19. Nu va dura mult...

Edward

Luni:

Daca nu o ating pe Bella curand, lucrurile s-ar putea sa o ia razna. Am niste ganduri ridicol de murdare despre acea puicuta, Nina, din Sprout. Seamana cu Bella si putin cu Tina Fey. Si il poate pronunta pe 'r' in stil spaniol.

Stati...ce spuneam?

Marti:

Ma gandesc daca sa fac sau nu misto de ciudatul ala, Caillou. Moare de vreun fel de boala? Vreau sa spun, Doug Funnie nu avea par si era la liceu...Ah. La naiba. Cum de mi-am dat seama tocmai acum ca pe iubita lui Doug o chema Patty Mayonnaise, iar pe prietenul lui cel mai bun il chema Skeeter? Ce desene animate perverse.

Inapoi la viata reala: Mai nou, Brady a fost mai putin interesat de lectiile de pian. Ii face placere sa ma ajute sa pregatesc cina. Si devine mai bun la jocul de prinderi...inca nu este interesat sa se alature unei echipe.

Nici Bree nu este deloc interesata sa faca balet. Poate ca ar trebui sa o invat pe ea sa cante la pian. Si cu vocea?

Bella este distanta inca, dar am facut-o sa joace un joc de-a v-ati ascunselea. Brady a adormit in ascunzatoare si am sfarsit prin a-l chema pe gardianul din cartier sa-l caute. Ea nu a fost impresionata.

Miercuri:

Stiam eu! Eram sigur! Acel micut Wilmer Valderrama joaca in tabara adversa. Spune 'Adio' carierei tale, fraierule. Ma intreb daca face glume intre filmarile scenelor. Oricum, „Am spus adio!”

Alice a sunat sa spuna ca a vorbit cu Bella despre mine toata ziua. Bella a venit acasa si a fost mai receptiva la conversatie in timp ce am servit cina. Jur ca se gandea la mine in pielea goala.

Am ramas din nou fara tricou la masa, multumita sosului de spaghete de la Brady.

M-am furisat spre camera ei si am stat langa usa sa vad daca am avut dreptate ca Bella se gandea la mine in pielea goala...conform gemetelor infundate si numeroaselor scancete ce includeau variatii ale numelui meu, am ajuns la concluzia ca am avut dreptate.

Joi:

Am adaugat noi persoane la lista mea 'De pocnit in fata'. Cei doi idioti de la Suite Life? Erati draguti cand erati pustii mirositori din clasa...acum imi vine sa va pocnesc in fata. La fel si pe tine, rapperul alb si inalt de la formatia The Fresh Beats. Nu, nu ma voi adresa tie cu 'Twist'. Poate cu o lovitura in cap? Se va potrivi mai bine cu genul tau de 'inflorit'.

Ah, stai, ce avem noi aici?

Masina Bellei nu porneste? Ce ciudat.

Mersi, Rose...

Am parcat in fata cladirii de birouri a Bellei, recunoscator ca Rose si Alice au plecat acasa la timp, in mod 'convenabil', in loc sa ramana pana mai tarziu. Eram incantat si ca mama lui Jennifer a vrut sa stea cu copiii in timp ce veneam eu sa o iau pe Bella. Cladirea de birouri era tacuta si majoritatea luminilor erau stinse cand am iesit din lift. Bella se afla la biroul ei, cu nasul in niste documente, cu muzica data putin mai tare decat normal.

Probabil ca se pregatea sa fie singura cu mine in masina.

Am batut usor la usa si ea a tresarit in scaun, clatinandu-se si pierzandu-si echilibrul, cazand cu scaunul ei rupt pe podea.

„Dee...la naiba!”, a injurat si mormait in timp ce eu am mers sa o ajut. „M-ai speriat al dracului”, a bolborosit si si-a pus mana pe spate.

„Scuze”, am chicotit, luandu-i mana si masandu-i zona lovita cu degetele.

