Demonul de Cristal

Cap. 12

Ei bine se pare ca fermecatorul Jacob Black, nu este tocmai pe gustul misteriosului Cullen. Comenta Alis lasand la un moment dat fraza in aer, ca si cum ar mai fi fost ceva de adaugat.

• Ok fetelor ce spuneti sa imi dati o mana de ajutor, pentru a scapa de aceasta gradina botanica? Am intrebat aratand spre zecile de buchete. Inainte ca acestea sa imi provoace o alergie de toata frumusetea. De cand ma stiu fusesem alergica la polen. Si acum in fata mea se afla o adevarata amenintare. Dupa ce mi-am eliberat biroul ceasul arata ora 10. Mi-am imbracat halatul alb si am pasit spre cabinetul de psihologie, unde asistenta mea Gesica ma intampina.
• Doamna Swan pacientul este pregatit. Dumneavoastra spuneti cand ...
• Aduceti-l Gesica. Am intrerupt-o eu. Aceasta aproba plecand. Urmarind-o cu privirea, l-am zarit la celalalt capat al colidorului pe Cullen. Nu dupa mult timp, pacientul intra in cabinet insotit de doi asistenti.Imediat ce acesta s-a instalat pe canapea le-am facut semn celor doi sa se retraga. Cand mi-am ridicat privirea am observat ca asistentii nu plecasera.Ba mai mult adoptasera pozitia unor garzi de corp. Eu i-am privit intrebandu-i Ce mai asteapta? Dar parea ca acestia nu reactioneaza.
• Baieti ce mai asteptati? Dar tot nimic!
• Puteti parasi va rog cabinetul, permitandu-mi sa incep sedinta?
• Ne pare rau doamna. Raspunse unul dintre acestia. Noi ordine! Ce ordine? Eu nu dadusem nici un ordin Vazandu-mi probabil nedumerirea acesta continua...
  
• Domnul Director, ne-a cerut ca de acum inainte, sa supraveghem fiecare sedinta ... ca o masura de precautie. Nu imi venea sa cred! De cand dadea el ordine in ceea ce ma priveste pe mine si munca mea? Am incercat sa ma calmez. Nu imi doream o scena pe care aveam apoi sa o regret. Urmatoarele sedinte au decurs normal. Restul timpului, pana la terminarea programului l-am petrecut in biroul meu lucrand. In acest ritm au trecut mai bine de cinci luni. Acum ma aflam in birou, stabilind ultimile detalii, deoarece azi urma sa ne viziteze delegatii unei compani foarte mari dorind sa ni se alature. Asa ca aunci cand acestia au ajuns i-am intampinat intru-un mod impecabil, dorind sa fac o impresie cat mai buna. Prezentandu-le mai mult de jumatate din institut, pute-am spune ca ei pareau incantati. Indreptandu-ne spre aria vestica a cladirii, aceasta reprezentand si ultima parte, cel mai mare ghinion posibil in acel moment m-a lovit. Stropitorile de incendiu, pornira din senin udandu-ma pana la piele atat pe mine cat si pe musafirii mei. Socul pur si simplu m-a paralizat, nu puteam sa fac nimic. Stateam pur si simplu intepenita cu apa curgand pe mine, privindu-i pe acestia agitandu-se. Cand apa s-a oprit tot ce am putut a fost : - Imi pare atat de rau!m-am scuzat privindu-i disperata sperand ca ei sa fie intelegatori. Dar cum nici un ghinion nu vine singur, exact in acel moment curentul se intrerupse,lasandu-ne intr-o bezna totala. Eram terminata! Curand diverse exclamatii ale invitatilor mei, ajunsera la urechile mele. Unele de dezgust, altele de indignare si dezamagire privind penibila situatie. Nici nu se mai punea problema. Acesta era un esec de proportii. Imediat ce lumina a revenit, acestia au plecat fara nici un cuvant. Acum ma aflam in biroul meu schimband hainele ude cu unele oferite de Aliss.
  
• Nu inteleg Alis, asa ceva nu s-a mai intamplat in institutul nostru. Stropitorile se declansaza numai in caz de incendiu ceea ce nu s-a intamplat.
  
