YMMDCT

16. ZAPADA: DIN BULGARI SI BARBATI

BELLA

Dimineata urmatoare, m-am trezit in lumina stralucitoare a soarelui, care intra pe ferestrele mari ale camerei lui Edward, dupa o noapte de somn linistit – se pare ca fusese cel mai odihnitor somn de care am avut parte in ultimul timp si ma intrebam daca are vreo legatura cu compania sau nu. Cu ochii crucis de la lumina, mi-am intins ambele brate in lateralele corpului, cautand dupa un presupus motiv al somnului atat de bun. Din nefericire, bratele mele au revenit goale, exceptand asternuturile reci de pe fiecare parte a mea.

Intinzandu-ma, m-am ridicat din patul ridicol de confortabil, inainte sa merg la valiza mea sa caut ceva cu care sa ma imbrac.

Imbracata si cu parul prins rapid intr-o coada de cal, am coborat scarile. Dupa soare, puteam sa spun ca era dimineata devreme – poate ora opt, dar din bucatarie se auzeau voci, asa ca m-am indreptat in acea directie.

„...deci Bella doar ma gadila”, am auzit-o pe Alice spunand printre chicote. „Chiar uraste acel cantec. Apoi, statea deasupra mea, tipand la mine ca ‚nu, inseamna nu’, cand se deschide deodata usa si doi dintre supraveghetorii nostri stateau acolo privindu-ne”. In final, a izbucnit in ras.

M-am oprit chiar la coltul bucatariei si am ascultat-o pe Alice povestind ce se intamplase cu doua saptamani in urma. Puteam sa le aud rasetele lui Emmett si Edward dupa ce Alice si-a completat povestea, asa ca am tras cu ochiul de dupa colt, sa arunc o privire.

Cei trei stateau in bucatarie, fiecare cu propria lui cana de cafea. Nu am putut sa nu zambesc acestui tablou. Fratii Cullen fusesera mereu apropiati, dar nu-mi puteam aminti momentul cand i-am vazut stand impreuna doar pe ei trei.

A fost dulce si induiosator sa-i privesc pe cei trei profitand de propriul lor timp petrecut impreuna si, deodata, am simtit amaraciunea de a nu avea frati.

Nu ma deranjase niciodata sa fiu singurul copil si numai Dumnezeu stie cat s-ar fi simtit Charlie de vinovat daca ar mai fi avut inca un copil cu care nu si-ar fi putut petrece timpul. Privind in urma, fusesem putin cam singura pana sa ma mut in Forks si sa o cunosc pe Alice si pe restul.

M-a facut sa realizez ca imi doream sa am mai mult de un copil...cand se va ajunge la asta.

„Este dragut, nu-i asa?”, intreba Rosalie cu o voce soptita, facandu-ma sa tresar usor. Fata asta este prea tainica, pentru binele ei.

„Da, este”, am spus, punandu-mi mana pe inima sa ma calmez, in timp ce ma intorceam la acel tablou.

Emmett vorbea animat, miscandu-si mainile amplu, in timp ce povestea ceva, iar ceilalti doi radeau de povestea si giumbuslucurile lui.

„Haide”, spuse Rose zambind, pasind in fata mea, apoi in bucatarie. Am urmat-o.

„Buna dimineata”, am spus tuturor in timp ce mergeam la tejghea sa-mi torn cafea, inainte de a ma aseza la masa. Oricum, inainte sa ajung la scaun, Edward m-a luat de talie si m-a tras in poala lui.

„Buna dimineata”, imi raspunse cu un zambet si un sarut pe obraz.

M-am uitat in jurul mesei, realizand ca lipseste cineva. „Unde e Jasper?”

„Aa”, spuse Alice, luand o gura din cafea, inainte sa continue cu un zambet timid, „are nevoie sa se odihneasca, crede-ma”.

Am ridicat sprancenele la ea.