A scancit si s-a aplecat in fata pentru a se echilibra langa birou, in timp ce eu o masam langa sold si pe coloana vertebrala. Am privit cum i se relaxeaza umerii si cum lasa capul in fata scotand sunete de multumire.

„Ai nevoie de un scaun nou”, i-am spus in timp ce-mi mutam mainile mai sus, intre omoplati.

A tremurat si a dat din cap. „Stiu, dar nu am timp sa trec prin procesul de aprobare pentru asta, asa ca ma descurc cu asta”.

I-am dat parul de pe spate pe dupa umarul stang si mi-am presat degetele mari pe gatul ei. Senzatia pielii ei fine sub degetele mele facea sa-mi fie greu sa ma concentrez si nu-mi puteam controla reactia pe care a avut-o trupul meu. Respiratia i s-a ingreunat si un geamat s-a auzit in spate pe cand am pasit mai aproape, presandu-mi usor coapsele de fesele ei.

Mirosea minunat si micile miscari pe care spatele ei le facea la fiecare respiratie erau relaxante. Era ca si cand ma urmaream langa ea din capatul opus al camerei si stiam ce expresie disperata aveam pe fata; cata nevoie aveam de ea si cat o doream erau lucruri scrise pe fiecare centimetru al trupului meu. Respiratia i s-a oprit cand m-am aplecat si am suflat pe gatul ei; o singura inspiratie lunga de aer din ceafa ei.

„Edward”, a soptit o avertizare.

M-am oprit instantaneu si m-am indepartat, incercand sa-mi ascund imensa dezamagire cand ea s-a indepartat de birou fara sa se uite la mine. „Trebuie sa iau un dosar”, a soptit, si a iesit rapid pe usa. M-am asezat pe scaunul ei oftand si trecandu-mi mainile peste fata, intrebandu-ma cand mai exact vor reveni lucrurile la normal intre noi. Nu parea sa se intample prea curand.

Un sunet s-a auzit de la computerul ei, urmat de o voce. „Este sare pe ecran. Granule mari de sare”.

Interesul mi-a fost imediat captat si m-am uitat spre usa sa vad daca ea se intoarce. Cand am vazut ca drumul este liber, am miscat de mouse pentru a reactiva fereastra pe care ea o inchisese brusc la aparitia mea. In partea din dreapta-jos, se afla un PM, cursorul clipind sub cuvintele ce asteptau un raspuns.

Fanny LeMikehunt: Am fost in apropierea si am avut o experienta personala cu unul. Avea si par rosu. Si era impotent. Intreaga experienta a fost un esec de la inceput pana la sfarsit. Ahhh, cu betivii exista intotdeauna o poveste...plus barbatii cu preputul ridicat, care au ceva cronic. Ma simt torturata. Cel putin, tu nu ai avut placerea...aaa...neplacerea de a experimenta sperma ramasa sub preput...

A aparut un semn de intrebare si vocea a repetat cuvintele, alertandu-ma de noul mesaj primit. Am aruncat o privire la numele expeditorului si am izbucnit in ras, leganandu-ma in scaun, ajungand sa cad in fund, chinuindu-ma sa respir.

„Ce?”, a intrebat Bella alergand panicata spre mine.

Am cautat dupa aer si m-am ridicat in picioare aratand spre ecran. „Te rog, spune-mi ca asta nu este numele ei adevarat”.

Ochii Bellei au devenit imposibil de mari cand s-a intins spre mouse si a dat click, marind o alta fereastra ascunsa. Am apucat-o de incheietura si am tras-o inapoi, strangand-o la piept in timp ce pagina umplea ecranul. A marait si m-a impins, avand fata rosie ca un mar si buzele stranse de rusine.

Am tatait si am tras-o de langa ecran tinand-o cu o mana, in timp ce am manevrat mouse-ul si am adus cele doua ferestre una langa alta. „Ah, Bella. Citesti literatura erotica la birou?”

„Mai taci”, a bolborosit ea incercand sa se elibereze din stransoarea mea.