• Bella calmeaza-te Rosali trebuie sa soseasca cu cei de la Electris si atunci vom afla. Curand usa se deschise intrand Rose.
• Deci ce au gasit baietii de la instalatii Rosali?
• Nimic.Raspunse aceasta scurt. Baietii de la firma nu au nici o explicatie, pentru ce s-a intamplat.
• Cum nimic Rose ? am intrebat-o eu nervoasa.Din cate stiu eu stropitorile nu se activeaza din nimic si nici curentul nu pica din nimic.Mai ales ca institutul are propiul generator de curent electric. Si eu refuz sa cred …( am continuat la fel de nervoasa) ca am pierdut un investitor atat de important din NIMIC !!! Am terminat eu tintuid-o cu privirea, desi stiam ca ea nu avea nici o vina.
  
• Bella esti aproape de un atac de panica daca nu te opresti Acum. Ma certa Alis.
• Dar asta nu e tot fetelor.anunta Rosali privindu-ne cu teama.
• Serios? Dezastrul continua? Am intrebat privind-o.
• Si inca CUM? ... cred ca ar trebui sa vedeti cu ochii vostri. Spuse facandu-ne semn spre usa. Eu nu am mai comentat nimic.Incercam in tacere, sa ma pregatesc mental pentru ce urma, dar Alis nu a rezistat.
• Serios Rose un indiciu cat de mic ne-ar fi de mare ajutor! Dar aceasta o ignora. Lucru pe care nu o mai vazusem sa il faca pana acum. In drum spre biroul lui Rosali l-am vazut pe Cullen... acesta ma privea ... Zambind? Nu imi venea sa cred cum mai putea zambi dupa tot ce se intamplase? Nici macar nu se obosise sa ma insoteasca pentru a-i intampina pe acei delegati. Desi facea parte din obligatiile pe care si le-a asumat devenind actionar majoritar. Desi investise o suma considerabila in acest institut, nu parea sa il intereseze nimic din ce se intampla aici.
  Bineinteles o mare parte din bani reusisem sa i-o inapoiem, asa cum stabilisem de la inceput. Mai aveam 2 luni, pana la sfarsitul contractului, timp in care urma sa ii achitam si restul. Acestia nu mai reprezentau o suma mare, dar nu erau nici putini. Urmand la final ca el sa ne inapoieze pachetul in valoare de 60 %. Desi nu le spusesem, ma gandeam ca acele actiuni sa le impart in mod egal intre bunele mele prietene. Ele mai mult ca oricine le meritau. Atat de adancita in ganduri ca nu am realizat ca ajunsesem, pana cand vocea ei sparse tacerea aducandu-ma la realitate. Expresia fetei ei ma asigura in legatura cu o nenorocire, doar ca inca nu ii daduse un nume.
  
• Fetelor aceasta situatie este pentru mine una din cele mai grele, cu care ne confruntam de la infiintarea acestui institut.
• Rose esti draguta sa treci direct la subiect? Sa fiu fiarta la foc mic, nu e tocmai pe gustul meu! Ironia desi evidenta din comentariul lui Alis, nu mai avu de aceasta data capacitatea de a-i ascunde panica. Rosali doar o privi ... dupa care continua.
• Inainte sa aiba loc incidentul cu pana de curent si apa, am primit un telefon de la Compania Flwitoig-Mond si Drezden- Invest. Ambele anuntandu-si retragerea. Aceasta facu o pauza, apoi continua. Am de asemenea aici anuntul acestora scris. Termina ea invitandu-ne sa vedem cu un gest mecanic al mainii.M-am indreptat cu Alis in urma mea spre compiuterul acesteia, desi nu era nevoe. Insa gravitatia situatiei, era atat de mare ca nu puteam sa cred. Am citit cele doua instiintari de cel putin zece ori fiecare si inca mi se parea un cosmar din care nu reuseam sa ma trezesc. Cand am terminat le-am privit pe fete si nici una nu parea mai bine decat eram eu. Fara acoperirea acestor companii, institutul nu se putea indrepta decat intr-o singura directie.. Dezastru. Am fost adusa la realitate de klikul pe care il facu compiuterul, anuntand probabil sosirea unui nou email. Inca in soc o priveam pe Rosali citindu-l si puteam sa vad cum ochii ei se maresc mai mult decat credeam posibil. Apoi vocea ei umplu tacerea biroului, facandu-ma sa tresar.
  
