu privire la mine, atat”. I-am zambit si mi-am aranjat insigna in jurul gatului. Se intepenise si eu incepusem sa trag de ea pentru a o aseza corect.

„Uite”, a spus el cu blandete, miscandu-se mai in fata si aplecandu-se sa descalceasca firul. Mi-a dat la o parte parul de pe spate si a asezat snurul in jurul gatului inainte sa-mi lase parul sa cada la loc si si-a trecut degetele pe bluza mea pentru a o aseza. Mi-am simtit inima luand-o la goana si intre picioare ma ardea un curent electric. „Nu este nevoie ca ea sa te protejeze de mine”, a soptit si am ridicat privirea la el cautand raspunsuri in ochii lui.

„Stiu”.

„Chiar stii?”

Am inghitit cu zgomot si am dat din cap. „Da. Stiu”.

„Bun”. Tristetea din ochii lui era prea mare pentru ca eu sa o mai privesc.

Facand un foarte util pas in spate, m-am intors din nou la biroul meu. „Stii ce iti doresti pentru ziua ta?”

Era tacut si am privit peste umar pentru a-i surprinde privirea neimpacata. Ochii i-au mocnit si s-au inchis de la un verde smarald la culoarea jadului inchis. „Da”.

Inima mi-a tresarit in piept si m-am rotit astfel ca picioarele imi erau langa birou. Lasandu-ma pe spate, mi-am pus mainile pe margine si am ridicat capul. „Imi spui si mie?”

„Nup”.

In mintea mea, l-am vazut mergand spre mine ca un vanator dupa prada lui. Ii puteam simti gura pe a mea, mainile in par si trupul magnific apasandu-se de mine, in timp ce-si afunda limba printre buzele mele, facandu-ma sa-i gem numele. Ii simteam degetele desfacandu-mi nasturii si coapsa departandu-mi genunchii, in timp ce imi rupea bluza si imi smucea fusta.

Il simteam scotandu-mi sutienul si atacandu-mi carnea fierbinte, buzele dure si neinduratoare, in timp ce ma strecuram din fusta si imi scoteam pantofii pentru a ma ridica pe birou. Ma puteam vedea tragand de cureaua lui si pantalonii cazandu-i, pentru a-l apuca greu si lung in mana mea.

Il auzeam gemand si il simteam strangandu-mi fata in timp ce ma saruta dur, respiratia-i la fel de sacadata ca a mea, in timp ce-l trageam spre mine si il ghidam inauntrul meu, umplandu-ma complet si facandu-ma sa ma cutremur langa birou din cauza la cat de minunat se simtea acum ca era in sfarsit in mine.

Ii simteam mainile strangand si masandu-mi sanii, tragand de ei cu duritate si facandu-ma sa gafai in timp ce intra si iesea intr-un ritm rapid, aducandu-ma mai aproape de limita, agatandu-ma de el si incercand sa-l trag mai aproape, facandu-l parte din trupul meu...cu parul intre degetele mele, moale si catifelat. Gura lui pe mine, muscand si ciupind...facandu-ma sa tremur sub el, in timp ce trupurile noastre lucrau impreuna pentru a ne aduce unul pe altul catre acea usurare incredibila...

„Bella?”

Am tresarit si am rosit, rusinata de fatisa mea fantezie sexuala care tocmai imi facuse sfarcurile sa se intareasca si clitorisul sa pulseze dureros. „Scuze”, am ras usor, strangandu-mi coapsele si oftand. „Eram pierduta in ganduri”.

Paru ingrijorat si l-am linistit. „Trebuie sa fi fost niste ganduri foarte intense. Esti rosie ca o tomata”.

Am intors capul si am zambit inainte sa ma intorc catre el. „Am sunat la corporatie si am vorbit cu manageul meu, Charlotte, in aceasta dimineata. Este de acord ca eu sa lucrez dupa un program mai flexibil pe timp de vara, pentru a petrece mai mult timp cu copiii”.

I-am observat gura zvacnind cand am spus asta si m-am simtit imediat prost, facandu-mi griji ca el credea ca nu vreau sa petrec timp si cu el.

„Vor fi foarte bucurosi”.

„Si cu tine”, am adaugat rapid.

S-a incruntat si un mic zambet diabolic i-a traversat buzele. Un ciocanit scurt la usa ne-a facut sa tresarim. A pasit intr-o parte si a deschis usa. „Nu, multumim, deja am cumparat niste Thin Mints”.