„Alice, catea ce esti”, spuse Emmett razand in timp ce parea a fi un tatic mandru. Ciudat, dar din nou, erau Cullen-ii si parea ca nimic nu este tabu pentru ei.

Carlisle si Esme au coborat putin mai tarziu si Jasper, curand dupa ei. Esme a insistat sa ne pregateasca un mic dejun de bun venit. M-am oferit sa o ajut sa pregateasca faimoasele ei clatite cu afine dar, cand si-a agitat maturica la mine si a spus „tine-ti fundul dragut in poala fiului meu si lasa-ma sa ma ocup eu de asta”, m-am intors la masa, numai sa-l vad pe Emmett batandu-se in poala si ridicand din sprancene.

„Ei, Bell, ce spui?”, intreba el cu un zambet obraznic. „Doar sa nu le spui lui Rose si Edward”.

„Da, sa fi sigur ca nu vor afla”, replica Edward sec, inainte sa rada.

Jasper chiar arata asa cum avertizase Alice noaptea trecuta, dupa felul in care isi sorbea cafeaua si se indopa cu clatite. Nu am putut sa nu rad de el, desi Alice era energica si invapaiata, presupun ca nu era o persoana plicticoasa in pat. Nu ma mai gandisem la asta inainte.

Acum, ca gandurile mele se indreptau in aceasta directie, le-am urmat cursul. Alice, fiind salbatica in dormitor, cu toata energia ei. Privirea mea a sarit la Rosalie, care tocmai il plesnise pe Emmett peste cap. Am presupus ca Rose era genul care zgarie si plesneste. Nu intr-un mod dureros, ci intr-unul excitant.

Cum era Emmett? Parea sa fie agresiv, dorindu-si sa o arunce pe Rose in pat sau sa o tranteasca de vreun perete. Dar, puteam de asemenea sa-l vad, cu zambetul ala urias de pe fata, facand gropite, cum o dezbraca pe Rosalie, ca si cand ar fi un cadou primit de Craciun.

Si Jasper? L-am privit cum inca infuleca mancarea si mi-am simtit sprancenele unindu-se in confuzie pentru ca nu ma puteam gandi deloc la cum poate fi el in pat. Jasper era una dintre cele mai glumete persoane pe care o stiam, dar ma gandeam ca asta nu i s-ar potrivi exact cand venea vorba de sex.

„Esti bine, Bella?”, intreba Jasper deodata, iar eu nu-mi dadusem seama ca m-a prins holbandu-ma la el.

„Ha? Aa, mda, sunt bine”, am spus, simtindu-mi obrajii arzand, cand m-am uitat in jos la picioare si am mai luat o furculita din portia mea.

„Opaaa, cineva are ganduri murdare cu Jasper”, ma tachina Emmett razand. „Uitati-va la ea, arata ca o rosie!”

„Nu aveam ganduri murdare cu el”, l-am fixat pe Emmett cu privirea cat de intens am putut. „Incercam sa-mi imaginez cum este el in pat”, am incercat sa explic.

Liniste.

Mi-am atarnat capul de jena si rusine, inainte sa ma uit in jurul mesei, la fata fiecaruia. Emmett era socat, la fel ca si majoritatea celor de la masa, avand toti gura cascata in timp ce ma priveau. Carlisle si Esme pareau si ei surprinsi, stand langa blat in liniste. Jasper, pe de alta parte, avea un suras superior pe fata.

„Pai, nu puteti sa condamnati fata ca se intreaba asta”, spuse el cu un zambet infatuat, inainte sa bage in gura o bucata de clatita, in timp ce imi facu cu ochiul.

Am aruncat cu o bucata de fruct in el, drept raspuns. „Nu asa, idiotule. Ma gandeam la cum este fiecare dintre voi in pat”, am inceput sa explic. Expresiile lor nu s-au schimbat, iar eu am gemut de frustrare. „Si la fete”, am incercat sa motivez, de parca imbunatatea lucrurile.