• Asta e o EPIDEMIE!!! Striga ea ingrozita
• Bella... spuse aceasta cu glasul tremurand. Fetelor o noua companie(reusi intrun mod total incoerent)
• Inca o companie (relua ea mai clar de data aceasta) isi anunta retragerea.
• Asa ceva nu se poate !vocea lui Alis suna apsenta. Fara nici un cuvant, m-am intors pe calcaie iesind din birou si indreptandu-ma spre ultima mea speranta. EL!.
  
  
  by Andreea

Demonul de Cristal

Buna!

Din lipsa de timp, public noul capitol exact asa cum l-am primit: neredactat, neretusat, necorectat.

Un week-end minunat va doresc!

Ana

Demonul de Cristal.

Cap. 11.

De ce Lara? Inca nu iti par destul de barbat pentru un Demon de Cristal ?

Termina acesta printre dinti, provocand un uragan in interiorul meu. Dumnezeule uram aceste reactii si uram acest barbat, deoarece era capabil sa mi le provoace. Asa ca am hotarat ca o mica razbunare, pentru tot ceea ce el imi provoaca nu ar strica. M-am adunat atat cat am putut si am continuat:

• Domnule Cullen, pentru ca un barbat sa fie ( Destul de Bun) pentru mine,{am spus eu facand ghilimele} trebuie inainte de toate sa fie BUN!. Iar dumneavoastra sunteti hmmm…departe de asa ceva. Am terminat eu zambind mandra de mine. Brusc tot zambetul ii disparu si am putut sa simt cum intreg corpul i se incordeaza. Devenind Stana de PIATRA. HA !!!! Reusisem !! Cum e Cullen ???
  
• Privirea acestuia paru pierduta pentru o clipa. Dar isi reveni, pe fata aparandu-i un zambet zeflemitor si demonic cand imi raspunse:
  
• Ai fi uimita lara!!! Si crede-ma ca VEI FI !!!Spuse acesta, dupa care se indeparta plecand. Senzatia care m-a cuprins in momentul in care prezenta corpului sau disparu era ciudata. Facandu-ma sa devin de-a dreptul frustrata.
  

-Belaaaaaaaaaa! Am auzit strigandu-ma o voce extrem de stridenta.

-Usor Alis! Nu e nevoie sa tipi... sti eu inca mai aud. I-am raspuns ironica.

-Serios? Ei bine scuzele mele Bella, daca raspundeai de prima data si nu dupa cinci sau sase incercari, probabil nu a-si fi facut-o. Imi raspunse aceasta nervoasa.

Serios??? De cinci sau sase ori ma strigase? Eu nu auzisem nimic,eram prea concentrata pe Cullen.

Ei bine se pare ca asta devine o Problema. In ce ma transform?

-..... tu nu auzi???auzul imi fu din nou captat,de o frantura din monologul lui Alis, care acum ma privea ciudat.

-GATA!!! De data asta nu mai sunt ingrijorata. Sunt INGROZITA Bella! Spuse prinzandu-ma de brat si tarandu-ma ala propiu spre iesire.

-Bella ce se intampla cu tine? Intreaba ingrijorata.

-Adica stiu ca ai dansat cu el si .... Eu am observat prea tarziu. Am vrut sa te avertizez dar....

-Opreste-te Alis ! Sunt bine !

-Bella … dar pareai atat de pierduta.Continua ea ingrijorata.

-Aliss asta se datoreaza, caracterului imprevizibil, al lui Cullen, cu care v-a trebui sa ma obisnuiesc.; in rest totul e ok! Am linistit-o eu si speram sa functioneze. Ne le puteam spune fetelor, ce imi provoaca acest barbat. Asta deoarece nici eu singura nu stiam.

-Bine Bella! Dar te rog, nu ma mai speria!

-Promit!

