"Daca ea ar fi intrat in acea cafenea cu treizeci de secunde mai devreme sau cu saizeci de secunde mai tarziu, nu s-ar fi intalnit niciodata. Asa le era scris. O stranie lovitura a destinului, care alesese sa-i apropie intr-un moment decisiv. Chemarea ingerului, cum zicea bunica ei..."
Simt nevoia sa impartasesc cu voi opinia mea despre acest roman. Dupa titlu, m-am gandit ca ar fi o poveste usor fantasy, insa am descoperit peste 300 de pagini captivante despre hazard, dragoste, actiune, mister.
Ce mi-a placut: Mi-au placut foarte mult citatele de la inceputul fiecarui capitol - "vorbe de duh" ale unor oameni celebri, citate care fac si acum inconjurul lumii, atat in spatiul virtual, cat si in cel editorial. Mi-a placut faptul ca am fost surprinsa de poveste intr-un mod placut, desi nu ma asteptasem la asta. Mi-a placut scriitura curata a lui Musso si intensitatea emotiilor pe care le transmite atat de usor.
Ce nu mi-a placut: Nu mi-a placut "comercialitatea" romanului. Pare scris ca un scenariu pentru film; daca s-ar face un film, nici n-ar trebui scenarist. Imi plac cartile care sa-mi inspire imaginatia, lucru pe care nu l-am intalnit la "Chemarea Ingerului".
Povestea: O ea si un el se ciocnesc intr-o cafenea din Aeroportul din New York. Avand acelasi model de telefoane, fiecare il ia din greseala pe al celuilalt. Ajunsi la destinatie, sunt cuprinsi de curiozitatea specifica omului: fiecare cerceteaza telefonul strain, incercand sa afle cat mai multe despre proprietar. Insa, ceea ce descopera unul despre celalalt ii va adanci intr-o cursa contra cronometru, unde misterul descoperirii de noi piste ii mentine in alerta si scoate la iveala insusiri, ganduri si alegeri pe care habar nu aveau ca le au sau ca le vor face.
Ceea ce la inceput pare o banala poveste de dragoste, se transforma pe parcurs intr-un thriller politist cu elemente foarte actuale: lupta contra traficului de droguri, a crimei organizate, rapiri, programul de protectie a martorilor, infruntari armate, etc.
Oare cum se va sfarsi?
Pasaje preferate:
"Toti avem o parere despre sinucidere. Act de curaj sau de lasitate? Nici una, nici alta, fara indoiala. Doar o decizie disperata, cand te afli intr-un impas. Ultima solutie pentru a iesi din viata ta si a scapa de ceea ce a devenit insuportabil.
Mereu facusem fata, mereu rezistasem. Mereu ma luptasem cu tot, fortand mana destinului si impunandu-mi vointa, dar astazi era diferit. Aveam un ultim dusman redutabil de infruntat: pe mine insumi. Ultimul dusman. Cel mai periculos."
"Timp de cateva secunde, se simtira uniti intr-un acord perfect. O orbire, o strafulgerare, o sete de viata. Masurand drumul si riscurile asumate pentru a ajunge unul la celalalt, erau obligati sa admita ca erau suflete-pereche care se recunoscusera si care mersesera impreuna spre aceeasi destinatie. Acum, ceea ce se intampla intre ei era evident, o flacara, o alchimie. Un sentiment primitiv, care ii ducea cu gandul la spaimele si sperantele copilariei. Certitudinea ametitoare de a fi intalnit in sfarsit persoana capabila sa le umple golul, sa le reduca la tacere spaimele si sa le vindece ranile".
Concluzia: O recomand cu caldura drept o lectura de week-end, un roman de citit cand nu ai altceva sau cand astepti aparitia unei carti preferate.
2 comentarii:
...si, te pomenesti ca are si o ,,continuare", nu?
N-am auzit sa aiba continuare...daca ar avea, chiar mi-ar displace total.
Trimiteți un comentariu