Cap. 4
Bella
-Fetelor
mai pe intelesul,meu va rog! am cerut disperata.
-In
dimineata asta…incepu Rose,…am primit un telefon de la Petrolier
Company. Stiam despre cine e vorba, investitiile pe care acea
companie le facea institutului reprezentau majoritatea.
-Bella,
se pare ca in interiorul acestei companii s-a produs o frauda….doar
cateva milioane….motiv pentru care nu o sa mai poata colabora cu
noi. Atunci realitatea ma lovi. Fara acest investitor eram pierdute,
institutul era pierdut. Am simtit mana lui Alice pe umarul meu.
-Bella linisteste-te,vom
gasi alti investitori, totul va fi bine.
-Alice, dar e atat de
greu…de acest client depindeau o mare parte din datoriile
institutului. Apoi mai sunt si bancile si….
-Gata
Bella, calmeaza-te. Stiu ca e greu, dar vom reusi! Mereu o facem!
spuse Alice optimista. Ma rugam doar ca de aceasta data sa aibe
dreptate.
-Pai
ce mai asteptam….Sa trecem la treaba, din cate stiu eu bancile nu
accepta amanare! spuse Rosalie hotarata.
***
A
trecut deja o luna de la acea intamplare. Disperarea si oboseala
incepusere sa puna stapanire pe noi si asta se putea observa usor.
Usa biroului meu se deschise brusc, facand loc uraganului Alice.
-Bellaaaaa!!!!
-Alice! am raspuns, vocea
mea suna obosita. Doamne de unde mai avea atata energie?
-Bella,
se pare ca am reusit!
-Alice,
ce vrei sa spui?
-Ei bine, mai tii minte
compania EMC?
-Da
Alice, cum as putea uita? Acolo lucreaza Jasper!
-Da, da, da ,si se pare
ca propietarul acelei companii ar fi dispus sa ne ajute.
-Serios?
Alice, asta e fantastic!!!
-Da
stiu. Am stabilit pentru maine o intalnire cu acesta. Se pare ca ar
avea niste conditii.
-Ei bine, ce poate fi mai
rau decat sa pierdem institutul? In acea noapte nu am reusit sa dorm
deloc. Datoriile incepusera sa se adune, bancile incepusera sa ne
trimita avertismente si timpul era impotriva noastra. In cateva ore
Alice urma sa se intalneasca cu acel domn. Ma rugam la toti sfintii
pe care ii cunosteam ca acesta sa fie un om bun.
Dimineata am ajuns foarte
devreme la birou. Am incercat sa ma concentrez pe zecile de documente
care se stransesera in ultima perioada pe biroul meu. Cele trei ore
care au trecut pana ce Alice s-a intors au fost cele mai lungi din
viata mea. Cand intr-un final aceasta a ajuns, pur si simplu nu
puteam sa vorbesc. Teama ca acea companie ne-a refuzat ma paralizase.
Incercam sa gasesc in ochii ei raspuns la intrebarile pe care nu
reuseam sa le formulez. Dar acestia pareau inexpresivi. Intr-un final
am rabufnit:
-Pentru Dumnezeu, Alice,
vorbeste!!! Ea ma privi un lung moment dupa care…
-Iisuse,
femeie, arati GROAZNIC!!!
-Alice,
te rog lasa asta. Doar spune-mi ce s-a intamplat.
-Ok,
ok, calmeaza-te…
-Dupa
cum stii…dar fu intrerupta de usa biroului, care se deschise
zgomotos, intrand o Rosalie ce parea la fel de obosita si disperata
ca si mine. Dupa un lung moment, Alice relua, dar vorbind mai apasat.
-Dupa
cum stiti, intalnirea a avut loc la ora opt in aceasta dimineata. Ne
fierbea!!! Nu am protestat, doar am aprobat din cap.
-Propietarul
acelei companii este…lasa propozitia in aer incercand parca sa
gaseasca cuvantul potrivit.
-Este
waw!!!
-Waw,
waw? Ce inseamna asta, Alice? rabufni Rose ne mai facand fata
presiunii.
-Pai
este un Tiran, un ingamfat si un barbat…Waw! Mai departe nu am mai
ascultat. Stiam din propria experienta ca nici un “Tiran” asa cum
ea il numise, nu era interesat sa ajute niste copii pierduti. Am
simtit niste brate care ma zguduiau, obligandu-ma sa revin la
realitate.
-Bella!!!!!
Dumnezeule, femeie. Revino-ti!!
-Gata,
Alice. Mi-am revenit. Nu mai tipa, asta e. Am facut tot posibilul!
-Femeie!!!
tipa ea din nou. Tu asculti vreodata???
-Ce mai e de ascultat?
Stim ca nici un Tiran cum l-ai numit nu e interest sa ajute.
-Ba da
… acesta E!! Dar cu o conditie. Am simtit cum inima mi s-a oprit
cateva secunde. Ce insemna asta? Mai aveam vreo sansa?
-Bella
esti atat de tensionata!! Te rog sa te calmezi si sa ma asculti pana
la capat.