-In regula! Spuse spiridusul. Acum sa ne intoarcem, inainte ca cineva sa ne observe lipsa. Eu doar am aprobat, intrand impreuna in local. Desi nu am mai avut nici o confruntare cu Cullen, pute-am simti privirea sa urmarindu-ma. Ultima data l-am vazut discutand cu niste afaceristi. Pffff....macar atat putea face si el!. In calitate de actionar al acestui institut era acum si interesul lui sa atraga investitori. Cand seara s-a terminat, am adormit imediat ce am ajuns acasa. Fusesem atat de concentrata ca nici nu simtisem oboseala. A doua zi am fost trezita de alarma ceasului meu, o mai auzisem o data ca prin vis, insa eram prea obosita. Acum ca reusisem sa deschid ochii, acesta parea ca ma priveste furios aratand ora 8: 25. Ohhhh. La naiba! Intarziasem!! Am facut un dus rapid, imbracandu-ma cu primele piese vestimentare, care mi-au cazut in mana.Cand am aruncat o ultima privire in oglinda,am fost uimita. Desi nu ma pricepeam la moda, ba din potriva Alis ma declarase un Dezastru in mai multe randuri, acum reusisem sa fac o treaba buna. Optasem pentru o fusta neagra , stramta pana la genunchi si o camasa alba simpla. Multumita de realizarea mea, am plecat spre institut. Astazi era una din acele zile de munca incarcate. Aveam in program trei sedinte de psihologie, ceea ce facu sa imi amintesc de neplacutul accident cu pacientul cel nou. De asemenea mai aveam si acele dosare, pe care Rosalie mi le adusese ieri. Ajunsa aici, am parcurs culuarul, dar in drum spre biroul meu am vazut ca usa acestuia era larg deschisa. Ciudat! Inca de la inceput am facut foarte clar, cum ca nu vreau ca nimeni sa intre in acesta in lipsa mea. Ajunsa aici le-am gasit pe fete.

- Imi spune si mie cineva ce se intampla aici? Am intrebat eu intrand dar imediat realitatea ma lovit. Cumva sau cineva imi transformase biroul intr-o florarie... una plina de crini. Zeci de buchete, unele mai mari de cat altele imi ocupau biroul si tot spatiul din jurul acestuia.

- Bella e ceva ce ai UITAT sa ne spui? Ma aduse la realitate vocea suspicioasa, a lui Rosalie care ma privea incruntata cu bratele incrucisate.

- Fetelor chiar nu stiu!! Am spus eu uimita, dar imediat nervii ma cuprinsera.

- O o o... nu el nu a facut-o din nou! Aproape am urlat eu uitand de audienta, din jurul meu care crescuse intre timp. Am zmuls biletelul alb, care era alaturat unui buchet citindu-l. * O mie de flori la picioarele tale! J. Black* termina Alis de citit o data cu mine ... doar ca ea o facuse cu glas tare. Cand m-am intors, am ramas uimita vazand multimea care se stransese. Printre ei se afla si Cullen care ma privea cu aceeasi expresie nervoasa si cat se poate de gratuita. Mi-am dres glasul atragand atentia multimii, trezindu-i parca la realitate acestia au disparut imediat. Cand in sfarsit cota audientei mele a scazut, Rosalie inchise usa, in mica florarie ramanand doar noi trei.

- O Bella ! incepu Rose privind florile. Se pare ca domnul Black a fost grav afectat de farmecul tau.

- O da ! si raspunde foarte expresiv acestui lucru. Continua Alis.

-Terminati fetelor. Domnul Black este un dragut. Cu siguranta a gasit asta ca un motiv de scuze pentru ce s-a intamplat aseara.

- Ca o scuza? Pentru ce s-a intamplat aseara? Cursera rapid intrebarile lui Rose.

- Fetelor ce am pierdut? Continua ea, dar Alis mi-o lua inainte relatandu-i intamplarea.

- Fara suparare Bella, dar mie nu imi pare asta *un gest de scuza*. Si sunt cu mult mai sigura decat ca numele meu e Rosalie Halle, ca domnului Black i s-au aprins calcaiele dupa tine. Termina aceasta zambind. Am vrut sa o contrazic dar din nou am fost intrerupta de aceasta data de Alis care parea foarte concentrata.