Rasul imi bubuia in piept cand am pus degetul pe ecran. „Fanny LeMikehunt vrea sa-ti spuna despre...”, m-am aplecat sa recitesc cuvintele si am chicotit, „Aventura de-o noapte cu tipul ei roscat, impotent si necircumcis”. Am eliberat-o putin din stransoare si m-am intors catre ea. „Exista un motiv pentru care ai intrebat despre asta?”

Am ridicat sprancenele a provocare si ea a pufnit incrucisandu-si bratele. „Bine, eu si Fanny discutam despre anumite membre deoarece eu n-am vazut niciodata unul, ai inteles? Iar eu citeam fic-ul asta misto despre un jucator de hochei care, stii tu...si-a luat un plover cu anchior si eu am vrut sa stiu despre ce este vorba...De ce iti spun tie asta? Nu este treaba ta, Edward”.

Aratand cu capul spre ecran, i-am plesnit mana care se intindea spre tastatura. „Aceea este povestea pe care o citesti?”

„Nu”, a spus tipand gatuit, impingandu-ma cu soldul pentru a ajunge in fata mea sa inchida computerul. Am impins-o inapoi, razand de tenacitatea ei.

Miscandu-ma rapid, mi-am pus bratul in jurul taliei ei si ne-am asezat pe scaun, blocandu-i picioarele sub ale mele in timp ce mi-am incrucisat labele pe gleznele ei, tinand-o ostatica in stransoarea mea. „Ar trebui sa-i spunem lui Fanny ca povestea ei a fost foarte impresionanta...dar ca tu cu siguranta ai avut parte de ceva mai bun”.

„Dumnezeule”, a mormait ea si s-a luptat in van sub mine.

„Ai si tu o porecla a penisului la fel de inteligenta ca a lui Fanny? Precum Ben Dover? I.P. Freely? Sau CunningLinguist?”, am chicotit la genialitatea ultimei porecle. „Bella...DON-na? Poate ma pot loga ca Mike Hawk?”

„Taci”, mi-a raspuns ea.

„Deci asta este ca o micuta comunitate a puicutelor perverse care citesc pornografie online? Voi, fetelor, discutati? Impartasiti povesti despre vietile voastre sexuale?” Am ciupit-o mai tare si ea s-a zbatut. „Hmm”, am chicotit, „sa vedem ce citeai cand am intrat eu si te-am vazut imbujorata si draguta”.

Privirea mea scana pagina si am mutat-o pe Bella in poala mea, primind un oftat din partea ei in timp ce citeam. „Maica Precista...Bella?” M-am intors incat sa o privesc, iar ea avea ochii inchisi strans de rusine. Vocea mi-a coborat pana aproape de soapta. „Povestea asta este despre un bucatar care si-o pune cu seful?”

„Este o buna scriitoare”, a respirat Bella deschizand in sfarsit ochii sa ma priveasca. „Personajele ei ma duc la gandul ca sunt oameni reali. Si felul in care te atrage in poveste este uimitor...ca si cand pot sa vad cum se desfasoara totul in mintea mea”.

„Si si-o trag in bucataria restaurantului? In trecere?” Buzele mi-au tresarit cand mi-au iesit cuvintele din gura. Ma excitasem instantaneu, lipindu-ma dureros de ea asa cum statea in poala mea. Ei i-a picat privirea si a inghitit in sec, incercand sa se uite oriunde, numai la mine nu. Am ridicat barbia si mi-am plimbat varful nasului pe umarul ei, privind cum flutura din gene la contact.

„Citirea acestor chestii te excita, Bella? Te imaginezi ca acea femeie? Tragandu-ti-o tare si rapid cu genunchii lipiti de urechi?” Am slabit putin stransoarea din jurul taliei ei si am intors-o putin spre mine. Aplecandu-ma spre fata ei, am expirat usor. „Iti imaginezi ca stau deauspra ta in acea bucatarie?”