„Asta este atat de fierbinte”, murmura Emmett inainte sa fie plesnit peste cap de Rosalie, in timp ce mie mi-a scapat un suspin de frustrare.

„Inteleg ce vrei sa spui”, imi lua Rosalie apararea.

„Chiar?”, am intrebat surprinsa si usurata de faptul ca cineva luase presiunea de deasupra mea.

„Sigur”, ma asigura ea. „Precum este Alice nebuna si salbatica, cu toata energia ei”, a dat ea exemplu.

„Da!”, am aprobat eu. „Exact asta vreau sa spun. Ma pot gandi la toata lumea, cu exceptia lui Jasper”, i-am spus lui Rose.

„Eu incerc sa nu ma gandesc prea mult la el”, spuse Rosalie stramband din nas, iar eu nu m-am putut abtine sa nu rad. Gemenii Hale nu erau asa de deschisi precum fratii Cullen.

„Deci, iti plac imbarligaturile?”, intreba Jasper, surasul superior fiind inca la locul lui, ridicand din sprancene.

„Cu siguranta ai stat prea mult pe langa Emmett”, spuse Edward din spatele meu. „Ai imprumutat miscarea lui din sprancene”.

Drept raspuns, Jasper a scos limba la Edward.

„Tine-ti aia in gura, in afara cazului cand esti cu Alice”, i-am spus.

El simula o privire fixa la mine. „Pai, daca vrei sa sti cum sunt eu in pat, ar fi trebuit sa intrebi”.

„Aa, da, pentru ca asta ar fi trecut mult mai bine”, i-am raspuns sarcastica.

„Jasper este calm”, spuse Alice, privindu-si unghiile in timp ce vorbea. „Imi echilibreaza energia si, cand ma atinge, este ca si cand...”

„Ok!”, intrerupse Carlisle deodata. „Ce ar fi ca voi, copii, sa va continuati ziua?”, ne zambi el. „Noaptea trecuta a nins, poate vreti sa mergeti afara sa faceti o cazemata din zapada?”

„Carlisle, suntem adulti, nu copii de gradinita”, i-a spus Emmett tatalui sau in batjocura.

„Mda”, i-a spus si Edward in bataie de joc. „O sa-l transformam pe Emmett intr-un om de zapada!”

„Ooooo, super!”, tipa Alice entuziasmata. „Ultimul este un ou stricat!”, tipa ea ascutit, inainte sa zboare de pe scaun si sa o ia pe scari in sus.

Restul am ramas asezati, uitandu-ne unii la altii. O secunda mai tarziu, fiecare dintre noi s-a smucit din scaun si ne-am grabit pe scari, niciunul nevrand sa fie un ou...cel putin nu unul stricat.

EDWARD

Am alergat de la usa in curtea din spate, fiind primul iesit. Nici macar nu am asteptat-o pe Bella, reclamand ‚fiecare pentru el’. Drept raspuns, ea m-a impins in pat, in timp ce incercam sa-mi trag niste jeansi pe mine. Apoi, eu i-am ascuns manusa, pe care a gasit-o destul de usor, dar isprava mi-a mai dat niste timp in avans.

Arata destul de frumos dupa ce ninsese. Fiecare pom si ramurile lui erau plin de zapada si pe jos era suficienta pentru cazemate, bataie cu bulgari si, normal, oameni de zapada.

„Uaaa, frate”, scanci sora mea in timp ce iesea pe usa. „Chiar am crezut ca voi castiga eu”.

Am ras de boticul ei. „Da, pai, tie iti ia o eternitate sa fi gata si, ou stricat sau nu, stiu ca nu vei fi in stare sa ajungi la timp. Pana la urma, trebuia sa vezi ce se asorteaza cel mai bine cu jacheta”, am aratat spre sora mea prea constienta de moda.

A scos limba la mine drept raspuns, mimand raspunsul copilaros al lui Jasper de mai devreme. Oricum, si-a bagat limba in gura imediat ce am lovit-o in piept cu un bulgare.