-Deci
acel domn….se stramba ea cand il numi asa…e intr-adevar cel mai
mare tiran. Si cand il numesc asa, crede-ma ca stiu ce spun! A
trebuit sa imi folosesc tot farmecul meu pentru a-l impresiona putin.
Si tu stii ca asta nu e deloc putin!.
-Insa
a acceptat. Cu o conditie. Eu o ascultam cu sufletul la gura.
-Ok,
care conditia Alice? spuse Rose, intr-un tarziu.
-Acesta
ne va ajuta…sau ne va imprumuta suma pe care o datoram la banca.
Care, apropo fetelor, nu e de loc putina! spuse privindu-ne in ochi.
Achitand-o integral si oferindu-ne o perioada de un an pentru a o
returna. Nu imi venea sa cred, o priveam uimita.
-In
schimbul unui pachet care sa contina 60% din actiunile Institutului.
De data asta Alice reusise sa ma piarda. Nu intelegeam.
-Alice, dar ce actiuni?
Firma noastra nu e pe actiuni!
-Stiu! Aproba ea
privindu-ma serioasa.
-Se
pare ca va trebui sa facem niste schimbari, Bella.
-Prostii!!!!!
Rabufni furioasa Rosalie din spatele meu. Daca acceptam aceste
prostii, inseamna sa schimbam intreaga structura a Institutului! Iar
60% din actiuni…nu, asta e inacceptabil!!! Fetelor, daca ceva merge
prost atunci….
-El ar
deveni actionar majoritar cu drepturi depline! am completat eu.
-Bella.
Protesta din nou nervoasa. Nu poti sa accepti acest ”Jaf”. Pur
si simplu nu poti, acest Institut inseamna foarte mult pentru tine!!!
-Fetelor,
linistiti-va!!!
-Serios,
Alice?? o ataca Rosalie cu vocea plina de venin. Acesta aproba cu o
scurta miscare din cap, apoi continua.
-Aceste
actiuni vor reveni in posesia noastra imediat ce datoria va fi
achitata. In continuare nu am mai ascultat-o. Stiam ce trebuie sa fac
si cunosteam riscurile. Important era ca pentru moment aveam o
salvare si un timp de un an sa cautam alti investitori.
-Accept,
Alice!!! i-am raspuns hotarata.
-Ai
inebunit Bella? ma ataca Rose. Datoria e imensa….daca nu vom reusi
sa o achitam…STI CE INSEAMNA ASTA???
-Stiu,
Rose…dar ce alta sansa mai avem? aceasta nu imi raspunse, doar ma
privi.
-Imi
pare rau fetelor, asta e tot ce am reusit.
-Stiu,
Alice! am spus cat de sincera am putut.
-Dar
hai sa privim si partea buna: am scapat de banci si am castigat un
an, in care vom scapa si de “Tiran”. am spus eu facand ghilimele
in aer.
-Ei
bine…presupun ca trebue sa incepem demararea actelor. Spuse Rosalie
cu o nota de tristete in voce.
-Vom
reusi! Mereu am facut-o, vom munci mai mult, vom atrage mai multi
investitori si vom organiza mai multe evenimente de caritate. Doar
Alice putea sa gaseasca speranta si in cele mai critice momente.
Actele
firmei au fost gata in mai putin de doua saptamani. Firma devenind
acum una actionara si al carui actionar majoritar inca nu il
cunosteam. Reusisem sa organizam mai multe evenimente pentru
strangerea de fonduri. In aceasta seara urma sa aibe loc inca unul.
Usa biroului meu se deschise facandu-i loc lui Alice, care tinea in
brate un teanc de cutii.
-Alice,
te-ai angajat cumva la curierul rapid?
-Foarte
amuzant Bella! spuse in timp ce le aseza pe biroul meu.
-Deci?!?
Am intrebat radicand o spranceana.
-Garderoba
ta, pentru evenimentul din aceasta seara. Imi raspunse aceasta pe un
ton ca si cum ar fi evident. O priveam uimita, nu imi amintesc sa fi
fost la cumparaturi. Isi petrecuse tot timpul muncind in institut ca
si mine.
-Alice…cum?
am incercat eu dar..
-Oooooo,
Bella uiti cu cine stai de vorba? ma intreba pe un ton increzut.
-Nu
Alice, doar ca nu imi amintesc sa…
-Sa fi
auzit ca merg la cumparaturi? Ei bine nici nu am fost! Am apelat la
shoppingul online. Eu o priveam uimita.
-Waw,
Alice!!
-Da,
stiu, sunt fantastica! spuse zambind. Dar, Bella situatiile
disperate, cer masuri disperate. Spuse aratand spre cutii.
-Ok, eu am plecat! Am
atata treaba de facut. Inainte sa dispara se intoarse spunandu-mi:
-O Bella, vei fi
uimitoare! CREDE-ma!!!!!
Cand am considerat ca
toata treaba pe ziua respectiva e gata, m-am indreptat spre casa.