Bella a dat usor din cap, ridicand privirea la mine la doar cativa milimetri. „Da”, a marturisit aproape inaudibil.

„Citeste”, i-am spus mutandu-ma mai aproape de ecran. „Cu voce tare”.

S-a cutremurat si s-a apucat de scaun. I-am eliberat picioarele si am mangaiat-o usor pe coapse, asezandu-ma cu barbia pe umarul ei in timp ce ea isi cauta vocea.

„I-am tintuit privirea in timp ce se uita la mine, impingandu-mi genunchii la piept pentru a atinge punctul corect”.

Mi-am dus mana intre coapsele ei pentru a le departa. Bella a strans mai tare de scaun si a respirat sacadat.

„Mi-am mutat picioarele mai sus alunecand tocurile pe el si l-am tras pe Edward mai aproape, pana ce spatele genunchilor imi atarnau pe umerii lui”.

„Hmm”, am oftat langa gatul ei, mangaind-o cu degetul intre coapse. S-a lasat pe pieptul meu, frecandu-se usor cu fundul de penisul meu. Soldurile ei se laganau intr-un ritm usor in timp ce a continuat.

„Voiam sa-l satisfac asa cum ma satisfacuse si el in seara asta. Vazandu-l cum se concentreaza la ce l-am invatat in seara asta a starnit ceva in mine”.

Muscand cu dintii de pielea delicata a umarului ei, am bagat doua degete pe sub elasticul ce-i inconjura soldul. Foarte incet, mi-am mutat degetele in partea din fata, satisfacut cand ea a tresarit rapid in poala mea. Vocea ii devenise arzatoare si a coborat tonul si mai jos in incercarea de a-si inabusi un geamat.

„In aceste momente il ador pur si simplu, mai presus de cuvinte. Edward se purta ca un baiat cateodata. Insa, nivelul de maturitate la care ajunsese era incredibil. Un baiat blocat in trupul unui barbat, intr-un fel”.

Mi-am oprit degetele, importanta cuvintelor ei rezonandu-mi in minte. Asta nu era numai de distractie...povestile astea erau despre dragoste. Era ca si cand ea citea despre noi pe acel ecran, si nu eram sigur daca eram mandru de faptul ca ea credea ca sunt un baiat blocat in trupul unui barbat. Chiar daca ea credea ca eram matur, realitatea crunta era ca Bella avea nevoie de un barbat in viata ei. Un barbat adevarat. Si chiar acum, eram un adolescent care incerca sa-si satisfaca sefa cu degetele, pe scaunul rupt din biroul ei, in timp ce o asculta citind povesti erotice online.

Scotand mana din fusta ei, mi-am muscat obrazul si mi-am lipit fruntea de spatele ei. „Ar trebui sa mergem”.

Bella a scancit incet si s-a foit in poala mea, intorcandu-se sa ma privesca confuza. „Bine?”

M-am aranjat mai degraba neceremonios si m-am ridicat in picioare. Lasandu-ma in genunchi, am cautat sub scaun sa iau surubul slabit care cauzase toate problemele. L-am insurubat si m-am ridicat, presand pe scaun pentru a-i arata ca este fixat. Fara alte cuvinte, am mers la lift si am privit cum ea inchide usa biroului, parand la fel de confuza pe cat ma simteam si eu.

***

Saptamana de dinaintea scolii a fost nebuna. Literalmente. O nebunie gen Captain Caveman. Nimeni nu stia cum sa conduca, cum sa faca cumparaturi, cum sa-si foloseasca creierele nenorocite. Nu am vazut niciodata ceva mai rau decat doua casnice batandu-se pe ultima pereche de foarfece de siguranta sau pe ultimul pachet de creioane colorate.

Si nu am vazut niciodata un copil sa se arunce dupa o cutie de creioane. Sau dupa un caiet Hannah Montana.

