Demonul de Cristal

Cap. 4

Bella

-Fetelor mai pe intelesul,meu va rog! am cerut disperata.

-In dimineata asta…incepu Rose,…am primit un telefon de la Petrolier Company. Stiam despre cine e vorba, investitiile pe care acea companie le facea institutului reprezentau majoritatea.

-Bella, se pare ca in interiorul acestei companii s-a produs o frauda….doar cateva milioane….motiv pentru care nu o sa mai poata colabora cu noi. Atunci realitatea ma lovi. Fara acest investitor eram pierdute, institutul era pierdut. Am simtit mana lui Alice pe umarul meu.

-Bella linisteste-te,vom gasi alti investitori, totul va fi bine.

-Alice, dar e atat de greu…de acest client depindeau o mare parte din datoriile institutului. Apoi mai sunt si bancile si….

-Gata Bella, calmeaza-te. Stiu ca e greu, dar vom reusi! Mereu o facem! spuse Alice optimista. Ma rugam doar ca de aceasta data sa aibe dreptate.

-Pai ce mai asteptam….Sa trecem la treaba, din cate stiu eu bancile nu accepta amanare! spuse Rosalie hotarata.

***

A trecut deja o luna de la acea intamplare. Disperarea si oboseala incepusere sa puna stapanire pe noi si asta se putea observa usor. Usa biroului meu se deschise brusc, facand loc uraganului Alice.

-Bellaaaaa!!!!

-Alice! am raspuns, vocea mea suna obosita. Doamne de unde mai avea atata energie?

-Bella, se pare ca am reusit!

-Alice, ce vrei sa spui?

-Ei bine, mai tii minte compania EMC?

-Da Alice, cum as putea uita? Acolo lucreaza Jasper!

-Da, da, da ,si se pare ca propietarul acelei companii ar fi dispus sa ne ajute.

-Serios? Alice, asta e fantastic!!!

-Da stiu. Am stabilit pentru maine o intalnire cu acesta. Se pare ca ar avea niste conditii.

-Ei bine, ce poate fi mai rau decat sa pierdem institutul? In acea noapte nu am reusit sa dorm deloc. Datoriile incepusera sa se adune, bancile incepusera sa ne trimita avertismente si timpul era impotriva noastra. In cateva ore Alice urma sa se intalneasca cu acel domn. Ma rugam la toti sfintii pe care ii cunosteam ca acesta sa fie un om bun.

Dimineata am ajuns foarte devreme la birou. Am incercat sa ma concentrez pe zecile de documente care se stransesera in ultima perioada pe biroul meu. Cele trei ore care au trecut pana ce Alice s-a intors au fost cele mai lungi din viata mea. Cand intr-un final aceasta a ajuns, pur si simplu nu puteam sa vorbesc. Teama ca acea companie ne-a refuzat ma paralizase. Incercam sa gasesc in ochii ei raspuns la intrebarile pe care nu reuseam sa le formulez. Dar acestia pareau inexpresivi. Intr-un final am rabufnit:

-Pentru Dumnezeu, Alice, vorbeste!!! Ea ma privi un lung moment dupa care…

-Iisuse, femeie, arati GROAZNIC!!!

-Alice, te rog lasa asta. Doar spune-mi ce s-a intamplat.

-Ok, ok, calmeaza-te…

-Dupa cum stii…dar fu intrerupta de usa biroului, care se deschise zgomotos, intrand o Rosalie ce parea la fel de obosita si disperata ca si mine. Dupa un lung moment, Alice relua, dar vorbind mai apasat.

-Dupa cum stiti, intalnirea a avut loc la ora opt in aceasta dimineata. Ne fierbea!!! Nu am protestat, doar am aprobat din cap.

-Propietarul acelei companii este…lasa propozitia in aer incercand parca sa gaseasca cuvantul potrivit.

-Este waw!!!

-Waw, waw? Ce inseamna asta, Alice? rabufni Rose ne mai facand fata presiunii.

-Pai este un Tiran, un ingamfat si un barbat…Waw! Mai departe nu am mai ascultat. Stiam din propria experienta ca nici un “Tiran” asa cum ea il numise, nu era interesat sa ajute niste copii pierduti. Am simtit niste brate care ma zguduiau, obligandu-ma sa revin la realitate.

-Bella!!!!! Dumnezeule, femeie. Revino-ti!!

-Gata, Alice. Mi-am revenit. Nu mai tipa, asta e. Am facut tot posibilul!

-Femeie!!! tipa ea din nou. Tu asculti vreodata???