„Nu sunt o cercetasa, idiotule”, a plutit vocea lui Alice de la intrare si Edward a chicotit in timp ce s-a dat inapoi s-o lase sa intre. L-a impins in stomac si el s-a vaitat putin, chestie la care ea a ras ca pisica Cheshire. Cand s-a uitat la mine a devenit serioasa si a vorbit calm. „La telefon este cineva de la scoala lui Bree. Ea se afla in biroul directorului. Linia cinci”. S-a intors si i-a dat lui Edward un bobarnac in nas si el i-a ciufulit parul pe cand ea iesea din birou.

Am inconjurat biroul si am ridicat receptorul. Directorul Gerandy mi-a explicat ca Bree avusese un conflict verbal cu alt elev si ca era prea suparata sa mai ramana la ore. „In regula, vin imediat, l-am asigurat”.

Edward a dat din mana si a aratat spre el.

„Va veni Edward Cullen sa o ia. Da, se afla pe lista”, am spus repede. „Multumesc. Spuneti-i ca va ajunge imediat”.

Am inchis si mi-am frecat mainile ingrijorata. „Este foarte suparata in legatura cu ceva”.

„Ma ocup eu, Bella. Cand o voi calma te voi suna si iti spun ce s-a intamplat. Sa fii acasa la ora sase, servim spaghete, bine?” Incerca din greu sa fie concentrat.

„Multumesc”, am soptit si el mi-a facut cu ochiul drept raspuns inainte sa iasa pe usa.

Edward

„O urasc”, a marait Bree pe locul pasagerului. Pumnii ei micuti erau stransi si scrasnea din dinti de furie.

Din ce am inteles de la Directorul Gerandy a fost ca, o alta eleva, Sasha, a inceput sa o cipeasca pe Bree in timpul pauzei. Sasha, dupa cum spune Bree, era indragostita de Riley. Bree nu instigase la nimic, dar Sasha a inceput sa faca misto de ea si...i-a spus lui Bree ceva despre Mike si Jessica. Bree si-a pierdut cumpatul, tipand la ea sa taca si plangand. Profesoara a trebuit sa o duca la director sa vorbeasca si Bree a fost de neconsolat.

„Este rea, pur si simplu, Bree. Stii asta...”

„Nu stiu nimic!”, a tipat si si-a lipit mainile de fata plangand.

Am parcat in fata parcului si am oftat. „Haide, sa mergem la statui si sa stam de vorba, bine?”

A fornait si si-a luat mainile de pe fata pentru a-si desface centura. Mergand incet, si-a tinut privirea in pamant in timp ce mergeam inainte. Cand am ajuns la destinatie, s-a catarat cu jumatate de efort pe animale si s-a sprijinit de ele. „Nu vreau sa fiu diferita”, a spus sfidatoare.

„Cum esti diferita?”, am intrebat-o. Ea era ca un adult in miniatura si nu-mi era prea greu sa discut cu ea.

„Nu am o mama si un tata”.

„Adevarat. Insa ne ai pe mine si pe Bella”, m-am oferit.

Si-a strans genunchii la piept si s-a holbat. „Ea este mereu plecata”.

Am dat din cap si m-am uitat inspre soare. Era o zi draguta, si cerul avea randuri nesfarsite de nori, miscandu-se lenes pe deasupra capetelor noastre. „Lucreaza la asta, Bree. A discutat cu sefa ei si a cerut sa stea mai mult acasa. Va iubeste atat de mult, stii”.

Si-a presat fata pe genunchi si a tacut. „Ai de gand sa ne parasesti?” Vocea ii era inabusita in poala, insa am auzit-o clar si tare. Luandu-i cotul in mana, am tras-o si ea m-a privit cu ochii inlacrimati si nasul rosu.

„Nu va parasesc, Bree. Indiferent ce se intampla, bine?” I-am mangaiat bratul si ea a suspinat drept raspuns.

„Vreau sa ramai pentru totdeauna, Dee”.

„Atunci, asta vei primi”.

I-am dat drumul la brat si m-am lasat pe spate, inchizand ochii in caldura soarelui, gandindu-ma la promisiunea de neincalcat pe care tocmai o facusem. Nu conteaza cum evoluau lucrurile intre mine si Bella...promisiunea mea era facuta copiilor. Si acum am inteles de ce era ea atat de precauta. Intr-o lume perfecta, am fi o familie. As fi singurul care ar avea grija de ei toti.

Bree si Brady ar avea din nou parinti.

Eu si Bella ne-am avea unul pe altul.

Dar toate astea imi impuneau sa fiu tata, si daca asa stateau lucrurile, atunci era un singur lucru pe care trebuia sa-l fac.

Trebuia sa stau de vorba cu Carlisle.