Bree parea sa-si faca loc destul de usor prin multime; isi lua lucrurile la care putea ajunge sau localiza cu usurinta. Se purta cu atata maturitate si o invidiam pentru asta, chiar daca ma si intrista in acelasi timp. Brady privea cu ochii mariti de uimire in timp ce examinam cu grija rafturile si ii alegeam cele necesare pentru scoala. Era foarte entuziasmat, dar si speriat in acelasi timp in legatura cu prima lui zi la gradinita.

Pe de alta parte, Bree nu mai era ingrijorata cu privire la scoala de cand aflase ca Sasha nu va mai fi colega ei, din moment ce Victoria nu mai avea o slujba bine platita care sa-i asigure copilului un loc. Aflasem asta mai devreme in acea zi, cand am descarcat de pe site-ul scolii programa ei de anul acesta.

Bella a derapat de dupa colt si flutura cu salbaticie un pachet de creioane. „Am luat ultimul pachet, Bree! Unicorni sclipitori si prajiturele!”

Bree a zambit larg si a luat cutia din mana Bellei. „Mersi! Astea sunt preferatele mele”.

In final, am luat majoritatea produselor si le-am platit inainte sa le incarcam in masina. Bella parea iesita din minti cand a scos lista din buzunar si s-a uitat la ce produse mai lipseau.

„Mai trebuie doar sa cumparam haine noi si am terminat”, a spus usurata.

M-am uitat la ea si am chicotit. „Mda, pentru ca asta este partea usoara, nu-i asa?”

Patru ore mai tarziu, eu si Brady ne aflam la caruselul din mall, asteptand ca Bree sa aleaga o nenorocita de pereche de pantofi. Am vazut-o pe Bella venind spre noi si, de indata ce s-a terminat calatoria, l-am ajutat pe Brady sa coboare si i-am luat pungile.

„Ea este exact ca mama ei...atat de indecisa si o mica diva fashionista!”, a oftat Bella si l-a ciufulit pe Brady. „Ar fi trebuit sa-l iau pe Brady in locul ei”.

Am aratat spre pungi razand. „Dap. Zece sau cincisprezece produse de la Garanimal si este asigurat pana la urmatorul puseu de crestere”.

Bree s-a grabit in urma Bellei zambind mai larg decat am vazut-o vreodata. Era in elementul ei si era fericita. Era o priveliste placuta. I-am intins mana si ea a luat-o, topaind tot drumul pana la masina. Am parcat in fata casei lui Renee si mi-am desfacut centura cu precautie.

„Este in regula daca ii conduc eu inauntru?”, am intrebat sperand ca Bella sa fie de acord.

Ea a dat din cap, mirata de cererea mea. Dupa ce i-a pupat pe copii s-a asezat la loc pe scaunul ei. M-am apropiat agitat de usa, indreptandu-mi umerii si pregatindu-ma sa dau cu ochii de ea. Renee a raspuns la usa aratand...deloc iritata.

Ce se intampla?

„Buna, Renee!”, am salutat-o. Copiii m-au privit cu suspiciune asteptand fara indoiala sa cada vreo bomba.

„Buna, Edward!”, a zambit ea. „Unde e Bella?” A privit peste umarul meu si si-a localizat fiica in masina, salutand-o cu mana.

„Am rugat-o sa ramana in masina deoarece nu doream sa stie ca te intreb asta...”

Expresia lui Renee a devenit incruntata. „Sa intrebi ce?”

Am asezat cate o mana pe umarul fiecarui copil si am creat cel mai fermecator zambet al meu. „Esti disponibila sa ai grija de Brady si Bree de aniversarea Bellei? Prietenii mei vor sa o scoata la cina dupa munca, daca este in regula”.

Buzele i s-au miscat si pe fata i s-a conturat un zambet. „Cred ca suna grozav. Ai idee la ce ora ar trebui sa ajungeti acasa?”

Mintea mea procesa raspunsul ei rapid si nu-mi puteam da seama de ce punea intrebarea asta. „Cred ca ajungem pe la ora opt, din moment ce ei”, i-am mangaiat pe copii pe umar, „incep scoala...”