-Ce mai e de ascultat? Stim ca nici un Tiran cum l-ai numit nu e interest sa ajute.

-Ba da … acesta E!! Dar cu o conditie. Am simtit cum inima mi s-a oprit cateva secunde. Ce insemna asta? Mai aveam vreo sansa?

-Bella esti atat de tensionata!! Te rog sa te calmezi si sa ma asculti pana la capat.

-Deci acel domn….se stramba ea cand il numi asa…e intr-adevar cel mai mare tiran. Si cand il numesc asa, crede-ma ca stiu ce spun! A trebuit sa imi folosesc tot farmecul meu pentru a-l impresiona putin. Si tu stii ca asta nu e deloc putin!.

-Insa a acceptat. Cu o conditie. Eu o ascultam cu sufletul la gura.

-Ok, care conditia Alice? spuse Rose, intr-un tarziu.

-Acesta ne va ajuta…sau ne va imprumuta suma pe care o datoram la banca. Care, apropo fetelor, nu e de loc putina! spuse privindu-ne in ochi. Achitand-o integral si oferindu-ne o perioada de un an pentru a o returna. Nu imi venea sa cred, o priveam uimita.

-In schimbul unui pachet care sa contina 60% din actiunile Institutului. De data asta Alice reusise sa ma piarda. Nu intelegeam.

-Alice, dar ce actiuni? Firma noastra nu e pe actiuni!

-Stiu! Aproba ea privindu-ma serioasa.

-Se pare ca va trebui sa facem niste schimbari, Bella.

-Prostii!!!!! Rabufni furioasa Rosalie din spatele meu. Daca acceptam aceste prostii, inseamna sa schimbam intreaga structura a Institutului! Iar 60% din actiuni…nu, asta e inacceptabil!!! Fetelor, daca ceva merge prost atunci….

-El ar deveni actionar majoritar cu drepturi depline! am completat eu.

-Bella. Protesta din nou nervoasa. Nu poti sa accepti acest ”Jaf”. Pur si simplu nu poti, acest Institut inseamna foarte mult pentru tine!!!

-Fetelor, linistiti-va!!!

-Serios, Alice?? o ataca Rosalie cu vocea plina de venin. Acesta aproba cu o scurta miscare din cap, apoi continua.

-Aceste actiuni vor reveni in posesia noastra imediat ce datoria va fi achitata. In continuare nu am mai ascultat-o. Stiam ce trebuie sa fac si cunosteam riscurile. Important era ca pentru moment aveam o salvare si un timp de un an sa cautam alti investitori.

-Accept, Alice!!! i-am raspuns hotarata.

-Ai inebunit Bella? ma ataca Rose. Datoria e imensa….daca nu vom reusi sa o achitam…STI CE INSEAMNA ASTA???

-Stiu, Rose…dar ce alta sansa mai avem? aceasta nu imi raspunse, doar ma privi.

-Imi pare rau fetelor, asta e tot ce am reusit.

-Stiu, Alice! am spus cat de sincera am putut.

-Dar hai sa privim si partea buna: am scapat de banci si am castigat un an, in care vom scapa si de “Tiran”. am spus eu facand ghilimele in aer.

-Ei bine…presupun ca trebue sa incepem demararea actelor. Spuse Rosalie cu o nota de tristete in voce.

-Vom reusi! Mereu am facut-o, vom munci mai mult, vom atrage mai multi investitori si vom organiza mai multe evenimente de caritate. Doar Alice putea sa gaseasca speranta si in cele mai critice momente.

Actele firmei au fost gata in mai putin de doua saptamani. Firma devenind acum una actionara si al carui actionar majoritar inca nu il cunosteam. Reusisem sa organizam mai multe evenimente pentru strangerea de fonduri. In aceasta seara urma sa aibe loc inca unul. Usa biroului meu se deschise facandu-i loc lui Alice, care tinea in brate un teanc de cutii.

-Alice, te-ai angajat cumva la curierul rapid?

-Foarte amuzant Bella! spuse in timp ce le aseza pe biroul meu.

-Deci?!? Am intrebat radicand o spranceana.

-Garderoba ta, pentru evenimentul din aceasta seara. Imi raspunse aceasta pe un ton ca si cum ar fi evident. O priveam uimita, nu imi amintesc sa fi fost la cumparaturi. Isi petrecuse tot timpul muncind in institut ca si mine.

-Alice…cum? am incercat eu dar..

-Oooooo, Bella uiti cu cine stai de vorba? ma intreba pe un ton increzut.