„Edward Anthony!”, tipa ea in timp ce-si scutura pudra alba de pe jacheta. „Vei plati cu varf si indesat”, m-a amenintat, aplecandu-se sa ia niste zapada in maini.

Ea era prea inceata si eu am putut sa mai arunc un bulgare in ea, lovind-o in bratul drept dar, ea s-a ridicat, aruncand micutul bulgare in directia mea. M-am ferit cu usurinta si am alergat la un stejar imens, stand langa liniile copacilor.

Nu am pierdut timpul si am mai facut o gramada mare de bulgari de zapada, pe care am inceput sa-i lansez catre sora mea mai mica. Tinta mea a fost destul de impresionanta, ca sa spun asa, si, cu fiecare lovitura, ea arunca in mine cu cate unul. Din nefericire pentru micuta slabanoaga, eu aveam un copac dupa care sa ma ascund, si majoritatea munitiei ei a lovit trunchiul copacului.

Am auzit usa din spate deschizandu-se si am aruncat in Alice, lovind-o in spate, cand ea s-a intors sa vada cine era, inainte sa ma ascund la loc dupa copac, pregatindu-ma pentru revansa ei.

„Oooooh, Edward...”, canta Alice bucuroasa.

„Ce?”, am intrebat fara sa ma misc de dupa copac.

„Am un ostatic. Preda-te si bruneta draguta nu va fi ranita”, spuse ea.

Am aruncat o privire de dupa copac sa vad ca ea chiar o avea pe Bella. Cu un brat o tinea de stomac, in timp ce cu celalalt brat tinea un bulgare langa fata Bellei.

„Imi pare atat de rau, Edward”, spuse Bella. „N-am stiut”.

Am suspinat de frustrare. Nu vroiam sa ma predau dar, pe de alta parte, ea o avea pe Bella. Ce era sa fac?

„Nu o face, Edward”, mi-a spus Bella. „Uita de mine. Nu renunta!”, tipa ea.

Mi-am sprijinit capul de copac, gandindu-ma la ce sa fac. Era Bella si, chiar daca se ruga de mine sa nu abandonez lupta, nu puteam sa-i fac asta. Trebuia sa o salvez, chiar daca asta insemna sa ma sacrific eu.

„Bine, Alice, ies”, i-am spus, aruncand bulgarele din mana si pasind in afara sigurantei oferita de copac, ridicand mainile in aer sa-i arat ca nu eram inarmat.

„Tu ai vrut asta, Edward”, mi-a spus Alice. „Si acum, am de gand sa ma ocup de tine si de micuta ta iubita. Nimeni nu trece de Alice Cullen, apoi sa ramana in viata ca sa povesteasca asta!”, tipa ea inainte sa inceapa sa miste mana, si totul s-a intamplat cu incetinitorul.

„Nuuuuuu!”, am strigat alergand spre ea, dar picioarele mele nu se miscau destul de repede.

Mana lui Alice s-a ridicat si bulgarele din ea s-a spart direct pe fata Bellei, in timp ce Alice radea ca o maniaca. Bella avea ochii inchisi, in timp ce a cazut la pamant, iar Alice s-a aplecat sa mai faca un alt bulgare. A dus mana la spate cand s-a pregatit sa arunce spre mine, dar nu-mi pasa, trebuia sa ajung la Bella.

Cand bratul ei a inceput sa se indrepte in fata, s-a intamplat ceva. Nu am auzit decat sunetul jachetelor lovind zapada si, la inceput, am crezut ca am fost eu, dar mi-am dat seama ca eu eram in regula, cand m-am oprit din alergat.