„Sigur”, veni raspunsul ei rapid. „Poti sa-i aduci aici?”

„Mda...” M-am aplecat si am sarutat pe fiecare copil pe cap si i-am impins spre usa deschisa. „Ne vom intoarce dupa ce ne intalnim cu profesorii vostri, bine?” Au dat amandoi din cap si m-am grabit spre masina sa termin cu intalnirile. Fusesem de acord sa ma intalnesc cu profesoara lui Bree, in timp ce Bella se intalnea cu cea a lui Brady, din moment ce intalnirile erau stabilite la aceeasi ora.

Am fost tacuti tot drumul spre scoala, dar nu intr-un fel neconfortabil. Nimic nu a mai fost vreodata neconfortabil intre noi. Nici macar in seara cand am adus-o acasa de la birou. Dupa ce am iesit, ma asteptasem ca vom fi ciudati, insa atractia pe care o aveam unul pentru celalalt pur si simplu era...acolo. Ne obisnuisem cu asta. Provocarea a fost sa nu ne comportam ca atare, insa si acea parte a jocului devenise mai usoara.

La scoala, ne-am despartit si ne-am intalnit cu profesorii. Domnisoara Mallory era o blonda comuna si draguta cu un chicot ascutit si o comportare cinica. M-a poftit in incaperea decorata stralucitor si m-a pus sa ma asez pe unul dintre scaunele ridicol de mici, care m-a facut sa seman cu o broasca, cu genunchii ridicati pana la piept.

S-a uitat prin hartiile ei si a inclinat capul in dreapta inainte sa vorbeasca. „Deci...esti tatal lui Bree?”

„Nu”, am scuturat din cap. „Sunt...ingrijitorul ei sau ceva de genul asta. Parintii ei au murit”.

O expresie de recunoastere i-a traversat fata si s-a uitat la hartii cu gura cascata. „Of, Dumnezeule...Newton. La naiba”. S-a uitat din nou si a strans din buze. „Tu esti Edward...locuiesti cu Isabella Swan si ai grija de copiii Newton”.

Aplecandu-ma neconfortabil in fata din cauza scaunului micut, am mijit ochii la ea. „De unde stii toate astea?”

A inspirat adanc si s-a asezat langa mine. „Imi pare atat de rau. Lasa-ma sa vad daca pot sa-ti explic. Eu sunt Lauren Mallory. Am fost colega de scoala cu Mike si Jessica. Si cu Bella”. A zambit larg si si-a privit mana stanga. „Logodnicul meu, Tyler...”

Ta Ta Tyler?

„Tyler”, am repetat.

„Da, Tyler”. Chicotul ii era bland. „Tocmai m-am transferat aici in ultimul moment datorita unui loc disponibil la clasa a treia. Eu si Tyler tocmai ne-am mutat impreuna si nu am pus lucrurile la cap”.

„Esti sigura ca esti prfesoara?”, am tachinat-o. „Deoarece nu inteleg nimic din ce spui”.

A ras din nou si a pus mana pe genunchiul meu. „Scuze. Bun...pai, tu esti Edward al Bellei. Tipul cu paianjenul, corect?”

Mi-am muscat buza si am dat timid din cap.

„Ma gandeam eu. Eu si Tyler vorbim despre voi doi tot timpul. Ne intrebam cand va vor veni mintile la cap sa fiti deschisi si sinceri cu privire la ce simtiti. Ty a spus ca este evident cat de mult iti pasa de ea si de copii...cum iti marcai teritoriul cand a venit el sa o ia la cina”.

„Ba nu”, am mintit.

Lauren a chicotit si a scuturat din cap. „Sunt sigura”. Privirea ii era blanda cand s-a aplecat si a scazut tonul. „Este indragostita de tine. I-a spus lui Tyler in seara cand am iesit in oras. Mai vorbesc din cand in cand. Banuiesc ca este bine sa ai si punctul de vedere al unui tip? Ei i-a lipsit asta de cand Mike...”