- Bella daca eu imi amintesc bine si ... O FAC, in momentul in care ai ajuns aici si ai vazut asta ( spuse aratand spre flori) tu ai avut o reactie ciudata. Ca si cum ceva ce nu se intampla pentru prima data s-ar fi intamplat. Facu ea ghilimele in aer : * O nu el nu a facut-o din nou*. Dumnezeule exista ceva pe lumea asta care sa ii scape? Hmm... nu cred! Dupa ce le-am povestit, cateva secunde mi-am oprit respiratia, pregatindu-ma pentru avalansa de intrebari.

- Interesant! Rosalie

- Foarte! Aproba ganditor spiridusul.

- Trebuie sa recunosc ca e un barbat misterios. Adauga dupa o lunga tacere Alis. Atat de misterios incat imi face imposibila orice incercare de a-i premedita urmatoarea miscare. Si eram intru-totul deacord cu ea.

- Ei bine ( ne aduse Rose la realitate), presupun ca acest mister, nu l-a insotit si in aceasta dimineata. Cel putin nu in momentul in care a vazut modul destul de expresiv de a cere scuze al domnului Black. Iar expresia pe care a avut-o in momentul in care Alis a citi biletul....

by Andreea

Demonul de Cristal

Cap. 10

-Si ar mai fi si ce-a de-a doua varianta. Si cea mai neagra de asemenea… RAZBUNAREA! Mintea unui om care a suferit atat de mult poate fi bolnava si greu de descifrat. Scenariile razbunarii, pe care o asa minte bolnava le-ar putea crea, pot fi teribile, spuse Alice privindu-ne.

-Intr-adevar Alice, tot ce ai relatat tu ar putea avea logica numai in situatia in care il vrem pe acest individ ca o victima.

-O victima a vietii si propiei mele surori. Pe cand realitatea este cu totul alta. Singura victima, daca ar exista asa ceva, este Lara, moartea ei fiind exemplul evident. Pe cand Cullen inca se mai afla printre noi, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Facand in continuare victime, in randul relatiilor sale amoroase. Tratand femeile ca pe niste obiecte, pe care le arunca imediat ce le-a folosit. Si punand la cale cine stie ce razbunare impotriva noastra.

-Asta reprezinta pentru tine modelul ideal de victima, Alice? am terminat eu cu lacrimi in ochi.

-Nu, Bella! Clar, nu! Tu stii foarte bine ca eu niciodata nu as incuraja un astfel de comportament. Dar l-as putea gasi si pe acesta ca fiind o repercusiune a trecutului. Ca si cand ar obtine placerea suprema, numai dupa ce le foloseste si le arunca. Oferindu-le posibilitatea sa guste din acel tratament amar, pe care si el l-a gustat… parasindu-le asa cum si el a fost parasit.

-BELLA…! spuse aceasta privindu-ma concentrata. TOT ceea ce el face e o RAZBUNARE continua!!!

-Gata, fetelor! E momentul sa va opriti… desi trebuie sa recunosc ca exista logica in ambele voastre relatari, nu puteti continua asa! ne intrerupse Rosalie.

-Acestea sunt doar simple Supozitii. Exista posibilitatea ca adevarul sa fie undeva la mijloc sau sa fie atat de departe incat sa nu avem idée. Singurul care ne-ar putea lamuri este Cullen, care cu siguranta nu e dispus sa o faca. Tot ce putem face este sa intram in jocul lui, sperand ca, inainte ca aceasta nebunie sa se termine, vom afla adevarul.

A doua zi, timpul a trecut foarte repede fiind ocupata cu stabilirea ultimelor detalii pentru reuniunea din acea seara. Am stabilit cu fetele sa ne aranjam impreuna la mine in apartament. Imediat ce mi-am terminat dusul, am auzit soneria de la intrare.

-Pregatita, Bella? ma intampina Alice zambind, iar Rosalie dandu-si ochii peste cap la entuziasmul acesteia.

-Da? Cel putin asa cred, am raspuns nu prea sigura pe mine. Vazandu-mi vestimentatia aleasa de Alice pur si simplu am inghetat.

-Alice, nu crezi ca e prea mult? am intrebat-o speriata.