Alice, pe de alta parte, nu era bine. Fata ei s-a albit de soc, cand i-a cazut bulgarele din mana, rostogolindu-se pe pamantul acoperit de zapada. Genunchii i s-au indoit, cand a cazut in ei. Si, cu ultima ei putere, a ridicat mana in aer si a strigat „LIBERTATEEE!”, inainte sa se prabuseasca pe pamant. M-am uitat la usa din spate si am vazut ca Rosalie si Emmett fusesera cei care aruncasera bulgarii letali inspre Alice. Am dat din cap la ei, multumindu-le, inainte sa ma reped la Bella mea cazuta.

„Alice?”, intreba Jasper, iesind pe usa. „Alice!”, tipa el inainte sa alerge la ea, tinandu-i capul in poala. „De ce?”, ii sopti el. „DE CE?!?”, tipa el spre cer.

„Pentru ca a trebuit sa o facem”, spuse Rosalie intristata. „Trebuia sa se intample, Jasper”. Tipa blonda isi scutura capul cand si-a luat privirea din ochii indurerati ai fratelui ei.

„Imi pare rau, frate”, spuse Emmett, punand un brat in jurul lui Rosalie, simtindu-i tristetea. „Pur si simplu a fost prea mult blocaj de penisuri”.

S-a auzit un chicot din zapada, de sub mine, si m-am uitat in jos sa o vad pe Bella zambind. „Traieste!”, am tipat victorios, ridicand-o si asezand-o in poala mea, sarutand-o pe toata fata.

Alice s-a ridicat de jos cu un zambet urias pe fata. „A fost distractiv!”, zambi ea.

„Suntem al dracului de ciudati”, spuse Jasper, scuturand din cap razand.

„Si acum?”, intreba Emmett de langa Rosalie.

„Pai, Emmett, ce zici daca jucam Frosty the Snowman?”, am intrebat eu, in timp ce m-am ridicat si i-am intins si Bellei mana sa o ajut.

„Pai, depinde”, spuse fratele meu serios.

„De ce?”, spuse Alice ridicandu-se.

„Trebuie sa fumez droguri?”

Am izbucnit cu totii in ras la gluma spusa cu o seara in urma la maratonul de filme, inainte sa-l tragem pe Emmett in mijlocul curtii si sa-i ordonam sa stea nemiscat.

Am ras si am glumit in timp ce puneam zapada peste Emmett, modeland bulgari pe parcurs, pentru ca el sa arate cau om de zapada. In momentul in care am terminat, bratele lui ieseau din bulgarele din mijloc, iar Alice s-a dus si a adus manusi potrivite si a imprumutat chiar si o palarie de la Carlisle, sa i-o punem pe cap.

Am facut poze si am tot ras de cum zambea Emmett la fiecare aparat pe care l-am adus, bucurandu-se de atentie. Carlisle si Esme au adus chiar si camera sa ne filmeze pe noi si talentele noastre in ale sculpturii. Cand am terminat noi, era deja dupa-amiaza si sarisem peste pranz datorita distractiei.

„Buna treaba, copii”, rase Carlisle cand noi ne admiram produsul finit.

„Ce ziceti, comand o pizza pentru pranz?”, spuse Esme.

Am sarit si am strigat de bucurie, in timp ce am intrat cu totii in casa.

„Hei, fratilor!”, tipa Emmett din inchisoare lui de om de zapada. „Cu mine cum ramane?”. L-am ignorat si am intrat in casa, tipetele lui auzindu-se tot timpul. „Bai! BAI! Haideti, nu este amuzant!”. Dar, imediat ce am inchis usa, nu l-am mai auzit.

„Nu ar trebui sa-l scoatem?”, intreba Bella si chiar mi s-a parut ca ii parea rau pentru el.

„Noo, cand o sa vrea sa iasa, va sapa prin zapada”, am spus, sarutand-o pe nasul care se inrosise de la frig. Arata adorabila cu nasul si obrajii roz si am stiut ca vreau sa-mi petrec fiecare iarna cu ea, numai sa-i vad ochii stralucitori si fata imbujorata.

„Hai sa mancam!”, i-am spus, sarutandu-i obrazul rece, inainte sa intram in bucatarie, tinandu-ne de mana.