Am oftat si am privit in alta parte.

„Oricum, acum ca ma aflu in cerc”, a facut un cerc in aer cu mana, „ar fi mai bine sa ma pregatesc sa o am pe Bree in clasa. O sa ii placa la nebunie. Am auzit ca este desteapta brici si mult prea matura pentru varsta ei. Poate o voi pune sefa clasei sau asa ceva”.

Mi-am trecut nervos mana prin par. „De fapt, ma gandeam ca poate o vei indemna spre muzica? Cor sau pian? Este foarte interesata de muzica”.

Lauren a zambit trist si a oftat. „Mi-ar face mare placere, dar nu avem profesor de muzica”.

„Pacat”, am spus incet, mintea mea invartindu-se de emotii si informatii. Lauren s-a ridicat si a mers la birou sa ia un pachet.

L-a intins si m-a batut pe spate. „Arunca o privire la ce avem de oferit dupa scoala. Are nevoie sa ramana activa, altfel se plictiseste”.

M-am ridicat si i-am strans mana, multumindu-i pentru timpul acordat si pentru informatii.

„Edward?”, a parut deodata ingrijorata.

„Da?”

„Imi pare rau daca am spus ceva ce nu trebuia. Pur si simplu eram foarte entuziasmata de Bree si Bella...daca am intrecut masura, in orice fel, imi cer scuze”.

Am scuturat din cap si am strans pachetul in maini. „Nu, de fapt, intalnirea asta a fost foarte...perspicace”. Lauren paru usurata. O idee geniala m-a lovit atat de tare ca aproape mi-am iesit din piele. „Hei! Tu si Tyler veniti saptamana viitoare la cina pentru aniversarea Bellei?”

A zambit atat de larg, incat am crezut ca-i va plesni fata.

„O sa iau asta ca pe un 'da'. Spune-i lui Tyler sa pastreze secretul, bine?”

A ras si si-a incrucisat bratele amuzata. „Incerci sa dai o petrecere surpriza pentru Isabella Swan? Iti doresc mult noroc cu asta. Petrecerile si atentia o scot din sarite”.

Un alt lucru pe care nu-l stiam.

„Atunci, bine ca v-am invitat pe voi, nu? Sa ma duceti la Urgenta?”

Lauren a ras din nou si m-a condus in hol. „Da, sunteti perfecti unul pentru altul. Curaj si spune-o odata. Toata lumea stie. Ce mai astepti?”

Nici nu stiu ei, dar nu planuiam sa mai astept mult.

Bella

Habar nu aveam ca va fi atat de greu sa-i vad pe Bree si Brady urcand in autobuzul pentru scoala. Tot ce stiam era cat de mandra eram de Bree ca se asigurase ca vor sta impreuna si ca era atat de protectoare cu el. Stiam ca el va fi in siguranta cu ea veghind asupra lui.

La ce nu ma mai asteptasem a fost expresia de pe fata lui Edward cand a plecat autobuzul.

„Care-i problema?”, am intrebat.

El parea atat de demn de mila, stand in usa cu mainile indesate in buzunare. Se uita in jur de parca era pierdut si apoi a ridicat din umeri si a pufnit in acel mod ciudat al lui. „Ce dracului o sa fac toata ziua?”

In mod legitim, era o intrebare buna. Ce facea o dadaca atunci cand copiii erau toata ziua la scoala?

„Banuiesc ca iti trebuie un hobby”, l-am tachinat eu batandu-l pe brat in timp ce mergeam spre masina. Si speram in secret ca timpul mort nu-l va indemna sa-si caute o companie feminina. Deoarece, chiar daca recunosteam fata de el sau nu, il iubeam. Doar ca imi trebuia timp sa-mi dau seama cum am putea sa facem sa mearga treaba.