-Nu Alice, doar ca nu imi amintesc sa…

-Sa fi auzit ca merg la cumparaturi? Ei bine nici nu am fost! Am apelat la shoppingul online. Eu o priveam uimita.

-Waw, Alice!!

-Da, stiu, sunt fantastica! spuse zambind. Dar, Bella situatiile disperate, cer masuri disperate. Spuse aratand spre cutii.

-Ok, eu am plecat! Am atata treaba de facut. Inainte sa dispara se intoarse spunandu-mi:

-O Bella, vei fi uimitoare! CREDE-ma!!!!!

Cand am considerat ca toata treaba pe ziua respectiva e gata, m-am indreptat spre casa. Oboseala acumulata in ultimul timp facea ca drumul sa mi se para mai lung. Ajunsa acasa, prima mea optiune a fost un dus, efectul acestuia revigorant imi alunga din oboseala. Rochia pe care Alice mi-o daduse era superba. Multumita de infatisarea mea, am plecat. Intrand in parcarea localului mi-am vazut prietenele asteptandu-ma. Acestea aratau ca niste zeite coborate de pe muntele Olimpului. Atata frumusete ar trebui interzisa prin lege.

-Fetelor sunteti minunate!!! am spus eu privindu-le.

-Bella esti sigura ca te-ai privit in oglinda inainte sa pleci? Pur si simplu stralucesti! ma complimenta Rosalie, in timp ce Alice ne privea ca un parinte mandru de copiii lui.

Aranjamentele localului aratau perfect, pana la cel mai mic detaliu. Desi eram obisnuita cu talentul si opulenta lui Rosalie, nu reuseam sa imi maschez uimirea. Ajungand in interior am observat foarte multe persoane necunoscute. Cu siguranta erau noi investitori, care ni se alaturasera de curand. Luandu-mi rolul de gazda in serios am reusit sa ii intampin pe toti intr-un timp record. Le-am cautat pe fete cu privirea prin multime, reusind sa o gasesc pe Alice discutand animata intr-un grup de patru persoane printre care si Jasper. M-am indreptat spre ei dorind sa ii salut. Alice imi daduse de inteles ca acesta avusese o contributie foarte mare privind ajutorul acordat de seful sau.

-Doamna Directoare! ma saluta el foarte respectos, in cel mai formal mod posibil.

-Domnule Jasper, e o placere sa va reintalnesc!

-Placerea e de partea mea! spuse zambindu-mi. In tot acest timp simteam o privire arzandu-mi spatele.

-Permiteti-mi sa vi-l prezint pe directorul general al companiei in cadrul careia lucrez.

Stiam la cine se refera si eram bucuroasa ca pot in sfarsit sa il intalnesc. Vroiam sa ii multumesc pentru ajutorul acordat. Intorcandu-ma, m-am lovit de cei mai frumosi ochi verzi pe care eu ii vazusem. Era un barbat frumos, inalt, cu o masa musculara bine definita si un par auriu ce parea perfect in cel mai dezordonat mod. Privirea lui era foarte rece, exprimand clar rautatea si inca ceva ce nu am inteles. Aceasta imagine pur si simplu ma blocase. Era clar ca nu ma agreaza, privirea lui lasa foarte clar acest lucru. Constienta de puterea ce o avea asupra Institutului meu, m-am straduit sa ii ofer cel mai bun zambet al meu. Am observat de asemenea si ura din privirea frumoasei femei ce il insotea. Ce le facusem? Glasul lui Jasper ma aduse la realitate.

-Doamna Directoare acesta este domnul Mas…dar fu intrerupt din nou.

-Cullen. Edward Cullen. Se auzi vocea hotarata a barbatului din fata mea.

-Cullen. Rectifica Jasper uimit si serios in acelasi timp.

-Doamna este directoarea institutului…

-Doamna Swan. spuse el intrerupandu-l din nou pe Jasper.

Eu il priveam uimita, era ceva foarte ciudat in toata persoana sa. Apoi bomba fu aruncata. In timp ce ma privea intens, sopti cu venin in glas: “Demonul de Cristal”. Socul pusese stapanire pe mine, ma paralizase. Nu puteam sa ma misc, doar stateam intepenita privindu-l, am realizat: ochii verzi si numele Edward Cullen sau pe scurt cum obisnuise sora mea E.C. Acesta nu se miscase, inca ma mai privea concentrat….si eu la fel. Doar ca de aceasta data ochii mei erau plini de durere, tristete si ura.

In sfarsit, dupa atatia ani de cautari, IL GASISEM!!!!!!!!!

by Andreea

Comment?

O saptamana minunata!

Ana