-In niciun caz, Bella, spuse aceasta hotarata, si am stiut ca nu mai avea rost sa insist.

Cand fetele au fost gata, am decis ca e timpul sa plecam. Ajunse in marele local am observat ca o mare parte din invitati sosisera déjà. In timp ce priveam multimea, l-am zarit pe Cullen discutand cu cei de la compania Amiral. Acesta purta un pantalon negru, la dunga, o camasa alba stramta, care se mula perfect pe muschii sai.

Cand am realizat ce fac … Doamne, Bella, TREZESTE-TE!!!!! Acesta e Cullen! m-am mustrat eu interior.

Privindu-l din nou am observat ca si acesta ma tintuia cu privirea, doar ca intr-un mod ciudat. Incruntata, am intrerupt contactul vizual. Dorind sa termin aceasta nebunie, am inceput sa ma integrez in multime salutandu-i pe majoritatea. Ajungand la cei de la BLACK INDUSTRY, o companie foarte mare cu un capital de investitii urias, am facut cunostinta cu noul director general, Jacob Black. Era un barbat de afaceri incantator, nu parea foarte in varsta… poate 4- 5 ani mai mult ca mine. Am descoperit ca era o persoana agreabila, foarte zambitoare si glumeata. Curand, o melodie lenta umplu intreaga incapere.

-O piesa foarte frumoasa! am auzit vocea lui Jacob. Intorcandu-ma, acesta ma privea zambind, avand o mana intinsa spre mine in semn de invitatie. Am inceput sa dansam si nu dupa mult timp am observat ca mai multe perechi ne urmasera exemplul. In timp ce ne miscam in pasi de dans, o stare ciudata puse stapanire pe mine facandu-ma agitata. Nu stiam ce poate fi. Curand, ca la o chemare, privirea mi se opri pe Cullen, care se afla sprijinit de barul localului, ducand frecvent la gura un pahar si privindu-ma incruntat. Desi era la o departare considerabila, am putut sa observ nervozitatea din privire si maxilarul incordat. Ce era cu el? Dar vocea lui Jacob ma aduse la realitate.

-Mi se pare extrem de minunat!!! termina acesta privindu-ma. Nefiind sigura la ce se referea, m-am rezumat doar la un mic gest din cap. Nu voiam ca el sa observe distragerea mea, timp in care vorbise practic SINGUR. Am continuat sa dansam, in tot acest timp zarind-o pe Alice dansand gratioasa cu Jasper. Aceasta ma privi zambind, cu un zambet care imediat disparu, fiind inlocuit de ceva ciudat. O priveam si nu puteam sa citesc pe fata ei decat un singur lucru TEAMA. Nu intelegeam ce anume reusise sa ii stearga frumosul sau zambet? Dar si mai mult… ce anume o speriase? Eram hotarata sa ma indrept spre ea cand….

-Domnule Black, sper ca nu va suparati daca am sa continui eu de aici, ne intrerupse o voce groasa si hotarata.

Acestea fiind spuse si fara sa astepte vreun raspuns, ma smulse din bratele lui Jacob, inlantuindu-ma cu ale sale. Eram socata. L-am privit pe Jacob, cerandu-mi scuze din priviri. In mod normal as fi putut protesta, trantindu-i lui Cullen cateva…. Dar asta ar fi atras prea multa audienta. Bratele acestuia pareau incordate si ma strangeau intr-un mod posesiv. In orice alt context ar fi putut sa para protective. Dar nu si cand e vorba de Cullen! L-am privit, dar fata lui nu trada nicio emotie. NIMIC! Doar verdele din ochii lui ardea mocnind privindu-ma.

-Domnule Cullen! am inceput eu iritata. Nu ati invatat sa invitati?

-NU! fu raspunsul acestuia. Atat de natural si sigur, de parca mi-ar fi spus ca aerul este facut pentru a fi respirat.

-Ei bine, ar fi trebuit! l-am atacat eu nervoasa. Acesta se apleca pana ce buzele sale imi atinsera urechea, provocandu-mi astfel milioane de descarcari electrice in tot corpul.

-De ce, Lara? Inca nu iti par destul de barbat pentru un DEMON DE CRISTAL?

by Andreea