Asta se intampla acum o saptamana si inca nu aveam un indiciu cu privire la facea in timpul zilei cat eram noi plecati. Si acum era aniversarea mea si nu-mi doream decat sa merg acasa si sa ma plang de cat de patetica imi este viata, pentru ca imi era prea teama sa discut cu barbatul pe care il iubesc.

Rose a bagat capul pe usa in jurul orei cinci si a aruncat un zambet de cutremurat pamantul. „Noapte buna, Bella. Ies sa ma intalnesc cu Emmett”.

Am scos limba la ea si apoi i-am facut cu ochiul. „Bine. Pleaca. Nici nu-mi pasa ca ma abandonezi la Centenarul meu. Adica, acum am un sfert de secol...dar, las-o balta”.

Rose si-a dat ochii peste cap la dramatismul meu. „Iesim la masa duminica, bebelus mare”.

Chicotind, m-am ridicat sa o imbratisez. In mai putin de cincisprezece minute, Alice se afla la usa mea.

„Bella? Masina mea nu porneste. Poti sa ma duzi pana la TZ? Ma lasa Jasper sa iau camioneta lui...”

„Bunule Dumnezeu, ce se intampla cu masinile pe aici? Este posibil ca un Porsche sa nu mai mearga?” Am scuturat din cap la toata nebunia asta. Mai intai masina mea si acum a lui Alice? Poate ca e cineva prin parcare care umbla la masinile noastre.

Va trebui sa sun la managerul cladirii sa vad daca obtin montarea unor camere de supraveghere.

Am luat cheile si le-am scuturat la ea. „Hai sa mergem acum ca sa pot lasa in urma aceasta aniversare si sa pretind ca nu s-a intamplat niciodata”.

Alice mi-a multumit exagerat si a palavragit tot drumul pana la bar. Parea mai animata decat de obicei si m-am intrebat in treacat daca lua ceva pentru energie sau daca isi amesteca pilulele de slabit cu alte medicamente.

„Iubesc rochia aia, apropo”, a spus deodata.

M-am uitat la materialul verde si am zambit in sinea mea. O cumparasem pentru ca, culoarea ei imi amintea de ochii lui Edward...nu ca i-as spune asta sorei lui. Plus, imi doream sa ma simt draguta azi din moment ce imbatraneam.

„Mersi. Chiar imi place culoarea”.

„Si mie. Aceeasi culoare ca a ochilor lui Eddie”.

Piciorul mi-a alunecat de pe pedala de acceleratie si masina a derapat putin inainte sa ma corectez si sa o indrept, inrosindu-ma la fata din cauza sangelui ce-mi pompa prin pometi. Alice a chicotit la reactia mea si a inceput sa fredoneze incet odata cu melodia de la radio.

Am parcat la bar si Alice a privit ingrijorata in jur. „Intri cu mine sa iau cheile? El parcheaza in spate si nu-mi place sa merg singura acolo”.

Am parcat fara sa ma gandesc, intalnind-o pe trotuar pentru a intra impreuna. In timp ce treceam pragul usii si trageam draperiile, m-am impiedicat si am suspinat. Alice a tipat si a batut din palme, topaind langa mine.

Inima mi s-a oprit o secunda si genunchii mi-au tremurat cand mi-am intalnit privirea cu cea a lui Edward din capatul opus al incaperii. Era imbracat cu o camasa albastru inchis si tinea un scaun tras pentru mine la o masa decorata cu lumanari si pahare curate pentru vin. In jurul lui se aflau Rose, Emmett, Lauren, Tyler si Jasper.

Imi zambeau, asteptand sa ma alatur lor. Venisera cu totii sa ma sarbatoreasca. Toti prietenii mei se aflau acolo: cei din trecutul meu si cei din prezent. Fiecare dintre ei ma iubea suficient pentru a planifica aceasta mica petrecere. Fiecare ma privea cu o expresie de dragoste intiparita pe fata.

Fiecare dintre ei.

Dar eu nu-l vedeam decat pe Edward.