Oboseala acumulata in ultimul timp facea ca drumul sa mi se para mai
lung. Ajunsa acasa, prima mea optiune a fost un dus, efectul acestuia
revigorant imi alunga din oboseala. Rochia pe care Alice mi-o daduse
era superba. Multumita de infatisarea mea, am plecat. Intrand in
parcarea localului mi-am vazut prietenele asteptandu-ma. Acestea
aratau ca niste zeite coborate de pe muntele Olimpului. Atata
frumusete ar trebui interzisa prin lege.
-Fetelor sunteti
minunate!!! am spus eu privindu-le.
-Bella esti sigura ca
te-ai privit in oglinda inainte sa pleci? Pur si simplu stralucesti!
ma complimenta Rosalie, in timp ce Alice ne privea ca un parinte
mandru de copiii lui.
Aranjamentele localului
aratau perfect, pana la cel mai mic detaliu. Desi eram obisnuita cu
talentul si opulenta lui Rosalie, nu reuseam sa imi maschez uimirea.
Ajungand in interior am observat foarte multe persoane necunoscute.
Cu siguranta erau noi investitori, care ni se alaturasera de curand.
Luandu-mi rolul de gazda in serios am reusit sa ii intampin pe toti
intr-un timp record. Le-am cautat pe fete cu privirea prin multime,
reusind sa o gasesc pe Alice discutand animata intr-un grup de patru
persoane printre care si Jasper. M-am indreptat spre ei dorind sa ii
salut. Alice imi daduse de inteles ca acesta avusese o contributie
foarte mare privind ajutorul acordat de seful sau.
-Doamna
Directoare! ma saluta el foarte respectos, in cel mai formal mod
posibil.
-Domnule
Jasper, e o placere sa va reintalnesc!
-Placerea
e de partea mea! spuse zambindu-mi. In tot acest timp simteam o
privire arzandu-mi spatele.
-Permiteti-mi
sa vi-l prezint pe directorul general al companiei in cadrul careia
lucrez.
Stiam
la cine se refera si eram bucuroasa ca pot in sfarsit sa il
intalnesc. Vroiam sa ii multumesc pentru ajutorul acordat.
Intorcandu-ma, m-am lovit de cei mai frumosi ochi verzi pe care eu ii
vazusem. Era un barbat frumos, inalt, cu o masa musculara bine
definita si un par auriu ce parea perfect in cel mai dezordonat mod.
Privirea lui era foarte rece, exprimand clar rautatea si inca ceva ce
nu am inteles. Aceasta imagine pur si simplu ma blocase. Era clar ca
nu ma agreaza, privirea lui lasa foarte clar acest lucru. Constienta
de puterea ce o avea asupra Institutului meu, m-am straduit sa ii
ofer cel mai bun zambet al meu. Am observat de asemenea si ura din
privirea frumoasei femei ce il insotea. Ce le facusem? Glasul lui
Jasper ma aduse la realitate.
-Doamna
Directoare acesta este domnul Mas…dar fu intrerupt din nou.
-Cullen.
Edward Cullen. Se auzi vocea hotarata a barbatului din fata mea.
-Cullen.
Rectifica Jasper uimit si serios in acelasi timp.
-Doamna
este directoarea institutului…
-Doamna
Swan. spuse el intrerupandu-l din nou pe Jasper.
Eu il
priveam uimita, era ceva foarte ciudat in toata persoana sa. Apoi
bomba fu aruncata. In timp ce ma privea intens, sopti cu venin in
glas: “Demonul de Cristal”. Socul pusese stapanire pe mine, ma
paralizase. Nu puteam sa ma misc, doar stateam intepenita privindu-l,
am realizat: ochii verzi si numele Edward Cullen sau pe scurt cum
obisnuise sora mea E.C. Acesta nu se miscase, inca ma mai privea
concentrat….si eu la fel. Doar ca de aceasta data ochii mei erau
plini de durere, tristete si ura.
In
sfarsit, dupa atatia ani de cautari, IL GASISEM!!!!!!!!!
by Andreea
Comment?
O saptamana minunata!
Ana
8 comentarii:
se incinge situatia,vreau mai repede urmatorul capitol,fierb in propria nerabdare si curiozitate
nu am cuvinte cum sa-il descriu .vreu sa aflu continuarea cat mai repede .nu ne mai tine ca pe jar.
super capitol. abia il astept pe urmatorul.sper sa vina cat mai repede.
Bună, sunt Angel Hope (Ella) administratoarea blogului The Gift Of Passion, pe care îl găsiţi aici: http://ellaangelofhope.blogspot.ro/ . Am descoperit ficurile / poveştile ta de curând şi mi-a atras atenţia. Te felicit pentru treaba făcută aici şi vreau să te ajut cu promovarea ficurilor tale/ poveştilor tale, desigur dacă eşti de acord cu asta. Dacă vrei să-ţi promovez ficurile / poveştile pe blog te rog să-mi trimiţi un E-mail la id_angelhope@yahoo.com cu următoarele informaţii: numele / nickname-ul tău, titlul poveştii / ficului, rezumat / prezentare şi link-ul ficului / poveştii tale.
Îţi doresc mult succes în continuare şi cât mai multe vizualizări.
Peste numele personajelor tale scrie mare, twilight... sau gresesc?:D
Trimiteți un comentariu